BusinessMagazin

Tag: rezultate

  • Cele mai responsabile companii din România: Bursele Telekom pentru studenţi

    Motivaţie
    Bursele Telekom este un program de responsabilitate corporativă al Telekom România, organizat cu scopul de a identifica tineri cu potenţial de lideri, pasionaţi de domeniul pe care şi l-au ales pentru studiu, cu rezultate şcolare foarte bune şi obiective de carieră foarte bine stabilite şi care s-au remarcat prin proiecte extracurriculare şi activităţi de voluntariat.

    Descrierea proiectului
    Programul a fost lansat în anul 2010, continuat an de an şi a susţinut până în prezent 110 bursieri, studenţi la universităţi de prestigiu din România. Prin acest program Telekom oferă câte o bursă lunară  în valoare de 2.080 de lei pentru cinci studenţi cu rezultate academice excepţionale. Ediţia din 2018 a programului Bursele Telekom s-a adresat studenţilor aflaţi în anul I de studiu într-o instituţie de învăţământ superior din România, învăţământ la zi, profil real, la specializările automatică şi calculatoare, cibernetică, informatică, matematică, inginerie electrică, electronică, telecomunicaţii sau tehnologia informaţiei.

    Rezultate
    Prin această campanie, reprezentanţii Telekom România urmăresc motivarea studenţilor să îşi menţină performanţele şcolare la un nivel înalt şi să îşi stabilească ţinte profesionale ambiţioase, precum şi susţinerea dezvoltării potenţialului intelectual autohton.

    Valoarea investiţiei (în anul 2018)
    20.000 euro

  • A renunţat să lucreze pentru alţii şi şi-a deschis propria afacere: Cum a ajuns o tânără antreprenoare să vândă 5.000 de scaune de birou pe lună

    „Deschiderea atelierului nu a fost un proces facil, iar locaţia fizică nu a ajutat prea mult, fiind necesare modificări ale spaţiului destinat producţiei care, ca prin minune, s-au putut face în doar patru zile deşi au presupus: ridicarea unei clădiri adiacente de 50 mp, instalarea completă a unui sistem de încălzire (calorifere, centrală etc.), schimbarea instalaţiei electrice şi montarea de corpuri de iluminat speciale pentru cusut, alinierea furnizorilor şi livrarea tuturor materialelor”, descrie Andrada Verdeş primele provocări întâmpinate la debutul celui mai recent proiect antreprenorial al său. La finalul anului trecut, Atelierul de scaune avea o capacitate de producţie de aproximativ 3.000 de scaune/lună şi comenzi aliniate pentru livrare chiar şi mai mari de atât pentru anul 2019, spune ea.

    Andrada Verdeş a devenit licenţiată în economie în anul 2004 la Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori cu specializarea Bănci şi burse de valori. Cariera sa începuse însă încă din perioada studiilor, în 2001, când a fost recrutată de irlandezii de la Mivan Kier pe o poziţie de financial manager, urmând ca în 2004 să devină contabil-şef. Potrivit ZF, din 1998, Mivan opera în România ca parte a unui joint-venture Mivan – Kier (Mivan Limited – Kier International), care a realizat proiecte precum un program de locuinţe sociale şi de alimentare cu apă, derulat de guvern, în valoare de 140 de milioane de dolari.

    Andrada Verdeş a lucrat la Mivan Kier până în 2008, perioadă în care a gestionat stocurile pentru toate şantierele din ţară, managementul administrativ al societăţilor din proiectul România (două firme în România şi patru în afara ţării), relaţia cu clientul principal, cu autorităţile legat de autorizaţiile de construire şi culminând cu înlocuirea directorului financiar, ori de câte ori era necesar. Spune că din acest rol a învăţat cum să construiască şi să conducă o echipă.

    De asemenea, spune că în acea perioadă, în cadrul companiei, a implementat mai multe procese care la vremea aceea păreau avangardiste în România, cum ar fi: shared service centerul (conducea atunci o echipă de 20 de angajaţi care asigurau serviciile financiare pentru şase entităţi din cinci ţări), lean office (documentele companiei erau organizate lean până la nivelul de culoare de dosar şi erau auditaţi pe acest proces), business partnering, coaching & mentoring. „Toate acestea m-au ajutat ulterior să mă integrez în orice companie şi în orice domeniu”, spune Andrada Verdeş.

    Din noiembrie 2008 a început colaborarea cu Danone, pe poziţia de finance manager, continuând să fie implicată în toate proiectele care au avut impact operaţional direct, dintre care cel mai important a fost desprinderea departamentului de logistică într-un joint venture cu un partener internaţional, care a ajutat atât la optimizarea costurilor logistice, cât şi la creşterea şi dezvoltarea reţelei de distribuţie. Povesteşte că în grupul Danone a descoperit unul dintre oamenii de la care a avut mult de învăţat: Stephane Batoux, head of international busines pentru ETI, fostul director general al Danone pentru sud-estul Europei.

    El considera, printre altele, că obiectivele se setează în aşa fel încât genereze provocări, deşi pot părea de neatins uneori. După 14 ani în corporaţii, în 2015 a avut iarăşi o oportunitate de a învăţa un domeniu nou şi de a trece în zona de antreprenoriat. „Atâta timp cât eşti pasionat de ceea ce faci, îţi pasă de rezultatele pe care le ai şi te implici, faptul că lucrezi într-o corporaţie sau într-un antreprenoriat nu face nicio diferenţă, este de părere Andrada Verdeş.

    A început să lucreze pentru retailerul românesc de modă Preţuri pentru Tine (PPT), despre care spune că avea un potenţial de creştere imens. „Mi-a plăcut dorinţa celor patru asociaţi de a reorganiza compania pe principii corporatiste pentru că, la acel nivel de dezvoltare, era pasul firesc – adică structurarea, procedurizarea, urmărirea rezultatelor într-un mod uniform, structurarea deciziilor de business pe principii sănătoase şi verificabile, setarea de ţinte, care apoi să poată susţine o creştere şi dezvoltare sănătoasă”, explică Verdeş.
    De la cărămizi, iaurt şi fashion a trecut, în decembrie 2017, la lemn, prin preluarea afacerii Mobil Tileagd în calitate de acţionar majoritar şi director general.

    „Ce este dificil atunci când treci în antreprenoriat este că nu mai există safety net (o plasă de siguranţă – n.red). Deciziile pe care le iei trebuie să fie extrem de bine definite, pentru că nu va veni nimeni din urmă să te salveze, nu ai un grup în spate care să te ajute. Dacă într-o corporaţie este important topline-ul (cifra de afaceri şi marja – n.red.), în antreprenoriat este extrem de important cash flow-ul. Dacă nu ai lichiditate, nu ai realizat nimic, iar aceasta este lupta cea mai dificilă”, explică Andrada Verdeş.
    Mobil Tileagd este o fabrică de mobilă înfiinţată în judeţul Bihor cu peste 80 ani în urmă, mai precis în 1930, şi reconstruită în 1976. Fabrica, ce produce mobilier din lemn masiv, avea la momentul preluării, conform rezultatelor anului 2017, o evoluţie negativă, având o cifră de afaceri de 760.000 de euro şi 82 de angajaţi, în scădere faţă de anul anterior cu 27%.


    Andrada Verdeş a devenit acţionar în Mobil Tileagd în octombrie 2017, investind în afacere aproximativ 100.000 de euro, şi a început să se ocupe de producţia propriu-zisă în decembrie 2017. Dificultăţile nu au întârziat să apară.
    „Materiile prime, în special în cazul mobilei din PAL, au înregistrat creşteri de preţ substanţiale anul acesta. În cazul PAL-ului au fost deja trei creşteri de preţ începând cu luna februarie 2018. Totalul creşterilor a ajuns astfel la peste 15%”, descrie antreprenoarea una dintre provocările întâmpinate.
    La aceasta se adaugă concurenţa produselor din Asia. „Există o percepţie eronată că mobilierul din Asia este mai ieftin decât cel produs la noi. Nu este aşa. Din proprie experienţă şi pe date concrete pot să vă confirm că putem concura oricând cu industria asiatică la preţuri, la orice din piaţa lemnului, doar că standardele noastre de calitate sunt mai ridicate. În plus, produsele noastre sunt disponibile în piaţă mult mai repede şi cu costuri accesorii mai reduse (transport), iar termenul de plată este mult mai bun pentru cumpărători”, explică Verdeş.

    „Secolul XXI reprezintă epoca vitezei şi a internetului: cumpărătorul, cu bani sau fără, va cumpăra ieftin şi rapid. Nu doreşte să investească mult pentru că poate se schimbă moda şi, de asemenea, nu are timp să meargă în magazine, mobilierul se poate achiziţiona online. Cumpărătorul nu înţelege diferenţa de calitate, rezistenţă, utilitate şi posibilităţi dintre mobilierul din lemn masiv şi mobilierul din prefabricat PAL. Presupune că mobilierul din PAL este mai ieftin din principiu. În realitate nu este aşa, PAL-ul este mai scump cu aproape 100% faţă de lemnul masiv şi, ca structura de rezistenţă, este mult mai slab calitativ”, adaugă Andrada Verdeş.

    În acest context, ea observă că „piaţa mobilei a primit o formă de clepsidră, acest lucru afectând producătorii profund. Toţi au fost în situaţia de a se repoziţiona astfel: producţie de serie, produse ieftine sau producţie la comandă cu produse unicat foarte scumpe (mobilă stil)”.
    Iar fiindcă nu toţi producătorii au reşit să se replieze, s-a ajuns la sincope şi la o disponibilizare de personal masivă, iar „în unele cazuri, fabricile au ajuns să se închidă chiar”.

    În anul 2018, pe fondul schimbării portofoliului de furnizori, al optimizării costurilor şi al dezvoltării portofoliului de clienţi, pentru jumătate de an, Mobil Tileagd a înregistrat creşteri.
    „Aceste rezultate sunt de apreciat, luând în considerare evoluţia negativă a pieţei mobilei, cu impact major negativ în această vară, în care foarte multe fabrici de mobilă din nordul şi nord-vestul ţării a trebuit să restructureze personal şi / sau să închidă pe fondul lipsei comenzilor sau al scăderii acestora. În cazul nostru, Mobil Tileagd a prosperat şi a păstrat tot efectivul de personal, ba chiar a crescut de la 82 de angajaţi în decembrie 2017 la 87 de angajaţi în luna octombrie 2018”, descrie Andrada Verdeş rezultatele obţinute.

    Începând cu luna noiembrie 2018, Andrada Verdeş a  început să se ocupe exclusiv de Atelierul de Scaune. Mobil Tileagd a rămas în administrarea unuia dintre asociaţi, iar ea şi-a păstrat calitatea de acţionar majoritar al companiei. A pus bazele Atelierului de Scaune în urma unei investiţii iniţiale de 30.000 de euro, în totalitate din fonduri proprii. Atelierul se axează doar pe producţia şi distribuţia de scaune din nişă de tapiţerie low cost şi evacuare rapidă, în contextul în care piaţa este orientată spre volum şi ieftin şi forţează utilizarea tehnologiilor care aduc reducerea costurilor imediată, nu a implementărilor care aduc beneficii pe termen lung.

    Verdeş a ales nişa tapiţeriei după ce a observat că aceasta este singura care menţine o tendinţă pozitivă, atât la nivel naţional, cât şi european, fabricile şi atelierele care s-au axat pe tapiţerie înregistrând o evoluţie pozitivă. Astfel, nivelul crescut al cererii de scaune din partea retailerilor naţionali şi europeni, cât şi existenţa unei forţe de muncă calificate şi suficiente, disponibilă imediat datorită disponibilizărilor masive din piaţa mobilei din vara lui 2018, au determinat-o pe Andrada Verdeş să se orienteze spre nişa de tapiţerie.
    „Pentru mobilişti, adaptarea de la mobilă la tapiţerie (ca nişă a mobilierului) nu este dificilă. În zona Beiuşului, datorită mişcărilor negative din piaţa mobilei din acest an, şi specific din această vară, există o disponibilitate a forţei de muncă specializate. În acest moment, avem peste 200 de oameni disponibilizaţi, iar până la finalul anului, din păcate, probabil încă 100 de persoane”, observa Andrada Verdeş la momentul interviului pentru Business MAGAZIN, în noiembrie 2018.
    Printre clienţii atelierului se numără, de exemplu, Videnov Bulgaria, societate producătoare şi vânzătoare de mobilier, care s-a extins recent şi în România. În ceea ce priveşte piaţa de desfacere, Atelierul de scaune vinde  direct către magazine de mobilă şi la un distribuitor din Cluj, iar începând cu această lună, după ce site-ul va fi funcţional pentru comenzi, se urmăreşte extinderea vânzării către mai multe magazine şi direct la persoanele fizice.


    „Odată cu deschiderea Atelierului de Scaune, am creat deja 10 locuri de muncă noi şi am în vedere umplerea a încă trei poziţii pe primul schimb de lucru deja format. În măsura în care reuşim să găsim sursele pentru suficiente cadre de scaune în perioada următoare şi pe baza comenzilor suplimentare pe care deja suntem în proces să le atragem, sper să mai construim şi schimbul doi, adică încă 13 persoane, până la finalul lunii ianuarie”, descrie antreprenoarea obiectivele pe care şi le-a fixat pe termen scurt. 
    În plus, în planurile pentru anul 2019 intră şi dezvoltarea propriei secţii de tăiere a lemnului, pentru care ar fi necesare încă patru locuri de muncă. „Dacă Atelierul de Scaune rămâne la un nivel de producţie de aproximativ 5.000 de scaune / lună, numărul de locuri de muncă create ar fi de 30 până la finalul lunii aprilie 2019”, menţionează Andrada Verdeş. De asemenea, îşi doreşte ca în viitor să atragă fonduri europene pentru structuri industriale.


    Antreprenoarea a observat că există o tendinţă de creştere a numărului de IMM-uri şi de scădere a numărului de fabrici mari, cel puţin în ceea ce priveşte produsele tapiţate. „Piaţă mobilei din Europa generează venituri de aproape 100 de miliarde de euro şi angajează încă peste 1 milion de oameni, forţă de muncă calificată, chiar şi în condiţiile scăderilor înregistrate în acest an. Industria în sine este dintre cele mai creative, înregistrând peste 12% din patentele de creaţie la nivel european”, observă ea. 
    De asemenea, aminteşte Andrada Verdeş, creşterea pieţei la nivel european a fost calculată la 2% anual până în anul 2017, iar în condiţiile actuale aceasta rămâne la un nivel mai jos, de aproximativ 1% anual, nefiind previzionată o creştere semnificativă în anii ce vin. Totuşi, nişa de tapiţerie arată o creştere substanţială, potrivit antreprenoarei, iar din primele 50 de societăţi din piaţa mobilei din România, constată că în primele 10 se află cel puţin trei companii producătoare de tapiţerie, respectiv de canapele şi scaune: Italsofa din Maramureş, PGS Sofa & Co din Bihor, GP Sofa din Satu Mare – cu cifra de afaceri, în toate cazurile, de peste 38 de milioane de euro anual.
    „Scaunele, canapelele şi orice alte produse tapiţate au continuat să se vândă, ba chiar piaţa a crescut. Toate fabricile şi atelierele care s-au poziţionat doar pe partea de tapiţerie vor raporta cifre fabuloase în acest an şi creşteri atât în profitabilitate, cât şi ca personal. Aici delimitarea se face pe baza preţului şi a existenţei personalului, pentru că geografic există diferenţe de disponibilitate şi calificare”, susţine Andrada Verdeş, care consideră că, deşi piaţă mobilei va rămâne constantă, în cazul tapiţeriei se vor înregistra creşteri substanţiale încă 10 ani de acum încolo.

  • Afacerile MOL în 2018: rezultat operaţional de 2,69 miliarde dolari

    Rezultatul operaţional (Clean CCS EBITDA) a crescut cu 16% în ultimul trimestru, comparativ cu Q4 2017, generând o valoare EBITDA de 2,69 miliarde USD pentru anul 2018. Aceasta reprezintă o creştere de 10% faţă de 2017 şi este semnificativ mai mare comparativ cu ţinta stabilită. MOL a continuat să genereze un flux de numerar puternic, de 1,4 miliarde USD, segmentul Upstream aducând aproape 70% din această sumă. 
     
    Rezultatul EBITDA al segmentului Upstream a avut cea mai mare contribuţie în cadrul Grupului în 2018, de 1,269 miliarde USD. Aceasta reprezintă o creştere de 49%, pe fondul unui preţ mai mare la ţiţei şi gaze naturale şi a contribuţiei barililor cu marjă crescută rezultaţi din perimetrul Catcher din Marea Britanie. Pe măsură ce producţia în perimetrul Catcher a atins nivelul de saturaţie, producţia zilnică a portofoliului Upstream în cel de-al patrulea trimestru a fost în medie de aproximativ 115 mii bep, aducând media anuală la nivelul de 111 mii. 
     
    Rezultatul operaţional al segmentului Downstream a fost de 995 de milioane USD la nivelul anului 2018. Declinul de 16% se datoreşte în principal nivelului mai scăzut de rafinare şi marjelor semnificativ mai reduse din petrochimie. Performanţa internă mai solidă – livrarea cu succes a unor îmbunătăţiri ale eficienţei programului DS 2022 în valoare de 110 milioane USD – şi volumele mai mari au putut compensa doar parţial marjele mai reduse. 
     
    Rezultatul EBITDA pe segmentul Consumer Services şi-a continuat creşterea de două cifre, atingând noi recorduri absolute. În 2018, rezultatul EBITDA a fost de 423 milioane USD, în creştere cu 18% faţă de anul precedent, pe fondul  expansiunii dinamice a marjei non-fuel şi susţinut de tendinţele sănătoase ale pieţei de carburant. Marja non-fuel per staţie a crescut în medie cu 15% anual, în ultimii 4 ani.
     
    Segmentul Gas Midstream a înregistrat un rezultat EBITDA de 189 milioane USD în 2018, cu 15% sub nivelul anului precedent, pe fondul schimbărilor tarifare şi a creşterii costului energiei.
     
    În 2018, vânzările retail de carburant din România s-au menţinut la nivelul solid înregistrat în 2017. Vânzările retail de motorină au înregistrat o uşoară creştere în 2018 (de 1%) în timp ce vânzările de benzină s-au situat uşor sub nivelul anului precedent.
     
    Grupul MOL este o companie internaţională integrată şi independentă, cu sediul central în Budapesta, Ungaria. Are operaţiuni în peste 30 de ţări, 26.000 de angajaţi în întreaga lume şi peste 100 de ani de experienţă în industrie. Experienţa grupului în domeniul explorării şi producţiei de hidrocarburi sprijină operaţiunile de producţie în 8 ţări şi activităţile de explorare în 13 ţări. Grupul MOL controlează patru rafinării şi două unităţi petrochimice la nivelul managementului integrat al lanţului de aprovizionare, în Ungaria, Slovacia şi Croaţia. Compania are, de asemenea, o reţea de aproximativ 2.000 de benzinării în Europa Centrală şi de Sud-Est, în 9 ţări, din care 218 în România.

     

  • Prof. Phillip C. Nell, WU Executive Academy, Viena: „Capcana simplificării – Modul în care neglijarea factorului de incertitudine în interpretarea datelor poate conduce la greşeli costisitoare”

    Domeniul HR a început să recupereze rapid teren, astfel încât în prezent există un număr mare de aplicaţii de prelucrare a datelor, iar firmele experimentează din ce în ce mai mult cu recruiteri roboţi (prin mesageria Facebook) sau cu scanarea „automatizată” a profilurilor de candidaţi. Cu toate acestea, am constatat adesea că mulţi dintre oamenii de HR au anumite lacune în ceea ce priveşte principiile de bază ale cercetării cantitative. Una dintre acestea priveşte modul în care se gestionează factorul de incertitudine a datelor colectate, în acest domeniu al resurselor umane. De pildă, managerii operează deseori cu date obţinute de la un anumit eşantion şi nu de la populaţie în întregul ei, dar le tratează ca şi cum ar fi reprezentative pentru toată populaţia. A trece cu vederea acest detaliu poate să conducă la decizii eronate şi la greşeli costisitoare.

    Incertitudinea eşantioanelor:

    De obicei, managerii departamentelor de HR sunt interesaţi să aibă date despre întreaga lor organizaţie, despre toate echipele de proiect ale firmei, despre angajaţi, expaţi etc. Totuşi, oricât am vrea să obţinem toate aceste date, colectarea lor poate fi extrem de costisitoare, atât ca bani, cât şi ca timp. Aşadar, pentru a evita acest lucru, managerilor de HR le este cerută adesea colectarea datelor doar de la un subgrup din cadrul acestor grupuri (ceea ce reprezintă un eşantion). Eşantionarea înseamnă să nu te foloseşti de toată informaţia pe care o ai la dispoziţie.

    Abordarea dominantă este realizarea unei analize statistice pe baza datelor disponibile de la un eşantion şi utilizarea rezultatelor ca estimări aplicabile întregii populaţii. De exemplu, să presupunem că o firmă are 300 de expaţi şi a colectat date de la un eşantion de 100 dintre aceştia. Anul acesta, nivelul mediu de satisfacţie al celor 100 de angajaţi cu privire la cursurile de pregătire pentru expaţi ale firmei este de 3,8, pe o scară valorică de la 1 până la 5 (5 însemnând „foarte satisfăcut”, 1 însemnând „foarte nesatisfăcut”). În ultimii doi ani, când firma a verificat acelaşi lucru şi a colectat date de la toţi expaţii, scorul mediu de satisfacţie a fost de 4,2 în ambii ani. Managerul de HR ar putea concluziona că trebuie să schimbe structura cursurilor, deoarece statisticile sunt negative.

    Aşa arată schema reprezentativă:  

    Dar este această interpretare corectă?

    Problema acestei concluzii este că se bazează pe premisa că scorul obţinut pe eşantionul de 100 de persoane este acelaşi lucru cu scorul obţinut pe întregul grup, lucru care este incorect. Dacă datele erau colectate de la un subgrup diferit, scorul mediu de satisfacţie ar fi putut fi 3,5, 4,0 sau chiar 4,5, din simplul motiv că managerul de HR a ales, din pură întâmplare, expaţi mai mult sau mai puţin mulţumiţi în eşantionul vizat. Prin urmare, avem un indicator al modului în care toţi cei 300 de expaţi evaluează cursul de pregătire, dar este un rezultat bazat pe un eşantion (care ne spune că scorul mediu de satisfacţie este 3,8 anul acesta). Aşadar, există un anumit nivel de incertitudine în legătură cu acest rezultat; ar putea la fel de bine să fie unul diferit. Dacă managerii nu iau în calcul factorul de incertitudine, s-ar putea ca aceştia să suprainterpreteze sau să subinterpreteze rezultatele.

    Spre exemplu, să presupunem că în realitate toţi cei 300 de manageri au un nivel de satisfacţie de 4,2, în timp ce eşantionul de 100 de persoane ne spune că scorul este de 3,8, din cauza prezenţei unor indivizi nemulţumiţi în cadrul eşantionului. Putem trage concluzia că aceste cursuri sunt încă bune. Dar dacă toţi managerii ar avea un nivel mediu de satisfacţie de 3,6 (iar eşantionul nostru ar arăta încă scorul de 3,8), atunci ar trebui să ne îngrijorăm că ceva este în neregulă cu programul de pregătire. Aşadar, dacă managerii presupun pur şi simplu că o statistică de tipul unui scor mediu al unui eşantion este acelaşi lucru cu scorul pentru populaţia totală, ar putea să greşească. Aceste erori pot duce la subinterpretarea datelor (managerul nu ar trebui să schimbe structura cursului deoarece nu există dovezi în ceea ce priveşte nemulţumirea faţă de acesta) sau la supraintepretarea datelor (managerul ar trebui să schimbe structura cursului, dar nu o face) – ambele decizii constituind greşeli care consumă atât bani, cât şi timp.

    Soluţia:

    În statistică, rezultatele obţinute în urma colectării datelor pe un eşantion au denumirea de „estimare punctuală”. O estimare punctuală propriu-zisă este un punct bun de plecare atunci când ne gândim la întreaga populaţie, dar acest procedeu nu oferă nicio siguranţă şi în ceea ce priveşte acurateţea datelor, deoarece nu ia în considerare factorul de incertitudine. Vestea bună este următoarea: dacă eşantionarea s-a făcut în mod aleatoriu, statisticile ne pot oferi un indiciu cu privire la rata de eroare a analizei, ca urmare a provenienţei datelor de la un eşantion mai mic decât numărul total al populaţiei. Nu vom şti niciodată 100% sigur care este valoarea corectă pentru întreaga populaţie (nivelul corect de satisfacţie al întregului grup) până când nu vom colecta date de la toate persoanele. Totuşi, putem aborda problema folosind intervalele de încredere.

    Intervalele de încredere se mai numesc şi „estimări prin intervale de încredere”. Contrar estimării punctuale, o estimare prin interval de încredere oferă o gamă întreagă de estimări potenţiale ale populaţiei, care pot fi adevărate. Pentru exemplul nostru de mai sus, în loc să presupunem că scorul de 3,8 se aplică şi pentru subgrup, şi pentru grup, ar trebui să calculăm intervalul de încredere şi să ne bazăm concluzia pe ideea că putem fi 95% siguri că nivelul mediu de satisfacţie al întregului grup se află undeva între 3,6 şi 4,0.

    Ideea în legătură cu intervalul de încredere este că rezultatele obţinute în acest fel de pe urma datelor colectate pot fi foarte diferite: ne-am mutat de la o simplă estimare punctuală (3,8) la o estimare prin interval de încredere (este foarte probabil ca nivelul mediu de satisfacţie al expaţilor să se afle undeva între 3,6 şi 4,0), prin urmare, s-ar putea să luăm o decizie diferită. În acest caz, diferenţa dintre 4,2 şi 4,0 nu este atât de mare încât să fie necesară restructurarea cursului. 

    Aşadar, dacă luăm în considerare mai degrabă eşantionarea aleatorie şi estimarea prin intervale de încredere în locul estimării punctuale, admitem faptul că datele estimative despre populaţie sunt, la un anumit nivel, incerte şi astfel suntem mai bine pregătiţi în a evita deciziile nefavorabile, generatoare de costuri.

  • Un tânăr din Ghidici face furori în Marea Britanie, după ce a fost premiat de regina Elisabeta a II-a pentru rezultate excelente la învăţătură

    Cornel Micu are 20 de ani şi a ajuns să fie premiat cu medalia de aur de către Majestatea Sa, regina Elisabeta a II-a ca urmare a rezultatelor excepţionale obţinute ca elev în ultimul an de liceu la KES Academy Sixth Form, la Imperial College din Londra, unde a urmat specializarea Inteligenţă Artificială, din cadrul domeniului Informatică.
     
    “A fost un eveniment minunat, ceva de neuitat pentru mine si familia mea. A fost si bunica mea de la Ghidici  alaturi de mine, mi-am dorit foarte mult asta”, a declarat Cornel Micu pentru Ziarul de Craiova.
     
    Povestea lui Cornel Micu este însă una mult mai interesantă de atât. Tânărul doljean a ajuns să studieze la Londra după o oprire de câţiva ani prin Italia.
     
    Părinţii lui Cornel lucrează în domeniul medical. Au plecat din tară în 2003, după absolvirea studiillor in domeniul medical. Pentru că salariile erau mici aici, au hotărât să meargă la muncă în Italia. Zis şi făcut. Numai că mic fiind la acel timp, Cornel a rămas acasă la Ghidici cu bunicii. Situaţia s-a menţinut până la vârsta de şase ani când micuţul Cornel a fost luat de părinţi în Italia. În doar câteva luni a învăţat italiană şi a mers la şcoală. Mereu a fost printre primii din clasă, iar la examene a obşinut mereu cele mai mari note.
     

  • Gheorghe Stan, noul şef al Secţiei de anchetă a magistraţilor/ Scandal în şedinţa CSM: Un judecător a cerut anularea rezultatelor concursului

    “Nu a fost un vot unanim, am înţeles şi eu, acum ieşind, 11 voturi pentru a fost numit candidatul Stan la şefia Secţiei (pentru investigarea infracţiunilor din justiţie -n.r.)”, a anunţat ministrul justiţiei, Tudorel Toader.
     
    Au existat însă contre în cadrul şedinţei plenului Consiliului Superior al Magistraturii pe rezultatele concursului pentru conducerea Secţiei, dar şi pe procedură. Judecătoarea Andreea Chiş a propus anularea rezultatelor concursului, invocând ca motiv lipsa din comisia de concurs a reprezentantului Secţiei pentru procurori.
     
    “În ceea ce priveşte constituirea Comisiei de concurs, respectiv lipsa unui membru procuror desemnat de Secţia de procurori. Consider că acesta constituie un motiv de nulitate absolută a procedurii pentru că legea nu prevede în această situaţie posibilitatea ca această Comisie de concurs să funcţioneze în condiţii de majoritate.(…) Atunci când legiuitorul în mod excepţional a dorit ca orice structură a Consiliului să funcţioneze în condiţii de majoritate a făcut-o în mod expres. Aşa cum a făcut-o prin Ordonanţa 90/2011, probabil din raţiunea privind faptul că vorbim de o procedură simplificată şi care avea ca finalitate o numire doar provizorie şi care era şi modificată parţial, pentru că numirea (…) se făcea de către preşedintele Consiliului”, a declarat la începutul şedinţei Andreea Chiş.
     

  • Optimism cât pentru 10 ani

    Francesco Curcio este în România din septembrie 2008, iar din 2013 a preluat conducerea companiei Pinum Doors & Windows, controlată de familia Nusco din Italia. „La acea vreme (anul 2008 – n.red.), pentru 100 de apartamente erau contracte cât pentru 200 sau chiar 300 în prezent. Uşile Pinum erau numai de interior, nu aveam parchet sau ferestre, iar produsele erau mai scumpe. În urmă cu 10 ani piaţa locală de uşi era dominată de produsele din Cehia, Polonia sau Italia, erau foarte multe firme europene. După criză însă, foarte multe au dispărut“, îşi aminteşte Francesco Curcio, directorul general executiv al Pinum Doors & Windows, parte a grupului italian Nusco, controlat de familia Nusco. Compania produce, importă şi vinde uşi de interior, de exterior, parchet şi ferestre.
    Ulterior, pe măsură ce criza economică îşi punea amprenta tot mai mult asupra pieţei, aceasta migra către produsele de import din China, preţul cât mai mic fiind noua regulă. Pentru 2018 compania estima la momentul interviului (în decembrie 2018) o cifră de afaceri de circa 11 milioane de euro, în creştere de la 8,7 milioane de euro în 2017.
    „Exporturile au urcat cu 10% faţă de anul trecut. Mai mult, 2019 va fi primul în care Pinum va merge la un târg din Italia – Made Expo – cu brandul Pinum şi produse realizate în România şi ca brand românesc. Noua linie de ferestre ne permite să exportăm pe pieţe de top precum Franţa, Belgia, Italia. În 2008 exportam mult către Italia, după care spre 2013 exporturile au scăzut mult. În 2018, spre exemplu, exporturile au ajuns la circa 23-24% din cifra de afaceri“, a spus directorul Pinum. Printre pieţele de export se numără şi Bulgaria, Armenia, Rusia şi Statele Unite, Italia, Malta sau Liban. Exporturile de tâmplărie din aluminiu în Statele Unite din acest an au ajuns la
    1 milion de euro.
    „În 2019 estimăm că exporturile vor continua să crească alături de piaţa internă. Avem deja în portofoliu mai multe comenzi decât aveam anul trecut. Vedem un avans total de 10-15%, cu o pondere a exporturilor de circa 25%. În următorii cinci ani vrem să ajungem la o cifră de afaceri de 20 de milioane de euro. Este greu de spus cum va arăta economia României în următorii 10 ani“, a conchis Francesco Curcio.
    Scăderea vânzărilor de case şi apartamente din a doua parte a anului trecut a fost determinată şi de încetinirea livrărilor, inclusiv din motive ce ţin de birocraţie, dar şi din cauza muncitorilor tot mai puţini, este de părere Francesco Curcio.
    „De la începutul anului spuneam că anul acesta va exista o întârziere a livrărilor, nu a volumelor, pentru că toate şantierele sunt în întârziere din cauza lipsei forţei de muncă şi a birocraţiei. Acest lucru determină un număr mai mic de locuinţe noi livrate în piaţă. De asemenea, vedem că în medie numai 10% din locuinţe sunt cumpărate pentru investiţii, restul de 90% sunt achiziţionate pentru locuit, ceea ce automat determină o creştere sănătoasă a pieţei“, a spus Francesco Curcio. El a subliniat că „acum problema nu este reprezentată de comenzi, ci de faptul că sunt întârzieri la livrări. Dacă am închide acum toate comenzile, atunci am puncta o creştere de 50-60%, însă o parte s-au amânat pentru anul viitor“.
    În luna decembrie 2018 au fost vândute, la nivelul întregii ţări, 36.190 de imobile, cu 22,2% mai puţine (10.323) faţă de luna noiembrie, potrivit datelor transmise vineri de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI). Numărul caselor, terenurilor şi apartamentelor care au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare, la nivel naţional, în luna decembrie a acestui an este cu 19.784 mai mic faţă de perioada similară a anului trecut.

    O colaborare românO-italiană întinsă pe decenii
    Colaborarea dintre fabrica din Pipera şi compania italiană Nusco Porte a început în 1981.
    Mario Nusco, preşedintele Nusco, a început să lucreze cu fabrica de mobilă din Pipera aducând tehnologie şi maşinării din Italia, în scopul producţiei de uşi de design italian.
    În 1992, Mario Nusco a pus bazele Pinum Production, compania având ca obiect de activitate producţia de uşi pentru pieţele din Italia şi România.
    În 2002, Pinum Production a preluat Pipera SA.
    În prezent, Pinum are două showroomuri în Bucureşti, precum şi 25 de distribuitori.

    Sursa: Pinum.ro

  • Ce investiţie aţi ratat la bursa românească în 2018. Mai aveţi o şansă în 2019

    Cei care au rămas „loiali” investiţiei la Nuclearelectrica au de la începutul anului 2017 şi până în prezent un randament de circa 110%, iar cei care au intrat în acţionariat în prima şedinţă de tranzacţionare din 2018 sunt pe plus cu 48%.

    Puţini investitori ar fi crezut la începutul anului 2018 că acesta avea să fie anul în care Nuclearelectrica se va poziţiona pentru al doilea an consecutiv în topul celor mai performante acţiuni de la bursa de la Bucureşti din rândul companiilor mari. Şi mai puţini au crezut că producătorul de energie nucleară va fi în 2018, ca şi în 2017, compania care îşi recompensează acţionarii cu cel mai ridicat randament din cele mai căutate acţiuni de la bursă. 
    Cei care au rămas „loiali” investiţiei la Nuclearelectrica au de la începutul anului 2017 şi până în prezent un randament de circa 110%, iar cei care au intrat în acţionariat în prima şedinţă de tranzacţionare din 2018 sunt pe plus cu 48%. Spre comparaţie, bursa românească a urcat cu 20% de la începutului anului 2018, evoluţie reflectată prin prisma indicelui care măsoară şi dividendele plătite de companiile din prima ligă bursieră.
    Unii brokeri consideră însă că timpul nu este pierdut şi că Nuclearelectrica are şanse mari să fie din nou, pentru al treilea an consecutiv, în topul celor mai mari randamente de la bursă.
    „Nuclearelectrica (SNN) este pe locul doi în acest top (al randamentelor estimate pentru 2019 – n.red.) la foarte mică distanţă de BRD. Există şanse bune ca rezultatele din ultimul trimestru al anului să producă o schimbare în contextul creşterii preţului la energie şi astfel Nuclearelectrica să fie compania cu cel mai mare randament al dividendului în 2019 din rândul emitenţilor mari. Şi aici am considerat că rezultatele financiare îşi vor păstra dinamica”, spun brokerii de la Prime Transaction.
    Analiştii de la Tradeville notează că Nuclearelectrica ar putea fi cea mai generoasă companie de stat cu investitorii de la bursă în 2019 şi estimează un dividend brut de 1,41 lei pe acţiune şi în contextul unui profit net estimat mai mare în acest an faţă de 2017.
    Spre comparaţie, brokerii de la Prime Transaction estimează un dividend de 1,29 lei pe unitate. Ambele ipoteze iau în calcul distribuirea a 90% din profitul net realizat în 2018.

    De ce merge Nuclearelectrica atât de bine
    Pe lângă faptul că Nuclearelectrica a raportat rezultate îmbunătăţite în 2018 faţă de anul precedent, o mare parte a randamentului vine şi din „foamea” de bani a statului în contextul în care 90% din profitul realizat anul trecut s-a îndreptat spre investitori. Iar statul a cerut dividende suplimentare în această toamnă de la companiile din subordine, cel mai mare randament fiind întâlnit în cazul Nuclearelectrica, circa 15% la preţurile curente de tranzacţionare.
    Solicitări de dividende suplimentare au fost făcute şi la Romgaz, Transgaz, Transelectrica, ceea ce a dus bursa de la Bucureşti la maximele istorice prin prisma indicelui BET-TR, care urmăreşte şi dividendele plătite de companiile din prima ligă bursieră.
    „Aşa cum ne aşteptam, în urma acestor solicitări de dividende suplimentare, piaţa de la Bucureşti s-a dezgheţat. Anumite companii au avut evoluţii impresionante în ultimele două săptămâni, cum ar fi Nuclearelectrica, care a sărit din grafic şi părea chiar să se apropie de rezistenţa de la 10 lei pe acţiune şi apoi să se îndrepte spre nivelurile de la listare”, spune Georgiana Androne, senior broker în cadrul Tradeville.
    Pentru anul următor, analiştii societăţii de brokeraj estimează o uşoară creştere a profitului Nuclearelectrica în contextul creşterii preţurilor din piaţa de energie din ultima perioadă.

  • Dragoş Petrescu, fondator şi preşedinte / City Grill Restaurants: „Reputaţia unui manager în business contează mult: este dată de suma deciziilor – vizibile în rezultatele publice – pe care le ia în timpul carierei şi reprezintă măsura calităţii şi eticii acestor decizii.”

    Carte de vizită:


    ¶ Dragoş Petrescu a dezvoltat cel mai important brand local pe piaţa de restaurante, începând cu 2004, când a deschis primul restaurant City Grill
    ¶ A luat pulsul pieţei ospitalităţii ca store manager la McDonald’s, iar în 1999, împreună cu Cătălin Mahu, a pus bazele lanţului de restaurante La Mama
    ¶ Petrescu şi-a continuat formarea profesională în Franţa, la Toulouse, unde a absolvit cursuri de management al întreprinderii, a continuat la Chicago, cu un Advanced Operations Course, şi mai apoi a absolvit un Executive MBA la Asebuss

    Dragoş Petrescu a apărut în catalogul CEI MAI ADMIRAŢI CEO DIN ROMÂNIA, 2018.

  • Soluţia inteligentă pentru agricultură care poate maximiza profitul agricultorilor

    Elementul de noutate:
    Proiectul SysAgria a fost gândit ca un concept modular care se poate personaliza cu uşurinţă în funcţie de necesităţile clientului sau ale culturii monitorizate. Orice componentă poate fi înlocuită uşor, iar actualizările necesare sistemului se pot realiza de la distanţă. Fiind dotată cu panou solar, încărcător solar şi acumulator deep-cycle (12 V, 9 Ah), SysAgria este o soluţie independentă energetic ce asigură funcţionarea în parametri normali pe toată perioada anului. Integrarea cu sisteme expert permite, pe lângă monitorizare, şi stocarea şi prelucrarea datelor ştiinţifice, ceea ce diminuează impactul negativ al agriculturii asupra mediului, prin reducerea utilizării excesive a pesticidelor şi a îngrăşămintelor chimice.

    Descrierea  inovaţiei:
    SysAgria este un sistem inteligent de monitorizare şi control în timp real al parametrilor din aer şi sol, adaptat caracteristicilor agriculturii româneşti, ce poate fi utilizat atât în culturile în câmp, cât şi în sere şi solarii, fiind dezvoltate aplicaţii dedicate fiecărei culturi. SysAgria este un dispozitiv compact, rezistent (cutie metalică rezistentă la intemperii şi factori de mediu, protecţie IP65, izolată termic faţă de mediul exterior), care se instalează cu uşurinţă şi necesită o mentenanţă minimală. Sistemul poate fi instalat în orice tip de sol, poate fi conectat şi la GPS, detectează automat alte dispozitive de acelaşi tip pe o distanţă de până la 20 km, se conectează cu acestea şi formează o reţea mesh (reţea radio destinată transportării datelor, instrucţiunilor şi vocii prin nodurile de reţea). Pot fi utilizaţi până la 92 de senzori şi data logger local pentru stocarea datelor privind starea dispozitivului şi a senzorilor instalaţi.

    Efectele inovaţiei:
    SysAgria furnizează informaţii cuprinzătoare în timp real despre mediul înconjurător şi condiţiile de dezvoltare în diferite stadii fenologice ale culturilor, pomilor fructiferi, viţei-de-vie, fructelor şi legumelor, pe baza cărora se pot realiza tratamentul proactiv, fertilizarea planificată, însămânţarea şi recoltarea. Sistemul monitorizează parametrii vitali ai solului, aerului şi luminii. Astfel, permite avertizări şi predicţii cu privire la apariţia bolilor şi a dăunătorilor, realizând legătura dintre anumite scenarii şi nevoia de aplicare a tratamentelor, fertilizatorilor şi irigaţiilor. De asemenea, sistemul permite estimarea producţiei şi a eventualelor pierderi.