BusinessMagazin

Tag: europa

  • Cum vede şeful CFA Institute peisajul financiar postcriză 
şi ce sfaturi are pentru bancheri

    „Cred că va trece o generaţie până ca lucrurile să se schimbe. Sper să mă înşel, dar cred că situaţia este similară cu criza financiară din 1929, când a fost nevoie de 30-40 de ani. Iar noi suntem la doar şase ani de la debutul crizei financiare“, a declarat într-un interviu Paul Smith, care participat la o reuniune regională a organizaţiilor profesionale CFA din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa găzduită la Bucureşti de CFA România.

    Aceasta înseamnă că vor fi mai puţine investiţii în active cu grad ridicat de risc cum ar fi acţiunile sau în infrastructură, iar oamenii vor deţine prea mult cash sau vor investi prea mult în proprietăţi sau în aur, deci în active despre care ei cred că au o valoare de tezaurizare, ba chiar în unele ţări vor ţine banii „la saltea“, pentru că nu au încredere în intermediarii din sectorul financiar.

    Acest comportament poate avea consecinţe negative pentru economia mondială pentru că aceasta nu va creşte atât de repede cum ar fi posibil, a explicat şeful CFA Institute. „Având în vedere modul cum industria financiară s-a dezvoltat în ultimii 20 de ani, cred foarte mult că trebuie să încercăm să încurajăm instituţiile de reglementare, investitorii şi angajatorii să recunoască faptul că standardele etice sunt absolut cruciale pentru a construi încrederea şi pentru a construi un sistem financiar care să funcţioneze“.

    Problema în finanţe este că sunt prea mulţi bani şi există, de asemenea, mulţi oameni foarte inteligenţi: în consecinţă, avem un cocktail foarte periculos de bani şi de inteligenţă şi, uneori, acesta poate să o ia pe o cale groaznic de greşită dacă nu are la bază înţelegerea scopului pentru care existăm, de a servi nevoile societăţii, apreciază şeful CFA Institute. „Aceasta a fost provocarea: sectorul financiar a fost separat de obiectivul său şi ceea ce facem la CFA este să încercăm să reconec-tăm sectorul financiar cu scopul său. La fel ca în toate profesiile, dacă vă gândiţi la medici, avocaţi, contabili, scopul nostru este să servim nevoile societăţii şi dacă uităm acest lucru, tot felul de lucruri rele se pot întâmpla“.

    Bancherii au fost acuzaţi că şi-au asumat riscuri mari, uneori prea mari, în căutarea profiturilor. Practicile salariale excesive au fost considerate ca fiind unul dintre factorii declanşatori ai crizei financiare mondiale. Bonusurile excesive ale bancherilor au generat o serie de critici atât în Statele Unite, cât şi în Europa, în special în cazul băncilor care au primit ajutor de la stat pentru a se salva. După apariţia celei mai grave crize financiare şi economice de după Marea Depresiune din anii ’30, la nivel mondial se încearcă construirea unui nou sistem de reglementare şi de supraveghere a sectorului financiar.

    Cât de important a devenit riscul reputaţional pentru sectorul bancar după criza financiară recentă? Este crucial, pentru că reputaţia este totul, apreciază Paul Smith. „Cred că dacă lucraţi cu banii altor oameni, reputaţia este cel mai important lucru pe care îl aveţi. Şi ne-am dori ca investitorii, fie că sunt investitori privaţi sau publici, să acorde mai multă atenţie unor astfel de probleme. Cea mai mare temere a mea este că dacă industria financiară nu poate dovedi oamenilor că se com-portă într-un mod pe care societatea îl respectă, atunci rezultatul este o intensificare a reglementării deoarece societatea va trebui să se protejeze, iar acesta nu este un rezultat bun pentru nimeni“.
    Ce recomandă şeful CFA Institute bancherilor? Să se întoarcă la bankingul de bază şi să se reconecteze cu clienţii.“Care este scopul tău ca bancă? Băncile sunt în business pentru a pune economia reală în mişcare, iar sfatul meu pentru bancheri ar fi: daţi-vă seama care sunt clienţii voştrii şi serviţi-i mai bine“.

  • Tranzacţia de 500 de milioane de dolari prin care Facebook a cumpărat LiveRail duce România în topul fuziunilor şi achiziţiilor din Europa Centrală şi de Sud-est în 2014

    Piaţa românească de fuziuni şi achiziţii a fost dominată în 2014 de investitorii financiari şi de tranzacţiile interne, numărul acestor tranzacţii cumulând 55% din total. Industria serviciilor a fost cea mai activă în fuziuni şi achiziţii, în timp ce tranzacţiile cele mai mari au avut loc în IT, servicii şi imobiliare. România a marcat anul acesta cea mai mare tranzacţie din domeniul IT şi tehnologie, prin achiziţionarea companiei LiveRail Inc de către Facebook cu suma de 500 milioane dolari.

    În 2014, investitorii din Germania şi Austria au fost cei mai importanţi investitori externi în piaţa din România, cu 9 şi respectiv 6 tranzacţii fiecare totalizând 8% din total, urmaţi de cei din Olanda, comparativ cu 2013 când Polonia era cel mai activ investitor extern.

    Din numărul total de 182 de tranzacţii finalizate, 47% au fost încheiate de către investitori strategici – cu 16% mai puţin decât în 2013, în timp ce restul au fost încheiate de investitori financiari. Procentul investitorilor financiari a înregistrat o nouă creştere în 2014, ajungând la 53%, de la 37% cât reprezentau în 2013, ceea ce evidenţiază faptul că  fondurile private de investiţii identifică mai uşor obiective potrivite portofoliului lor în România.

    Industria serviciilor a fost cel mai atractiv sector (după numărul de tranzacţii), cu 25 de tranzacţii în 2014. Aceasta a fost urmată de sectorul de retail şi distribuţie (cu 20 de tranzacţii) şi sectorul IT (cu 16 tranzacţii). În ceea ce priveşte valoarea, cele mai mari tranzacţii au vizat sectorul IT, urmat de cel al serviciilor.

  • Şi aşa au ieşit din iarnă

    Potrivit acestuia, un preţ rezonabil ar fi de 240-250 dolari/1.000 mc, în timp ce Rusia cere 348 dolari. Oficiali din Rusia, Ucraina şi UE urmează să se întâlnească luna viitoare pentru noi negocieri pe tema livrărilor de gaze.

    Naftogaz, compania naţională de gaze a Ucrainei, şi-a diversificat sursele de aprovizionare, conform unui comunicat al companiei: în 2013, gazele ruseşti reprezentau 92% din totalul importurilor, iar cele din UE 8%, în timp ce în ianuarie-februarie 2015 ponderea gazelor din UE a crescut la 26%.

    În plus, Naftogaz precizează că rezervele de gaze din de-pozitele subterane de pe teritoriul ţării se ridică în prezent la 7,74 mld. mc, cel mai mare volum din Europa (pentru comparaţie, Germania, următoarea cla-sată, are stocuri de 7,15 mld. mc). Naftogaz a încheiat la 13 martie cu firma americană Ryder Scott un contract în valoare de 1,5 mil. dolari în virtutea căruia americanii vor face o analiză independentă a rezervelor de hidrocarburi ale companiei şi a posibilităţilor de majorare a acestora.

  • Experţi: Piloţii de avioane sunt rareori evaluaţi temeinic în privinţa sănătăţii mentale

    Prăbuşirea zborului 9525 al Germanwings în Alpii francezi, care a provocat moartea tuturor celor 150 de persoane aflate la bord, a ridicat semne de întrebare asupra stării mentale a copilotului. Autorităţile cred că germanul în vârstă de 27 de ani a acţionat în mod deliberat pentru a distruge aeronava Airbus A320 în timp ce se deplasa între Barcelona şi Dusseldorf.

    În Statele Unite, Administraţia federală pentru aviaţie cere ca piloţii să fie supuşi unor examinări medicale din partea unui medic militar anual sau la fiecare şase luni, în funcţie de vârsta pilotului. Organizaţia internaţională pentru aviaţie civilă, o agenţie a ONU care stabileşte standardele globale în aviaţie, cere ca piloţii să fie examinaţi medical periodic, ceea ce inculde o evaluare mentală.

    Din punct de vedere tehnic, medicii ar trebui să verifice dacă aceştia au probleme mentale, dar piloţii au declarat că de obicei nu se întâmplă acest lucru.

    “Nu există o evaluare reală a sănătăţii mintale”, a declarat John Gadzinski, căpitan la o companie americană mare şi fost pilot în marină. În 29 de ani de examinări medicale el nu a fost întrebat niciodată despre starea sa psihică, susţine el.

    Bob Kudwa, fost pilot al American Airlines, a declarat: “Îţi verifică ochii, urechile, inima – toate organele care încep să meargă prost atunci când îmbătrâneşti. Dar nu fac nimic pentru cap, nu”.

    De asemenea, nu există confidenţialitate. “Dacă ai o problemă mentală, cu siguranţă nu îi spui medicului care se ocupă de tine pentru că ajunge direct la FAA”, a declarat Gadzinski.

    Piloţii trebuie, de asemenea, să dezvăluie starea psihologică şi tratamentele pe care le urmează în fişele pe care le completează pentru FAA. Dacă nu fac acest lucru, pot fi amendaţi cu până la 250.000 de dolari. Fişele includ întrebări care le cer piloţilor să spună dacă sunt deprimaţi sau au încercat să se sinucidă, a declarat Gadzinski.

    “Este aceasta cea mai bună metodă? Întrebi un individ bolnav mintal dacă este bolnav mintal şi dacă spune nu, atunci ce faci?”, a declarat el.

    Europa are standarde comune în ceea ce priveşte examinarea medicală a piloţilor. “Aceste evaluări medicale sunt făcute de medici specializaţi în medicina aviaţiei … Ei ştiu la ce să se uite, fizic şi mental”, a declarat Richard Taylor, un purtător de cuvânt al Autorităţii pentru aviaţie civilă din Marea Britanie.

    Lufthansa, care deţine compania regională Germanwings, nu ştie ce l-ar fi putut determia pe copilotul Andreas Lubitz “să adopte această acţiune teribilă”, a declarat directorul executiv al companiei, Carsten Spohr.

    Companiile aeriene le cere de obicei piloţilor să îşi examineze sănătate mentală atunci când îşi depun candidaturile pentru un loc de muncă, dar după ce sunt angajaţi, aceştia sunt urmăriţi cel mult fugitiv.

    “Dacă ai 12.000 sau 15.000 de piloţi cum are American Airlines … periodic ai câte un nebun, indiferent cât de tare te străduieşti”, a declarat Kudwa. Când se întâmplă acest lucru, alţi piloţi care zboară cu pilotul instabil, “mai devreme sau mai târziu, îi vor spune şefului şi un evaluator va zbura cu el” pentru a vedea dacă este o problemă, a declarat el.

    Evaluatorul este un pilot de avion care monitorizează abilităţile altor piloţi zburând cu el şi urmărindu-i cum acţionează. Cu toate acestea, verificările generate de îngrijorările referitoare la problemele mentale sunt rare, a declarat Kudwa.

  • Financial Times: Campaniile anticorupţie din state europene, inclusiv România, consolidează UE în faţa Rusiei

    Procurorii români acuză un fost ministru de Finanţe că a ascuns trei lingouri de aur, 90.000 de dolari şi un tablou semnat de un pictor impresionist francez în seiful unui prieten, relatează Financial Times, în ediţia electronică. Un judecător spaniol apreciază că Partidul Popular (PP) de guvernământ a fost implicat în activităţi ilegale de finanţare în perioada 1990-2008, iar cazul ar trebui să ajungă în instanţă.

    În Italia, ministrul Transporturilor a demisionat în condiţiile în care zeci de oficiali guvernamentali şi oameni de afaceri sunt investigaţi, sub suspiciunea de implicare în contracte publice falsificate, în valoare de 25 de miliarde de euro. Între timp, partidul britanic antieuropean UKIP l-a exclus pe unul dintre eurodeputaţii săi pentru o tentativă de a mări exagerat o notă de plată.

    Cele patru incidente, care s-au petrecut luna aceasta, arată că procurorii, judecătorii şi chiar liderii politici din cea mai mare parte a Europei sunt mai serioşi în ceea ce priveşte descoperirea şi pedepsirea actelor de corupţie.

    În principiu, asaltul politic şi juridic împotriva corupţiei ar trebui să consolideze Europa în confruntarea sa cu Rusia, deoarece scandalurile de corupţie care discreditează politica europeană reprezintă un dar pentru propagandiştii de la Moscova, care ironizează presupusa degenerare a sistemelor politice şi valorile etice europene.

    Campania Europei împotriva corupţiei, deşi încă neuniformă, este o recunoaştere a faptului că, pe fondul problemelor financiare şi măsurilor de austeritate, societatea îşi pierde răbdarea faţă de comportamentul neadecvat al liderilor săi. Pentru politicieni, eşecul de a combate corupţia sau lipsa încercărilor în acest sens riscă să împingă alegătorii spre partidele populiste de dreapta şi de stânga.

    Repulsia faţă de corupţie este un factor-cheie în creşterea partidului radical de stânga Podemos, în Spania. Corupţia a fost de asemenea principalul factor care a permis partidului Mişcarea Cinci Stele, condus de Beppe Grillo, să obţină 25 la sută din voturi la alegerile din 2013. Sprijinul faţă de acest partid s-a redus însă după ce Matteo Renzi a devenit premier în urmă cu un an, datorită retoricii sale convingătoare împotriva corupţiei.

    Cea mai mare transformare s-a produs însă în România, unde Darius Vâlcov a demisionat luna aceasta din funcţia de ministru de Finanţe, devenind cel mai important oficial politic în funcţie din ţară care este investigat pentru corupţie. Campania anticorupţie a început cu seriozitate anul trecut, peste 1.100 de persoane fiind condamnate, şi a luat avânt după alegerea lui Klaus Iohannis în funcţia de preşedinte, în noiembrie, comentează FT.

  • Europa cere băncilor să fie salvată, după ce în urmă cu şapte ani liderii UE au salvat sistemul bancar

    Inaugurarea oficială a noului sediu de la Frankfurt al Băncii Centrale Europene, un edificiu cu o arhitectură spectaculoasă, care a costat cca 1,3 miliarde de euro, a fost întâmpinată cu proteste violente organizate de demonstranţi contra austerităţii. După proteste, soldate cu sute de arestări, incendierea unor maşini ale poliţiei şi zeci de răniţi, şeful BCE, Mario Draghi, a declarat cu ocazia inaugurării că e nedrept ca instituţia să fie acuzată că a fost principalul promotor al măsurilor de austeritate în Europa.

    Draghi are dreptate, nu BCE a impus linia de politici economice în Europa, ci guvernul german, însă atât predecesorul său Jean-Claude Trichet, cât şi el însuşi au avut o politică de comunicare constant păguboasă, care a creat percepţia că BCE, în totală opoziţie cu Rezerva Federală a SUA, ar fi o instituţie slabă şi fricoasă atunci când e vorba să ia măsuri de combatere a crizei, servilă cu băncile şi dură cu statele, îndeosebi cu cele mai sărace de la periferia zonei euro. Acum, în fine, BCE va avea ocazia să-şi ia revanşa, în calitate de coordonatoare naturală a proiectului care ar urma să salveze Europa unită: Uniunea Bancară Europeană. Ideea a fost propusă de Parlamentul European încă din 2010, iar Comisia Europeană a lui Barroso a lansat-o în discuţie în 2012, cu trei elemente constitutive: supraveghere bancară comună, sistem unic de gestionare şi rezolvare a crizelor bancare şi sistem uniform de protecţie a depozitelor.

    Pe atunci, proiectul era menit să protejeze statele, adică banii contribuabililor, încercând să transfere legal răspunderea salvării băncilor asupra acţionarilor în cazul unor noi crize financiare, iar pe de altă parte să constrângă băncile să se reformeze, în urma periodicelor „teste de stres“. Ambele eforturi au fost presărate de momente ridicole, aşa cum am văzut în cazul crizei din Cipru din 2013, unde liderii europeni au încercat să extindă răspunderea salvării băncilor şi asupra depunătorilor, sau în cazul testelor de stres din 2011, trecute cu brio de bănci care aveau să se dovedească în realitate mult mai vulnerabile. Pe parcurs, criteriile pentru testele de soliditate financiară au devenit mai exigente, iar Parlamentul European a reuşit să impună anul trecut ca acţionarii şi creditorii băncilor să fie primii chemaţi să suporte pierderile în caz de criză şi să constituie din banii lor şi fonduri de protecţie a depozitelor garantate de state (adică până la limita de 100.000 de euro).

    Importanţa politică reală a Uniunii Bancare Europene la ora actuală este însă alta, anume faptul că ea preia rolul de liant sau motor al unificării Europei, după ce schiţa iniţială a unor „State Unite ale Europei“ unde armonizarea economică să fie bazată pe impunerea unei uniuni fiscale, cu diverse variante de unificare a nivelului taxării, promovate de Germania prin 2010-2011, a eşuat din cauza opoziţiei ţărilor cu regimuri fiscale mai permisive, între care şi unele grav afectate de criză, ca Irlanda. „Actuala criză a reliefat imperfecţiunile construcţiei instituţionale iniţiale din Uniunea Economică şi Monetară, iar dintre alternativele posibile – cea a unei uniuni fiscale şi cea a unui uniuni bancare – decidenţii europeni au optat pentru varianta mai puţin controversată şi mai uşor de implementat într-un interval de timp previzibil, respectiv cea a Uniunii Bancare“, a explicat recent viceguvernatorul BNR, Florin Georgescu. Realizarea Uniunii Bancare presupune, potrivit lui Georgescu, pe de o parte creşterea rezistenţei băncilor la factorii de risc, prin politici bancare prudente, reglementate unitar la nivel european, iar pe de altă parte capacitatea lor de a susţine creşterea economică, generarea de locuri de muncă şi de afaceri competitive, adică exact ceea ce UE are nevoie ca de aer.

  • Cele mai mari state europene devin fondatoare ale unei bănci asiatice care va concura Banca Mondială

    Cele trei state europene au anunţat că intenţionează să devină membre fondatoare ale Băncii Asiatice pentru Investiţii în Infrastructură, (Asian Infrastructure Investment Bank – AIIB), pe care Statele Unite o consideră o posibilă concurentă a Băncii Mondiale, a FMI şi a Băncii Asiatice pentru Dezvoltare, în care Washington-ul are o influenţă semnificativă, relatează Wall Street Journal.

    China a lansat proiectul AIIB în octombrie anul trecut, în cadrul unei serii de măsuri menite să îi întărească influenţa regională şi globală, invitând alte ţări să participe la proiect ca membre fondatoare, până la 31 martie.

    Banca urmează să aibă un capital iniţial de 50 de miliarde de dolari şi mandatul de a finanţa proiecte de infrastructură în întreaga lume.

    Decizia de marţi, anunţată de ministrul german de Finanţe Wolfgang Schauble după o întâlnire cu vicepremierul chinez Ma Kai, la Berlin, arată cum aliaţii tradiţionali ai SUA riscă să irite autorităţile de la Washington pentru a obţine avantaje la Beijing.

    Faptul că Marea Britanie, unul dintre cei mai apropiaţi aliaţi ai SUA, a sfidat Washington-ul a deschis calea pentru ca alte state occidentale să îi urmeze exemplul, a declarat un diplomat european.

  • Efectele concurenţei acerbe din telecom persistă: „Diferenţierea prin preţ nu este sustenabilă şi trebuie să înceteze. Este o competiţie prostească“

    “România şi Grecia sunt singurele două pieţe europene distruse din acest punct de vedere, iar dacă un astfel de model de business se menţine se poate ridica întrebarea dacă investitorii vor mai fi dispuşi să finanţeze o afacere pe o astfel de piaţă sau să ia o decizie mai radicală de a ieşi, cum s-a întâmplat în cazul Vodafone în Japonia“, spunea Liliana Solomon în cadrul unei conferinţe de presă înainte de plecarea din România.

    În 2012, Liliana Solomon a preluat poziţia de director de operaţiuni şi apoi director financiar al grupului britanic de telefonie mobilă Vodafone Europe, gestionând aproape 40 de miliarde de euro pe an în opt ţări, funcţie care a poziţionat-o drept cel mai puternic executiv femeie de origine română la nivel mondial. Numită între timp director financiar al furnizorului de software şi servicii de comunicaţii Unify, companie mixtă a Siemens şi a fondului de investiţii The Gores Group, clujeanca a transmis un mesaj la plecarea din România pe care puţini l-au luat atunci în seamă, dar care rămâne actual.

    Preţurile pentru un pachet similar de beneficii au coborât chiar şi de trei ori în cazul abonamentelor de telefonie mobilă, clienţii plătind astăzi 10-12 euro pentru un pachet care costa acum trei ani peste 30. Despre bătălia nesustenabilă a preţurilor vorbea în decembrie 2014, citat de Ziarul Financiar, şi Ravinder Takkar, actualul CEO al Vodafone România: „Credem că pe piaţă există prea mulţi jucători, iar, sincer vorbind, o asemenea piaţă în care sunt prea mulţi jucători, în care preţurile sunt cele mai mici din Europa, iar calitatea reţelelor este una dintre cele mai ridicate de pe continent nu este una sustenabilă pe termen lung şi, potenţial, nici chiar pe termen mediu“.

    Un moment psihologic important a avut loc în august 2014, când războiul preţurilor din industria locală de telefonie mobilă a adus Orange, Vodafone şi Telekom în situaţia de a vinde cu 10 euro pe lună abonamente care includ apeluri şi SMS-uri nelimitate către orice reţea şi până la 1 GB de trafic de date pe internet, un tarif de aproximativ trei ori mai mic decât cel practicat pentru planuri tarifare cu mai puţine resurse incluse în urmă cu unul sau doi ani de zile. Pentru clienţii pre-pay, la o reîncărcare de şase euro un client Orange, Vodafone şi Telekom primeşte nelimitat minute şi SMS-uri în reţea, 100-200 de minute naţionale şi 200-300 MB trafic de date.

    „Cei de la Cosmote au fost cei care au democratizat mobilul. Au venit cu nişte concepte şi cu nişte inovaţii care nu existau. Într-adevăr, preţul s-a dus mult în jos, dar a crescut mult valoarea oferită clienţilor“, spunea anterior Gabriel Ioniţă, director de management de produs al Telekom România, manager care a lucrat anterior la concurenţii Orange şi Vodafone, dar şi pentru operatori telecom din Canada. El face trimitere la deja celebra ofertă cu 2.000 de minute de la începutul anului 2006 – „A fost o nebunie atunci. Era o nevoie a clienţilor nesatisfăcută, iar tot conceptul a plecat de la ideea că telefonul mobil trebuie să fie un drept şi nu un privilegiu“. Gabriel Ioniţă spune că inovaţia nu s-a oprit în toţi aceşti ani şi dă exemplul cel mai recent al serviciului adresat utilizatorilor de cartelă, care beneficiază de trafic nelimitat de date în aplicaţia de mesaje scrise WhatsApp. „Dacă privim retrospectiv, vedem că în fiecare moment am încercat să aducem ceva nou: am fost primii care au introdus pachetele de minute naţionale şi internet, am fost primii care au oferit posibilitatea de a folosi minutele naţionale şi ca internaţionale, cu considerente logice în spate. Avem o mulţime de «primii în»“. De cealaltă parte, responsabilele de oferte de la Orange şi Vodafone susţin că preţul este doar unul dintre ingredientele care contribuie la succesul unui produs.

  • Cine apără de fapt Europa

     „Cer in-sistent Europei să se asigure că tot ce face este complementar cu ceea ce facem în NATO“, a reac-ţionat secretarul general al Alianţei, Jens Stoltenberg, susţinut de comandantul forţelor NATO din Eu-ropa (SACEUR), americanul Philip Breedlove.

    Propunerea lui Juncker capătă o altă conotaţie dacă e privită prin prisma divergenţelor dintre NATO şi Bruxelles, în realitate dintre SUA şi Germania, evidenţiate într-un articol de-a dreptul terifiant din Der Spiegel care prezintă neconcordanţe aproape sistematice între informaţiile despre situaţia din Ucraina culese şi prezentate de NATO, respectiv de serviciile de informaţii germane.

    Concluzia ziarului german ar fi că SACEUR exagerează mult atât amploarea luptelor, cât şi impli-carea forţelor ruseşti în Ucraina după armistiţiul Minsk 2, servind astfel cauza celor mai belicoşi dintre congresmenii americani şi comandanţii NATO, în dauna abordării exclusiv diplomatice de către Germa-nia şi UE a conflictului din Ucraina. Prin urmare, Bruxellesul ar avea astfel tot interesul să propună crearea unei armate europene care, spre deosebire de forţele NATO, să nu mai depindă de influenţa americană.

    Deocamdată, preşedintele ucrainean Petro Poroşenko a declarat că atât rebelii proruşi, cât şi forţele Kievului respectă în linii mari armistiţiul; la rândul său, ministrul de externe german Frank-Walter Stein-meier a afirmat, în cursul vizitei la Bucureşti, că violenţele din estul Ucrainei s-au diminuat de la încheierea armistiţiului.

    Dimpotrivă, Moscova a continuat şi după armistiţiu să trimită armament, tancuri şi vehicule blindate separatiştilor, susţine Victoria Nuland, asistent al secretarului de stat american. Este, aşadar, complet neclar ce şanse de a rezista are abordarea diplomatică a conflictului din Ucraina, promovată de Brux-elles şi Berlin. SUA au anunţat deja că vor desfăşura 3.000 de militari în ţările baltice în următoarele trei luni, pentru exerciţii în comun cu armatele ţărilor respective, iar NATO a iniţiat manevre în Marea Nea-gră, cu participarea unor nave din SUA, Canada, Turcia, România, Italia şi Germania. Moscova a califi-cat atât manevrele militare din ţările baltice, cât şi cele din Marea Neagră drept provocări care nu vor rămâne fără răspuns.

  • Kaspersky: Femeile sunt mai puţin preocupate de ameninţările cibernetice decât bărbaţii

    În Europa, doar 18% dintre femei consideră că pot deveni victime ale infractorilor cibernetici, comparativ cu 27% dintre bărbaţi, care au recunoscut că sunt conştienţi de această ameninţare. În plus, conform studiului, femeile sunt mai puţin informate cu privire la ameninţările cibernetice decât băbaţii. De exemplu, 26% dintre bărbaţi şi 39% dintre femei nu cunosc informaţii cu privire la ransomware, în timp ce 21% dintre bărbaţi şi 34% dintre femei ştiu puţine lucruri despre malware-ul pentru dispozitive mobile.

    Rezultatele studiului arată că, la nivel european, utilizatoarele  acordă mai puţină importanţă ameninţărilor cibernetice. În momentul în care îşi împrumută dispozitivele altor persoane (copii, prieteni, colegi etc.), 32% dintre acestea nu îşi protejează datele pentru că nu sunt conştiente de riscuri, comparativ cu 28% dintre bărbaţi. 12% dintre femeile din Europa nu au instalat soluţii de securitate pe dispozitivele pe care le utilizează, comparativ cu 9% dintre bărbaţi.

    În acelaşi timp, studiul arată că, pe o perioadă de 12 luni, un procent mai mare de femei au fost victime ale atacurilor cu malware (53% versus 42% dintre bărbaţi), în ciuda faptului că bărbaţii sunt mai predispuşi la pierderi financiare (17% dintre bărbaţi versus 14% dintre femei). În general, bărbaţii investesc mai mulţi bani pentru achiziţionarea programelor care le curăţă sau protejează sistemele, în timp ce femeile prefer să apeleze la specialişti IT.

    În acelaşi timp, există ameninţări cibernetice cu care bărbaţii se confruntă mai des decât femeile. De exemplu, în 2014, atacurile cibernetice care ţinteau date financiare au afectat 54% dintre utilizatorii europeni comparativ cu doar 49% dintre femeile din regiune. Acest lucru se poate datora faptului că femeile sunt mult mai preocupate de securizarea tranzacţiilor financiare, comparativ cu alte activităţi online, notează acelaşi raport.

    Astfel, 59% dintre bărbaţi şi 64% dintre femei se preocupă de fraudele online care ţintesc conturile bancare în timp ce 43% dintre bărbaţi şi 49% dintre femei consideră că sunt vulnerabili atunci când fac plăţi online.  În plus, femeile au afirmat că sunt mai preocupate de spionajul cibernetic prin intermediul camerelor web (44% dintre femei versus 39% dintre bărbaţi).

    „În viaţa reală, oamenii înţeleg că este important să adopte măsuri de siguranţă pentru protejarea lucrurilor de valoare, în timp ce îşi desfăşoară activităţile de zi cu zi,” afirmă Elena Kharchenko, Consumer Marketing Group Director în cadrul Kaspersky Lab. „Acest lucru este valabil şi în mediul virtual. Adoptând măsuri de securitate, putem reduce semnificativ riscul de a pierde date importante sau riscul de a deveni victimele fraudelor cibernetice,” încheie Elena Kharchenko.

    Compania Kaspersky Lab este reprezentată în peste 200 de ţări şi este cel mai mare producător privat de soluţii de securitate endpoint din lume.