BusinessMagazin

Tag: antreprenori

  • Te-ai săturat să fii angajat? Ce afacere poţi porni cu 10.000 de euro

    Mihai Zaharia, un tânăr de 28 de ani venit în Bucureşti la facultate în 2008, a decis în primăvara anului trecut să transforme livada casei în care a copilărit într-o afacere cu dulceţuri. Până în prezent, tânărul, împreună cu partenera sa Alexandra Rapailă, 25 de ani, au produs aproximativ 1.200 de borcane de dulceaţă Bunicel.ro pe terenul de 1.500 de metri pătraţi din oraşul Costeşti (judeţul Argeş).

    „Casa de acolo nu mai era locuită de ceva vreme pentru că părinţii mei s-au mutat în Tulcea şi ideea practic a pornit dintr-o joacă. După ce s-au făcut fructele şi le-am cules, le-am pus la fiert în două ceaune pe un foc făcut din câteva lemne cumpărate cu câţiva ani în urmă. Prima dată le-am dat prietenilor să guste şi după ce am văzut reacţiile ne-am gândit că am putea face o afacere, mai ales că suntem tineri, avem energie şi ne-a şi plăcut ideea de a grădinări„, spune Mihai Zaharia, care a lucrat cinci ani în domeniul vânzărilor, iar de curând şi-a dat demisia pentru a se ocupa strict de Bunicel.ro. Potrivit ZF, cei doi antreprenori au investit în jur de 5.000 de euro pentru a pune pe picioare mica afacere şi vor ca în 2014 să reîntinerească livada (ai cărei aproape 200 de pomi sunt plantaţi în urmă cu 5-10 ani) prin achiziţionarea unui teren vecin pentru a planta alţi pomi şi să înceapă să transforme casa cu două camere într-o fabrică. Pentru asta, Mihai Zaharia spune că ar avea nevoie de minimum 20.000 de euro (pentru a amenaja camerele conform normelor, pentru a cumpăra 2-3 cuptoare şi pentru achiziţionarea a 1.500 de metri pătraţi de teren în apropierea livezii).

    În 2013, tinerii au produs cinci sortimente de dulceaţă şi două de magiun, iar în ultimele trei luni antreprenorii au vândut circa 400 de borcane. „Am avut vânzări medii de circa 2.000 de lei pe lună în toată această perioadă. Credem că este un business de viitor pentru că lumea deja începe să se îndrepte tot mai mult spre produsele naturale şi asta am văzut încă de la început, când reacţiile au fost pozitive. Totul se face fără conservanţi, la foc de lemne, şi aşa vrem să păstrăm produsele chiar dacă vom face şi o fabrică mică„, explică Mihai Zaharia. El mai precizează că o bună parte dintre clienţi vin prin intermediul site-ului pe care l-a dezvoltat împreună cu un prieten programator şi că serviciile de promovare precum Google Adwords (serviciu cu plată prin care se creşte vizibilitatea unui produs în căutările pe internet – n.red.) au reprezentat una dintre cele mai mari investiţii (circa 1.000 de euro).

    În prezent, cei doi se ocupă singuri de mica afacere, astfel că, dacă anul acesta reuşesc să facă fabrica şi să aibă comenzi cel puţin la fel ca până acum, Alexandra Rapailă (din Bucureşti) ar putea renunţa şi ea la jobul său pentru a se muta în Costeşti, un oraş cu aproape 11.000 de locuitori.

    Investiţia în propria afacere este considerată printre cele mai avantajoase din economie de către 46,7% din români, arată un studiu Novel Research efectuat la iniţiativa Provident Financial, în octombrie 2013, pe un eşantion de 1.012 respondenţi. Astfel, 28% dintre români consideră că pornirea unei afaceri presupune o investiţie de până la 15.000 de lei (aproximativ 3.350 de euro). Aproximativ jumătate dintre cei chestionaţi plasează investiţia pentru începerea unei afaceri între 15.000 şi 50.000 de lei (3.350 – 11.150 de euro), iar 24,3% consideră că este nevoie de o finanţare de peste 50.000 de lei (aproximativ 11.150 de euro). 24,2% dintre români ar obţine această investiţie iniţială necesară pornirii propriei afaceri din împrumuturi de la prieteni sau membri ai familiei, 22,1% ar apela la programe guvernamentale şi 20,7% la fonduri de investiţii pentru afaceri. Unul din cinci români consideră contextul economic actual oportun pentru deschiderea unei afaceri, mai arată acelaşi studiu.

    La finele anului trecut, 10,4% dintre români spuneau că au în plan să pornească o afacere în următorul an, iar alţi 2,4% au demarat deja acţiunile necesare. Peste un sfert declarau că sunt interesaţi şi pregătiţi să devină antreprenori, însă nu considerau că vor realiza acest lucru în decurs de un an.

    Potrivit studiului, domeniul IT oferă un potenţial ridicat pentru dezvoltarea unei afaceri. O firmă de web design, de exemplu, sau de dezvoltare de aplicaţii poate fi pornită cu o investiţie redusă. Este încă foarte mult loc de creştere în domeniu, cererea este ridicată, iar România este binecunoscută pentru forţa de muncă specializată pe acest segment. Apoi, serviciile sunt, de asemenea, o industrie cu potenţial pentru un antreprenor. Posibilităţile sunt nelimitate, fie că vorbim despre o firmă de consultanţă, un studio foto, o frizerie sau un salon de cosmetică ori despre afaceri artizanale, croitorii, cizmării sau ateliere de tâmplărie. În domeniul serviciilor există întotdeauna cerere neacoperită, antreprenorul trebuie doar să pornească la drum cu un plan de afaceri bine pus la punct şi să definească clar nişa pe care o adresează.

     

  • Top 100 cei mai admiraţi CEO: Veronica Savanciuc, CEO al Lowe România

    Lowe este acum unul dintre cele mai mari grupuri de comunicare din România, format din mai multe agenţii care oferă servicii integrate de comunicare: creaţie, PR, media buying, digital şi comunicare medicală.

    CEO-ul Lowe România a pornit în urmă cu 20 de ani în definirea celor 3C – Compania, Creativitatea şi Clientul, trei concepte care transcend manualele de marketing şi care ar trebui să fie noţiuni fundamentale pentru oricine se simte atras de publicitate şi de industria de comunicare. Începutul a însemnat două calculatoare Macintosh şi şapte tineri entuziaşti, printre care cei doi fondatori ai Plus Advertising, Veronica Savanciuc şi Paul Radu, şi un birou mare şi cam prea gol undeva pe o stradă centrală în Bucureşti, în 1993.

    Veronica Savanciuc venea din poziţia de director de marketing al DHL, compania de transport intrată pe piaţa locală în 1992. „La începutul anilor ’90 nu era deloc greu să accezi într-o poziţie de middle management în cadrul unei companii”, îşi aminteşte acum, făcând comparaţie cu strategiile de dezvoltare a carierei din ziua de astăzi.

  • A făcut cel mai mare pariu tehnologic şi i-a reuşit. Anul acesta a vândut compania pentru 15 milioane de dolari

    În urmă cu aproximativ un an, compania a lansat o colecţie de 12 smartwatch-uri. „Când Vector Watch s-a născut, am pornit de la ideea că viaţa noastră este extrem de fragmentată, că ar trebui să fie mai puţin dependentă de telefon şi de notificările acestuia: vezi pe ceas cine te sună şi cine îţi scrie şi de ce este asta important, aşa că poţi să decizi să ignori persoana respectivă; altfel, dacă iei telefonul ca să vezi SMS-ul, poate începi să răspunzi, poate mai intri şi în alte aplicaţii şi aşa pierzi 10 minute. 10 minute, de mai multe ori pe zi, înseamnă mult timp pierdut“, descria antreprenorul, într-un interviu acordat anterior, ideea care a stat la baza conceptului Vector Watch.

    Andrei Pitiş ezită să facă estimări exacte despre numărul de unităţi pe care şi-a propus să le vândă anual, dar crede că vor ajunge în top 5 al producătorilor de smartwatch-uri, cu câteva zeci de mii de ceasuri vândute într-un an la nivel global, concurând cu jucători precum Apple, Samsung sau Motorola.

    Anul trecut, compania Vector Watch a obţinut o nouă finanţare – a treia, în valoare de 5 milioane de dolari, care va fi utilizată pentru extinderea biroului din SUA şi dezvoltarea produsului, potrivit ZF. Aceasta este cea de-a treia investiţie a grupului Gecad în Vector, anterior start‑up‑ul a mai primit o finanţare de de 2 milioane de dolari şi o alta de 0,5 milioane de euro. 

    Anul acesta reprezentanţii Vector Watch au anunţat pe site-ul companiei că au vândut compania către Fitbit, liderul de piaţă pe segmentul de fitness wearables. Iniţial nu au dezvăluit valoarea tranzacţiei, dar apoi în februarie 2017 a fost dezvăluit că Vector Watch a fost cumpărată pentru 15 milioane de dolari

    Andrei Pitiş a fost director al companiei de IT Ixia în anii ‘90, iar apoi a devenit antreprenor. Una dintre ultimele sale investiţii înainte de Vector Watch a fost aplicaţia de administrare online a comenzilor de taxi Clever Taxi.

    Puteţi citi mai multe despre Vector Watch aici

  • Cu cine mai construim capital românesc

    Levente Bara este al patrulea antreprenor din judeţul Alba care reuşeşte să-şi vândă afacerea către multinaţionale, după Raul Ciurtin de la Albalact (lactate), Ioan Tecar de la Pehart Tec (hârtie) şi Ioan Istrate de la Alpin 57 Lux (îngheţată).

    Toţi cei patru de mai sus, plus antreprenorii români „care au reuşit” să-şi vândă afacerea, sunt câştigătorii tranziţiei, ai boomului economic de acum un deceniu, dar şi al crizei.

    Sunt mult mai mulţi antreprenori români care însă nu au reuşit să treacă de criză, au clacat pe parcurs şi au ajuns cu afacerile în insolvenţă şi datori la bănci, furnizori, prieteni etc.

    Conform unui studiu al CITR Group, administrator judiciar şi liderul pieţei de insolvenţă din România, dacă se poate spune aşa, 92% dintre oamenii de afaceri români care au trecut printr-un eşec se retrag din business, din antreprenoriat, deşi „se află în cel mai propice moment din punctul de vedere al experienţei şi au şanse mai mari de reuşită cu un nou business”.
    Economia şi piaţa de business românească nu generează atât de mulţi antreprenori români pe cât de mulţi eşuează, spune Alexandru Tănase, asociat coordonator la CITR.

    Insolvenţa, eşecul în business, este văzut ca un stigmat, iar antreprenorul român e izolat imediat, este concluzia studiului.
    Toată lumea vrea capital românesc, vrea antreprenori români, vrea dezvoltare locală, dar cu cine? Cei care au rămas cu firmele întregi abia aşteaptă să le vândă, pentru că 10-20 de ani în business le-a fost de ajuns, iar cei care au un eşec la activ nu mai vor să ducă această cruce a antreprenorului român, care este pus la loc de cinste în programele de guvernare ale politicienilor, dar care este hăituit de autorităţi, fisc, partide şi urât de angajaţi.

    În acest moment, pe baza datelor din 2014/2015, capitalul românesc reprezintă 47% din business, multinaţionalele 49%, iar companiile integral de stat 4%.

    Ponderea capitalului românesc scade, iar multinaţionalele câştigă teren.

    Din spate nu prea mai vin antreprenori români care să conteze şi care să poată mişca raporturile de forţă. SRL-D‑urile şi start-up-urile produc antreprenori mici cu businessuri mai mult legate de sfera de hobby şi de bere.
    Niciun antreprenor român care a albit în criză nu mai vrea să se extindă decât dacă prinde un activ în distress vândut de un alt antreprenor sau de bancă.

    Nimeni nu mai vrea dezvoltare pentru că nu mai are cu cine să o facă – angajaţi, management-, nu mai are energie şi determinare, nu mai are forţă să se lupte cu fiscul sau cu autorităţile locale şi nici nu mai vor să rişte ceea ce au în prezent, ce au mai reuşit să salveze din criză.

    Conform studiului CITR, cei mai mulţi dintre antreprenorii români (69% din cei 100 care au răspuns) consideră că au ajuns cu firma în dificultate din cauza „conducerii defectuoase, neperformante”.
    Studiul nu precizează dacă ei, antreprenorii români, se includ în această categorie sau dacă se referă la directorii lor, pe care i-au angajat, pe care îi consideră vinovaţi pentru faptul că au ajuns în insolvenţă, în faliment sau dacă sunt datori vânduţi la bancă şi la furnizori.

    Cu toate că au fost conducători de tipul „one man show” şi că au ţinut frâiele şi deciziile companiei în propria mână, foarte mulţi antreprenori români nu îşi asumă eşecul. Eşecul propriilor decizii de business, de dezvoltare, de organizare, de administrare, de recrutare, de management, de acţionar şi proprietar.

    Foarte puţini antreprenori români au reuşit să dezvolte în cadrul companiilor pe care le-au creat şi le-au condus şcoli de management, care să producă manageri, directori care să preia conducerea diviziilor, afacerilor etc. Foarte mulţi directori au fost văzuţi, angajaţi, doar ca persoane bune să semneze juridic decizii ale proprietarului şi mai puţin ca directori care să conducă, care să ia decizii, care să înveţe, care să poată administra afacerea unui antreprenor în lipsa acestuia.
    Multinaţionalele au reuşit să creeze adevărate şcoli de management în interior, dar, din păcate, antreprenorii români nu au reuşit să facă acelaşi lucru în cadrul firmelor lor.

    Interesant este că sunt puţini antreprenori români care pun eşecul din afaceri pe seama căderii pieţelor în criză, scăderii numărului de clienţi şi a comenzilor: produsul e bun, dar clientul nu mai vrea să cumpere pentru că nu mai are bani!
    Multe afaceri româneşti au ajuns să fie ca întreprinderile de stat comuniste în anii ’80-’90, în care producţia era baza, dar nimeni nu se gândea unde sunt consumatorii, dacă mai vor acele produse şi la ce preţ. Ca să nu mai vorbim de organizarea internă, rămasă mult în urmă, la nivelul anilor ’90.

    Din păcate, capitalul românesc va scădea, pentru că nu are cine să vină din urmă, pentru că piaţa îl termină, pentru că nu mai are oameni care să muncească şi să conducă pentru el, pentru că se „predă” multinaţionalelor (cazul cel mai fericit), pentru că este „jupuit” de stat din toate punctele de vedere.

    Vrem să dezvoltăm capitalul românesc, dar nu mai avem cu cine!
     

  • Citeşte în noul număr Business Magazin din 3 aprilie 2017

    COVER STORY:  “Bunul simţ nu are înlocuitor”

    …este doar una dintre convingerile estonianului Jaak Mikkel, aflat de aproape trei ani la conducerea Coca-Cola HBC, liderul pieţei locale de băuturi răcoritoare. El povesteşte care sunt principalele idei dupa care se ghidează în afaceri, care au fost cele mai importante momente şi învăţăminte din cariera sa, cum vede afacerea din România.

    SPECIAL: Fabricile Americii sunt invadate de roboţi europeni şi japonezi

    MANAGEMENT: Noul Wargha Enayati

    EVENIMENT: Gala Woman in Power, premii pentru excelenţa în afaceri 
    TENDINŢE: Arme împotriva zgomotului din birouri

    Începând din 17 septembrie 2012, revista Business Magazin se distribuie în exclusivitate în reţelele Inmedio şi Relay sau pe bază de abonament.

  • Românul care a mizat, în mijlocul crizei, pe un business destinat celor cu venituri peste medie şi a avut succes

    „Ideea businessului a plecat de la uzul propriu al produselor; practic, pe piaţa produselor premium de la noi, oferta nu era foarte mare”, povesteşte Răzvan Trapiel, managing partner la barbieritdelux.ro. „Din cele câteva branduri pe care le foloseam pe vremea aia, m-am gândit că în loc să le comand şi să le tot comand, ar fi mai bine să le aduc în ţară. Am luat legătura cu două dintre firme; Truefitt&Hill a răspuns pozitiv, am văzut care sunt condiţiile şi ne-am pus pe treabă.”

    Prin urmare, Răzvan Trapiel a devenit unic furnizor în România al companiei. Înfiinţată în 1805, Truefitt & Hill deţine cel mai vechi local de bărbierit din lume şi este, de asemenea, furnizor oficial al Casei Regale a Marii Britanii, prin mandatul regal al Ducelui de Edinburgh.

    Antreprenorul român de 40 de ani a pornit businessul în 2009, un moment în care apetitul general pentru riscul din sfera antreprenorială era la cote scăzute. „Am contat pe faptul că nu există acest gen de produse, am zis că e un mare atu pentru cineva care caută ceva mult mai bun decât oferta de pe piaţă. Criză sau nu, am mers pe ideea asta. Sigur, am început mai greu, dar am reuşit să avem an de an o creştere, indiferent cât de mică.” Investiţia iniţială în business a fost de 20.000 de euro în stoc şi alţi 10.000 în site şi promovarea acestuia.

    „Am pornit în acelaşi timp pe două direcţii: una cu magazinul nostru online, iar cealaltă cu partea de distribuţie către frizerii sau alte magazine. Iniţial, magazinul avea rolul de a susţine cealaltă parte a businessului, cu focus mai degrabă pe partea de distribuţie. Între timp, site‑ul a devenit o sursă de venit constant şi considerabil”, spune el. „Am avut un an şi ceva în care am tot investit, pentru că am încercat să ţinem preţurile la un nivel acceptabil pentru clienţi. Adaosul nu era chiar foarte mic, dar nici la nivelul practicat de alte companii, care marşau pe marje între 100 şi 300%. Şi atunci a trebuit să tot investim din propriile resurse.”

    Care este profilul clientului? Răzvan Trapiel l-a identificat ca fiind bărbat, peste 40 de ani, cu venituri peste medie, luând în calcul numărul şi valoarea comenzilor. „Faptul că bărbaţii sunt fideli unui produs reprezintă atât un avantaj cât şi un dezavantaj”, spune tânărul antreprenor. „Plusul este că atunci când ia contact cu un produs şi îl foloseşte, în general rămâne la acel produs. Pe de altă parte, este greu de convins să încerce produse noi. Chiar dacă apar argumente pentru un alt produs, în general bărbaţii rămân fideli unui anumit brand.” Cel mai bine vândute produse sunt after shave-urile, apa de colonie şi cremele de bărbierit. Un aspect interesant: în ultima vreme au crescut foarte mult vânzările de săpunuri de bărbierit.

    Românii au cheltuit în 2015 peste 3,5 miliarde de lei pe produse cosmetice, de îngrijire şi de parfumerie, cu 2,8% mai mult decât în 2014, potrivit datelor ZF. Creşterea a fost însă de circa trei ori mai mică decât a consumului per ansamblu, care a bifat un plus de circa 9% în aceeaşi perioadă. Avansul pieţei de profil a fost susţinut de aproape toate segmentele, mai puţin produse profesionale vândute prin intermediul saloanelor de cosmetică. Acest segment însă are o pondere mică în totalul pieţei dominate clar de produsele de masă şi de vânzările directe, care au împreună 75% din totalul de 3,5 miliarde lei. În prezent, piaţa cosmeticelor din România este una dintre cel mai puţin dezvoltate din Europa şi din regiune, în contextul în care la o populaţie de 20 de milioane de oameni şi o piaţă de 780 de milioane de euro, cheltuiala medie per capita este de nici 40 de euro pe an, respectiv 3,3 euro pe lună.

    Răzvan Trapiel a luat în considerare şi ideea de a avea un punct de desfacere, dar a decis că nu ar fi oportun. Ceea ce ia însă în calcul este să dezvolte şi partea a doua a contractului cu Trueffit&Hill, mai exact partea de exclusivitate a distribuţiei în frizerii şi magazine. „Până acum nu a fost cazul, pentru că de-abia de vreo doi ani au început să apară şi frizerii dedicate exclusiv bărbaţilor. Când am început afacerea, exista o singură frizerie de acest gen, undeva prin Dorobanţi.” Astfel, antreprenorul intenţionează să deschidă şi o frizerie sub umbrela companiei până la finalul toamnei. Investiţia iniţială ar urma să fie în jur de 60.000 de euro, iar recuperarea acesteia ar lua în jur de 18 luni. „Un singur scaun de frizerie pleacă de la 3.000 de euro, dar poate ajunge şi la 7-8 mii de euro, depinde de calitate. Există pe piaţă şi scaune de 500 de euro, dar apoi încep problemele. În plus, noi avem mai multe criterii de respectat, impuse de cei de la Trueffit&Hill – de aici şi costurile ridicate. E important şi cum arată, cât spaţiu ai, unde e localizată frizeria; sunt multe lucruri pe care ei trebuie să îşi dea acceptul.” Truefitt&Hill deţine un lanţ de frizerii în Marea Britanie, Statele Unite şi Canada, iar în ultimii ani a deschis o serie de unităţi în Asia.

    Frizeria optimă pentru specificul pieţei locale ar fi cea de patru posturi, opinează antreprenorul, dar mai sunt diverse impedimente precum investiţia iniţială: „Una e să o faci de 3-4 posturi şi alta de 8-9 posturi. Un post de lucru costă foarte mult, mai ales dacă iei unul de calitate”.

    În România, principala problemă este dată de faptul că au dispărut şcolile de frizerie, explică Răzvan Trapiel. „Acum pot fi urmate nişte cursuri de profil, apoi fiecare capătă experienţă lucrând. Cea mai mare problemă în astfel de afaceri este forţa de muncă, pentru că nu există personal calificat. Cursurile de frizer sau de stilist nu sunt suficiente, ieşi de acolo doar cu diplomă şi cam atât, iar formarea se face ulterior la locul de muncă. Asta înseamnă o investiţie de timp, de resurse până se formează omul şi poate să ofere serviciul la calitatea la care o oferă şi colegii lui.”

    Cât despre planurile de extindere a afacerii, el se rezumă la a vorbi despre România. „Am avut mai multe solicitări de a deschide reprezentanţe în afara ţării, mai ales din Bulgaria şi din Republica Moldova, dar mai întâi vrem să ne aşezăm cât mai bine pe piaţa de aici.”

  • Cum a reuşit un moldovean să construiască un imperiu de 28 de milioane de euro din vânzarea de îngheţată

    Fondată în anii ‘90, compania suceveană deţine o fabrică în judeţul Suceava, este prezentă în reţelele de magazine moderne şi tradiţionale, dar deţine şi magazine proprii. „Într-un concediu petrecut în România în 1990, am adus o maşină de îngheţată din Austria, pe care am cumpărat-o prin credit, am închiriat un spaţiu în Suceava şi am testat piaţa timp de o lună”, descria Vasile Armenean modul în care a pornit afacerea, într-un interviu acordat în 2009.

    În 1987-1988, Armenean a lucrat la o gelaterie din Austria şi acolo i-a venit pentru prima dată ideea de a lansa un business similar şi în ţară. El a fondat afacerea Betty Ice în 1994, la Suceava. În 2016, Betty Ice a avut o cifră de afaceri de circa 125 milioane de lei (28 mil. euro), un plus de 10% faţă de 2015.

    „Anul 2016 a fost unul bun pentru companie, dar pentru anul acesta nu pot face estimări pentru că evoluţia consumului de îngheţată depinde de vreme. Însă facem investiţii în continuare,  dezvoltăm reţeaua de distribuţie şi am lansat două produse noi. Investim o mare a profitului realizat anual în activitatea companiei“, a spus Vasile Armenean, proprietarul producătorului de îngheţată din Suceava

    Citiţi aici cum a ajuns Vasile Armenean să deţină un business prea mare pentru graniţele ţării. Povestea a fost spusă în 2008 pentru Business Magazin

  • Cum a reuşit un moldovean să construiască un imperiu de 28 de milioane de euro din vânzarea de îngheţată

    Fondată în anii ‘90, compania suceveană deţine o fabrică în judeţul Suceava, este prezentă în reţelele de magazine moderne şi tradiţionale, dar deţine şi magazine proprii. „Într-un concediu petrecut în România în 1990, am adus o maşină de îngheţată din Austria, pe care am cumpărat-o prin credit, am închiriat un spaţiu în Suceava şi am testat piaţa timp de o lună”, descria Vasile Armenean modul în care a pornit afacerea, într-un interviu acordat în 2009.

    În 1987-1988, Armenean a lucrat la o gelaterie din Austria şi acolo i-a venit pentru prima dată ideea de a lansa un business similar şi în ţară. El a fondat afacerea Betty Ice în 1994, la Suceava. În 2016, Betty Ice a avut o cifră de afaceri de circa 125 milioane de lei (28 mil. euro), un plus de 10% faţă de 2015.

    „Anul 2016 a fost unul bun pentru companie, dar pentru anul acesta nu pot face estimări pentru că evoluţia consumului de îngheţată depinde de vreme. Însă facem investiţii în continuare,  dezvoltăm reţeaua de distribuţie şi am lansat două produse noi. Investim o mare a profitului realizat anual în activitatea companiei“, a spus Vasile Armenean, proprietarul producătorului de îngheţată din Suceava

    Citiţi aici cum a ajuns Vasile Armenean să deţină un business prea mare pentru graniţele ţării. Povestea a fost spusă în 2008 pentru Business Magazin

  • Studiu: 9 din 10 antreprenori cred că eşecul este „o sentinţă pe viaţă” şi se retrag din business

    „Aproape jumătate dintre companiile româneşti cu impact real în economie se confruntă cu o stare de dificultate, tendinţă menţinută în ultimii patru ani”, arată studiul, care a fost realizat luând în calcul 640.000 societăţi. Dintre acestea, doar 3% au active totale de peste un milion de euro şi nu se află în insolvenţă.

    De asemenea, o analiză de piaţă comandată de CITR arată că 69 din 100 de manageri pun dificultatea activităţii companiei pe seama conducerii defectuoase, neperformante, mai degrabă decât pe contextul economic (scăderea comenzilor, diminuarea numărului de clienţi, contractarea pieţelor).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • (P) BT Mic dă credit afacerii tale

    BT Mic este o componentă esenţială a filosofiei pe baza căreia a fost construită şi dezvoltată Banca Transilvania şi anume că spriritul antreprenorial (puternic întipărit chiar în ADN-ul băncii) este esenţial pentru dezvoltarea sănătoasă a unei societăţi şi trebuie susţinut şi încurajat încă de la început.

    Abordarea clienţilor este personalizată, modelul de servisare BT Mic fiind acela că dincolo de cifre seci, trebuie înţeleasă structura fiecărei afaceri, care să permită mai departe construirea unei structuri de finanţare potrivite. Pentru că un credit nu trebuie să devină o povară, cu atât mai mult în cazul unei afaceri la început de drum, ci să reprezinte o soluţie de dezvoltare sustenabilă.

    Avantajul pe care îl oferă BT Mic comparativ cu un credit bancar clasic este că acceptă la finanţare firme care au cel puţin trei luni de activitate şi care de obicei nu reuşesc să găsească o soluţie de finanţare prin bankingul clasic. Cu alte cuvinte, antreprenorii nu trebuie să aştepte până la încheierea primului bilanţ financiar pentru a putea cere un credit, riscând astfel să încetinească ritmul de dezvoltare a afacerii sau să rateze oportunităţi importante.

    BT Mic deserveşte categoria întreprinzătorilor micro, cu o cifră anuală de până la 1 milion de lei, indiferent de sectorul de activitate sau de forma de organizare. Antreprenorii pot contracta atât credite pentru finanţarea activităţii de zi cu zi, dar şi pentru investiţii în dezvoltarea afacerilor.