BusinessMagazin

Tag: suferinta

  • CNA a primit circa 100 de sesizări pentru modul în care posturile TV au prezentat tragedia de la Colectiv

    CNA a primit aproximativ o sută de sesizări privind modul în care televiziunile au reflectat tragedia din clubul Colectiv, printre aspectele semnalate numărându-se şi prezentarea unor imagini cu persoane aflate în suferinţă şi nerespectarea zilelor de doliu naţional.

    Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) va analiza, în şedinţa de joi, modul în care televiziunile Antena 1, Antena 3, B1 TV, Digi 24, Kanal D, Pro TV, Prima TV, Realitatea TV, România TV şi TVR 1 au reflectat incendiul din 30 octombrie din clubul Colectiv din Bucureşti, în urma căruia au decedat 50 de persoane.

    Departamentele de specialitate ale CNA au monitorizat emisiuni difuzate de aceste televiziuni în perioada 30 octombrie – 2 noiembrie, urmând ca membrii Consiliului să decidă, joi, dacă acestea au respectat legislaţia audiovizualului.

    Până în prezent, CNA a primit aproximativ o sută de sesizări de la telespectatori, care au reclamat faptul că anumite televiziuni au difuzat imagini cu persoane aflate în suferinţă şi nu au respectat zilele de doliu naţional, au declarat, pentru MEDIAFAX, reprezentanţi ai Consiliului.

    Consiliul Naţional al Audiovizualului le-a transmis, pe 31 octombrie, televiziunilor şi radiourilor că au obligaţia de a-şi adapta programele în mod corespunzător, ca urmare a hotărârii Guvernului de a declara 31 octombrie, 1 şi 2 noiembrie ca zile de doliu naţional, în memoria victimelor tragediei din clubul Colectiv.

    Totodată, pe 31 octombrie, membrul CNA Valentin Jucan a făcut pe contul său de Facebook un apel la televiziuni să relateze cu responsabilitate, decenţă şi maximă prudenţă informaţiile despre incendiul petrecut vineri seară într-un club din Bucureşti şi să nu transforme această tragedie “într-o goană după rating”.

    În plus, pe 3 noiembrie, CNA a recomandat televiziunilor să nu filmeze şi să nu difuzeze imagini de la priveghiurile şi de la ceremoniile funerare ale victimelor tragediei din clubul Colectiv.

    Pe de altă parte, marţi, preşedintele CNA, Laura Georgescu, a fost audiată la Comisia de Cultură a Camerei Deputaţilor, unii membri ai comisiei cerându-i demisia pentru faptul că televiziunile au transmis imagini interzise prin lege, în contextul tragediei din clubul Colectiv.

    Laura Georgescu a spus în faţa deputaţilor că, în prima jumătate de oră după tragedie, “au scăpat imagini” la televiziuni, care nu aveau cum să fie blurate. Ea a precizat că, ulterior, a funcţionat “sistemul de comunicare cu cei din post care trebuiau să înregistreze aceste imagini şi să le blureze”. Georgescu le-a cerut membrilor Comisiei de Cultură din Camera Deputaţilor să ia în calcul faptul că a fost pentru prima dată când oamenii din media s-au întâlnit cu un eveniment de asemenea proporţii. “Consiliul va da sancţiuni, însă, reporterii care au fost la faţa locului au încercat să informeze publicul, în niciun caz să încalce legile”, a mai spus Laura Georgescu.

    Legea audiovizualului prevede că, “prin difuzarea şi retransmisia serviciilor de programe, se realizează şi se asigură pluralismul politic şi social, diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă, informarea, educarea şi divertismentul publicului, cu respectarea libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului” şi că “toţi furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor”.

    La rândul său, Codul audiovizualului prevede că “Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei”, iar “Furnizorii de servicii media audiovizuale nu pot difuza: imagini ale persoanei aflate în situaţia de victimă, fără acordul acesteia; imagini ale persoanei fără discernământ sau decedate, fără acordul familiei; imagini care exploatează sau scot în evidenţă traumele ori traumatismele unei persoane. Fac excepţie cazurile umanitare, pentru difuzarea cărora este necesar acordul persoanei în cauză sau al familiei”.

    De asemenea, potrivit aceluiaşi cod, “orice persoană are dreptul la respectarea intimităţii în momente dificile, cum ar fi o pierdere ireparabilă sau o nenorocire”. “În cazul situaţiilor de suferinţă umană, al dezastrelor naturale, accidentelor sau al actelor de violenţă, furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia de a respecta imaginea şi demnitatea persoanelor aflate în astfel de situaţii”, prevede Codul audiovizualului.

    “Difuzarea informaţiilor şi/sau imaginilor persoanelor aflate sub tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate este permisă numai cu acordul persoanei sau, în cazul în care persoana este fără discernământ ori decedată, cu acordul familiei sau al aparţinătorilor”, mai spune Codul audiovizualului.

  • O boală de care nu a auzit nimeni afectează tot mai mulţi tineri. La 19 ani, unul dintre aceştia a suferit două atacuri de cord

    Oli Loyne avea doar 20 de ani când a murit în urma unui atac de cord. El îşi revenise după alte două atacuri suferite la 19 ani, dar cel de-al treilea i-a fost fatal.

    Loyne lua steroizi şi ridica greutăţi câteva ore pe zi – activitatea care i-a adus sfârşitul. Toate acestea datorită unei boli numite bigorexia: nemulţumirea faţă de propriul corp. Bigorexia este o boală psihică ce se manifestă precum anorexia, dar în sens invers, adică pacienţii sunt nemulţumiţi de masa lor musculară şi au impresia, în mod constant, că aceasta trebuie mărită.

    Ultimele studii arată că 10% din tinerii din Marea Britanie suferă de această boală. Bigorexia afectează atât femei cât şi bărbaţi, dar cei din urmă sunt mai predispuşi la ea; afecţiunea poate duce la depresia şi chiar tendinţe suicidale.

    Sarah Loyne, mama lui Oli, a povestit celor de la DailyMail că tânărul era obsedat de imaginea sa: “Era nemulţumit pentru că era mic de statură. Încerca să compenseze asta prin creşterea masei musculare”, a spus ea. “Nu reuşeam să ne înţelegem cu el. Spunea tot timpul că trebuie să fie mai mare, că trebuie să ajungă la imaginea pe care şi-o formase în minte.”

    Cauzele ce duc la apariţia acestei boli nu sunt încă ştiute, dar mai mulţi psihologi sunt de părere că anumite traume din copilărie pot duce la bigorexie.

  • O boală de care nu a auzit nimeni afectează tot mai mulţi tineri. La 19 ani, unul dintre aceştia a suferit două atacuri de cord

    Oli Loyne avea doar 20 de ani când a murit în urma unui atac de cord. El îşi revenise după alte două atacuri suferite la 19 ani, dar cel de-al treilea i-a fost fatal.

    Loyne lua steroizi şi ridica greutăţi câteva ore pe zi – activitatea care i-a adus sfârşitul. Toate acestea datorită unei boli numite bigorexia: nemulţumirea faţă de propriul corp. Bigorexia este o boală psihică ce se manifestă precum anorexia, dar în sens invers, adică pacienţii sunt nemulţumiţi de masa lor musculară şi au impresia, în mod constant, că aceasta trebuie mărită.

    Ultimele studii arată că 10% din tinerii din Marea Britanie suferă de această boală. Bigorexia afectează atât femei cât şi bărbaţi, dar cei din urmă sunt mai predispuşi la ea; afecţiunea poate duce la depresia şi chiar tendinţe suicidale.

    Sarah Loyne, mama lui Oli, a povestit celor de la DailyMail că tânărul era obsedat de imaginea sa: “Era nemulţumit pentru că era mic de statură. Încerca să compenseze asta prin creşterea masei musculare”, a spus ea. “Nu reuşeam să ne înţelegem cu el. Spunea tot timpul că trebuie să fie mai mare, că trebuie să ajungă la imaginea pe care şi-o formase în minte.”

    Cauzele ce duc la apariţia acestei boli nu sunt încă ştiute, dar mai mulţi psihologi sunt de părere că anumite traume din copilărie pot duce la bigorexie.

  • De ce aş deschide porţile pentru refugiaţi. Între certitudine şi posibilitate

    Sunt, fără doar şi poate, numeroase motive pro şi contra primirii refugiaţilor în România. Personal, mă număr printre cei care sunt de acord cu adăpostirea unor oameni care fug de război sau conflict. Dar sunt deja subiectiv, aşa că voi începe scurta mea argumentare.

    Dilema cu care se confruntă (în mai mare sau mai mică cunoştinţă de cauză) mulţi europeni pare a avea două dimensiuni: cea socială şi cea economică. Socială înseamnă ideea de teamă vs. ideea de empatie faţă de fiinţe umane aflate într-o situaţie dificilă. Cea economică include atât argumente pro cât şi contra (costurile de a găzdui refugiaţii vs. efectele pozitive ale forţei de muncă în economie.)

    Dilema aceasta poate fi însă (şi ar trebui, din punctul meu de vedere) tratată la nivel conceptual. Şi ar trebui tratată astfel de către noi, cei de rând, care de multe ori refuzăm să ne însuşim deciziile luate de alţii.

    Revin: din punctul meu de vedere, dilema refugiaţilor (să o numim aşa) se rezumă la certitudine vs. posibilitate. Certitudinea este că un număr de oameni suferă din cauza unor conflicte pe care nu ei le-au provocat şi pe care ei nu le doresc; chiar definiţia cuvântului “refugiat” explică acest lucru: “Persoană care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în faţa unei primejdii, a unei neplăceri etc.”. Posibilitate este că printre aceşti refugiaţi se află şi unii cu intenţii ascunse, violente sau chiar războinice. Menţionez însă, fiind din nou subiectiv, că mi-e greu să cred că teroriştii ar avea nevoie de un asemenea tărăboi pentru a-şi duce la împlinire obiectivele. Posibilitate este că printre aceşti refugiaţi există oameni care vor aduce plusvaloare economiei, vor deshide peste ani afaceri de succes sau vor conduce companii. Posibilitate este că aceşti oameni, odată încheiate conflictele din Orientul Mijlociu, se vor întoarce acasă.

    Certitudine vs. posibilitate. Putem ajuta fiinţe umane care suferă. Le putem închide porţile, lăsându-i în voia sorţii. Femei, bărbaţi, copii, bătrâni. Posibilităţi sunt multe; certitudinea este una singură.

    Opinie Bogdan Angheluţă, redactor Business Magazin

  • Doi turişti nemţi, aflaţi în Grecia, au refuzat să plătească biletul de autobuz. Explicaţia lor este ŞOCANT de SIMPLĂ. Urmarea?

    În insulele din regiunea Dodecanese, doar 5% dintre vacanţele rezervate au fost anulate. Care este însă principala provocare a hotelierilor?

    Vedeţi ce se întâmplă în insule din această corespondenţă din Grecia:

    Doi turişti nemţi aflaţi în Grecia au refuzat să plătească biletul de autobuz. Explicaţia lor este ŞOCANT de SIMPLĂ. Urmarea?

  • Cum arată cel mai bun restaurant din lume – GALERIE FOTO

    „El celler de can roca” este cel mai bun restaurant din lume, conform topului anual al celor mai bune 50 de destinaţii gastronomice. Topul, întocmit de publicaţia britanică Restaurant Magazine, a ajuns la ediţia cu numărul 13 şi pare că suferă din cauza numărului ghinionist, pentru că au apărut şi o serie de controverse legate de listă şi de jurizare. Ba a apărut chiar şi mişcarea Occupy 50 best.

    În top 10 se află restaurante din Spania, Italia, Danemarca, Statele Unite, Londra, Japonia, Brazilia, Thailanda, nume binecunoscute în gastronomie. Încă din 2013 primul loc a fost disputat de două restaurante, cel danez, Noma, şi cel spaniol, El Celler de Can Roca. În 2013 El Celler a ocupat primul loc, iar în 2014 Noma a ajuns să ocupe această poziţie. De ce sunt atât de faimoase aceste restaurante încât să fie clasate pe locurile fruntaşe?

    Cu trei stele Michelin şi pe primul loc în topul acestui an, El Celler de Can Roca este creaţia fraţilor Joan, Josep şi Jordi Roca, un restaurant cu 55 de locuri deschis în 1986. În 2013 fraţii Roca au prezentat El Somni, o producţie multisenzorială care explora interacţiunea dintre gastronomie, muzică şi artă.

    În 2014 întreaga echipă s-a angajat într-un tur al restaurantelor din sudul Statelor Unite şi America Latină, în timp ce localul lor a fost închis. El Celler este angajat şi în proiectul numit Terra Animada, care îşi propune să catalogheze specii sălbatice rare de plante care să fie reintroduse în alimentaţie. El Celler oferă o experienţă care îmbină tradiţionalul şi avangarda, criticii spunând că restaurantul nu-şi uită niciodată rădăcinile şi oferă ceea ce se numeşte căldura familială. 

    Noma, care se află într-un fost depozit pescăresc, a fost ales de patru ori cel mai bun restaurant din lume şi ocupă anul acesta locul trei. Cu două stele Michelin şi dominat de personalitatea chefului René Redzepi, Noma s-a mutat la începutul acestui an în Japonia, timp de cinci săptămâni, o mişcare primită cu entuziasm de japonezi. Redzepi este un tehnician care se joacă şi asimilează constant culturi şi obiceiuri culinare.

    Osteria Franciscana din Modena, Italia, ocupă locul al doilea în 2015. Restaurantul are trei stele Michelin, iar cheful Massimo Bottura se bucură de succesul cărţii sale intitulate „Să nu ai încredere niciodată într-un bucătar italian slăbănog”. Creaţiile sale sunt şi rămân italieneşti, dar formele şi texturile sunt prezentate clientului în moduri nemaiîntâlnite.

    Topul întocmit de Restaurant Magazine este realizat în baza voturilor a peste 1.000 de critici alimentari, bucătari, cunoscători şi profesionişti din industria alimentară, de două ori mai mulţi decât adepţii mişcării Occupy 50 Best, a cărei petiţie a fost semnată, până în momentul scrierii acestui articol, de 407 persoane.  Este adevărat că printre semnatari de află destule nume de chefi, somelieri şi proprietari de restaurante, care reproşează lipsa de criterii în sistemul de întocmire a topului, autopromovarea, pentru că unii dintre chefii din listă sunt şi membri ai juriului, naţionalismul, ba chiar şi şovinismul listei. „Ce au în comun Noma, El Bulli şi Fat Duck? Au îmbolnăvit sute de consumatori, dar au fost încoronate drept cele mai bune restaurante din lume”, arată manifestul care deschide pagina de internet a grupului.

    Semnatarii petiţiei spun că juraţii topului 50 au tendinţa de a recompensa restaurante situate în oraşe turistice, în timp ce altele rămân neobservate sau unele zone, cum este Orientul Mijlociu, sunt slab reprezentate. Alţii au spus că trebuie să existe o reprezentare naţională şi echilibrată, pentru că în jur de 60% dintre restaurantele din clasament se află în Europa de Vest. Nu ne putem pronunţa în privinţa argumentelor Occupy 50 Best, dar putem admite că există o anumită opacitate în întocmirea topului restaurantelor, iar sistemul de notare nu este la fel de limpede precum cel al acordării stelelor Michelin. Ghidul francez are, de exemplu, inspectori anonimi care pun note inclusiv aranjamentelor florale de pe mese şi care emit rapoarte detaliate, în timp ce top 50 nu solicită justificări sau comentarii din partea juriului.

    Pe de altă parte, topul 50 Best a fost puternic mediatizat de la înfiinţarea sa, în 2002, şi s-a constituit într-un concurent serios al Ghidului Michelin. Organizatorii, sponsorizaţi de companii din industria alimentară, cum sunt San Pellegrino sau Lavazza, susţin că încearcă să protejeze anonimatul juriului; membrii acestuia au reguli clare care specifică, de exemplu, că voturile nu pot fi acordate restaurantelor pe care le deţin sau în care au interese.

  • Mai mulţi angajaţi ai McDonald’s au depus plângeri împotriva companiei

    Angajaţi ai McDonald’s care au suferit arsuri severe în timpul programului de lucru au depus plângeri în 19 oraşe din Statele Unite de-a lungul ultimelor două săptămâni, relatează theguardian.com.

    Plângerile, care au fost adresate instituţiilor autorizate din domeniul sănătăţii şi al protecţiei muncii, subliniază faptul că majoritatea incidentelor s-au produs datorită lipsei de personal şi a presiunii constante de a lucra repede. În cazul accidentelor de muncă, managementul nu a pus la dispoziţia angajaţilor truse de prim-ajutor şi le-a recomandat acestora tratarea arsurilor cu condimente.

    Reprezentanţii McDonald’s au declarat că sunt determinaţi să ofere condiţii sigure de muncă angajaţilor săi şi va analiza cu atenţie plângerile primite, notează theguardian.com.

    “Managerul îmi atrăgea mereu atenţia să lucrez mai repede, şi încercând să respect cerinţele am alunecat şi mi-am prins mână pe un cuptor încins”, povesteşte Brittney Berry, un angajat al McDonald’s care a lucrat pentru compania începând cu anul 2011. În acel accident, el a suferit o arsură severă la nivelul braţului. “Managerii mi-au spus să pun muştar pe arsură, şi în cele din urmă a trebuit să chemăm ambulanţa pentru a putea fi dus la spital.”

    Un studiu realizat de Hart Research Associates a scos la iveală faptul că o treime din angajaţii care au suferit arsuri în timpul programului au fost îndrumaţi să le trateze cu diverse condimente precum muştar, unt sau chiar ketchup.

    Aproape 90% din restaurantele din Statele Unite sunt deţinute de investitori privaţi şi sunt operate în regim de franciză, conform datelor McDonald’s. Angajaţii care au depus plângeri provin atât de la restaurantele companiei cât şi de la cele francizate, mai notează cei de la theguardian.com.

  • Cum se protejează ochii în timpul eclipsei de soare de vineri, 20 martie. Retina ochiului poate suferi arsuri grave şi iremediabile

    Oricât de spectaculos ar fi un astfel de eveniment, urmărirea lui trebuie făcută cu mare atenţie şi măsuri de precauţie, atenţionează medicii oftalmologi.

    Curioşii, dar şi pasionaţii de astfel de fenomene astronomice sau cei care vor să fotografieze eclipsa, trebuie să ştie că observarea unui astfel de eveniment poate avea repercursiuni grave dacă nu îşi protejează ochii.

    Retinopatia solară este pericolul la care se supun cei ce urmpresc eclipsa fără protecţie.

    “Expunerea ochilor fără protecţie sau cu protecţie improvizată în timpul unei eclipse solare poate determina afectarea celulelor fotosenzitive de la nivelul retinei şi produce retinopatie solară. Retinopatia solară scade acuitatea vizuală şi produce arsuri retiniene.

    Arsurile retiniene nu sunt dureroase, deoarece la nivelul retinei nu există receptori pentru durere, iar simptomele nu apar imediat, ci la câteva ore de la expunere. Afectarea poate fi permanentă şi nu are tratament,” spune dr. Beatrice Voiculescu, oftalmolog specialist la  optica medicală Videt.

    Există falsa impresie că dacă soarele este mai întunecat în timpul unei eclipse, este mai puţin periculos să îl privim direct. Această falsă impresie aduce cu ea riscul ca retina să ardă permanent, atenţionează dr. Beatrice Voiculescu.

    Chiar şi atunci când 99% din suprafaţa soarelui este acoperită, în timpul fazelor parţiale ale unei eclipse totale, semiluna fotosferică rămasă este intens luminată şi nu poate fi vizionată în siguranţă fără protecţie.

    Cum trebuie urmărit acest eveniment unic?

    Există două modalităţi prin care poate fi urmărită eclipsa:

    • directă (prin folosirea ochelarilor speciali de protecţie);

    • indirectă (prin proiectarea imaginii printr-un telescop sau binoclu, pe un ecran de orice fel).

    Cei care vor să urmărească eclipsa direct, va trebui să se protejeze pentru a nu risca apariţia petelor solare în viziune sau chiar să ajungă la orbire.

    Ochelarii de soare normali (chiar şi cei polarizaţi), nu vor proteja vederea.

    Soarele poate fi privit direct numai cu ajutorul unor filtre speciale, care de obicei conţin un strat subţire de aluminiu, argint sau crom, care au rolul de a atenua efectele ultravioletelor.

    „Este absolut interzisă utilizarea altor materiale sau accesorii în afara ochelarilor specializaţi. Au existat persoane care au folosit ochelari improvizaţi pentru vizionarea eclipsei solare, iar ulterior acest lucru s-a dovedit a fi foarte nociv pentru ochi cauzând arsuri retiniene şi cecitate,” avertizează Beatrice Voiculescu.

    Filtrele improvizate acasă sunt de evitat, întrucât acestea se pot fisura de la supraîncălzire.

    NU FOLOSIŢI:

    •           Filme color, filme alb-negru care nu sunt argintii

    •           Radiografii medicale cu imagini pe ele

    •           Sticlă afumată

    •           CD-uri sau dischete

    •           Filtre fotografice cu densitate neutră şi filtre de polarizare

    •           Orice alte tipuri de ochelari care nu sunt special concepuţi să te protejeze în timpul eclipsei

     

    Afectarea retinei, nu produce pe moment niciun disconfort sau durere, pentru că la nivelul retinei nu există receptori pentru durere, însă ochii sunt afectaţi.

    Nici lentilele şi filtrele aparatelor foto nu oferă protecţie pe timpul eclipsei de soare.

    Cei care vor să imortalizeze momentul eclipsei de soare, trebuie să fie conştienţi că este mult mai dificil de fotografiat decât în cazul unei eclipse de lună, în special din cauza faptului că trebuie să privim direct în soare.

    Eclipsa de soare poate provoca deteriorări atât atât la nivelul ochilor, cât şi la nivelul senzorului de imagine al camerei.

    Vizorul optic al camerei nu oferă protecţie împotriva radiaţiilor solare, de aceea e indicat să nu se privească direct prin aparat fără a folosi filtre de protecţie.

    Chiar dacă folosim smartphone-urile sau tabletele pentru a fotografia şi privim direct înspre ecran, dispozitivul tot trebuie poziţionat în sus, înspre eclipsă, iar acesta nu este suficient încât să blocheze contactul direct dintre ochi şi soare.

     

  • Christine Valmy, una dintre pionierele antreprenoriatului din România, a murit la 88 de ani

     Potrivit surselor citate, Christine Valmy, care a murit la vârsta de 88 de ani, era internată la Institutul de Boli Cardiovasculare “C.C. Iliescu” din 8 ianuarie, cu pneumonie severă, dar aceasta avea şi suferinţe cardiace cronice, plurivasculare.

    Medicii i-au tratat infecţia pulmonară, dar Christine Valmy era depedentă de aparatele de respiraţie artificială. Aceasta a fost consultată de mai mulţi cardiologi, avea mai multe stenturi, de peste 10 ani, suferea de fibrilaţie atrială, avea un stimulator cardiac (pacemaker), iar în ultimele luni a avut mai multe episoade de accident vascular cerebral, au mai spus sursele citate.

    Pe fondul acestor suferinţe s-a suprapus pneumonia severă, starea acesteia s-a agravat şi duminică, în jurul orei 19.00, Christine Valmy a decedat, au precizat sursele citate.

    Christine Valmy (Cristina Xantopol) s-a născut pe 25 octombrie 1926, la Bucureşti. A fost estetician, consultant şi antreprenor în industria cosmeticelor. A lucrat atât în România, cât şi în SUA.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Costurile determinate de obezitate depăşesc costurile determinate de războaie şi terorism

    La nivel global, costurile cauzate de obezitate au ajuns la 2 trilioane de dolari, fiind mai mari decât cele cauzate de războaie şi de terorism. Costurile sunt aproape la fel de mari ca cele provocate de fumat, relatează Huffington Post.

    Datele preluate de sursa menţionată provin dintr-un raport al McKinsey Global Institute, care notează că peste 2,1 miliarde de persoane (o treime din populaţia lumii) sunt supraponderale sau obeze.

    Cei de la McKinsey estimează că până în anul 2030 mai mult de jumătate din populaţie va suferi în urma unei astfel de afecţiuni. Raportul, spun analiştii, este menit să ofere un punct de plecare în lupta contra obezităţii.