BusinessMagazin

Tag: investitii

  • O mulzzime de anunzzuri

    “Investitia cuprinde atat dezvoltarea propriu-zisa a noului site, cat si cheltuielile cu o campanie publicitara ce va urma lansarii”, explica Fusu. Lansat la finalul lunii mai, Neobizz.ro a fost rescris din temelii, avand la baza aproximativ aceleasi principii ca si Craigslist.org, unul dintre cele mai populare site-uri de anunturi de mica publicitate de pe piata americana de profil, evaluata de compania de cercetare de piata eMarketer la aproape 15 miliarde de dolari (9,7 miliarde de euro) anul trecut.

    Motivul relansarii a fost faptul ca, din punctul de vedere al brandului, Mall.ro nu a fost foarte potrivit pentru un site de anunturi, Fusu sustinand ca are alte planuri pentru adresa de internet care deocamdata duce tot catre Neobizz.ro, fara a da insa mai multe detalii.

    “In ce priveste Neobizz.ro, am urmarit doua obiective: sa fie localizat, oferind anunturi in functie de orasul de interes, si sa fie cat mai simplu de utilizat”, spune Calin Fusu.

    Site-ul numara in prezent cateva zeci de mii de anunturi din categorii ca imobiliare, auto-moto, oferte de locuri de munca sau de servicii.

    Alegerea numelui a avut la baza, pe de o parte, asemanarea cu Neogen, care a pornit initial ca un site de anunturi, dar care a migrat intre timp catre structura de retea sociala, fiind totusi asociat in continuare de multi cu mica publicitate. Pe de alta parte, Neobizz, cu doi de z, a fost simpatizat si din considerente de branding, dat fiind ca mascota site-ului este o albinuta. Totusi, pentru a evita eventuale confuzii sau greseli de scriere, Fusu a rezervat si adresa Neobiz.ro, care duce catre aceeasi pagina de internet.

    In prezent, Neobizz.ro este vizitat de aproape 100.000 de ori pe luna, in plan fiind dublarea aceastei cifre pana la finalul acetui an. Fiecare dintre cei care publica anunturi pe site reprezinta o potentiala sursa de venituri pentru Neobizz; daca publicarea anunturilor este gratuita, utilizatorii au posibilitatea sa-si promoveze anunturile pe site, in schimbul unei sume de 5 euro pentru 10 zile sau 10 euro pentru o luna intreaga. “Modelul de business este destul de apropiat de cel al unui site de joburi”, spune Calin Fusu, care are experienta in acest domeniu prin BestJobs.ro.

  • Zarea investeste 13 mil. euro in Milcov

    Milcov este o marca inregistrata a companiei Zarea S.A. inca din 1968, timp in care produsul a primit mai multe premii interne si internationale. Recent, brandul Milcov s-a aflat in centru unui litigiu comercial intre societatile Zarea SA si Vincon Vrancea, justitia romana dand o sentinta definitiva prin care interzicea societatii vrancene sa mai produca si sa comercializeze bauturi sub brandul Milcov.

    In urma acestui proces, produsul a fost relansat in 2007 printr-o activitate foarte complexa care in final a avut ca rezultat crearea un nou concept, “noul Milcov de la Zarea”, investitia ridicandu-se la peste 6 milioane euro. In acest an este prevazut un buget de promovare de peste 7 milioane euro, valoare de ratecard, care include activitati de ATL si BTL, POSM, promotii catre distribuitori, listari in retelele internationale.

    Conform unui studiu MEMRB, in perioada aprilie 2007-martie 2008, vanzarile la coniacul Milcov au crescut cu 13% comparativ cu anul anterior.

  • Drumul de la afacere la corporatie

    Unii isi incep afacerea intr-o garsoniera, cu capital imprumutat de la prieteni, altii pleaca in afaceri pe cont propriu din pozitii de manageri. Si intr-un caz, si in altul, antreprenorii au insa rareori parte de la bun inceput si de banii, si de cunostintele de management necesare pentru ca business-ul lor sa poata trece de la stadiul de mica afacere la corporatie – sau, in alte cazuri, de la stadiul de companie de anvergura locala la cel de afacere care sa aiba relevanta si in afara granitelor.

    Pentru ca acest lucru sa se intample este nevoie de bani si de know-how. Bancile si bursa pot oferi finantarea, nu insa si expertiza de care are nevoie antreprenorul si pe care de obicei i-o pot oferi fondurile de private equity. Sunt insa antreprenorii romani pregatiti sa se deschida in fata fondurilor de private equity?

    “In Romania s-a schimbat foarte mult capitalul uman, managementul mai exact, de-a lungul ultimilor zece ani. Ceea ce incercam acum este sa identificam cand anume antreprenorii romani vor fi pregatiti sa devina CEO. In Polonia, trecerea de la family business spre corporate business a durat aproximativ zece ani”, explica Robert Conn, cofondatorul companiei de investitii Innova Capital, cu investitii de peste 35 de milioane de euro pe piata romaneasca. La randul sau, Horia Manda, managing partner la Balkan Accession Fund (BAF), afirma ca “numarul de tranzactii din ultimii cinci ani ne arata ca au loc schimbari in mentalitatea antreprenorilor”.

    Principalele tinte ale fondurilor de private equity sunt antreprenorii care detin fraiele afacerii, companii unde departamentele de middle si executive management sunt slab conturate sau chiar inexistente. Private equity-ul este o intreprindere riscanta tocmai pentru ca este conditionata de managementul companiei in care se face investitia – cu alte cuvinte, de cat de pregatita este conducerea, care de cel mai multe ori este aceeasi cu proprietarul afacerii, sa creasca profitul si cu peste 30% pe an, pe parcursul a trei sau cinci ani, cat dureaza prezenta fondului de private equity in companie. “Noi vrem sa impunem principiile de guvernare corporatista, si este destul de greu de gasit un management profesionist care sa adopte aceste lucruri. Uneori este nevoie sa aducem profesionisti din afara”, marturiseste Ion Florescu, director la Reconstruction Capital II (RCII) cu investitii pana in prezent de peste 75 de milioane de euro in companii romanesti.

    Francisc Bodo, fost director de investitii la compania spaniola de private equity GED, vorbeste despre faptul ca in mentalitatea antreprenorilor romani se simte influenta spiritului otoman. Inchiderea si lipsa de transparenta cu care acestia intampina investitorul de private equity isi gaseste explicatia si in faptul ca, dupa el, suntem inca la prima generatie de antreprenori. Ce au fondurile de private equity si antreprenorii nu? “Faptul ca punem presiune pe management, ca dam tinte ce trebuie atinse intr-un interval determinat de timp, si nu doar finantare, duce la o crestere a profitului si a eficientei”, afirma Bodo.

    Un fond de private equity nu cumpara niciodata fara sa stie cand anume va vinde; are intotdeauna in vedere daca peste patru sau cinci ani va exista cerere pe piata pentru compania pe care intentioneaza sa o cumpere. Dintr-o suta de companii analizate se concretizeaza doar cateva tranzactii, fiind aleasa doar cele care prezinta potentialul de multiplicare de cel putin patru sau cinci ori a banilor investiti. In general, perioada de investitii intr-o companie este cuprinsa intre trei si cinci ani, cu posibilitatea de extindere pana la sapte sau opt ani, in functie de evolutia pietei si performantele companiei. “In ultimii ani insa piata a devenit tot mai dinamica, companiile se dezvolta intr-o ritm mai alert, fapt care va determina probabil cicluri de investitii mai rapide”, spune Doina Popescu, directorul pentru Romania al AIG Capital Partners. Piata ofera insa putine companii de investit fondurilor de private equity. In Romania sunt putine sectoare “fierbinti”, care sa atraga atentia investitorilor de private equity. Se vorbeste tot mai des astazi despre imobiliare, serviciile financiare, materialele de constructii, pentru ca sunt piete care au cunoscut o crestere accelerata si implicit au devenit interesante. Astfel incat fondurile au ajuns sa se uite la aceleasi companii, ceea ce i-a determinat pe antreprenori sa ridice tot mai mult pretul de intrare in actionariatul firmelor lor.

    “Asteptarile antreprenorilor locali sunt destul de ridicate in ceea ce priveste valoarea companiei si pretul de vanzare”, spune Doina Popescu, in timp ce Conn de la Innova Capital estimeaza ca activele romanesti sunt cu pana la 15% mai scumpe decat cele din Polonia si Cehia. Dupa Francisc Bodo, asteptarile nerealiste ale antreprenorilor au facut ca 2006 si 2007 sa fie ani cu volume reduse de investitii de tip private equity. “Opinia mea este ca daca piata se stabilizeaza, Romania poate genera aproximativ 500 de milioane de euro pe an investitii de private equity”, estimeaza el. Prezenta fondurilor de private equity a urcat anul trecut pana la un volum de investitii de 250 de milioane de euro. In ceea ce priveste volumul pentru anul acesta, managerii din private equity spun ca va trece de 300 de milioane de euro cu usurinta. O parte dintre antreprenori au inceput sa sesizeze reducerea disponibilului de finantare, pe de o parte din cauza scaderii cotatiilor la bursa, pe de alta parte din cauza scumpirii creditelor bancare. Reactia fondurilor de private equity la cresterea pretului companiilor romanesti este de a investi in sectoare unde nu exista concurenta, in “mine de aur” neexplorate inca de investitori. “Ne orientam spre domenii si situatii care nu sunt concurentiale”, afirma Florescu de la RCII. In cazul RCII, exemplele sunt compania de factoring Top Factoring, achizitionata anul trecut, grupul de servicii medicale Romar, Antares Hotels, cumparat la inceputul acestui an, sau producatorul de lactate Albalact.

  • Pomponio vrea 13-14 mil. euro de pe Bursa

    Obiectul ofertei il constituie vanzarea unui numar de 14.616.700 actiuni nominative emise de catre Pomponio S.A., adica 25% din capitalul social majorat al companiei. Actiunile sunt liber negociabile de la data admiterii la tranzactionare pe Bursa de Valori Bucuresti, avand o valoare nominala de 0,1 Lei si au atasate drepturi de alocare.

    Pretul de vazare pe actiune este de 3,25 lei iar valoarea minima a subscrierii este de 1.000 de lei, iar cea maxima de 350.000 de lei. La cursul leu/euro afisat de BNR astazi, compania ar urma sa obtina 12,9 milioane de euro in cazul unei subscrieri de 100% a ofertei initiale. "Speram sa obtinem undeva intre 13 si 14 milioane de euro in urma listarii la Bursa", a declarat Luca Anversa, presedintele si principalul actionar al companiei.

    Aceeasi opinie este impartasita si de reprezentantii EFG Eurobank Securities, societatea de brokeraj care intermediaza procesul de listare, care au precizat ca estimeaza o suprasubscriere mai mare decat cea obtinuta de producatorul de materiale de constructii Teraplast Bistrita (TRP). IPO-ul Teraplast s-a incheiat la finalul lunii aprilie cu o suprasubscriere de 4%, compania facandu-si debutul la bursa pe 5 mai prin listarea drepturilor de alocare.

    Perioada de subscriere a ofertei Pomponio se va incheia pe 22 mai, pe 23 mai va fi data alocarii, pe 26 mai este stabilita data tranzactiei iar pe 29 mai cea a decontarii. Listarea drepturilor de alocare se va face in cursul lunii iunie iar listarea actiunilor este programata pentru luna iulie.

    Dupa oferta publica de actiuni, Luca Anversa isi va reduce participatia la 63,75% de la 85%, Tarana Alberto la 7,50% de la 10% iar Limbean Cosmin va detine 3,75% din companie, fata de 5% in prezent, restul de 25% din actiuni urmand sa fie tranzactionabile. "Anul acesta vrem sa oferim ca dividende actionarilor aproximativ 40% din profitul net", a mai spus Anversa, intrebat fiind de posibilitatile de remunerare a celor care vor cumpara actiuni sau drepturi de alocaret

    Pomponio a fost infiintata in 2000 si are activitati in productia de betoane si prefabricate de beton, constructii industriale si dezvoltari imobiliare. Cifra de afaceri a Grupului Pomponio in anul 2006, conform situatiilor financiare IFRS auditate, a fost de 54,7 milioane lei (15,5 milioane de euro), profitul fiind de 2,23 mil. euro. Pomponio are in prezent aproximativ 280 de angajati.

    Dezvoltare pe imobiliare

    "Vrem ca pe termen mediu sa ajungem la proportii egale ca venituri obtinute din cele trei activitati ale noastre: dezvoltarea imobiliara, lucrarile de constructii pentru alte companii si productia de beton, prefabicate si agregate", a mai precizat presedintele si principalul actionar al companiei.

    40% din veniturile obtinute de catre companie sunt generate de activitatile interne de constructie – productie de beton si agregate pentru lucrarile de constructie la propriile proiecte, in timp ce restul veniturilor este obtinut de lucrarile derulate pentru diverse companii. Printre proiectele de referinta ale Pomponio se numara Alba Mall, noua fabrica de lapte a Albalact si fabrica de bere a Romaqua, contract castigat de catre compania din Alba Iulia.

    Potrivit lui Anversa, planurile de investitii al Pomponio pentru acest an au o valoare de 16 milioane de euro, cea mai mare parte din aceasta suma urmand sa fie destinata demararii unui proiect rezidential in Alba Iulia. Proiectul va reuni 280 de apartamente si un spatiu comercial si va necesita investitii estimate la 11 milioane de euro, termenul de finalizare fiind 2012.

    "2,5 milioane de euro vor avea ca destinatie un proiect rezidential aflat in derulare deja in sudul orasului Alba Iulia, care va avea 76 de apartamente, un milion de euro va fi investit intr-un ansamblu rezidential in Sebes si 1,5 mil. euro intr-o statie de betoane la Turda. Vom folosi banii obtinuti din listarea actiunilor la Bursa si din fonduri proprii", a explicat Luca Anversa.

    Pomponio a incheiat anul trecut cu un profit net estimat de 7,5 mil. euro la afaceri de 27 mil. euro, estimarile pentru 2008 si 2009 fiind de 5,75 milioane de euro respectiv 6,73 mil. euro.

  • Fara costum si cravata

    “Ideea a pornit pe de o parte de la clientii FunGift.ro, magazin online de cadouri, care doreau sa aiba de pilda tricouri ca acelea de la FunGift.ro, dar neinscriptionate ori cu mai multe culori si modele”, spune Marius Ciocan, proprietarul CasualWear, magazin online specializat pe articole de vestimentatie casual. Pe de alta parte, adauga el, a fost o dorinta personala de a vinde haine casual, “eu insumi fiind unul dintre cei care se imbraca in tricou sau bluzon 360 de zile pe an”.

    De la lansarea in august 2007 si pana acum, CasualWear a vandut imbracaminte in valoare de 4.000 de euro, pe baza a 300 de comenzi, cu o rata medie de 30-50 de comenzi pe luna. Fondatorul site-ului spera ca odata cu venirea verii vanzarile vor spori, dar pana la amortizarea investitiei va mai trebui sa treaca timp. Pentru inceput, avantajul a fost ca la fel ca si in cazul FunGift.ro, de site s-a ocupat Creative-Design.ro, firma de dezvoltare web controlata tot de Ciocan; cat despre incasarile magazinelor lui, grosul continua sa-l aduca tot FunGift.ro, cu comenzi estimate la 120.000 de euro pentru anul trecut. Marius Ciocan intentioneaza ca in toamna acestui an sa deschida inca un magazin virtual de cadouri, mai exact cosuri cu produse alimentare si bauturi (www.cosuricadou.ro).

    In privinta viitorului comertului online cu haine, Ciocan se declara cat se poate de optimist, facand comparatie cu SUA, unde valoarea vanzarilor virtuale de imbracaminte a depasit-o anul trecut pentru prima data pe cea a vanzarilor virtuale de produse IT&C. Pentru Romania, considera el, se poate estima ca in circa doi ani, acest segment va fi de trei ori mai mare decat acum, urmand sa creasca mai repede decat segmentul comertului online cu produse IT.

  • La preturi de 2006

    In realitate, nu mai este vorba de o directie clara de scadere. Este clar ca tendinta descendenta pe termen mediu nu s-a incheiat, dar deprecierile nu mai au forta de la inceputul anului. Cea mai mare parte a pierderilor indicilor a fost inregistrata in luna ianuarie, iar de atunci cotatiile se misca intr-un tunel de variatie, ramanand in jurul valorii de la sfarsitul primei luni a anului. Chiar si scaderile de atunci, de pana la 7% intr-o singura zi, au fost recuperate .

    De la inceputul anului si pana saptamana trecuta, principalul indice al Bursei de Valori Bucuresti, BET, a pierdut aproape 30%. Pana la data de 1 februarie, indicele se depreciase cu circa 24%, ceea ce inseamna ca de doua luni si jumatate cotatia medie a celor mai mari companii listate la BVB a ramas relativ neschimbata, cu o usoara depreciere. Toti indicii sunt in aceeasi situatie, ca de altfel majoritatea actiunilor. Volatilitatea a fost totusi mare, cu cresteri si scaderi de peste cinci procente inclusiv intr-o singura sedinta, profitabila pentru speculatori. Investitorii s-au separat din aceasta cauza in cei pe termen scurt, care cumpara si vand actiunile in doar cateva zile sau chiar in aceeasi zi, si in cei pe termen lung, care pastreaza actiunile cu randament negativ pana la revenirea pe profit (miscare sustinuta si de avantajul achitarii unui impozit de numai 1% pe profit, posibil pentru titlurile pastrate un an).

    Evolutia bursei in 2008 a mai avut un rezultat: atingerea unui plafon minim al scaderii la inceputul lunii februarie si continuarea la cotatii apropiate da posibilitatea deschiderii unor pozitii noi la preturi foarte bune pentru o perioada lunga de timp. Bineinteles, chiar si in aceste doua luni si jumatate trebuia gasite cele mai atractive preturi, insa o diferenta de cateva procente nu este semnificativa.

    Atractivitatea actualelor cotatii poate fi observata cel mai usor prin activitatea persoanelor initiate, a celor care au acces la informatii privilegiate din interiorul companiilor. Aproape ca nu a existat sedinta fara cateva stiri referitoare la cumpararea unor titluri de catre “insideri”. Cumpararea actiunilor unei societati de catre persoanele din interior este un semnal de incredere in posibilitatea de crestere din viitor a cotatiei.

    Problema cu cele mai multe discutii in acest an este daca BVB are capacitatea de a se sustine cu banii proprii, adica din fonduri ale investitorilor rezidenti. Statisticile privind cresterea economica si lichiditatea pietei monetare sunt argumente puternice ale celor care sprijina ideea unei burse de valori ce poate creste prin forte proprii. Chiar si presedintele BVB, Stere Farmache, a afirmat ca deprecierea masiva a actiunilor de la Bucuresti in aceasta perioada a fost posibila si din cauza absentei unor investitori institutionali puternici, cum vor fi fondurile de pensii private. Seful BVB a dat exemplul Poloniei, unde aceste fonduri sunt foarte puternice, ceea ce a contribuit la faptul ca bursa din Varsovia a inregistrat scaderi mai reduse. Se poate spune ca exista persoane care mentin intentionat cotatiile la niveluri scazute, asa cum se speculeaza la ora actuala? Nu exista argumente certe care sa sustina aceasta idee, insa ea nici nu este de exclus, in conditiile in care fondurile de pensii private abia de-acum incolo incep sa isi investeasca incasarile in piata de capital. Si vor avea nevoie de randamente cat mai bune in primii ani de functionare, pentru a-si putea atrage cat mai multi clienti.

    Insa motivele evolutiei “in tunel” a cotatiilor bursiere ar putea fi mult mai simple, fara a implica nici o teorie a conspiratiei. Sentimentul de nein¬credere ce domina in continuare pietele internationale se propaga in continuare si la Bucuresti, iar evaluarile negative pronuntate de agentii de rating despre situatia economica iau in considerare cu precadere date ca deficitul de cont curent sau inflatia si nu perspectiva buna de crestere economica, evocata de investitorul citat la inceputul acestui articol. Si chiar daca exista bani de la investitorii romani, disponibili pentru plasamente in piata de capital, ei sunt pastrati pentru momentul in care revenirea pe crestere va fi mult mai sigura. Probabil atunci vor intra si fondurile strainilor, care asteapta in acelasi fel vehicule mai putin riscante de investitie. Cert ramane un singur lucru: actiunile de la BVB au in acest moment preturile din 2006. Criza BVB s-a incheiat, in mare, la inceputul lunii februarie, iar de atunci nu facem decat sa asteptam revenirea – care intarzie, dar in acelasi timp pare tot mai aproape.

  • Strategia de atac Oresa Ventures

    “Romania era un teritoriu virgin. Nu existau companii, atunci erau doar antreprenori care vedeau oportunitatile. Nu existau nici foarte multe banci la acel moment, pentru a obtine finantare”, descria saptamana trecuta Jonas af Jochnick, fondatorul fondului suedez de private equity Oresa Ventures, situatia din Romania anilor 1996-1997.

    Intr-un astfel de mediu nu este de mirare ca fondurile de private equity au devenit principala sursa de capital pentru dezvoltarea afacerilor, numai investitiile Oresa Ventures depasind pana acum 60 de milioane de euro.
    Alte 100 de milioane de euro sunt deja pregatiti pentru investitii viitoare in urmatorii ani, numai ca datele problemei sunt cu totul altele.

    “A urcat pretul de intrare in companie, ca urmare a competitiei tot mai acerbe si a dezvoltarii companiilor. Daca la inceput investeam pana la patru milioane de euro, acum ne uitam la companii unde trebuie sa investim intre 10 si 15 milioane de euro. Alaturi de preturi s-au triplat si multiplii de evaluare. Acum se incheie tranzactii la de zece ori EBITDA (profit operational – n.red.)”, explica fondatorul Oresa Ventures.

    Fondul a intrat pe piata in anul 1997, prin achizitia retailerului de electronice Flanco, ce avea o cifra de afaceri de 3 milioane de euro. In momentul exitului, in 2006, retailerul avea afaceri de 120 de milioane de euro. Dar cele mai spectaculoase perfomante le-a inregistrat compania de servicii financiare Credisson, infiintata prin externalizarea activitatii de creditare a Flanco. In acest caz, multiplicatorul investitiei fondului suedez a fost de 15, de aproape doua ori mai mult decat in cazul investitiei in compania La Fantana, cel mai mare imbuteliator de apa in sistem watercooler. In urma vanzarii, Oresa a incasat de 8 ori mai mult decat suma investita.

    In paralel cu vanzarea, fondul a incheiat si alte achizitii – firma de constructii Bau Profil in 2008, investitia in brokerul de credite Kiwi Finance in 2007 si producatorul de vopseluri Fabryo in 2006. Multe dintre fondurile care au spart gheata in perioada 1996-1998 si-au incheiat durata de activitate. Dar managerii acestora au ridicat noi fonduri si au revenit puternic pe piata romaneasca. Alaturi de Oresa, Romanian American Enterprise Fund (RAEF), Enterprise Investors, GED Capital au planuri mari.

    GED Capital Development a anuntat pentru anul acesta investitii de 40 de milione de euro, Oresa Ventures are de cheltuit 100 de milioane de euro in urmatorii cinci ani, polonezii de la Innova Capital scot din buzunar intre 10 si 25 de milioane de euro pentru investitii locale, in timp ce fondul 3i arunca in lupta intre 100 si 200 de milioane de euro in urmatorii ani. Mai mult, daca piata se stabilizeaza, Romania poate genera circa 500 de milioane de euro pe an investitii private equity. Cele mai vizate sunt domenii precum IT, constructii, imobiliare, servicii financiare.

  • Puiu Popoviciu, portret de miliardar roman

    La jumatatea anului 2005, intr-una dintre cele mai mari sali de conferinte ale hotelului Howard Johnson din Capitala, zeci de ziaristi chemati pentru lansarea proiectului Baneasa ii cautau cu privirea, pe langa primarul Adriean Videanu, pe cei doi oameni care controlau giganticul proiect de peste 220 de hectare de la iesirea din nord a Bucurestiului.

    “Astfel de proiecte vor schimba fata Bucurestiului in urmatorii 7-10 ani”, le spunea Videanu ziaristilor, care nu au avut insa ocazia sa ii vada in prezidiu pe Gabriel Popoviciu si pe partenerul acestuia, Radu Dimofte, artizanii proiectului Baneasa.

    La aproape trei ani de atunci, proiectul Baneasa a schimbat fata zonei de nord a Capitalei, explozia pietei imobiliare din ultima perioada suprapunandu-se cum nu se poate mai bine peste ritmul in care au aparut noi si constructii de o parte si de alta a drumului national ce incepe la aeroportul Baneasa si merge inspre Valea Prahovei.

    Pe parcursul a mai putin de un kilometru sunt acum insirate show-room-uri auto (BMW, Mitsubishi, KIA, Citroën), benzinarii, cladiri de birouri (Baneasa Business & Technology Park, Victoria Park), hipermarketuri (Carrefour), magazine de bricolaj (Bricostore), magazine de tip cash & carry (Metro, Selgros) sau de mobila (centrul comercial al Mobexpert sau magazinul IKEA), aproape toate fiind realizate in ultimii trei ani.

    Iar in aceasta saptamana, tot in zona, mai exact in cadrul proiectului Baneasa, se va deschide si cel mai mare mall de pe piata – Baneasa Shopping City, cu o suprafata totala inchiriabila de 85.000 mp.

    Cu toate acestea, putini dintre cei aproape 3 milioane de vizitatori din ultimul an ai magazinului IKEA sau ai hipermarketului Carrefour din zona comerciala a proiectului Baneasa stiau cine este Gabriel Popoviciu, omul care controleaza intregul ansamblu, de departe cel mai mare proiect imobiliar de pe piata.

    Ca fapt divers, una dintre primele aparitii in presa a unei fotografii cu Popoviciu, dar si cu partenerul acestuia, Radu Dimofte, nu a fost nici intr-un ziar de afaceri si nici intr-un cotidian central sau un tabloid, ci intr-o revista mondena.

    Gabriel Popoviciu este acum probabil cel mai bogat roman despre care publicul nu stie aproape nimic, chiar daca discretia a fost unul dintre elementele care ii leaga pe aproape toti miliardarii Romaniei, fie ca vorbim de Ion Tiriac, Dinu Patriciu sau Zoltan Teszari, proprietarul RCS&RDS.

    Singura exceptie de la regula pare a fi Gheorghe Becali, o prezenta obisnuita in cadrul programelor de televiziune, dar si al presei scrise – cu deosebire in tabloide si ziare de sport -, omul de afaceri nesfiindu-se sa declare ori de cate ori are ocazia ca el este cel mai bogat roman.

    Discretia excesiva de care dau dovada multi dintre oamenii de afaceri puternici din Romania amplifica, potrivit analistilor, perceptia negativa pe care o au oamenii de rand despre magnatii romani.

    “Nu cred ca afacerile celor enumerati mai sus ar fi mai mult sau mai putin valoroase in functie de discretie, in sensul expunerii in media”, considera Radu Stoicoviciu, partener in cadrul companiei de consultanta PricewaterhouseCoopers.

    Numai ca acest comportament contribuie la impresia de relativitate pe care o lasa incercarile de ierarhizare a averilor si de aproximare a modului cum oamenii bogati ai tarii si-au acumulat nu numai primul milion, ca sa folosim cliseul clasic, ci si urmatoarele milioane.

    Nici numarul exact al celor ce pot fi socotiti miliardari in euro in Romania nu e cunoscut. George Mucibabici, presedinte al firmei de audit si consultanta Deloitte Romania, apreciaza ca numarul romanilor care au afaceri (inclusiv proprietati imobiliare) evaluate la cel putin un miliard de euro este “cu siguranta mai putin de zece – probabil ca in jur de sapte-opt persoane”.

    Vom incerca in cele ce urmeaza sa facem un portret al unuia dintre cei mai puternici oameni de afaceri din tara, Gabriel Popoviciu, chiar daca solicitarile noastre adresate de-a lungul timpului reprezentantilor Baneasa Investments pentru o intalnire cu omul de afaceri nu au avut succes. Asadar, cum a reusit Popoviciu sa construiasca un imperiu imobiliar estimat la cateva miliarde de euro?

    Si, mai departe, in ce masura poate fi el considerat, alaturi de Tiriac sau Patriciu, un model intr-o societate romaneasca unde tranzitia prelungita a facut ca averile sa se construiasca greu, iar cand s-au construit, asupra legalitatii multora dintre ele au planat suspiciuni? Mai ales ca Popoviciu n-a fost scutit deloc de controverse, alimentate de relatii cu politicieni, ca si de modul cum a reusit sa obtina terenul, reprezentand 1% din suprafata Bucurestiului, unde se ridica proiectul Baneasa.

    Baiatul domnului profesor
    Cu o privire patrunzatoare, un stil apasat de a vorbi si o atentie deosebita la detalii, Popoviciu nu se fereste sa foloseasca superlative cand vine vorba de oamenii sai de incredere sau de proiectele imobiliare, spun cei care au intrat in contact cu el. Ei il descriu ca pe un om intotdeauna elegant, consumator de produse de lux, dar care nu se fereste sa declare ca ii place la fel de mult sa manance casul pe care i-l aduce un taran de la Sibiu.

    Popoviciu este un om de afaceri controversat, fiind considerat un apropiat al primarului Capitalei Adriean Videanu si acuzat de acest lucru de catre unii dintre adversarii politici ai acestuia, precum primarul sectorului 5 al Capitalei, Marian Vanghelie.

     

    Cititi aici care sunt afacerile lui Popoviciu si ale partenerului sau de afaceri Radu Dimofte 

    Legaturile cu mediul politic

    O reteta simpla: terenuri si afaceri cu statul

    Cine sunt colaboratorii miliardarului

     

  • Pescarii incep sa faca sport

    “Sportul va fi a doua mare divizie din cadrul Gipo, dupa cea de pescuit si vanatoare”’, explica Horia Galateanu, directorul general al Gipo, de ce din doua firme separate va ramane pe piata una singura.

    Din 2006, de cand a fost preluata de fondul de investitii Gemisa, Gipo s-a dezvoltat pe patru directii: pescuit si vanatoare, sport, camping si gradinarit, dintre care segmentul de produse de pescuit si vanatoare inseamna in jur de jumatate din afacerile companiei.

    “Iar intarirea in special a diviziei de sport ar asigura venituri ridicate companiei indiferent de sezon”, afirma Galateanu. Sport Distribution Group a avut vanzari de 1,6 milioane de euro anul trecut.

    Cele doua companii urmeaza sa finalizeze proiectul de fuzionare in cel mult trei luni, in functie “de cat dureaza birocratia oamenilor din birouri”, spune directorul general al Gipo.

    In noul format, tinta Gipo pentru urmatorii trei ani vizeaza afaceri de 50 de milioane de euro, de peste trei ori mai mari decat obiectivul de circa 15 milioane de euro fixat pentru anul in curs. Astfel de cifre sunt extrem de ambitioase, dat fiind ca in 2007, compania a avut o cifra de afaceri de doar circa sapte milioane de euro.

    Pentru a-si urmari aceasta tinta, Gipo are in plan sa isi extinda reteaua de magazine proprii, dar totodata si pe cea de francize. Compania a deschis luna trecuta primul magazin in franciza la Petrosani, iar Galateanu sustine ca pana in 2011 va mai deschide alte 30 de francize, plus circa 25 de magazine proprii, care sa completeze reteaua actuala de 19 magazine.

    Cea mai recenta investitie a Gipo este insa la Baneasa Shopping City, unde vor fi deschise saptamana viitoare doua magazine. Unul dintre ele va fi primul monobrand al producatorului japonez de echipament sportiv Asics, care ocupa un spatiu de 50 de metri patrati, iar cel de-al doilea va comercializa exclusiv brandul Diadora pe un spatiu dublu. Ambele magazine au necesitat o investitie totala de aproximativ 200.000 de euro.

    Sport Distribution Group opereaza deja doua magazine Diadora, in Bucuresti si Pitesti, iar in trei ani numarul lor ar urma sa se dubleze. “Vom deschide inca trei magazine, toate in Bucuresti, in Lake Park Plaza, Sun Plaza si probabil Grand Arena. In primele doua dintre aceste centre comerciale intram si cu brandul Asics”, precizeaza Horia Galateanu. In ceea ce priveste magazinele Gipo, compania si-a bugetat investitii de circa jumatate de milion de euro pentru deschiderea a trei magazine proprii in acest an, pe suprafete de 200-400 mp.

    Dezvoltarea prin magazine proprii si prin francize urmareste sa creasca ponderea retailului in afacerea Gipo, de la 25%, cat este acum, la 50% in urmatorii trei ani. Anul trecut, contributia distributiei a fost de 75% din totalul cifrei de afaceri. Prin retea proprie de distributie, compania vinde in retele ca Selgros, Carrefour sau Metro atat produsele care au consacrat-o, adica articole de pescuit, cat si schiuri, role, produse de gradinarit sau de camping. Divizia sportiva a Gipo concureaza cu magazine precum Nike, Lotto, Reebok, Adidas, Puma sau Hervis, in timp ce in segmentul ustensilelor de pescuit si vanatoare, Gipo isi imparte piata cu Arrow International (vanzari de peste 9 milioane de euro anul trecut) si Energofish (vanzari de circa 3 milioane de euro anul trecut).

  • Dan Sucu: investitile marilor comercianti depasesc 1 miliard de euro

    Conform reprezentantilor AMRCR, comertul modern reprezinta 35% din totalul pietei, intre 70 si 80% dintre furnizorii de produse alimentare fiind romani.

    "Nu se poate pune problema ca marii comercianti sa forteze preturile", declara Sucu, chiar daca sunt diferente foarte mari intre pretul de vanzare la la taran si cel cu care ajunge produsul in final pe raftul marilor magazine. "Marjele de profit – plasate in jurul a 5% din rulaje – sunt un argument suficient de puternic pentru a sustine acest lucru", adauga Sucu.