Tag: uniunea europeana

  • Boris Tadici: Serbia va adera la Uniunea Europeană în cinci ani

    “Mă aştept ca Serbia să demareze negocierile (de aderare-n.r.) cu UE spre sfârşitul anului şi să le încheie în cinci ani”, a afirmat Tadici, citat de agenţia de presă oficială Tanjug, în cursul unei conferinţe pe teme economice cu oameni de afaceri locali. Serbia a obţinut statutul de candidat la integrarea în UE în martie, fără a primi însă o dată precisă pentru începutul negocierilor de aderare.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Infograficul săptămânii: Primele 50 de mărci ale lumii

    Japonia este a doua naţiune În top, cu mărci de 324 de miliarde de dolari, În timp ce statele BRIC – Brazilia, Rusia, India Şi China – se pot lăuda cu branduri În valoare totală de 275 de miliarde de dolari.

  • Senatul italian a adoptat pachetul de măsuri solicitat de Uniunea Europeană

    După adoptarea acestor măsuri, premierul Silvio Berlusconi ar urma să demisioneze şi să fie înlocuit de fostul comisar UE Mario Monti. Senatul a adoptat aceste măsuri cu 156 de voturi pentru, 12 împotrivă şi o abţinere. Senatorii Partidului Democrat (de opoziţie) şi cei ai celui de-al Treilea Pol (de dreapta) nu au participat la vot.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Arnold Schwarzenegger ar putea candida pentru presedintia Uniunii Europene

    Schwarzenegger, in varsta de 63 de ani, fost Mister Univers, de
    origine austriaca, se gandeste la viitorul sau politic, iar
    anturajul sau l-a sfatuit sa revina in Europa, pentru a candida la
    presedintia Uniunii, potrivit revistei Newsweek. “In urmatorii ani,
    Uniunea va trebui sa isi gaseasca un presedinte de mai mare
    anvergura, cineva capabil sa unifice Europa”, a declarat, pentru
    revista, Terry Tamminen, fostul sef de cabinet al lui
    Schwarzenegger. “Francezii nu vor un german, germanii nu vor un
    italian. Vor alege, mai degraba, un european plecat in Statele
    Unite, resuscitand viziunea unui Washington sau a unui Jefferson,
    pentru o Europa unita”, a adaugat Tamminen, fara sa dea in mod
    explicit numele fostului guvernator american.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Belgianul Herman Van Rompuy a fost desemnat primul preşedinte al UE

    Noul preşedinte al Uniunii Europene a apreciat joi, în prima sa
    declaraţie, că Europa ar trebui să joace “un rol important” în lume
    şi s-a declarat în favoarea extinderii UE.

    “Europa este o uniune a valorilor şi are responsabilitatea de a
    juca un rol important în lume”, a declarat el în cadrul unei
    conferinţe de presă, după ce a fost desemnat de către şefii de
    state şi guverne din UE, reuniţi la Bruxelles.

    El a mai spus că vrea ca, în funcţia sa de preşedinte al
    Consiliului, să se mulţumeasă doar cu un rol de facilitare a
    compromisurilor între statele UE. El a afirmat că vrea să rămână
    “discret” şi nu să dea interviuri în toată presa.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ne dati ori nu ne dati

    FMI a refuzat sa deblocheze transa de 200 de milioane de euro, parte din pachetul financiar de 7,5 miliarde negociat de Letonia anul trecut cu Fondul si cu Comisia Europeana, desi Comisia a aprobat deja alocarea a 1,2 miliarde, iar premierul Dombrovskis a obtinut de la Bruxelles, de-a lungul lui iulie, mai multe asigurari ca Letonia nu va ramane fara finantarea internationala de care are nevoie ca de aer. Letonia a primit pana acum o prima transa de 600 de milioane de euro de la FMI la sfarsitul anului trecut si un miliard de euro de la Uniunea Europeana la iSceputul lui 2009.

    La un moment dat, parea sigur ca banii de la FMI vor veni in august, insa negocierile cu Fondul s-au prelungit, traversand destule momente tensionate. Cerintele inflexibile ale Fondului in privinta disciplinei fiscale, a stabilizarii sistemului bancar si a refinantarii datoriei guvernamentale au generat iritare la Riga; ministrul economiei, Artis Kampars, a declarat chiar ca “reprezentantii (FMI) care stau la Washington si au studiat la Yale nu inteleg pe deplin ceea ce se intampla in Letonia”, facand aluzie la pozitia mai veche a Fondului de a acorda mai multa importanta disciplinei bugetare decat cresterii economice (in cazul de fata, economia este asteptata sa se contracte cu 18%) ori conditiilor sociale si politice din tarile debitoare.

    Intr-adevar, din cauza caracterului foarte sensibil al cerintelor Fondului (scaderea drastica a cheltuielilor sociale sau, daca nu, o crestere din 2010 a TVA de la 21% la 23%, precum si abandonarea tuturor proiectelor de parteneriate public-privat, ceea ce inseamna renuntarea la constructia sau modernizarea a nenumarate scoli, spitale sau lucrari de infrastructura pentru utilitati), reprezentantii FMI au cerut expres ca memorandumul ce va fi semnat pentru eliberarea transei de bani sa fie semnat de toate partidele din coalitia de guvernamant, astfel incat sa se asigure ca nimeni nu se va opune ulterior. Aceasta a dus la discutii aprinse intre partide pe marginea mai multor propuneri de masuri de austeritate cu bataie mai lunga, inclusiv taierea a 500 de milioane de lati (713 milioane de euro) din bugetul pe 2010.

    Ca sa nu mai spunem ca putini politicieni sunt dispusi sa semneze cu inima usoara un document care ar urma sa prevada clar ca orice decizie cu impact fiscal luata de guvernul leton va trebui discutata si aprobata in prealabil cu Comisia Europeana si FMI, ceea ce inseamna lipsirea practica de suveranitate a autoritatilor de la Riga. Pana vineri seara, singurul capitol la care letonii au obtinut laude din partea misiunii FMI a fost reorganizarea autoritatii nationale fiscale, impartita in esenta in doua (un departament de colectare a impozitelor si unul de colectare a taxelor vamale).

    Reuters comenteaza ca disputa Letoniei cu FMI ar putea impinge UE intr-o dilema – daca sa salveze cu orice pret statele europene aflate in criza, chiar daca acestea refuza sa se conformeze cerintelor de disciplina fiscala, sau sa nu le ofere asistenta, riscand sa suporte apoi consecintele unei eventuale intrari a acestora in incapacitate de plata sau ale unor posibile miscari sociale de protest. “Letonia va fi un test pentru Europa”, a comentat un expert de la Danske Bank. “In Letonia, politica interna e cea care decide cursul lucrurilor. Intrebarea e ce va face Europa daca FMI isi retrage sprijinul”, afirma el. Deocamdata, cei 1,2 miliarde de euro primiti de Riga de la UE i-au oferit deja marja de actiune premierului Dombrovskis, care a putut sa replice FMI ca tara lui nu mai e pe marginea prapastiei, pentru ca i-au sosit banii de la Bruxelles.

  • KBC sau cum se nationalizeaza o banca in Europa

    Putini din afara Belgiei au auzit vreodata de KBC Bank. Dar dificultatile cu care se confrunta aceasta institutie cu sediul la Bruxelles releva dificultatile profunde ale Europei, care nu mai poate suporta multa vreme inrautatirea sanatatii institutiilor sale financiare. Din octombrie si pana luna aceasta, KBC Bank a fost nevoita sa apeleze la ajutor guvernamental de trei ori. In total, a primit 41,5 miliarde de dolari in finantari directe si garantii ca sa-si revina din dezastruoasele pariuri ipotecare pe care inginerii ei financiari si traderii le-au facut cand vremurile erau bune. Pentru o banca ale carei active erau de circa 425 de miliarde de dolari e o suma imensa, depasind suma cu care a fost salvata Royal Bank of Scotland.

    KBC nu este singurul caz. Imprumuturile neperformante si portofoliile de obligatiuni ipotecare compromise inca afecteaza multe alte banci. Agentia de rating Moody’s, care recent a emis un avertisment cu privire la riscurile de credit a 30 de banci spaniole, este asteptata sa-si ajusteze perspectivele pentru sectorul bancar grecesc din cauza unei cresteri abrupte a volumului de credite neperformante. In Irlanda, Banca Anglo-Irlandeza, deja nationalizata, inca mai are portofoliul plin de imprumuturi riscante, ceea ce s-a dovedit o amenintare pentru ratingul de credit al tarii. Creditele neperformante ale bancilor rusesti sunt inca si mai ingrijoratoare, reprezentand circa 10% din total, pondere asteptata sa urce pana la 25% spre sfarsitul acestui an, ceea ce va forta bancile sa caute infuzii de capital a caror valoare s-ar putea ridica la 80 de miliarde de dolari. Mai departe, implozia economiei letone a strangulat si banca suedeza Swedbank, un important creditor al statelor baltice.

    Scott Bugie, analist al bancilor europene la Standard & Poor’s, spune ca va fi nevoie de un “proces multianual” pentru ca aceste banci europene si altele ca ele sa-si imbunatateasca indicatorii financiari si sa revina pe pozitii contabile sanatoase. Dupa el, scaderea valorii contabile a activelor din cauza creditelor neperformante la cele 50 cele mai mari banci din Europa se va dubla anul viitor. Pierderile in crestere au inmultit apelurile pentru gasirea altor solutii, inclusiv pentru o abordare agresiva a UE in privinta sanatatii financiare a bancilor. Acum, autoritatile de reglementare dezbat daca sa impuna un “stress test” pentru banci la nivel de regiune, precum cele pe care Statele Unite le-au solicitat de la cele mai mari 19 banci americane. Dar propunerile europene au fost intampinate de unii critici cu o nedumerire vecina cu neincrederea. “Seamana cu o pictura de Magritte”, spune Kael Lannoo, director executiv al Centrului pentru Studii Politice Europene din Bruxelles, comparand abordarea Comisiei Europene cu suprarealismul artistului belgian.

    “E vorba despre a treia banca a Belgiei”, spune el despre KBC, “si a primit ajutoare financiare de trei ori la rand, iar ei inca nu-si dau seama unde e problema”. KBC nu se incadreaza in tiparul clasic al bancii lacome de cat mai mult profit. Activitatea ei principala consta in deservirea corporatiilor belgiene si a investitorilor individuali. Dar cand boomul creditarii era la apogeu, o mica echipa de specialisti in investitii exotice a impins pariurile dincolo de posibilitatile reale ale bancii. Fie ca a fost vorba despre obligatiuni colateralizate cu randament inalt, de montaje financiare pentru imprumuturi destinate fondurilor speculative sau de cumpararea de polite de asigurari de viata si securitizarea lor, acesti bancheri din Londra si New York au cultivat o imagine de “totul e posibil” care contrasta cu politica afisata de conducerea bancii din Bruxelles.

    Atat de dornici erau acesti oameni de la KBC sa vanda produse care le-ar fi adus comisioane frumoase, incat au ajuns sa promita si sa creada ca pot scoate riscul din ecuatie si pot oferi doar castiguri, ceea ce a atras destui investitori neexperimentati. Un grup de companii europene da in judecata acum banca, sustinand tocmai ca investitiile au fost prezentate ca fiind lipsite de riscuri. Luc Philips, director financiar si de risc la KBC, spune ca “deciziile luate de KBC FP erau pre-aprobate si examinate de comitete de analiza a pietei de la sediul central al KBC din Bruxelles”. Cat despre procese, purtatorul de cuvant Viviane Huybrecht spune ca banca va examina fiecare caz in parte. Sefii departamentului de produse financiare, Darren Carter si Thomas Korossy, au ajuns la KBC in 1999, cand banca a cumparat divizia specializata in produse financiare derivate de la fondul speculativ american D.E. Shaw.

    Atmosfera era relaxata si predispusa la asumarea de riscuri. Angajatii veneau la sedinte in pantaloni scurti si daca o propunere nu indeplinea standardul minim de profitabilitate de 22% stabilit prin norma interna, era respinsa, spun fostii executivi. Investitorii furiosi sustin acum ca departamentul era de fapt nesupravegheat. Ei vorbesc despre neobisnuita practica a bancii de a combina functiile de director de risc si de director financiar, in contrast evident cu cele mai simple precepte de conducere a corporatiilor. Intr-un interviu, Carter a spus ca obligatiunile ipotecare ale bancii erau de cea mai buna calitate, asigurate de compania de profil MBIA. Cand piata de ipoteci s-a prabusit la sfarsitul lui 2007, KBC, care avea unul dintre cele mai mari portofolii de astfel de obligatiuni, raportat la capitalul bancii, s-a trezit aproape in insolventa. In octombrie 2008 si din nou in ianuarie anul acesta, KBC a primit ajutoare financiare din fonduri publice de sapte miliarde de euro.

    Cand MBIA a spus in februarie ca nu poate rascumpara unele dintre cele mai riscante astfel de instrumente, KBC a devenit dintr-o data responsabila pentru inca o serie de obligatiuni ipotecare, in valoare de 14,5 miliarde de euro. In mai, Andre Bergen, directorul executiv, a apelat din nou la guvern, de aceasta data pentru un ajutor de 22,5 miliarde de euro. In saptamana dinaintea anuntarii aceste ultime infuzii de capital, Bergen, in varsta de 60 de ani, a fost dus de urgenta la spital pentru o operatie pe cord deschis. La 30 iunie, banca a anuntat ca va separa functiile de director financiar si de director de risc si a anuntat ca Bergen va renunta la functie pentru a se putea reface si va fi inlocuit de directorul interimar Jan Vanhevel. Alt executiv, Guido Sengers, si-a dat demisia din functia de director de operatiuni internationale, iar o serie de traderi si bancheri au parasit banca, drept rezultat al inevitabilei reduceri de activitate. Insa oamenii care au fost in spatele strategiei de tranzactii cu obligatiuni ipotecare raman in functie. Huybrecht sustine ca banca incearca sa lase trecutul in urma. Dar in doi ani si jumatate, daca investitiile facute vor fi convertite in actiuni KBC, guvernul belgian ar putea ajunge sa detina nu mai putin de 25% din banca.


    © 2009 NEW YORK TIMES NEWS SERVICE
    TRADUCEREA MIHAI MITRICA
     

  • Cel mai formidabil bloc economic al lumii

    Uniunea Europeana este un experiment extraordinar de impartire a suveranitatii, de creare a unei zone de pace care se intinde acum din Marea Britanie si pana in Balcani. Uniunea celor 27 de state este cel mai formidabil bloc economic al lumii, cumuland 491 de milioane de oameni intr-o piata integrata care produce aproape cu o treime mai mult decat Statele Unite.

    Dar criza economica globala a aratat fara tagada ca Uniunea Europeana e inca mai putin decat suma membrilor sai. Criza a pus Uniunea in fata celei mai mari provocari de pana acum si chiar si multi dintre eurooptimistii convinsi cred ca a cam picat acest test. Liderii europeni, concentrati pe chestiuni de politici interne, sunt in dezacord cu privire la ce ar trebui facut pentru combaterea crizei. Nu s-au inteles cu privire la cat de mult trebuie stimulata economia. Se contrazic daca Banca Centrala Europeana ar trebui sa se preocupe mai mult de recesiunea acuta sau de viitoarea inflatie. Si s-au grabit sa protejeze locurile de munca din pietele proprii in dauna celor din celelalte state membre.

    Recentele alegeri europarlamentare i ncheiate la 7 iunie au eliminat orice dubiu. Au votat doar 43% dintre europeni – un minim istoric, in ciuda crizei financiare si a votului obligatoriu din unele state membre. Partidele de extrema dreapta, care se opun Uniunii si imigrantilor veniti din statele membre mai sarace, au inregistrat scoruri considerabile, la fel ca si ecologistii. Cei ce totusi s-au dus la vot au avut in vedere in mare parte probleme de politica interna.

    Clasa conducatoare a Americii e subminata de razboaie intestine, iar modelul economic american al pietei libere, slab reglementate, este puternic contestat, astfel incat Europa are un cuvant mai greu de spus. “Modelul european” al interventionismului semnificativ al guvernului in economie, care propune reglementarea pietelor financiare, a industriei si a pietei muncii si sisteme generoase de pensii si de asigurari medicale gestionate de catre stat este deja laudat in unele cercuri ca o alternativa devenita brusc viabila la capitalismul de stil anglo-american.

    Dar, desi criza ipotecilor secundare a inceput in Statele Unite, Europa a suferit sensibil mai mult. Fondul Monetar International estimeaza ca bancile europene detineau mai multe active toxice decat cele americane, desi si-au ajustat mai putin decat acestea valoarea contabila a activelor. Deficitele bugetare cresc, iar somajul, in special in randul tinerilor, este deja la maximul ultimilor 10 ani. Si cum reactia la criza se impiedica de disensiunile din UE, multi economisti se asteapta acum ca efectele problemelor sa dureze aici mai mult decat peste Atlantic.

    “Suntem in toiul unei crize foarte severe”, spune Joschka Fischer, politician al Partidului Verzilor si fost ministru de externe al Germaniei. “Avem o lipsa cronica de lideri si suntem prinsi exact in mijlocul vartejului”. Principala infruntare in interiorul Uniunii a fost intotdeauna intre prioritatile nationale si interesele comunitare. Cedarea drepturilor si a atributelor puterii nationale – asupra monedei, a schimburilor comerciale, a regulamentelor vamale – nu a fost niciodata un lucru simplu, nici chiar in vremurile bune. In cele rele, cum e actuala criza, politicile nationale iau fata interesului comun. Liderii actioneaza ca sa protejeze industriile locale, muncitorii si electoratul, cu pretul sacrificarii celor din alte state. Muncitorii sunt nemultumiti din cauza sacrificiilor pe care simt ca trebuie sa le faca din cauza imigrantilor.

    La fabrica de anvelope Goodyear Dunlop din Amiens, nordul Frantei, Thierry Fagot, 36 de ani, isi pierde locul de munca pe care l-a avut vreme de 13 ani. El priveste competitia din interiorul Uniunii ca una dintre explicatiile pentru ce se intampla.

  • Hai sa dam mana cu mana pentru euro

    Desi Marea Britanie nu foloseste moneda unica la masa de discutii a stat si Gordon Brown, fapt ce subliniaza importanta ralierii marilor puteri pentru a salva economia. Summitul a avut deja impact: bursele asiatice au deschis luni dimineata in crestere cu cateva procente.

     

    Mai multe amanunte, pe www.protv.ro
     

  • Isarescu: Suntem catalogati prost de investitorii straini si de bancheri

    Si totusi, experienta ne arata ca autoritatile locale au depus prea putine proiecte ca sa scoata repede din saracie agricultura, zona de business mic si mijlociu, ori satele romanesti. Problema cea mare este ca, desi avem bani, nu stim sa ii folosim.

    Mai multe amanunte, pe www.protv.ro