El a mentionat ca pentru constructia reactoarelor nucleare 3 şi 4 la centrala nuclearelectrica de la Cernavoda investitiile se ridica la cel putin trei miliarde euro. "Discutiile cu cei şase investitori selectati pentru aceasta faza sunt incurajatoare, in sensul ca am reluat negocierile cu aceste companii", a spus Vosganian.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Bursa de la Bucuresti traverseaza de un an cea mai importanta criza din istoria sa moderna de 13 ani. In ultimul an, indicele BET al celor mai importante 10 companii listate pe piata de capital romaneasca a pierdut peste 50% fata de maximul atins in iulie anul trecut, ajungand in ultimele saptamani la nivelul din iulie 2005. Accentuarea problemelor din economia americana, dar si izbucnirea unei noi crize in Rusia ar putea prelungi agonia pe Bursa.
Practic, intr-un an, scaderile au anulat castigurile de pe Bursa din precedentii doi ani, astfel ca cine a intrat in piata in septembrie 2005, de exemplu, si a pastrat actiunile in portofoliu pana acum se afla probabil pe pierdere, dupa ce la mijlocul anului trecut avea probabil un castig de 100%. Pentru acesti investitori, situatia actuala este greu de inteles, in conditiile in care Bursa ii obisnuise pana anul trecut doar cu cresteri, iar cele cateva corectii care s-au petrecut in acest interval au fost repede uitate cand piata si-a reluat trendul ascendent.
Multi investitori au asteptat o revenire si in ultimul an, agatandu-si sperantele fie de cresterile de inceput de an, care nu au lipsit de pe Bursa din 2002 incoace, fie de perioadele cu raportari financiare ale companiilor, fie de inceputul de toamna, care aducea in mod traditional mai multi bani pe Bursa. De fiecare data, insa, scenariile din trecut nu s-au mai repetat, iar Bursa si-a croit un trend tot mai accentuat in jos. Astfel, pentru prima data in ultimii zece ani, piata romaneasca ar putea incheia anul pe minus, fiind, pe zi ce trece, tot mai putin probabil ca va reusi in cele trei luni si jumatate care ne mai despart de finalul anului sa recupereze pierderile de pana acum. Pentru asta ar fi nevoie de o crestere de aproape 100% pentru ca indicele BET sa se apropie din nou de 10.000 de puncte, in conditiile in care a reusit aceasta performanta in doi ani.
“Pentru ca societatile de investitii financiare, de exemplu, sa revina la nivelurile din 2007, acestea ar trebui sa inregistreze cresteri de cel putin 150%, iar acest lucru este imposibil. Nu mai putem spera la o revenire a pietei pana la sfarsitul anului”, crede Leonard Visan, directorul general al societatii de administrare a investitiilor Investica.
Problema cea mai mare este ca, la felul cum arata piata acum si in contextul international tot mai dificil, nu se vad inca semne care sa prevesteasca o revenire.
“Realitatea este ca piata se afla pe un trend major descendent, iar graficele nu pot fi contrazise. Dupa cum arata lucrurile acum in economiile si pe pietele de capital mondiale, ne mai asteapta momente dificile cel putin anul acesta si anul viitor”, spune Razvan Pasol, presedintele Intercapital Invest.
Dupa valurile de scadere tot mai accentuate, numarul de investitori pe Bursa a scazut dramatic. In luna august doar 6.000 de investitori au cumparat actiuni, fata de luna decembrie a anului trecut, cand a fost consemnat un numar record de peste 21.000 de cumparatori. La fel ca si in cazul indicelui BET, numarul cumparatorilor pe Bursa a ajuns la nivelul din iulie 2005, ceea ce arata ca odata cu scaderea actiunilor s-a redus si interesul investitorilor pentru piata de capital.
Insa fara cumparatori, este imposibil ca piata sa creasca. Astfel se explica si oscilatiile puternice de pret din ultimele doua saptamani, cand s-a repetat acelasi scenariu: crestere puternica la inceput de saptamana urmate de scaderi la fel de puternice. In lipsa unor cumparatori pe termen lung, care sa sustina cresteri de 6-7% pe SIF-uri, speculatorii si-au marcat profiturile si au dus piata la loc.
Brokerii spun ca, fara aportul unor investitori institutionali puternici, care sa puna piata pe un trend ascendent sau macar sa consolideze nivelurile actuale de pret, investitorii locali nu mai sunt dispusi sa-si asume riscuri si sa reintre in piata. Asta desi cele mai multe companii sunt atractive din punctul de vedere al indicatorilor financiari si ar fi o investitie interesanta pe termen lung. Investitorii nu au uitat insa ca si in martie sau in mai companiile aratau atractiv, insa de atunci au mai scazut cu 30-40%.
“In lipsa investitorilor, si in special a investitorilor straini, se creeaza un cerc vicios. Nu sunt investitori, nu sunt bani, bursa nu creste”, spune Leonard Visan.
“Daca Bucurestiul parea neincapator anul trecut pentru sutele de proiecte imobiliare care se anuntau unul dupa altul, asa se intampla acum cu Dobrogea, neincapatoare pentru zecile de proiecte de energie eoliana despre care auzim tot mai des in ultima perioada”, spune Alexandru Teodorescu, directorul companiei de consultanta pentru proiecte de energie eoliana Wind Expert. In aceasta vara, atat companii occidentale cu experienta in producerea de energie electrica, dar si companii romanesti si-au anuntat intentia de a investi in energie eoliana.
Declaratii legate de viitoare investitii in aceasta piata au facut si oameni de afaceri ale caror nume au fost legate in ultimii doi ani de investitii in alte domenii, dar mai ales in imobiliare. Astfel, companii precum Petrom, Lukoil, Alro Slatina, E.ON, Gaz de France, Iberdrola, Enel, dar si oameni de afaceri precum Dinu Patriciu, Petru Prunea, Octavian Radu, Marius si Emil Cristescu, George Becali, Dorinel Umbrarescu sau Silviu Prigoana au anuntat in aceasta vara ca sunt interesati sa investeasca in constructia de parcuri energetice eoliene.
Raspunsul la intrebarea de unde a aparut dintr-o data aceasta frenezie a investitiilor in energie, care a fost timp de ani buni un fel de cenusareasa in aria de interes a investitorilor, vine cumva tot dinspre piata de imobiliare si are doua componente: una dintre ele este legata de scaderea sau stagnarea pietei imobiliare si de nevoia investitorilor de a gasi o noua piata cu randamente bune unde sa isi plaseze banii, cealalta este legata de faptul ca si investitiile eoliene sunt, mai ales in aceasta faza, tot un fel de investitii imobiliare.
“Intr-un fel, in faza initiala, afacerile de real estate si investitiile in energie eoliana au la baza aceleasi trei puncte cheie: locatia, locatia, locatia”, spune Markus Piuk, director general al casei de avocatura Schoenherr si Asociatii SCA, care a fost consultant juridic pentru o serie de proiecte de energie eoliana. Markus Piuk spune ca, in faza initiala, oamenii de afaceri romani, chiar daca nu stiu detalii despre constructia si operarea parcurilor eoliene, pot sa isi asigure un teren bun si sa obtina permisele pentru accesul la retea.
Atat terenurile, cat si permisele de acces pentru astfel de proiecte sunt limitate. “Terenurile cu cel mai bun vant sunt in zone greu accesibile, in varful muntilor si pe mare, iar cele cu vant bun sunt Dobrogea si Podisul Modovei, unde lupta pe terenuri se da deja de mult timp”, spune Alexandru Teodorescu, care precizeaza ca permisele de acces in retea pentru cei 2.000 MW pe care ii poate conecta Transelectrica acum au fost date deja, principiul fiind primul venit, primul servit. Cu toate acestea, stirile despre investitii in energie eoliana din ultima perioada se refera atat la proiectele in faze avansate de evolutie, cat si la cele aflate in faza de proiect sau chiar de intentie.
Cele doua categorii nu sunt insa bine delimitate, dat fiind ca autoritatile nu au facut publice numele companiilor care au primit avize de conectare la retea, iar companiile, la randul lor, evita sa vorbeasca despre terenurile pe care le au in proprietate. “Este de fapt un joc al declaratiilor: unii declara ca au teren potrivit unei ferme eoliene pentru a primi oferte de vanzare, altii declara ca au bani si vor sa ii investeasca pentru a-i atrage pe cei care au de vanzare proiecte la cheie. Intre timp, cei care au si bani, si proiectul pregatit, si avizele luate semneaza deja contracte pentru vinderea energiei pe care o vor produce”, spune Jean Constantinescu, analist al pietei de energie si director al Institutului National pentru Conservarea Energiei (IRE).
In acest razboi al declaratiilor, mizele sunt conectarea la retea pana in 2020 a maxim 3.000 MW, conform estimarilor Transelectrica, o recuperare a investitiei intr-o perioada de cinci pana la sapte ani si o viata destul de usoara, fara investitii suplimentare, cel putin pana in 2012, cand statul roman va trebui sa ia o decizie in privinta politicii asa-numitelor certificate verzi. Sistemul certificatelor verzi este metoda propusa de UE si adoptata de statul roman prin care un furnizor de energie electrica de pe piata trebuie sa cumpere de la un producator de energie regenerabila un numar de certificate verzi egal cu o cota conforma cu megawatii pe care ii vinde. Acest sistem este legiferat in Romania pana in 2012 (cand guvernul ar putea decide sa il continue sau sa adere la un alt sistem, de asemenea practicat de statele UE) si, desi unele companii din piata spun ca este destul de riscant sa investeasca pe o piata ale carei reglementari nu sunt batute in cuie pe termen lung, parerea generala este ca Romania se va conforma acestui sistem, practicat de cele mai multe state ale UE.
Increderea fata de obedienta guvernului roman in fata organismelor UE vine mai ales din partea investitorilor europeni, care cunosc istoricul tarilor lor de origine in aceste procese decizionale. De fapt, aceste companii europene sunt si cele mai pornite in aceasta cursa pentru primele mari proiecte de energie eoliana in Romania.
“Pe langa ca este un sport national acum sa investesti in energie eoliana, dupa ce a trecut moda imobiliarelor, mai este si faptul ca investitorii din pietele vestice cauta noi locuri unde sa investeasca masiv in energie eoliana, dat fiind ca pietele lor de provenienta precum Germania, Italia sau Grecia sunt deja saturate si acolo se mai pot face doar proiecte mici”, explica Alexandru Teodorescu.
Consultantul spune ca Romania este, dintre ultimele tari intrate in UE, cea mai atractiva pentru dezvoltari eoliene; calitatea unei tari de membru al UE este una dintre conditiile esentiale pentru a fi atractiva din acest punct de vedere, dat fiind faptul ca tarile comunitare au aderat la scheme de suport pentru astfel de investitii in energii regenerabile, scheme care asigura din start o parte din recuperarea investitiei.
La ultimul etaj din sapte al unei cladiri din Gurgaon (India), un oras prafuit cu pretentii de metropola, Copal Partners livreaza studii despre actiuni, dividende si tranzactii pentru analisti si banci de renume. E departe de coridoarele bine aerisite ale Wall Street, iar spatiile sunt inguste; afacerea a crescut insa cu 40% doar in acest an. “Aici e una dintre bancile de investitii din top”, spune Joel Perlman, presedintele Copal, aratand spre o echipa din spatele unui perete de sticla opaca. “Iar aici”, arata el spre un coridor ingust, “e o alta”. Bancile editeaza si adauga contributia lor la ceea ce primesc de la Copal, o companie de cercetare, apoi reimpacheteaza informatia sub nume propriu in rapoarte de analiza, prospecte de piata sau recomandari de tranzactionare.
Directorii bancilor numesc acest schimb “externalizarea culegerii informatiilor”, “offshoring” sau “externalizare cu valoare ridicata”. Afecteaza cam pe toata lumea, inclusiv grupuri ca Goldman Sachs, Morgan Stanley, JPMorgan, Credit Suisse si Citibank, ca sa numim doar cateva. Cele mai afectate posturi pana acum sunt cele cu program extenuant, ocupate de obicei de proaspat absolventi ai unor scoli de afaceri – cercetatori asociati si bancheri juniori din echipe de pregatire a unei tranzactii – platiti cu salarii de sase cifre, de pana in jumatate de milion de dolari pe an.
Reducerile de costuri in New York si Londra au fost deja dure si mai urmeaza si altele in urmatoarele luni. Companiile fi nanciare din New York se asteapta anul acesta la o reducere de 18 miliarde de dolari (12,3 miliarde de euro) la salarii si beneficii fata de 2007, cea mai mare scadere inregistrata vreodata in decursul unui an. In total, bancile din Statele Unite vor concedia 200.000 de angajati pana in 2009, a anuntat in aprilie consultantul bancar Celent. Munca pe care o faceau acesti bancheri nu va disparea totusi; in schimb, vor aparea noi locuri de munca in zone ca India si Europa de Est, de obicei acolo unde exista piete locale mai sanatoase.
Pe langa externalizarea unor pozitii inferioare din domeniul bancar si de cercetare pentru a-i sprijini pe bancherii si analistii din New York si Londra, fi rmele isi trimit o parte dintre functionarii lor de top din aceste orase in piete cu un ritm mai accelerat de crestere, pentru a se ocupa de clientii de acolo. Din cauza problemelor din piata de credite si a costurilor de miliarde de dolari ale crizei creditelor ipotecare secundare, “cei care externalizau locuri de munca bine cotate apeleaza la aceasta si mai mult, iar cei care nu au facut-o sunt inca in stadiul de planificare”, explica Andrew Power, partener pentru servicii fi nanciare la Deloitte Consulting.
Bancile de pe Wall Street au inceput, cu prudenta, sa externalizeze in India posturi in cercetare acum cativa ani, angajand o mana de oameni si deruland programe pilot cu firme precum Copal, Offi ce Tiger, Pipal Research si Tata Consultancy Services. In 2003, JPMorgan si Morgan Stanley au declarat ca vor muta cateva zeci de posturi in Mumbai, Lehman Brothers lucra la un program pilot pentru prezentari de rapoarte de cercetare in India, iar Merrill Lynch si Goldman Sachs spuneau ca nu au mutat nicio activitate de cercetare in aceasta tara. Cinci ani mai tarziu, picaturile s-au transformat in torent. Firmele partenere spun ca se asteapta la cresteri de 20 pana la 40% doar anul acesta.
Morgan Stanley are aproape 500 de oameni angajati in India care fac cercetare si studii de piata. Aproximativ 100 dintre cei 3.000 de angajati ai Goldman Sachs din Bangalore lucreaza in cercetare pentru investitii. JPMorgan are 200 de analisti in Mumbai care lucreaza pentru operatiunile sale de investitii din intreaga lume, analizand diverse segmente ale pietei si adunand date si grafice pentru materiale de marketing.
Compania mai are in Mumbai inca 125 de angajati care sustin intreaga divizie de cercetare a bancii la nivel mondial. Citigroup are aproape 22.000 de angajati in India, dintre care cateva sute lucreaza in cercetarea de investitii. Deutsche Bank are 6.000 de angajati in India, conform site-ului bancii. Deutsche a pornit un program pilot pentru externalizarea fortei de munca in cercetare in 2003 – acum a refuzat sa ofere detalii. Teoretic, pana la 40% dintre posturile de pe Wall Street legate de cercetare, adica zeci de mii de slujbe, ar putea fi externalizate, a declarat Power de la Deloitte, desi in realitate s-ar putea sa fie mai putin.
Cum autoritatile au anuntat ca vor face infrastructura necesara, pe 600 de hectare, zeci de companii din Spania, Turcia, Grecia, si China, s-au decis sa vina in Romania.
Mai multe amanunte pe www.protv.ro
El sustine ca sumele negociate de Romania cu UE pentru dezvoltarea infrastructurii de transport aerian civil sunt mult prea mici pentru a acoperi investitiile necesare.
Mai multe amanunte pe www.gandul.info
"Aceasta tranzactie confirma previziunile consultantilor CBRE Eurisko. Noi apreciem ca piata locala de investitii este mai putin afectata de criza imobiliara prin care trec Statele Unite ale Americii si nu numai. Tara noastra este perceputa in continuare ca piata atractiva", considera Alexandra Dimofte, Head of Capital Markets, CBRE Eurisko.
Totusi, spune consultantul companiei imobiliare, fondurile de investitii au devenit mai precaute. Potrivit datelor CBRE Eurisko, valoarea tranzactiilor imobiliare din primul semestru s-a ridicat la 903 milioane de euro, cu peste 10% mai putin decat in perioada similara din 2007.
Alexandra Dimofte si Florin Tirla (Account Manager, Capital Markets CBRE Eurisko) au facut parte din echipa de consultanti formata din CBRE|Eurisko (imobiliar), EC Harris (tehnic), KPMG (financiar) si Tuca Zbarcea & Asociatii (legal) care au asistat compania de investitii DEGI in achizitionarea Iris Shopping Center, valoarea tranzactiei fiind de aproximativ 140 de milioane de euro.
Normal
0
false
false
false
MicrosoftInternetExplorer4
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-style-parent:"";
font-size:10.0pt;"Times New Roman";}
“Ceea ce este specific pentru consumatorul din Romania este nevoia de vizibilitate. El nu iese la restaurant sa manance, el iese sa fie vazut”, e de parere Marian Alecu, directorul general al McDonald’s Romania, explicand astfel schimbarea conceptului din spatele celui mai mare lant de restaurante de tip fast-food de pe piata locala.
“Romanii accepta noutatile imediat si le includ instantaneu in stilul lor de viata”, spune Alecu. Discutia se desfasoara dimineata, in cel mai nou restaurant al lantului, cel din zona Floreasca, actualul fanion al McDonald’s Romania, dupa cum spun oficialii. Marian Alecu arata spre clientii aflati la acea ora in restaurant – foarte multi cu laptopurile conectate la internet si cu o cafea in fata. “Calitatea oamenilor a crescut datorita nivelului de trai. Era obligatia noastra sa schimbam ceva”, spune el.
Noul concept de restaurant, vizibil deja in amplasamente precum cel de la parterul Unirea Shopping Center sau din zona Floreasca din Bucuresti, presupune un design mai elegant si a fost deja introdus in Germania, Franta si Anglia. Aceasta schimbare este insa doar prima dintr-o serie menita sa repozitioneze McDonald’s Romania, pe masura ce cresc veniturile si, odata cu ele, pretentiile consumatorilor.
Compania deschidea in urma cu 13 ani primul sau restaurant in zona Unirii din Capitala, marcand totodata un record: restaurantul din Europa cu cele mai mari vanzari in ziua deschiderii. Urmatorii opt ani au fost insa dificili, avand in vedere ca bilantul financiar a indicat pierderi substantiale la fiecare sfarsit de an.
“Am redus incet-incet pierderile, pentru ca din 2003 sa ajungem pe zero si sa mergem inspre profit. In prezent, suntem o tara din lantul McDonald’s cu profit decent”, adauga Marian Alecu, care estimeaza pentru anul acesta afaceri de 170-180 de milioane de dolari (115-125 de milioane de euro), fata de aproximativ 90 de milioane de euro anul trecut, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finante. Seful McDonald’s este optimist si in ceea ce priveste profitul, chiar daca recunoaste ca afacerea a fost afectata, ca si in cazul altor concurenti, de cresterea presiunii pe cheltuieli salariale si de preturile la materia prima. “Speram sa tinem sub control aceste cheltuieli si in urmatoarea perioada, astfel incat ele sa nu se reflecte in pretul produselor”. Practic, in conditiile unei inflatii de 7% si ale unor cresteri salariale de 30%, pretul produselor a crescut cu doar 2%, situatie explicabila potrivit lui Alecu prin cresterea volumelor.
Anul acesta va aduce McDonald’s Romania, potrivit oficialilor, un profit operational de 25 de milioane de dolari (aproximativ 17 milioane de euro), fata de 15-16 milioane de dolari in anul precedent, in conditiile in care pe langa cele 56 de restaurante existente vor mai fi deschise pana la sfarsitul anului inca patru. “Vrem ca in 2009 sa ajungem la 70 de restaurante, iar Bucurestiul va detine in continuare jumatate din numarul total.”
Numai ca un restaurant de tip nou implica o investitie de peste 4,5 milioane de euro, de trei ori mai mare decat pana acum, iar numarul angajatilor este, de asemenea, cu 25% mai mare. In plus, investitiile nu se transforma imediat in vanzari mai mari. Seful celui mai mare lant de restaurante este insa optimist. “Suntem in prezent in topul european ca numar de tranzactii pe zi”, adauga Alecu, cele mai profitabile restaurante fiind cele din Bucuresti, urmate indeaproape de cele din Constanta, Brasov si Timisoara. “Cinci din restaurantele McDonald’s ating peste un milion de tranzactii pe an”, detaliaza Alecu, convins ca si aceste valori se vor mari odata cu modernizarea restaurantelor.
“De obicei, un consumator sta in medie 20 de minute intr-un McDonald’s clasic. In cele de tip nou, clientii petrec mult mai mult timp”. Astfel ca pe ansamblul unei zile, restaurantele din Romania au in total 250.000-300.000 de clienti, la nivel mondial media fiind de 42 de milioane.
“Consumul se dubleaza de la an la an, iar aceasta crestere nu e absorbita doar de noi, ci de catre toti jucatorii existenti pe piata”, spune Marian Alecu care plaseaza Big Mac pe primul loc al celor mai vandute produse ale restaurantelor din Romania.
In top se mai afla salatele, o categorie care aduce un sfert din vanzari, urmate indeaproape de cafea. “Vanzarile la cafea au crescut de 4-5 ori in ultimii doi ani, de cand am inceput sa colaboram cu Kraft”, spune Alecu. Tocmai din acest motiv, in curand va fi adus in Romania si conceptul McCafé, constand in spatii dedicate acestui produs, unde se vor putea servi diferite sortimente de cafea, dar si produse adiacente, precum prajituri. Fructele de mare par a fi insa principalul pariu pe care Marian Alecu il face acum cu piata romaneasca. “E o provocare, dar credem ca in Romania consumatorul e pregatit pentru asa ceva”, spune Alecu.
O provocare par a fi si discutiile recente legate de interzicerea comercializarii anumitor tipuri de produse in scoli si in imediata apropiere a acestora, numele McDonald’s fiind adesea invocat. “Multi sunt tributari unor clisee, chiar daca nu sunt documentati, ei comenteaza. Aceasta lege chiar ne ajuta din punct de vedere comercial, pentru ca se elimina o categorie a competitiei, cum ar fi chipsurile, spre exemplu”, explica Alecu, care lucreaza pentru McDonald’s din 1993, an in care compania a inceput sondarea pietei autohtone. La 15 ani distanta, Marian Alecu coordoneaza nu doar operatiunile McDonald’s din Romania, ci si din Bulgaria, Macedonia, Serbia, Croatia, Slovenia, Moldova, Georgia si Azerbaidjan si e convins ca oportunitatile de crestere sunt inca uriase. “Pe aceasta categorie, Romania nu este inca o piata concurentiala, este abia la inceputul ei”, spune el.
A saptea tara din Europa ca numar de locuitori, Romania ar putea atrage in urmatoarea perioada si atentia altor concurenti internationali ai McDonald’s, in afara celor deja prezenti pe piata – KFC, Pizza Hut si, din primavara acestui an, Burger King. “Inamicii nostri sunt puterea de cumparare inca relativ scazuta si localurile cu standarde de calitate joase, care vor disparea in timp. Vrem ca puterea de cumparare sa creasca suficient de mult incat romanul sa-si permita sa manance unde vrea si din cand in cand la McDonald’s”, spune Alecu.
Unii dintre colegii de munca stateau la birourile lor din São Paolo (Brazilia), intr-o luni dupa-masa, discutand despre meciurile de fotbal din weekend si alegandu-si jucatorii preferati. Unuia dintre ei ii place un fundas talentat. Altul isi doreste un jucator care a marcat cu regularitate pentru o echipa de top din divizia a doua. Si seful de-abia asteapta sa ia un tanar aparator care va fi in curand disponibil pentru transfer.
Ar putea fi o divizie fantastica precum oricare alta, doar ca tranzactiile sunt reale. Actiunea se petrece in biroul Traffic, o companie braziliana aflata in frutea unui nou val – controversat – de investitii in fotbalul brazilian. Avand la dispozitie 20 de milioane de reali (7,5 milioane de euro) fonduri proprii si alte 20 de milioane de reali pe care spera sa le stranga de la investitori, Traffic cumpara contractele unor jucatori tineri din intreaga Brazilie.
Apoi ii imprumuta unor echipe care le platesc jucatorilor un salariu si le dau sansa de a-si demonstra talentul. Daca jucatorii sunt recrutati de o echipa importanta din Europa, Traffic si partenerii sai primesc cea mai mare parte din beneficiile de transfer. Jucatorul primeste de obicei un bonus la semnare si, adesea, un salariu consistent. “In loc sa investeasca la bursa sau pe piata imobiliara”, spune Julio Mariz, presedintele Traffic, “acesti oameni investesc in achizitionarea drepturilor asupra jucatorilor de fotbal”.
Eforturi similare de a investi in sportivi au fost luate in discutie si in baseball-ul din SUA ori in fotbalul din Marea Britanie, dar niciunul dintre aceste eforturi nu a capatat o asemenea amploare ca in Brazilia. Tranzactiile sunt indoielnice; FIFA, forul conducator al fotbalului la nivel mondial, a interzis implicarea unor terte parti in transferurile de jucatori. Dar fara investitii din exterior, multe echipe braziliene ar da faliment.
Cateva fonduri precum Traffic au aparut anul trecut si unele mari companii braziliene – inclusiv supermarketuri – creeaza departamente specializate in fotbal, ca sa investeasca in jucatori tineri ce spera ca vor trezi intr-o buna zi interesul cluburilor europene. “Am investit 10 milioane de dolari (6,5 milioane de euro) pe an, dar suma creste cu repeziciune, pentru ca se pot face profituri mari”, spune Thiago Ferro, partener in cadrul departamentului de investitii in fotbal al lantului de supermarketuri Grupo Sonda.
“Oferim profituri de 150% pe an.” In fotbal, de obicei cluburile detin drepturile economice asupra unui jucator care se afla sub contract cu echipa lor. Daca alta echipa vrea sa ia acel jucator, trebuie sa-i plateasca clubului actual un onorariu de transfer, pe langa banii pe care-i ofera jucatorului. Dar in ultimii ani, agentiile independente au aparut in toata lumea fotbalistica. Si in vreme ce contractele jucatorilor sunt inca detinute de echipe, dupa cum o cer reglementarile internationale, investitorii incep sa se implice si ei.
Noul model este atractiv pentru investitori, pentru ca o vanzare de valoare mare poate garanta profituri spectaculoase. Traffic estimeaza profituri de 30% pe an, spune Mariz. Grupo Sonda asteapta profituri si mai mari, pentru ca urmareste cateva tranzactii majore in loc sa caute un numar mare de jucatori de valoare medie, asa cum face Traffic.
Profiturile estimate al Grupo Sonda sunt mai mari, pentru ca si strategia este mai riscanta. Traffic plateste dividende la fiecare sase luni din banii stransi din tranzactiile cu jucatori. Cand un jucator este vandut, investitorii isi impart onorariul de transfer cu cluburile, potrivit procentajelor de proprietate. Cluburile braziliene au imbratisat noul model de investitie, pentru ca astfel obtin finantari fara sa fie nevoite sa-si vanda jucatorii atat de repede sau atat de des.
Si cand o fac, pentru ca altfel nu se poate, sumele imense, de cate 50 de milioane de dolari pentru cate un om, garanteaza supravietuirea clubului. “Daca ne dorim o echipa decenta, avem nevoie de ajutor financiar”, spune Carlos Augusto Montenegro, vicepresedinte pentru fotbal la Botafogo, un club din Rio de Janeiro care are cel putin sase jucatori imprumutati de la fonduri sau de la investitori individuali.
“Stim ca ne folosesc drept o vitrina de magazin, dar asta e bine atat pentru jucator si pentru agent, cat si pentru Botafogo”, spune el. “Daca ar fi existat alternativa, am fi ales-o, dar asta e tot ce avem azi si vedem ca functioneaza.” Anul trecut, Bayern München a cheltuit 19 milioane de dolari pentru Breno (Breno Vinicius Borges, oficial, dar putina lume din Brazilia il stie dupa acest nume), un aparator de 18 ani care a jucat doar 22 de jocuri pentru São Paulo.
AC Milan a platit o suma asemanatoare pentru atacantul de 17 ani de la Internacional, Alexandre Pato. Dar nu doar marile cluburi de fotbal din Anglia, Germania, Italia sau Spania vor jucatori brazilieni. Anul trecut, 1.085 de jucatori din Brazilia au fost transferati la diverse cluburi din Vietnam, Qatar si Insulele Faröe, potrivit Confederatiei Braziliene de Fotbal. Asemenea cifre i-au facut pe cei de la Traffic sa intre in actiune, recunoaste Mariz.
Compania din São Paulo s-a infiintat in anii ‘80, vanzand spatii publicitare pe terenurile de fotbal. A trecut apoi la marketing sportiv si administrarea de turnee si acum detine drepturile de transmisie pentru multe din cele mai mari turnee de fotbal din America de Sud. Recent si-a mutat insa atentia spre investitii mai consistente in jucatori. Pe langa achizitionarea a doua echipe, Traffic a infiintat anul trecut si un fond denumit Cedro Participacoes, folosind 12 milioane de dolari din banii firmei.
De atunci, 18 persoane au cumparat fiecare cate una sau mai multe actiuni in valoare de 120.000 de dolari, ducand activele totale ale fondului la peste 20 de milioane de dolari. Fondul este estimat sa functioneze trei ani, cam acelasi ciclu de viata cu al unui contract sportiv obisnuit; Traffic va detine in orice moment o participatie de cel putin 50%, a spus Mariz.
Pana acum fondul a cumparat drepturile exclusive sau partiale ale 36 de jucatori si 12 dintre ei au ajuns la Palmeiras, unul dintre cele mai mari cluburi de fotbal braziliene si principalul partener al Traffic in acest vehicul de investitii. Sefii Traffic se intalnesc cu directorii Palmeiras cel putin o data pe luna ca sa discute despre resursele umane ale clubului. Traffic da celor de la Palmeiras o lista cu jucatorii disponibili, iar Palmeiras poate de asemenea sa ceara ajutorul Traffic in achizitionarea unui anumit jucator foarte bun.
Dar exista si potentiale neplaceri, in special pentru suporteri. Investitorii ar putea fi tentati sa vanda un jucator tocmai cand valoarea lui a crescut, lipsind echipa de aportul unui element-cheie intr-un moment vital. Daca fondurile detin drepturi si pentru jucatorii echipelor adverse, exista si o aparenta de conflict de interese. Si multi suporteri se tem ca oameni fara prea mult atasament fata de valorile clubului ajung sa detina un control prea mare asupra jucatorilor.
Gilberto Cipullor, vicepresedintele pentru fotbal de la Palmeiras, spune ca Traffic nu poate sa vanda jucatorii in timpul unor anumite perioade importante din timpul sezonului, adaugand ca daca valoarea unui jucator creste, el oricum urmeaza sa fie vandut. Totusi, implicarea unei terte parti in comertul cu fotbalisti ridica destule probleme. Un scandal in Europa cu privire la cine detinea doi jucatori argentinieni transferati de la clubul brazilian Corinthians in Anglia in 2006 i-a facut pe cei de la FIFA sa interzica de la inceputul acestui an detinerea unui fotbalist de catre o terta parte in afara de clubul cumparator si cel vanzator.
Traffic ocoleste aceasta regula, incheind jucatorilor contracte cu micul club pe care-l detine, Desportivo Brasil, si apoi imprumutandu-i echipelor partenere precum Palmeiras, spune Mariz. Grupo Sonda ofera insa toate drepturile, cu exceptia celor privitoare la viitoarele castiguri financiare, clubului cu care incheie contractul, a spus Ferro. Un purtator de cuvant al FIFA a spus oricum ca organismul nu investigheaza sistemul brazilian, pentru ca “nicio acuzatie formala nu ne-a fost semnalata”.
Managerii de fonduri din Brazilia spun ca ei se incadreaza in prevederile legii si au subliniat ca nu au de gand sa opreasca afacerile. Cluburile sunt avide de lichiditati, iar investitorii de profituri, asa ca lucrurile par sortite sa continue in aceeasi directie. “Sunt unii iresponsabili care vor doar sa faca un profit pe termen scurt”, comenteaza presedintele Asociatiei Agentilor de Fotbal din Brazilia, Leo Rabello. “Dar daca totul se face cum trebuie, atunci fotbalul se va schimba, iar investitiile vor veni in Brazilia.”
“La un moment dat, si in Romania se va ajunge la o impartire mai echitabila a pietei intre retailerii care prefera investitia directa si cei care vin prin franciza”, prevede Alexander Zeciu, director general al reprezentantei companiei poloneze LPP, care a deschis in Baneasa Shopping City primul magazin propriu din tara, cu brandul Reserved.
Statisticile consultantilor de la CHR Consulting arata ca in prezent piata de moda este dominata de francize, 175 de afaceri fiind inchiriate, insa tendinta este pe cale sa se modifice. De anul trecut opereaza magazine proprii in tara comerciantii germani Deichmann, New Yorker si Takko, iar deschiderea mall-ului din nordul Capitalei, de anul acesta, corespunde si cu intrarea directa in Romania a unor lanturi internationale de fashion – Peek & Cloppenburg, Leder & Schuh, cu marca Humanic, si Baltika din Estonia.
Totodata, si-au schimbat radical strategia privind Romania si spaniolii de la Inditex, care cunosteau bine piata, dupa ce in 2004 au acordat doua francize, Zara si Pull and Bear, companiei Azali Trading, care apartine grupului de retail libanez Azadea Group. “Ne-am convins de potentialul pietei si am decis sa urmam calea noastra traditionala de extindere, ceea ce inseamna control direct asupra propriilor magazine”, motiveaza pentru BUSINESS Magazin Raul Estradera din cadrul departamentului de comunicare al Inditex de ce compania a decis sa preia integral managementul pentru Romania.
In jumatate de an, Inditex a ajuns la o retea de 19 magazine in Bucuresti, Cluj si Constanta, dintre care cate patru magazine Zara si Pull and Bear, cate trei magazine pentru brandurile Bershka, Stradivarius si Oysho si cate un magazin pentru Zara Home si Massimo Dutti. Iar la sfarsitul anului in curs, reteaua va numara cu cinci in plus; pe langa Zara – cel mai mare lant de magazine din portofoliul sau – Inditex duce si in Iulius Mall din Iasi patru marci (Pull and Bear, Bershka, Stradivarius si Oysho), pentru care a inchiriat o suprafata de peste 3.200 de metri patrati. Ritmul alert de extindere nu se opreste aici, in prima jumatate din 2009 fiind planificate sa fie deschise alte cinci magazine (Zara, Bershka, Pull and Bear, Oysho si Stradivarius) in Iulius Mall din Timisoara, unde retailerul spaniol va ocupa peste 3.000 mp in extensia centrului comercial la care se lucreaza in prezent.
Cazul Inditex nu este singular; dupa ce a vandut in Romania timp de opt ani prin intermediul distribuitorului local Mexxem din Cluj-Napoca, Puma, unul dintre cei mai mari trei comercianti de articole sportive din lume, si-a facut tot anul acesta intrarea directa in tara. Operatiunile Puma Sports Romania au debutat luna trecuta, odata cu deschiderea primului magazin propriu, la Constanta, in City Park Mall. “Reteaua va creste cu patru noi magazine pana in 2010”, spune Stefan Pesendorfer, directorul regional pentru Europa de Est, Orientul Mijlociu si Africa.
De ce au ocolit pana acum marile firme piata romaneasca? “Nu aveau unde sa vina. Faptul ca s-au creat spatii potrivite de inchiriat a dus Romania in topul destinatiilor favorite, dintre toate tarile est-europene”, sustine Alexander Zeciu, explicand de ce LPP a inceput abia acum o extindere agresiva in tara, desi a avut in vedere sa intre pe piata inca din 2006. In amenajarea celor 1.260 de metri patrati, inchiriati pe doua niveluri in mall-ul din Baneasa, LPP a investit 1,8 milioane de euro. Luna trecuta, la Braila, compania poloneza a mai deschis inca doua magazine: un Reserved (500) si primul magazin Cropptown (300 mp), urmand ca pana la sfarsitul anului in curs reteaua sa ajunga la sase spatii de vanzare. In total, in urmatorii doi ani, LPP va investi peste sapte milioane de euro in 40 de magazine in tara cu trei branduri din portofoliu, Reserved, Cropptown si Esotiq.
Intr-adevar, Romania a devenit o piata mai accesibila si datorita cresterii numarului de proiecte de mall-uri anuntate. Un studiu al companiei de consultanta imobiliara Cushman & Wakefield Activ Consulting estimeaza ca stocul actual de spatii de 910.000 mp se va tripla intr-un an, pana la 1,8 milioane mp de inchiriat. Romania ocupa deja a patra pozitie in Europa in functie de stocul de centre comerciale noi anuntate pentru 2008-2009, fiind devansata doar de Rusia (3,2 milioane mp de proiecte noi), Ucraina (2,8 milioane mp) si Spania (1,98 milioane mp). In urma Romaniei raman vecini precum Polonia, Bulgaria, Cehia sau Ungaria.
Concret, in Romania exista in prezent aproape 41 mp de centre comerciale la mia de locuitori, iar pentru ianuarie 2010, estimarile Cushman & Wakefield indica 127 de mp, ceea ce inseamna ca vor fi disponibili peste 86 de mp de centre comerciale noi la mia de locuitori. Spre comparatie, media din Uniunea Europeana este de peste 195 mp la mia de locuitori. Cehia, de exemplu, are deja 158,5 mp la mia de locuitori, Polonia – 142 mp, iar Ungaria -120 mp.