Numele Gramma are o poveste în spate, explică Marian Olteanu, fiind inspirat din greaca veche, şi înseamnă ”vinul conversaţiei“. ”Ne-am dat seama că nu avem niciun bunic prinţ, boier, ceva de sânge albastru, nicio bătălie dusă pentru vreo cauză nobilă prin vie, prin urmare nu aveam genul acela de poveste pe care să o spunem prin nume. Şi în timp ce tot degustam, încercând să găsim un nume, ne-am dat seama că am devenit mult mai vorbăreţi şi creativi. Asta face vinul cu oamenii: le dezleagă limbile“, povesteşte omul de afaceri.
În 2007, alături de părinţii săi, Marian Olteanu a decis să acceseze fonduri europene pentru construirea unei crame, iar în 2009 au produs primele vinuri. Valoarea eligibilă a proiectului a fost de 1.028.000 de euro, dintre care doar 480.000 de euro au fost returnaţi de către instituţiile abilitate.
”Aveam la Iaşi o proprietate foarte «colorată», ca să zic aşa – pădure, un hectar de iaz, nişte teren arabil şi o vie. Vie pe care am găsit-o deja plantată acolo, nu am ales noi sortimentele. Este o vie în vârstă, de vreo 40-50 de ani, şi asta nu ne ajută prea mult în ceea ce priveşte productivitatea; în loc să culegem 13 tone pe hectar, noi culegem doar 6“, spune Olteanu. ”Avantajul este însă altul: via fiind veche, rădăcina merge adânc în pământ şi explorează mai multe tipuri de sol, de unde culege un complex de săruri şi minerale mult mai vast decât viţa tânără. Prin urmare, şi strugurele va fi mai bun.“
În prezent podgoria Gramma e întinsă pe 17 hectare, viţă proprie, la care se adaugă alte 17 hectare luate în arendă. Podgoria are o vechime de aproape 50 de ani şi este formată din soiurile Aligoté, Fetească Regală şi Fetească Albă.
În România există peste 1.300 de companii care cultivă struguri şi produc vin, iar circa o treime din total sunt întregistraţi în judeţul Vrancea, arată datele de la Registrul Comerţului. Pe poziţiile următoare vin Bucureşti, Prahova, Arad şi Iaşi, însă la distanţă considerabilă de lider. în prezent, peste 20 de judeţe din ţară sunt aproape invizibile pe harta viticolă a României.
”Eu încerc să mă feresc de termenul «premium», prefer să îi spun de calitate“, notează Marian Olteanu, referindu-se la producţia podgoriei pe care o gestionează. Vinurile produse sub brandul Gramma sunt distribuite în proporţie de 90% în HoReCa şi de 10% în lanţurile de retail de pe plan local, iar pe pieţele de peste hotare ajung în cantităţi mici în Germania, Olanda şi Anglia.
În ceea ce priveşte vinurile ce ajung în retail, există gamele Epic, Liric şi Dramatic; acestea acoperă nevoia reţelelor de retail de a avea produse româneşti de calitate. ”În HoReCa, eu văd pe mese mult mai multe pahare de vin decât în urmă cu trei ani. Nu ştiu dacă oamenii au înţeles că e bine ca la masă să mai bei şi vin sau li se pare că e ceva la modă, dar nici nu prea contează“, spune el. ”Vinul ce e? Vinul e expresia strugurelui cules dintr-o anumită zonă, căruia îi aplici o anumită tehnologie modernă – dar asta nu neapărat ca să îl faci mai bun, ci ca să îl protejezi de oxidare, ca să te asiguri că iese un vin curat. Eu dacă fac mult vin într-un an şi nu reuşesc să îl vând, mă complic; prefer să produc mai puţin şi să cresc capacitatea proporţional cu forţa de vânzare.“
Deşi în România există peste 16.000 de unităţi HoReCa, vinurile Gramma nu sunt prezente decât în anumite spaţii. ”Noi suntem destul de nişaţi, pentru că nu avem cele mai comerciale soiuri, nu comercializăm plajele de gust cele mai căutate, aşa că nu avea rost să intrăm în baruri sau restaurante unde n-am fi avut prea mult succes. Ne-am limitat la Iaşi, Bucureşti, Cluj, Constanţa – locurile cu o viaţă socială mai activă, unde există o cultură de ieşit în oraş, unde se consumă vin frecvent.“
Anul trecut, cifra de afaceri a companiei a fost de 250.000 de euro, iar 2017 este primul an în care se apropia de limita de profitabilitate. ”Cifra de afaceri a crescut sensibil, important este că noi nu urmărim nici creşterea acestei cifre şi nici cantitatea produsă. Ţinta noastră pentru următorii ani este să creştem calitatea“, spune Olteanu. Cât despre producţie, ea rămâne la un nivel de 50.000 de sticle vândute în HoReCa şi alte 50.000 pe diferite canale, aşa cum ar fi corporate sau pe export. ”Ne aşteptăm la o uşoară expansiune la export, pe pieţe din sudul Europei spre care nu aveam curajul să ne îndreptăm, însă se pare că există o cerere tot mai mare pentru vinurile albe româneşti, prin prisma calităţii date de temperaturi mai scăzute“, încheie Marian Olteanu.
Producţia mondială de vin a scăzut cu 8,2% în 2017, până la 246,7 milioane hectolitri, cel mai redus nivel înregistrat după 1961, însă Portugalia, România, Ungaria şi Austria au fost singurele ţări din Europa a căror producţie de vin a crescut comparativ cu 2016, potrivit estimărilor preliminare publicate de Organizaţia Internaţională a Viei şi Vinului.
În schimb, producţia de vin a României a crescut cu 64% comparativ cu 2016, de la 3,3 până la 5,3 milioane hectolitri, ceea ce o plasează pe locul 13 în topul celor mai mari producători mondiali. în 2017 o creştere procentuală mai mare decât cea a României a fost înregistrată doar în Brazilia, unde producţia de vin a crescut cu 169%, până la 3,4 milioane hectolitri.
România exportă anual doar 4% din totalul vinului pe care îl produce, cifră care o poziţionează pe penultimul loc în UE (între ţările care produc vin), fiind urmată doar de Malta. Prin comparaţie, marii producători precum Spania sau Italia exportă circa jumătate din ce produc. Exporturile anuale de vin ale României depăşesc 20 milioane de euro, în timp ce importurile au o valoare dublă.
Cum putem creşte interesul oamenilor faţă de vinurile din HoReCa sau retail, în condiţiile în care o mare parte din cei 25 de litri consumaţi anual de românul mediu provine din producţia proprie? ”Eu pot să spun că atunci când compar vinul făcut de mine cu cel făcut de cineva acasă observ o diferenţă de calitate de la cer la pământ. Doar că oamenii care fac vinul acela acasă îl consideră cel mai bun, pentru că e al lor. Sunt tradiţii date din tată în fiu, să facem vinul, să zdrobim strugurii, şi asta chiar dacă vinul nu iese chiar atât de bun. Prin urmare, va fi greu să creştem numărul celor care renunţă la asta pentru a cumpăra vin din retail“, remarcă Marian Olteanu.
”Mi-e greu să cred că putem spera la un program centralizat de culturalizare a consumului de vin, însă fiecare producător, în aria lui de influenţă, exact asta face: îşi învaţă clienţii cum se consumă vinul.“
Profilul consumatorului de vin nu e acela al omului care bea un singur vin toată viaţa, crede el, ci acela al unui căutător activ. ”Te mai opreşti câteodată la un vin pe care l-ai descoperit, apoi te plictiseşti de el şi mai încerci altceva.“
