BusinessMagazin

Tag: deschidere

  • Antreprenorii care nu au ţinut cont de criză şi au băgat spaima în multinaţionale

    Plusuri în vânzări, ale profitabilităţii, creşterea capacităţii de producţie, a numărului de angajaţi, a cotelor de piaţă, achiziţii şi investiţii sunt la ordinea zilei pentru câţiva antreprenori din România. Şi pentru ei ultimii ani au fost grei, tumultuoşi, dar au reuşit să-şi sporească afacerile. Cum au reuşit?

    Lumea afacerilor nu este o joacă de copii pentru niciunul dintre câştigătorii crizei. Niciunul nu a declarat că a fost uşor, ci dimpotrivă, că a fost nevoie de multă muncă, de efort, de idei, de inovaţii. Cu toate acestea, la bilanţul anului 2014 plusurile sunt numeroase pentru companii ca AdePlast, Agroland, Albalact, Bilka, Dedeman, Marelvi, MedLife, Te-Rox.

    Antreprenorul Horia Cardoş, care controlează cea mai mare reţea de magazine pentru micii fermieri, şi-a crescut din 2008 până la finalul anului trecut afacerile de zece ori, ajungând la o cifră de afaceri de 20 de milioane de euro. În acelaşi interval de timp Dedeman, afacerea controlată de fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, a crescut de peste trei ori. Anul trecut, reţeaua de bricolaj a investit 65 de milioane de euro (echivalente cu valoarea profitului din 2013) în deschiderea a patru magazine, numărul acestora ajungând la 40 de unităţi. Din punctul de vedere al cifrei de afaceri, Dedeman este cea mai mare companie românească deţinută de antreprenori; în 2013 a realizat o cifră de afaceri de 2,68 de miliarde de lei şi un profit de 288 de milioane de lei, iar la jumătatea anului trecut afacerile înregistrau o creştere de 27%.

    ”Antreprenoriatul românesc este acum o comunitate numeroasă de oameni cu iniţiativă, idei şi determinare, care nu aşteaptă schimbarea în România, ci o generează. Ei creează locuri de muncă atunci când puţini se gândesc să facă angajări, sunt cei care văd oportunităţi în perioadă de criză economică şi fac investiţii inclusiv în recesiune„, spune Bogdan Ion, country managing partner la EY România, în prefaţa Cărţii Antreprenorilor, ediţia 2014.

    Drept dovadă, Albalact, producătorul de lactate controlat de Raul Ciurtin, a devenit în mod oficial anul trecut numărul doi pe piaţa de lactate, iar acum o provoacă pe ocupanta primului loc, Danone. Iar braşoveanului Horaţiu Ţepeş, lider pe piaţa de învelitori metalice pentru acoperişuri, are în plan să deschidă fabrici peste hotare. MedLife, compania fondată de Mihai Marcu, a bătut anul trecut mai multe recorduri, în termeni de încasări, număr de abonaţi şi investiţii, iar 2015 a început cu achiziţii. Pe preluarea de competitori mizează şi Marcel Bărbuţ, antreprenorul care a dezvoltat AdePlast, nume sub care opt fabrici produc materiale de construcţii. Dar Bărbuţ vrea şi să dubleze exporturile, de vreme ce piaţa locală stagnează. Vânzările externe sunt însă pentru Doina Cepalis principala sursă a încasărilor, 97% din cifra de afaceri datorându-se exporturilor.

    Indiferent de reţeta aplicată de aceşti antreprenori, ei sunt un exemplu clar că forţa multinaţionalelor nu este o condiţie suficientă pentru a câştiga clienţi, cotă de piaţă şi profit.

    Citiţi materialul integral în ediţia tipărită a Business Magazin începând cu 9 februarie.

  • O companie olandeză angajează 15 persoane în judeţul Mureş

    Compania a fost înfiinţată în urmă cu mai bine de 25 de ani în Olanda şi este prezentă pe piaţa autohtonă de 16 ani cu un sediu în Cluj-Napoca. Începand cu 1 noiembrie 2014, ISDC a deschis un nou centru tehnologic de excelenţă în Târgu-Mureş, iar conducerea companiei este în continuă căutare de programatori români specializati în tehnologiile .NET şi Java. Dincolo de competenţele tehnice, un alt criteriu pe care ISDC îl impune pentru viitorii angajaţi este cunoaşterea limbii engleze la nivel avansat, întrucât ei se vor afla în permanentă legătura cu experţii din celelalte ţări şi cu clienţii străini.

    “Am ales Târgu Mureş pentru noul nostru centru în urma unui amplu studiu din care a rezultat un potenţial foarte ridicat al forţei de muncă în domeniul IT în acest oraş. Din experienţa noastră de până acum, acest lucru s-a confirmat şi în întâlnirile pe care le-am avut cu potenţiali candidaţi şi drept urmare creşterea rapidă la 6 colegi în primele luni şi obiectivele noastre abmiţioase pentru 2015, printre care şi triplarea numărului de angajaţi din Târgu-Mureş. Pentru moment, punem un accent mai puternic pe găsirea de programatori cu expertiză în tehnologii .NET de ultimă generaţie şi o înţelegere a mediului de business în care activăm (e-learning şi financiar); dar în viitorul apropiat, dorim să lărgim căutarea şi spre colegi cu alte profiluri şi o gamă mai largă de tehnologii (Java, MarkLogic, etc)”, declară Daniel Bica – managing director ISDC România

    În sediul din Cluj-Napoca al companiei lucrează peste 200 de experţi IT.

  • “Tatăl downstreamului românesc” dezvoltă prima reţea de retail de carburanţi a Nobel Oil

    Într-un birou din Opera Center, de unde are o vedere panoramică asupra Dâmboviţei şi a Operei Romane, John Long îşi poate explica în fiecare zi de ce a venit în România în 1992 şi nu a mai plecat niciodată. După 22 de ani în România şi după peste 200 de staţii deschise numai în piaţa locală, managerul a acceptat să o ia din nou de la capăt. John Long va lansa în România brandul de retail al Nobel Oil, companie de servicii integrate, inginerie, achiziţii şi construcţii,  înfiinţata în 2005, specializată în industria de petrol şi gaze. Nobel Oil şi-a bazat modelul de afacere şi de programe CSR pe principiile create şi aplicate de fraţii Nobel, Ludvig şi Robert, în secolul XIX şi începutul secolului XX în Baku. Nobel Oil, un brand premium de staţii, ar trebui să intre pe piaţă cu prima benzinărie în vara lui 2014, România fiind piaţa de test pentru un brand de benzinării care s-ar putea extinde ulterior pe mai multe pieţe din Europa. Grupul de companii  din care face parte Nobel Downstream este înregistrat în Marea Britanie şi include companiile Nobil Oil Services UK, Nobel Oil Exploration and Production UK, activând în general în Azerbaijan şi Statele Unite. 

    John Long este o enciclopedie a retailului de carburanţi din România. A fost cel care a deschis prima staţie a unui investitor privat pe piaţă (Shell, în 1994), dar şi cel care a pus la punct intrarea pe piaţă şi strategia de dezvoltare a Lukoil Downstream şi a Rompetrol Downstream.

    Managerul de origine irlandeză şi-a început cariera în 1966 în Marea Britanie, în cadrul Shell, iar ulterior a condus operaţiunile de extindere ale companiei pe mai multe pieţe, printre care Oman, Cipru sau România. „Numărul carierei mele este 2.000. Am construit în jur de 2.000 de staţii, la nivel global, dintre care, în mai puţin de 8 ani, am construit în România 120 de staţii pentru Rompetrol, 80 şi ceva de staţii pentru Shell şi cam 20 pentru Lukoil. Construcţia de benzinării, dezvoltarea de reţele noi, intrarea pe pieţe a unor branduri noi este specialitatea mea, asta am făcut dintotdeauna şi sunt bun la asta. Mă bucură faptul că las o moştenire, că las în urma mea o construcţie la care am contribuit. Când am plecat din Oman, am lăsat o staţie Shell în faţa biroului ministrului economiei. El a fost întotdeauna un fan BP, dar am reuşit să construiesc multe staţii acolo şi când am plecat mi-a spus că nu mă va uita niciodată. Nu e drăguţ să îşi amintească oamenii de tine?“

    După 1990, Shell începuse să se uite cu interes spre ţările eliberate din comunism. România a fost una dintre ţintele de dezvoltare în zonă, aşa că John Long a fost mandatat de companie să vină la Bucureşti şi să analizeze piaţa timp de doi ani: „Shell mi-a dat doi ani să analizez piaţa de la faţa locului înainte de a lua o decizie dacă să investim sau nu. Am monitorizat marjele brute de profit din industrie, am învăţat piaţa, pentru că, dacă marjele nu ajungeau la un anumit nivel, nu am fi intrat pe piaţă. În 1994, am primit undă verde să începem investiţiile şi am început configurarea reţelei, compania fiind de acord să construim în jur de 90 de staţii în toată ţara. Evident, în primii doi ani făcusem lobby pentru intrarea Shell, dar între timp analizasem şi cele mai bune potenţiale locaţii pentru staţii, aşa că am ajuns să cunosc România destul de bine, ceea ce a fost cheia succeselor pe care am reuşit să le am aici ulterior“.

    În 1997, reţeaua Shell din România era funcţională şi profitabilă, aşa că i s-a propus de la headquarter să preia responsabilitatea dezvoltării unei reţele noi în altă ţară: „A fost momentul când le-am spus că aş prefera să mă pensionez anticipat, deoarece nu voiam să mai plec din România. Am ajuns să cunosc şi să iubesc România, sunt un românofil, deşi sunt irlandez din naştere, dar nu am nicio intenţie să mă întorc în Irlanda“. A rămas aşadar în România şi, la câteva luni distanţă, a fost recrutat pentru funţia de managing director de ruşii de la Lukoil, care doreau să înceapă dezvoltarea unei reţele de retail. „Lukoil a fost aşadar al doilea brand de staţii pentru care am făcut intrarea pe piaţă“, îşi aminteşte John Long, care a crezut iniţial că ieşirea din Shell va echivala cu ieşirea sa din industrie.

    După un an la Lukoil, s-a mutat la Rompetrol, unde Dinu Patriciu, „care nu era în politică în acea vreme“, i-a dat misiunea de a pune la punct o reţea de staţii a viitorului grup. „Grupul era format la acel moment din două staţii vechi şi o rafinărie care producea produse petrochimice (Vega – n.r.) şi asta era tot. Am pus la punct şi am construit o reţea de 120 de staţii, iar performanţele pe care le puteai obţine atunci erau mult mai bune“, povesteşte managerul, care a rămas în Rompetrol până în 2005, când „businessul nu mai avea nevoie de mine şi nici eu de el, aşa că am renunţat şi am decis să mă retrag“.

  • Şeful unui lanţ de restaurante spune că fermele de pui ale McDonald’s sunt “cel mai dezgustător lucru pe care l-a văzut vreodată”

    La finalul anilor ’90, McDonald’s avea o relaţie strânsă cu lanţul de restaurante Chipotle, cunoscut în SUA pentru vânzarea de burrito, investind în companie încă din anul 1998, atunci când lanţul Chipotle era format din 14 unităţi. În 2005, compania ajunsese la 460 de locaţii, iar McDonald’s deţinea 90% din acţiuni.

    În acea perioadă, conducerea McDonald’s l-a invitat pe Steve Ells, fondatorul Chipotle, să viziteze una din fermele de pui. “I-au propus lui Steve să facă o vizita la ferma de pui din Arkansas”, povesteşte Bob Ells, tatăl lui Steve Ells. “S-a întors spunând că a fost cel mai dezgustător lucru pe care l-a văzut în viaţa lui”, relatează Business Insider, citând Bloomberg.

    Steve Ells a spus că diferenţele dintre McDonald’s şi Chipotle erau profunde, chiar şi atunci când lanţul de fast-food îl deţinea pe cel din urmă.

    “Ce am realizat la finalul zilei era că din punct de vedere cultural suntem diferiţi”, a declarat Ells pentru Bloomberg. “Sunt două lucruri pe care noi le facem diferit: modul în care privim mâncarea şi modul în care privim cultura oamenilor. “

    Spre exemplu, McDonald’s a vrut ca Chipotle să deschidă locaţii de tip drive-in şi să îşi schimbe numele în Chipotle Fresh Mexican Grill.

    “McDonald’s a avut multe idei bune şi noi am fost întotdeauna deschişi”, a povestit Gretchen Selfridge, COO al Chipotle, celor de la Bloomberg. “Au vrut să facem drive-in, au vrut să facem mic-dejun, dar noi pur şi simplu nu am făcut nimic din toate acestea.”

    McDonald’s a vândut acţiunile Chipotle în 2006.

  • Povestea antreprenorului care a pus bazele primului lanţ de restaurante în sistem de franciză

    A făcut primii paşi spre antreprenoriat în clasa a opta, când a renunţat la şcoală pentru a lucra ca vânzător în magazinul de ţigări al tatălui său. Johnson a luptat în Primul Război Mondial, în Forţa Expediţionară Americană. La întoarcerea acasă, tatăl său a murit, lăsându-i afacerea şi datoriile acumulate. A vândut afacerea tatălui în 1924 şi a împrumutat 2.000 de dolari pentru a cumpăra o mică farmacie în Wollaston, un cartier din micul oraş Quincy, aflat în apropierea oraşului Boston. Vindea bomboane, ziare, ţigări şi medicamente, dar cel mai mare succes al afacerii era adus de un dozator de suc datorită căruia şi-a răscumpărat în scurt timp datoria.

    Dornic să îşi dezvolte afacerea, s-a hotărât să vândă şi îngheţată, după reţete speciale. În verile anilor 1920, Johnson a reuşit să îşi crească afacerea prin vânzările de îngheţată, băuturi şi hot dogs pe plaja din Massachusetts. Fiecare stand a fost profitabil şi, pe măsură ce succesul acestora creştea, Johnson a reuşit să îi convingă pe bancherii locali să îi împrumute bani pentru a deschide un restaurant. A deschis restaurantul la sfârşitul anilor ‘20, în Quincy. Popularitatea restaurantului a crescut odată cu mutarea producţiei spectacolului realizat după piesa ”Interludiu ciudat” a lui Eugene O’Neill din Boston în Quincy, după ce primarul Bostonului a interzis-o. Restaurantul se afla chiar lângă teatru, astfel că sute de bostonieni influenţi au luat masa în restaurantul său.

    Dorinţa lui Johnson de a-şi creşte afacerea era logică, dar prăbuşirea pieţei bursiere din 1929 l-a împiedicat să facă acest lucru. În 1932, a reuşit totuşi să convingă un prieten să  deschidă un al doilea restaurant Howard Johnson în Orleans, Massachusetts, în sistem de franciză. Acesta a fost una dintre primele contracte de franciză din Statele Unite ale Americii. Până la sfârşitul anului 1936, numărul francizelor Howard Johnson a crescut până la 41, iar până în 1939 numărul acestora a ajuns la 107 şi la venituri de 10,5 milioane de dolari. Johnson s-a dovedit a fi foarte eficient în menţinerea standardelor de calitate.

    Acorda atenţie tuturor detaliilor legate de ospitalitate, inclusiv asupra logo-ului oranj şi albastru marin, creat de artistul John Alcott în 1930. Efectele celui de Al Doilea Război Mondial au scăzut însă drastic numărul de restaurante pe care Johnson le deţinea, de la 200 la 12, iar el a reuşit să îşi menţină afacerea datorită alimentelor pregătite pentru lucrătorii din război şi pentru armata americană. După război, a reuşit să reabiliteze afacerea: până în 1951, vânzările companiei Howard Johnson au ajuns la 115 milioane de dolari, iar în 1954 existau 400 de restaurante Howard Johnson în 32 de state, dintre care 10% erau deţinute de el, iar restul erau francize. În acelaşi an, compania s-a extins cu primul motel, în Savannah, Georgia.

    În 1959, Howard Deering Johnson a predat stafeta companiei fiului său, Howard Brennan Johnson, în vârstă de 29 de ani, pe care l-a ghidat până la moartea sa, în 1972, la 76 de ani. În 1961 compania a fost listată la bursă, iar până în 1975 deschisese mai mult de 1.000 restaurante şi peste 500 de moteluri în 42 de state ale SUA şi Canada. După acest an de apogeu, compania a intrat în declin, atât din cauza embargoului petrolului din 1974, când restaurantele şi motelurile au avut scăderi drastice ale profitului din cauza că oamenii nu mai călătoreau, cât şi din cauza concurenţei care afecta modelul de business al restaurantelor de a servi mâncare semipreparată cu ingrediente de calitate în restaurante tradiţionale, mai costisitor decât inovaţiile aduse de competitori precum McDonald’s.

    În 1979, tânărul Johnson a vândut compania lui G. Michael Hostage, proprietarul Imperial Group PLC din Anglia, în schimbul a 630 de milioane de dolari. A urmat o serie de alte tranzacţii, fuziuni, achiziţii şi redenumiri; în prezent, restaurantele au dispărut aproape în totalitate, iar lanţul hotelier face parte din Wyndham Hotel Group Worldwide, care a operat brandul sub mai multe niveluri care variază în funcţie de preţ, dotări şi servicii oferite: Howard Johnson Express Inns, Howard Johnson Inss, Howard Johnson Hotel şi Howard Johnson Plaza. Dacă motelurile au trecut testul timpului, restaurantele au dispărut aproape în totalitate, doar două mai fiind operate în SUA. În 2013, Wyndham a propus o revigorare a brandului Howard Johnson care începând cu anul acesta ar aduce o selecţie de îngheţate înapoi în hoteluri, un nou logo, eliminarea nivelurilor multiple de branding şi alte transformări.

  • Competence Call Center(CCC) anunţă o creştere cu 50% a numărului de angajaţi

    Biroul din Braşov are în prezent aproximativ 100 de angajaţi şi îşi propune, ca până la sfârşitul anului, să deruleze un proces intensiv prin care să îşi dubleze numărul de angajaţi. Compania doreşte să ajungă la o creştere cu 50% a numărului de angajaţi din ambele birouri.

    Competence Call Center (CCC), furnizor de servicii de suport, a deschis în iunie 2014 la Braşov al doilea centru din România, unde lucrează vorbitori de limba engleză, italiană, spaniolă, franceză, rusă sau maghiară.

    CCC va furnizează soluţii de customer service în 13 filiale din 8 ţări, în 28 de limbi strain, având în portofoliul de clienţi companii internaţionale care activează în turism, telecomunicaţii, finanţe, asigurări şi furnizează suport privind apelurile clienţilor, evaluarea nivelului de satisfacţie sau comunicarea scrisă cu consumatorii prin e-mail, chat şi social media. Cu sediul central în Viena (Austria), CCC a fost infiinţată în 1998.

  • Francul elveţian s-a depreciat faţă de euro pe parcursul nopţii, în timp ce leul s-a întărit uşor

    În jurul orei 10:00, euro era cotat pe piaţa interbancară locală la 4,472 – 4,474 lei, în scădere uşoară de la 4,4746 lei în tranzacţiile perfectate pe finalul şedinţei de luni.

    La aceeaşi oră, francul elveţian era cotat la 0,9849 euro în scădere cu numai 0,1% faţă de ultimele tranzacţii ale zilei precedente, perfectate pe pieţele internaţionale luni noaptea, după închiderea pieţei locale. Francul elveţian era cotat luni spre finalul zilei în depreciere cu 2,1% în raport cu euro, la 0,993 euro/franc, nivel care indica un curs de 4,4433 lei/franc.

    Cotaţia actuală a francului implică un curs de 4,4054 lei/franc.

    Dolarul a înregistrat o evoluţie mai stabilă pe parcursul nopţii şi este cotat la 0,889 euro/dolar, cu o depreciere similară, de 0,1%, dar uşor peste nivelul de 0,8881 euro/dolar înregistrat aproape de sfârşitul zilei de luni.

    Cursul dolarului de pe pieţele externe şi cotaţia euro din piaţa interbancară internă indică un curs de 3,9765 lei/dolar, foarte aproape de cel calculat luni în jurul orei 16:30, de 3,9739 lei/dolar.

    Volumele din piaţa interbancară locală au fost reduse în prima oră de schimburi, la mai puţin de jumătate faţă de media pentru acest interval al zilei.

    Schimburile dintre bănci au avut loc între un minim de 4,4739 lei/euro şi un maxim de 4,4750 lei/euro.

    Cursul pentru francul elveţian anunţat luni de BNR a scăzut cu 2,1%, de la recordul de 4,5817 lei/franc atins vineri la 4,484 lei/franc, în urma deprecierii cu 1,2% a monedei elveţiene la momentul anunţului BNR, coroborată cu un curs mai favorabil al leului în raport cu euro.

    Referinţa francului a înregistrat recorduri succesive în aproape toate şedinţele începând de joi, 15 ianuarie, ca urmare a eliminării a plafonului minim de 1,2 franci/euro impus de Banca Elveţiei pentru cursul franc/euro.

    Pentru dolar, banca centrală a anunţat un curs de 3,9888 lei/euro, în scădere cu 0,92 bani comparativ cu maximul istoric de 3,998 lei/dolar înregistrat vineri.

    Cursurile de schimb leu/dolar şi leu/franc elveţian sunt calculate de BNR în funcţie de paritatea leu/euro şi cotaţiile de schimb euro/dolar şi euro/franc elveţian.

    Referinţa euro a coborât de la 4,4935 lei/euro vineri la 4,4800 lei/euro. Cursul record pentru euro a fost atins în urmă cu aproape doi ani şi jumătate, la 4,6481 lei/euro.

    Euro s-a depreciat luni pe pieţele financiare externe până la minimul ultimilor 11 ani în raport cu dolarul, după câştogarea alegerilor din Grecia de către partidul radical de stânga Syriza, însă moneda europeană a revenit în cursul zilei în contextul unei reevaluări a riscurilor de către investitori.

    Încrederea din sectorul financiar este susţinuă de programul masiv de achiziţie de obligaţiuni anunţat de Banca Centrală Europeană.

    BCE a anunţat joi că va lansa în martie un program extins de achiziţii de active în zona euro în valoare lunară de 60 miliarde euro, program care va totaliza 1.080 miliarde euro până septembrie 2016 şi care va include cumpărarea de obligaţiuni guvernamentale. Valoarea programului, de aproape 1.100 miliarde de euro, era aşteptată de pieţele financiare.

    Partidul radical de stânga Syriza, care a câştigat alegerile parlamentare de duminică din Grecia, şi formaţiunea de dreapta Grecii Independenţi au ajuns la un acord, luni, pentru a guverna împreună. Syriza a obţinut 149 de mandate din totalul de 300 ale Parlamentului, având nevoie doar de două pentru a deţine majoritatea.

  • Doi antreprenori unguri şi-au făcut un business în Bucureşti cu aparate de electrostimulare care fac clienţii să slăbească fără efort

    Richard şi Arpad Rudas speră să schimbe percepţia românilor despre sport şi apoi să transfere experienţa acumulată pe piaţa locală într-un business internaţional.

    Muzică alertă la maximum, un birou de recepţie atipic în forma unei mingi albe uriaşe şi o cameră în care se află la loc de cinste două aparate asemănătoare celor descrise de Steve Perry în volumele Star Wars – care, potrivit autorului, aveau rolul de a stimula artificial musculatura utilizatorilor, ameninţată cu atrofierea în urma navigaţiei pe planete cu gravitaţia scăzută – sunt lucrurile care te frapează la o vizită în birourile fraţilor Richard şi Arpad Rudas, fondatorii afacerii Fit Express.

    Depăşind bariera fantasticului, aparatul format dintr-o unitate de care sunt conectate centuri care au rolul de a transmite impulsuri electrice spre muşchii utilizatorului a început să prindă avânt şi pe piaţa autohtonă şi să le aducă antreprenorilor Richard şi Arpad Rudas venituri de 300.000 de euro după doi ani de activitate. Cei doi fraţi distribuie aparatele de stimulare electrică musculară (tehnologia EMS) ale producătorului ungar XBody prin intermediul companiei Fit Express, sub care operează şi un studio dotat cu două astfel de aparate, dar şi un sistem de francize prin care şi alţi antreprenori pot deschide studiouri similare.

    De la inaugurarea propriului studio, în 2013, în zona Piaţa Victoriei, circa 700 de persoane le-au trecut pragul. „Vin fie cei care nu au timp, vin sportivi care vor să îşi crească anduranţa, sau dimpotrivă, vin oameni care nu sunt sportivi, nu pot face sport sau sunt pur şi simplu leneşi“, îşi descriu cei doi fraţi clienţii ţintă.

    Cei doi au investit 24.000 de euro în inaugurarea propriului studio, costul fiind generat de preţul aparatelor, cam cât al unei maşini. „Investiţia minimă într-o astfel de afacere este 12.000 de euro, iar 90% din persoanele care cumpără aparatul folosesc ajutoarele noastre financiare, leasing, lease back, ori achiziţiile intracomunitare, fără TVA.“ Din experienţa lor, aproape 90% din cei care cumpără primul aparat se întorc în câteva luni pentru a-l achiziţiona pe al doilea, pe seama unui return of investment de maximum şase luni. Astfel, în ultimii doi ani au fost deschise pe piaţa locală 50 de studiouri dotate cu aparate XBody, dintre care 14 sub franciza Fit Express.

    Printre cei interesaţi de o astfel de afacere se află şi antreprenorul Mihai Pleşea, cunoscut pentru implicarea în afacerile Otto Courier şi Cargus, care a deschis în decembrie 2014 Luxury Studios în zona Pipera, în urma unei investiţii de 60.000 de euro, dorindu-şi să construiască un lanţ de studiouri luxoase în România care să fie dotate cu aparatele XBody. În luna deschiderii, antreprenorul estima încasări de 17.000 de euro pentru primele luni de activitate şi, ulterior, o cifră de afaceri anuală de 300.000 de euro. Studioul lui Pleşea mizează pe clienţii premium, iar câţiva executivi care lucrează în zona Pipera au semnat deja contractele anuale platinum de 7.000 de euro.

    Aparatele XBody au adus un bun prilej de lansare în antreprenoriat şi pentru sportivi: fotbaliştii Bănel Nicoliţă, Valentin Badea, Marius Alexe şi atleta Monica Iagăr şi-au deschis astfel de studiouri sub franciza fraţilor Rudas. „În 2012 ne străduiam să ne convingem prietenii să testeze aparatul gratis, treptat, iar acum lucrurile s-au inversat, suntem mai căutaţi noi şi facem cu dificultate faţă deschiderii studiourilor şi vânzărilor generate de acestea“, explică fraţii Rudas.

    Născuţi în Ungaria, cei doi fraţi au venit în România împreună cu tatăl lor, ambasador al Ungariei în România în perioada 1990-1995, şi cu mama lor, de origine româncă. Richard Rudas a absolvit Facultatea de Economie în cadrul Academiei de Studii Economice în anul 2000 şi a avut o carieră „versatilă“, după cum el însuşi o descrie pe profilul de LinkedIn: a lucrat în departamentul de risk management al OTP Bank, în firme de publicitate şi în compania de consultanţă în imobiliare The Advisors, unde este în continuare consultant. Arpad Rudas a plecat să studieze în Statele Unite ale Americii, unde, după ce a absolvit Fullerton College din California, şi-a început cariera în cadrul Wells Fargo, o bancă cu filiale răspândite pe coasta de vest a Americii, apoi a ocupat o poziţie de manager peste cinci magazine în cadrul lanţului Abercrombie & Fitch.

  • Leul şi alte monede din Europa de Est s-au depreciat uşor faţă de euro după alegerile din Grecia

    În jurul orei 10:00, euro era cotat în piaţa interbancară locală la 4,4850-4,4870 lei, faţă de 4,4830 lei/euro în tranzacţiile perfectate pe finalul şedinţei de vineri.

    Francul elveţian s-a depreciat uşor în faţa euro pe pieţele internaţionale, cu 0,4%, şi a ajuns la 1,0104 euro/franc, cotaţie care implică un curs de 4,5331 lei/franc.

    Dolarul s-a apreciat în timpul nopţii pe pieţele din Asia, în urma anunţului că Syriza a câştigat alegerile legislative din Grecia. Syriza se opune măsurilor de austeritate impuse Greciei de UE, FMI şi Banca Centrală Europeană în schimbul unui pachet masiv de împrumuturi. Pieţele financiare consideră că planurile Syriza de a renunţa la austeritate şi de a obţine reducerea datoriilor ţării ar putea conduce chiar la o ieşire a ţării din zona euro.

    Aproape de ora 10:00, cursul euro/dolar se situa la 1,1226 dolari pe euro, cotaţie care implică un nivel de 3,9938 lei/dolar.

    Banca Naţională a României a anunţat vineri o referinţă de 4,5817 lei/francul elveţian, respectiv de 3,998 lei/dolar.

    “Reacţia la rezultatul alegerilor din Grecia este modest pe est-europene, inclusiv pe leu. Este înregistrată o uşoară depreciere a monedelor din regiune, în urma cumpărării de euro contra acestora. Francul elveţian rămâne peste euro pe pieţele externe, în timp ce dolarul s-a întărit în raport cu euro şi a încercat să spargă pragul de 1,11 dolari/euro. Moneda americană nu a reuşit să treacă de acest prag, iar ulterior euro a recuperat terenul pierdut”, a declarat pentru MEDIAFAX dealerul unei bănci.

    Volumele din piaţa interbancară locală au fost reduse în prima oră, la aproximativ trei sferturi din media pentru acest interval al zilei. Tranzacţiile au avut loc între un minim de 4,4825 lei/euro şi un maxim de 4,4905 lei/euro.

    În regiune, zlotul s-a depreciat cu 0,5% în raport cu euro, iar forintul cu 0,7%.

    Grecii au oferit duminică o victorie clară partidului Syriza, pentru a “scrie istorie”, “lăsând austeritatea în urmă”, a afirmat Alexis Tsipras, primul lider european ales pentru respingerea explicită a politicilor dificile impuse de UE membrilor săi.

    Formaţiunea de extremă-stânga Syriza se clasează pe primul loc în scrutinul legislativ din Grecia, cu un scor de 35,73%, fiind urmată de partidul conservator Noua Democraţie, potrivit rezultatelor oficiale anunţate după numărarea a 40% din buletinele de vot.

    Partidul antiausteritate rămâne însă la limita majorităţii absolute, o situaţie care ar trebui să îl oblige să găsească susţinere pe viitor.

    Cursul pentru francul elveţian anunţat vineri de BNR a crescut cu 1,5%, la 4,5817 lei, înregistrând astfel al şaselea maxim consecutiv în ultimele şapte şedinţe, în timp ce dolarul crescut puternic şi a atins un nou record, de 3,998 lei, iar euro a scăzut la 4,4935 lei.

    Referinţa pentru franc a crescut cu 6,65 bani, de la 4,5152 lei joi. Cursul pentru anunţat de BNR se află astfel pentru a doua şedinţă consecutiv peste nivelul euro.

    Banca centrală a anunţat un curs în urcare puternică pentru dolar, cu 12,59 bani (3,25%), la 3,998 lei, după ce euro s-a depreciat joi şi vineri faţă de moneda americană pe pieţele externe, în urma anunţului Băncii Centrale Europene că va lansa un program masiv de achiziţii de obligaţiuni. Evoluţia dolarului în raport cu leul este determinată de raportul dintre moneda americană şi cea europeană pe pieţele externe.

    Francul s-a apreciat puternic începând din 15 ianuarie, după ce banca centrală a Elveţiei a decis joi să renunţe la un curs minim de schimb de 1,2 franci/euro. Comparativ cu nivelul anunţat de BNR anterior deciziei Băncii Elveţiei, francul se află în creştere cu 22,5% faţă de leu.

    Cotaţia pentru euro a scăzut vineri cu 0,7 bani, la 4,4935 lei.

    Cursurile de schimb leu/dolar şi leu/franc elveţian sunt calculate de BNR în funcţie de paritatea leu/euro şi cotaţiile de schimb euro/dolar şi euro/franc elveţian.

  • Francul s-a stabilizat peste euro pe pieţele externe, în timp ce leul s-a întărit sub 4,9 lei/euro

    În jurul orei 10:00, euro era cotat în piaţa interbancară locală la 4,4895 – 4,49 lei/euro, după ce pe finalul şedinţei de joi se tranzacţiona la 4,4976 lei. Euro s-a depreciat joi în a doua parte a zilei în raport cu cele mai multe valute, după anunţul Băncii Centrale Europene (BCE).

    Tot în jurul orei 10:00, francul elveţian se situa pe pieţele externe la 1,0123 franci/euro, în stagnare faţă de nivelul înregistrat aproape de sfârşitul şedinţei de joi.

    Cotaţiile euro/leu şi franc/euro implică un curs de 4,5442 lei/franc, peste referinţa record de 4,5152 lei/franc, anunţată joi de Banca Naţională a României (BNR) înainte de decizia BCE. Pe finalul zilei de joi, cotaţiile de la momentul respectiv indicau un curs mai ridicat, de 4,5524 lei/franc.

    “Mişcarea este mică în această dimineaţă, dar pe apreciere de leu. Cele mai multe tranzacţii au avut loc sub pragul de 4,9 lei/euro. Am putea vedea în perioada următoare un efect mai puternic de pe urma deciziei BCE, dar rămâne de văzut. Euro este acum stabil şi chiar şi cursul euro/dolar a înregistrat o uşoară corecţie”, a declarat pentru MEDIAFAX dealerul unei bănci.

    Volumele din piaţa interbancară locală s-au situat în media pentru prima oră de tranzacţii, cu schimburi perfectate între un minim de 4,4875 lei/euro şi un maxim de 4,4905 lei/euro.

    În regiune, zlotul stagna faţă de euro, iar forintul înregistra o apreciere de 0,2%.

    BCE va lansa în martie un program extins de achiziţii de active în zona euro în valoare lunară de 60 miliarde euro, program care va totaliza 1.080 miliarde euro până septembrie 2016 şi care va include cumpărarea de obligaţiuni guvernamentale, a anunţat joi preşedintele băncii Mario Draghi.

    Valoarea programului, de aproape 1.100 miliarde de euro, era aşteptată de pieţele financiare.

    Cursul pentru francul elveţian anunţat joi de Banca Naţională a României (BNR) a crescut cu 0,2%, la 4,5152 lei, un nou maxim istoric şi al cincilea record atins în ultimele şase şedinţe, în timp ce dolarul a coborât de la recordul de 3,8989 lei/dolar înregistrat miercuri la 3,8721 lei/dolar, iar euro a scăzut la 4,5005 lei/euro.

    Referinţa anunţată de BNR pentru francul elveţian a crescut cu 0,98 bani, de la 4,5054 lei/franc miercuri.

    Cursul pentru francul elveţian anunţat de BNR a atins niveluri record joi şi vineri săptămâna trecută, dar şi luni, miercuri şi joi săptămâna aceasta, ca urmare a eliminării a plafonului minim impus de Banca Elveţiei pentru cursul franc/euro.

    Francul s-a apreciat puternic începând de joi săptămâna trecută, când banca centrală a Elveţiei a decis să renunţe la un curs minim de schimb de 1,2 franci/euro. Comparativ cu nivelul anunţat de BNR anterior deciziei Băncii Elveţiei, francul se află în creştere cu 20,7% faţă de leu.

    Pentru dolar, BNR a anunţat joi un curs de 3,8721 lei, în scădere cu 2,68 bani faţă de recordul de 3,8989 lei/dolar înregistrat miercuri. Evoluţia dolarului în raport cu leul este determinată de raportul dintre moneda americană şi cea europeană pe pieţele externe.

    Referinţa euro a scăzut cu 1,05 bani, la 4,5005 lei/euro. Cursul record pentru euro a fost înregistrat în urmă cu aproape doi ani şi jumătate, pe 3 august 2012, la 4,6481 lei.

    Cursurile de schimb leu/dolar şi leu/franc elveţian sunt calculate de BNR în funcţie de paritatea leu/euro şi cotaţiile de schimb euro/dolar şi euro/franc elveţian.