BusinessMagazin

Tag: preluare

  • Ratări la mustaţă. Ce tranzacţii nu s-au mai făcut în România şi care sunt motivele?

    Ratări la mustaţă

    Cel mai recent astfel de exemplu a fost la începutul acestui an, când fondul de investiţii polonez Mid Europa Partners, unul dintre cei mai activi investitori financiari din România ultimilor ani, a anunţat că a amânat decizia de a vinde reţeaua de servicii medicale private Regina Maria, pe care o are în portofoliu. O tranzacţie cu potenţialul de a deveni una dintre cele mai mari, dar care însă a intrat pe lista proiectelor nefinalizate.
    Fie că părţile implicate s-au răzgândit, fie că nu au primit acordul autorităţilor responsabile să avizeze tranzacţia, fie că nu s-a găsit un cumpărător care să plătească „preţul corect”, mai multe tranzacţii pe care piaţa le aştepta cu sufletul la gură au luat calea eşecului. Cum se vede acest proces chiar din miezul industriei de M&A?
    „Tranzacţiile sunt procese extrem de complexe, cu multiple puncte de inflexiune, în care pregătirea procesului şi, ulterior, strategia şi execuţia sunt extrem de importante pentru finalizarea cu succes. În practica noastră, am văzut o diversitate de motive pentru care tranzacţiile eşuează, indiferent de caracterul lor exclusiv sau competitiv”, spune Ioana Filipescu Stamboli, partener corporate finance în cadrul firmei de audit şi consultanţă Deloitte România.
    Ea explică astfel că există tranzacţii care se realizează în exclusivitate, dar şi tranzacţii competitive. În unele cazuri, termenele în care trebuie semnate ultimele documente pot fi prelungite. Chiar şi aşa însă, există mutări care nu ajung să se concretizeze, iar cauzele sunt multiple.
    Uneori, este vorba despre factori care ţin de părţile implicate şi, poate, de asimetria aşteptărilor acestora. Actorii dintr-o posibilă tranzacţie pot intra în discuţii cu aşteptări foarte diferite, iar lucrurile se complică mai ales când este vorba despre companii relativ neexperimentate şi când nu sunt implicaţi consultanţi specializaţi în fuziuni şi achiziţii. Chiar şi cu cele mai bune intenţii în gând, nu pot ajunge la un acord.
    Luate separat, dezavantajele pot înclina balanţa de o parte sau de a alta a actorilor implicaţi. Adică în barca vânzătorului sau în cea a cumpărătorului.
    „Tranzacţiile pot eşua în situaţia în care un acţionar minoritar se răzgândeşte. Există situaţii în care cumpărătorii, deşi sunt încântaţi de activ şi le place preţul, nu vor să cumpere decât 100%. De multe ori, când este vorba despre corporaţii, procesele de guvernanţă corporativă sunt extrem de complexe, iar obţinerea tuturor aprobărilor se derulează incomplet. Am văzut tranzacţii care au picat după momentul ofertei angajante din cauza lipsei aprobărilor interne ale cumpărătorului”, dezvăluie Ioana Filipescu Stamboli.

    Blocaţi de aprobări
    Aprobările pot să devină o problemă şi atunci când acestea ar trebui date de autorităţile responsabile, care însă decid că nu pot aviza o tranzacţie. Pe piaţa locală, recent, s-a întâmplat ca fie Consiliul Concurenţei, fie Banca Naţională a României să nu avizeze potenţiale tranzacţii. Astfel, Concurenţa a blocat preluarea producătorului de cărămizi Brikston Iaşi de către austriecii de la Wienerberger, iar BNR nu a permis achiziţia Băncii Româneşti de către ungurii de la OTP.
    Printre cele mai complexe cauze pentru eşecul unei tranzacţii se numără factorii care ţin de active. În situaţia în care tranzacţiile sunt intermediate, iar o aliniere de preţ este înglobată în discuţii destul de repede şi, chiar şi aşa, tranzacţia eşuează, este de presupus că s-a întâmplat ceva cu activul în sine, că s-a produs o degradare a performanţelor, care poate să fie conjuncturală sau structurală.
    „În măsura în care vânzătorii pot dovedi că este conjuncturală, tranzacţia poate fi reluată şi diferenţa de preţ, negociată. Dacă este structurală, lipsa de aliniere din punctul de vedere al evaluării va produce frustrare ambelor părţi”, este de părere Ioana Filipescu Stamboli de la Deloitte.
    Tranzacţiile pot pica în etapa de due diligence, din cauza unor probleme de natură financiară, fiscală sau juridică, necunoscute cumpărătorului până la acel moment şi care îi schimbă viziunea despre tranzacţie. Sau pot eşua din cauza unor nemulţumiri ale cumpărătorului faţă de managementul businessului pe care urmează să-l preia, în condiţiile în care întâlnirea cu managementul are loc abia la finalul perioadei de due diligence, până la acel moment procesul fiind gestionat doar de către vânzători. Atunci, cumpărătorul poate să aprecieze că nivelul de calitate al boardului este dezamăgitor.
    „În faze foarte avansate, consultanţii pot să blocheze procesul, să nu dea confort clienţilor şi să identifice soluţii, iar procesul riscă să se transforme într-o luptă a orgoliilor, preţul fiind eşecul tranzacţiei.”


    Cum e la alţii?
    Piedici în calea încheierii cu succes a unor tranzacţii pot pune şi soluţiile de finanţare. În situaţia în care cumpărătorul are nevoie de surse de finanţare, există posibilitatea ca acesta să nu le poată accesa sau procesul să nu fie suficient de pregătit la nivel de finanţator. În cazuri excepţionale, diverşi alţi factori incontrolabili pot da peste cap luni sau ani întregi de negocieri.
    De pildă, Michael Schmidt, preşedintele şi acţionarul Automobile Bavaria Group, spunea, la începutul lui 2020, că vânzarea pachetului de 51% din acţiunile businessului său din Germania către Pappas Holding GmbH a fost anulată, precizând că „s-au schimbat anumite lucruri şi a fost mai bine aşa şi BMW este mai fericit aşa”. Ca urmare, grupul şi-a setat ca obiectiv achiziţia unor noi centre în Germania.
    „Particularităţile menţionate, derivate din zeci de tranzacţii, arată că este nevoie să concureze o mulţime de factori favorabili pentru ca o tranzacţie să se finalizeze, de aceea este extrem de important ca vânzătorii să fie asistaţi de consultanţi cu experienţă în tranzacţii”, adaugă Ioana Filipescu Stamboli.
    Cum se întâmplă însă lucrurile în străinătate? Specialiştii spun că diferenţele nu sunt substanţiale. Totuşi, în general în Europa de Vest, calitatea activelor este mai bună, inclusiv calitatea managementului, şi apar mai puţine surprize în etapa de due diligence. Restul cauzelor se aplică însă întocmai ca la noi.

    Vânzarea reţelei de servicii medicale private Regina Maria (2020)

    MOTIV:
    Proprietarul a renunţat la vânzare
    Fondul de investiţii polonez Mid Europa Partners, unul dintre cei mai activi investitori financiari din România ultimilor ani, a anunţat, la începutul acestui an, că a amânat decizia de a vinde reţeaua de servicii medicale private Regina Maria, pe care o are în portofoliu.
    Oficialii fondului au motivat spunând că ideea vânzării a apărut în 2019, odată cu apariţia mai multor solicitări de informaţii de la investitori strategici şi de la fonduri de investiţii, până în acel moment Mid Europa Partners neintenţionând să renunţe la Regina Maria, al doilea jucător de pe piaţa românească de profil. Reţeaua se află în portofoliul fondului de aproape cinci ani. Fondul de investiţii a preluat reţeaua Regina Maria în 2015, printr-o tranzacţie de peste 100 mil. euro, conform datelor de la acea vreme. Mid Europa Partners mai deţine în România retailerul Profi, iar recent a preluat şi operatorul de curierat Urgent Cargus.
    Printre numele care erau vehiculate în piaţa de fuziuni şi achiziţii pentru preluarea reţelei Regina Maria, se numărau britanicii de la Bupa şi norvegienii de la Capio, dar şi mai multe fonduri de investiţii. În acel context, Regina Maria a fost evaluată la 300-400 de milioane de euro.Reţeaua a fost fondată de medicul cardiolog Wargha Enayati în 1995 şi a pornit de la un cabinet de cardiologie sub numele Centrul Medical Unirea, într-un apartament în Piaţa Unirii din Capitală. Medicul Enayati a vândut în 2010 pachetul majoritar de acţiuni fondului de investiţii Advent International, pentru ca în 2015 să iasă complet din acţionariatul reţelei după ce polonezii de la Mid Europa au preluat întregul pachet de acţiuni al Regina Maria.

    Nu şi-au găsit cumpărători
    Similar cu situaţia de la Regina Maria, şi vânzarea lanţului de centre fitness World Class a rămas în stand-by, deşi fondul polonez Resource Partners avea în plan să renunţe la acest business, care era singura investiţie a polonezilor pe piaţa locală. Tranzacţia era estimată la peste
    100 de milioane de euro.
    Nici hotelul Hilton Garden Inn din Bucureşti, amplasat lângă Banca Naţională a României, nu a trecut în mâinile unui alt proprietar. Grupul lituanian Apex Alliance, unul dintre cei mai activi dezvoltatori de hoteluri din Bucureşti din ultimii ani, a scos la vânzare hotelul în 2019, proiectul fiind estimat la circa 40 de milioane de euro.

    Preluarea producătorului de cărămizi Brikston Iaşi de către grupul austriac Wienerberger (2018)

    MOTIV: Consiliul Concurenţei nu a autorizat tranzacţia
    Grupul austriac Wienerberger şi-a anunţat, la sfârşitul anului 2017, intenţia de a cumpăra producătorul de cărămizi Brikston Iaşi, în vederea consolidării poziţiei pe piaţa locală a materialelor de construcţii. Doar acordul Concurenţei mai era necesar, însă în vara anului 2018 Consiliul Concurenţei a spus că există risc de poziţie dominantă pentru Wienerberger prin această achiziţie, astfel că cele două părţi au anulat achiziţia. A fost o premieră pentru piaţa locală de fuziuni şi achiziţii din ultimii ani. În acel context, tranzacţia fusese evaluată la 25-30 de milioane de euro, potrivit datelor ZF.
    Un an mai târziu însă, Brikston tot a fost vândută de fondul de investiţii CEECAT, parte a fondului ADM, însă nu către Wienerberger, ci către un alt grup, tot din Austria – Leier. Cumpărătorii erau deja prezenţi în România din 2004, când au înfiinţat compania Leier ROM SRL, şi aveau deja o fabrică de materiale de construcţii în Alba.
    Brikston Iaşi nu s-a aflat la prima tranzacţie, în vara anului 2018 fondul ADM Capital (actual CEECAT) cumpărând compania de la fondul american de investiţii Advent International, care deţinea producătorul din 2007. Compania Brikston a fost înfiinţată în 1969 sub numele de Fabrica de Produse Ceramice. În anul 1973, firma a devenit parte a Întreprinderii de Materiale de Construcţii Iaşi, iar în 1992 a devenit companie independentă.Ca urmare a tranzacţiei cu Leier, a fost schimbată conducerea Brikston, astfel că, în locul lui Iulian Mangalagiu, a fost numit Adrian Mânzat, fostul director de vânzări şi logistică al companiei. Ca o ironie,

    Iulian Mangalagiu a preluat, câteva luni mai târziu, funcţia de CEO al Wienerberger România, grupul care curtase Brikston, însă fără succes.

    În 2019, pe final de an, austriecii de la Leier au mai făcut o mutare pe piaţa locală, cumpărând şi Siceram, un alt producător de cărămizi, cu o fabrică de cărămizi, una de ţiglă şi una de buiandrugi, toate în Sighişoara. Anterior, Siceram era deţinută de actuali şi de foşti angajaţi sau de moştenitori ai acestora, după ce, după revoluţie, a fost privatizată prin metoda MEBO.
    Astfel, Leier are acum trei fabrici funcţionale în România: la Iaşi (Brikston), la Sighişoara (Siceram) şi la Unirea, judeţul Alba (prin care şi-a făcut intrarea pe piaţa locală), dar şi una în construcţie la Arad.

    Achiziţia Băncii Româneşti de către grupul ungar OTP (2018)

    MOTIV: Banca Naţională a României a dat aviz negativ
    În martie 2018, după mai multe luni de suspans, Banca Naţională a României a anunţat că a respins cererea grupului ungar OTP de autorizare a achiziţiei Băncii Româneşti de la grupul elen National Bank of Greece (NBG), o decizie fără precedent la un asemenea nivel.
    Avizul negativ al BNR a frânat astfel extinderea OTP Bank, care urmărea ca, prin achiziţii şi creştere organică, să-şi majoreze cota de piaţă şi să urce în top zece cele mai mari bănci din România. Ungurii bătuseră palma cu NBG pentru achiziţia Băncii Româneşti în vara lui 2017, însă documentele au fost depuse la BNR abia în ianuarie 2018.
    Decizia vânzării a fost luată în 2017 şi a venit ca parte a unei înţelegeri încheiate pe plan internaţional după criza din Grecia, de a renunţa la anumite operaţiuni internaţionale. Cu două săptămâni înaintea deciziei BNR, Sandor Csanyi, preşedintele OTP Group, declarase că avea o presimţire rea legată de această hotărâre pe care o aştepta.
    Grecii de la NBG au fost nevoiţi astfel să caute un alt cumpărător pentru Banca Românească. În cele din urmă, în 2019, guvernul PSD şi fostul ministru de finanţe Eugen Teodorovici au luat decizia ca EximBank – bancă deţinută de statul român prin Ministerul Finanţelor – să achiziţioneze Banca Românească. BNR a dat avizul în decembrie 2019.
    Achiziţia Băncii Româneşti este o premieră în istoria bancară din România, fiind prima dată când o bancă de stat cumpără o bancă privată cu capital străin, până acum statul vânzând băncile mari deţinute. Totodată, EximBank, o instituţie de credit specializată pe zona corporate, intră pentru prima oară pe segmentul de retail banking din România, devenind astfel o bancă universală.

    Vânzarea birourilor AFI Park către fraţii Dragoş şi Adrian Pavăl, fondatorii Dedeman (2017)

    MOTIV: Părţile au decis întreruperea tranzacţiei
    În vara anului 2017, toată piaţa imobiliară aştepta cu sufletul la gură tranzacţia anului: achiziţia clădirilor de birouri AFI Park de lângă mallul Cotroceni de către fraţii Pavăl, acţionarii retailerului de bricolaj Dedeman. Era, de fapt, cea mai mare tranzacţie realizată până la acel moment pe piaţa românească de birouri. Ar fi fost. Doar că înţelegerea a picat după ce părţile implicate au decis să întrerupă orice deal. Acordul fusese semnat, iar tranzacţia ar fi urmat să se realizeze în două etape. Într-o primă fază, Dedeman ar fi preluat clădirile AFI Park 1, 2 şi 3, contra sumei de 86,5 milioane de euro, iar în a doua etapă ar fi preluat şi celelalte două imobile, pentru restul sumei până la 164 mil. euro.
    Lucrurile s-au prăbuşit însă treptat, astfel că mai întâi s-a renunţat la achiziţia clădirilor 4 şi 5, iar deal-ul a mers înainte pentru primele trei clădiri. Ulterior, şi această înţelegere a căzut. Pe bursa de la Tel Aviv, unde este listat grupul, AFI Europe a anunţat că nu mai intenţionează să vândă clădirile de birouri AFI Park din Bucureşti. Deşi a fost anunţată în 2017, tranzacţia a început să fie discutată încă din 2015.
    AFI Park constă în cinci clădiri de birouri, cumulând 70.000 de metri pătraţi. Acestea sunt ocupate integral, printre chiriaşi regăsindu-se companii multinaţionale precum Microchip Tehnologies, Electronic Arts (EA), Endava România, Cameron USA, SII România, ORTEC Central & Eastern Europe, Veea Software şi SecureWorks.
    Acum, AFI Park a desenat pe machetă un megaproiect imobiliar care ar urma să fie construit în jurul mallului AFI Cotroceni şi al birourilor AFI Park de la Politehnică, proiect care va ajunge să valoreze peste
    1 miliard de euro. Acolo se vor găsi noi spaţii de retail, ca extindere a mallului deja existent, hotel, birouri şi rezidenţial.
    Tot pentru a-şi extinde poziţia pe piaţa locală de real estate, AFI Europe a cumpărat, în 2019, întregul portofoliu de birouri din România al sud-africanilor de la NEPI Rockcastle, într-o tranzacţie record de peste 300 de milioane de euro.

    Pe scurt.  Factori care pot împiedica încheierea cu succes a unei tranzacţii
    ∫ Factori care ţin de părţi (vânzător, cumpărător);
    ∫ Factori care ţin de active;
    ∫ Factori care ţin de finanţare;
    ∫ Factori care ţin de consultant;
    ∫ Factori externi, absolut incontrolabili;
    ∫ Factori care ţin de aprobări.

    Preluarea a 51% din grupul petrolier Rompetrol de către China Energy Company Limited (2018)

    MOTIV: Părţile
    nu au ajuns la un acord în termenul stabilit
    Chinezii de la China Energy au decis, în vara anului 2018, la capătul mai multor runde de negocieri, că nu mai achiziţionează 51% din acţiunile KMG International, proprietarul Rompetrol Rafinare, în condiţiile în care data limită până la care părţile ar fi trebuit să îndeplinească condiţiile precedente, adică 30 iunie 2018, fusese depăşită, iar cele două părţi nu ajunseseră la un acord.
    La jumătatea lunii mai, CEFC Shanghai International, compania care voia să achiziţioneze Rompetrol, a intrat în incapacitatea de
    a plăti obligaţiuni în valoare de
    2,09 miliarde de yuani (327,3 milioane de dolari), anunţând că intenţionează să efectueze plăţile la şase luni de la data scadenţei.
    Rompetrol a fost înfiinţată în 1974, ca operator internaţional pentru industria petrolieră din România, iar pentru următoarele două decenii brandul a fost prezent atât în România, cât şi în străinătate, prin lucrări de construcţie conducte, foraj, rezervoare de depozitare sau prin produsele de profil livrate în ţări precum Algeria, Siria, Maroc, Iordania, Sudan, Ecuador, Angola, Egipt sau Turcia.
    În 1993, compania a fost privatizată prin metoda MEBO (trecerea mijloacelor de producţie în proprietatea muncitorilor). În 1998, omul de afaceri Dinu Patriciu, alături de un grup de investitori, a achiziţionat compania. În 2007, compania naţională de petrol şi gaze din Kazahstan KazMunayGas a demarat procesul de achiziţie a Rompetrol, încheiat în anul 2009.
    Cinci ani mai târziu, în 2014, grupul Rompetrol a început trecerea spre o nouă identitate, schimbându-şi
    numele în KazMunayGas International,
    dar păstrând brandul Rompetrol.
    Kazahii au anunţat, la
    sfârşitul anului 2016, că vând jumătate din companie
    chinezilor de la China Energy Company Limited (CEFC), tranzacţie
    care însă a picat. CEFC, unul dintre cele mai mari conglomerate din China, urma să deţină o participaţie de 51% în cadrul KMGI, dar problemele financiare apărute în 2018 au schimbat situaţia, astfel că acordul a căzut.

    Preluarea magazinelor Mr Bricolage de către grupul britanic Kingfisher (2015)

    MOTIV: Nu a fost obţinut acordul autorităţilor
    antitrust
    Britanicii de la Kingfisher au ratat, în 2015, preluarea celor trei magazine Mr. Bricolage din România, după ce autorităţile antitrust nu şi-au dat acceptul pentru această tranzacţie. Kingfisher încheiase, în 2014, un acord angajant cu acţionarii principali ai Mr. Bricolage pentru preluarea titlurilor deţinute de aceştia. Ulterior acestui deznodământ, familia Rapotan, cea care deţinea brandul Mr. Bricolage în franciză, a început să renunţe treptat la marcă, înlocuind-o cu MatHaus. Prima unitate sub brandul MatHaus a fost deschisă în Iaşi, în 2017, iar ultima – în zona Vitan din Bucureşti, în 2018. Sub brandul Mr Bricolage au existat în total trei magazine, însă numele MatHaus există astăzi pe şapte unităţi. MatHaus este acum numele diviziei de retail a Arabesque. Cele mai multe magazine ale companiei funcţionează însă ca centre de distribuţie de materiale de construcţii pentru companii şi sunt deschise sub numele Arabesque. Kingfisher şi-a făcut intrarea pe piaţa locală în 2013, tot printr-o achiziţie, cea a magazinelor Bricostore, redenumite ulterior Brico Dépôt. Magazinele au fost cumpărate de la familia Bresson din Franţa, iar surse citate de Bloomberg spuneau la acea vreme că valoarea tranzacţiei se ridică la 75 de milioane de euro, în condiţiile în care Bricostore avea şi credite de rambursat. În 2017, Kingfisher a cumpărat şi reţeaua de magazine Praktiker de la omul de afaceri Omer Susli, iar anul trecut a luat decizia de a trece toate unităţile Praktiker sub brandul Brico Dépôt.

    Cezar Rapotan, fondatorul distribuitorului de materiale de constructii Arabesque: A pus bazele companiei în 1994, pornind cu o investiţie de 2.000 de dolari, bani împrumutaţi de la familie şi prieteni. Două decenii şi jumătate mai târziu, businessul a ajuns la o cifră de afaceri de 1,7 mld. lei (370 mil. euro).

    Vânzarea unui pachet din distribuitorul de materiale de construcţii Ambient către fondul suedez de investiţii EQT (2008)

    MOTIV: Cumpărătorul şi-a îngheţat planurile de dezvoltare în contextul crizei economice
    Ioan Ciolan a demarat în 2008 discuţiile cu fondul suedez de private equity EQT în vederea vânzării unui pachet de acţiuni din distribuitorul de materiale de construcţii Ambient Sibiu. Ciolan era unul dintre acţionari, alături de Gheorghe Călburean, Ghiocel Lucian Bezeriţă şi alţii. Scopul era nevoia de finanţare în vederea extinderii reţelei de magazine. Discuţiile cu fondul de investiţii au ajuns până la realizarea unui due diligence şi au pus în stand by planurile de expansiune.
    Primele semnale ale crizei financiare globale au dat însă peste cap planurile fondurilor de investiţii, tocmai pentru că boomul nu avea să ţină la nesfârşit. Prin urmare, în septembrie 2008, când negocierile erau aproape de final, EQT a decis să îngheţe toate proiectele de dezvoltare din regiune, inclusiv planul de a intra în parteneriat cu acţionarii Ambient. Peste câţiva ani, Ambient a intrat în insolvenţă la propria cerere.
    Insolvenţa Ambient a venit după ce businessul fondat de Ioan Ciolan
    la începutul anilor ’90 trecuse printr-un amplu proces de restructurare în ultimii ani, care a implicat diverse măsuri pentru reducerea gradului de îndatorare. În 2014, Ciolan îşi diminuase participaţia deţinută în cadrul Ambient la 70% după ce a cedat un pachet de acţiuni unui fond de investiţii controlat de BCR, în schimbul stingerii unei creanţe de circa 4,5 mil. euro.
    După ce firma deţinută de omul de afaceri Ioan Ciolan a intrat în insolvenţă, a început francizarea magazinelor Ambient.
    În total, astăzi există opt magazine Ambient, dintre care patru sunt deţinute de Lehel András (în Bistriţa, Mediaş, Sighişoara şi Sibiu), trei de antreprenorul Dan Pitic (la Cluj-Napoca, Alba Iulia, Blaj), iar cel din Râmnicu Vâlcea aparţine firmei Profelis C&V din Sibiu, deţinută de Maria Anghel (75% din acţiuni) şi Vasile Bucurenciu (25%). Magazinul din Sibiu este ultimul care a fost francizat, el fiind deţinut anterior de Ambient SA, compania-mamă.

    Achiziţia fabricii de lapte Prodlacta Braşov de către producătorul de lactate Sole Mizo din Ungaria (2010)

    La începutul anului 2010, producătorul de lactate Sole Mizo din Ungaria, unde acţionar este, printre alţii, şi Sándor Csányi, cel care conduce grupul financiar OTP, intenţiona să cumpere o fabrică de lactate din România, printre companiile vizate numărându-se
    Prodlacta Braşov. O astfel de tranzacţie nu a mai avut însă loc, Prodlacta fiind deţinută astăzi de JLC Germany (30%), JLC Republica Moldova (29%), statul român prin Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (4%) şi de alţi acţionari (37%), potrivit datelor de la Bursa de Valori Bucureşti, unde este listată compania.
    Sole Mizo România a fost înfiinţată în 2008 şi face parte alături de compania-mamă din Ungaria din grupul Bonafarm. Sole Mizo România are în portofoliu lactate sub brandul Sole Mizo şi mezeluri, fiind din 2013 distribuitorul exclusiv al mezelurilor fabricate de Pick Szeged din Ungaria, arată datele de pe site-ul companiei.
    Producţia de lactate nu este însă singurul domeniu adiacent celui bancar în care are investiţii miliardarul Sándor Csányi. El derulează investiţii şi în imobiliare, având cel puţin două terenuri pentru viitoare proiecte în Oradea. Averea lui Sándor Csányi, 65 de ani, este estimată de presa ungară la peste un miliard de euro, fiind totodată şi primul miliardar din Ungaria.

  • Jucăriile Lego revin în mâna fondatorilor

    Kristiansen îl înlocuieşte astfel pe Jorgen Vig Knudstorp, fostul CEO al companiei, care va fi în continuare membru al boardului.
    Schimbarea a venit pe fondul unei creşteri a profitului Lego de 3% anul trecut, cu o valoare netă care s-a plasat la 1,24 miliarde de dolari (8,31 miliarde de coroane daneze). Veniturile au crescut cu 6%, până la 38,5 miliarde de coroane daneze.
    Thomas Kirk Kristiansen are 41 de ani şi este unul dintre cei trei copii ai lui Kjeld Kirk Kristiansen, nepotul în vârstă de 72 de ani al fondatorului Lego.
    Compania ţinteşte China ca piaţă strategică şi are deja acolo 140 de magazine deschise. În 2020, Lego plănuieşte să deschidă încă 80 de magazine în 20 de oraşe din China. 

  • Tranzacţie la înălţime. Grupul Stadio Hospitality Concepts preia sky barul 18 Lounge din Piaţa Presei Libere

    Cu toate că are frică de înălţime, omul de afaceri Radu Dumitrescu, proprietarul restaurantului Nor, situat la cea mai înaltă altitudine din România, şi a altor patru localuri, toate parte a grupului Stadio Hospitality Concepts, a preluat luna aceasta încă un sky bar, 18 Lounge by Embassy, amplasat la etajul 18 al City Gate South Tower din Piaţa Presei Libere, cu scopul de a-şi consolida poziţia de lider pe nişa restaurantelor la înălţime. Cu excepţia celor două sky baruri, din portofoliul grupului mai fac parte restaurantele Stadio, Social 1 şi Cişmigiu – Bistro la Etaj, compania operând totodată şi spaţiul Qreator din Piaţa Victoriei. În privinţa celorlalţi jucători din piaţă, antreprenorul spune că nu vede în nimeni o competiţie, chiar dacă sunt peste 3.000 de restaurante în Bucureşti. „Cu cine să mă bat eu la etajul 36?”

    Anul trecut, grupul SHC a înregistrat venituri de 7,3 milioane de euro, în creştere cu peste 30% faţă de anul precedent. Negocierile de preluare a restaurantului 18 Lounge, deschis la finalul anului 2010, au durat aproximativ patru luni, iar Dumitrescu preconizează că, în urma acestei achiziţii, dar şi a unei alte tranzacţii pe care urmează să o definitiveze în următoarele săptămâni, businessul va înregistra anul acesta o creştere a cifrei de afaceri de peste 60%. În plus, planurile reprezentanţilor grupului pentru 2020  prevăd un nou proiect, prin care să dezvolte, sub brandul Stadio, un lanţ de restaurante mainstream şi mainstream plus.

    Cu toate că nu necesită schimbări majore, antreprenorul intenţionează să direcţioneze încă 250.000 de euro în reamenajarea localului nou intrat în grup. „Atuurile 18 Lounge sunt priveliştea spectaculoasă, poziţionarea într-o zonă de business importantă, dar şi capacitatea restaurantului. Deşi este un nume cunoscut printre restaurantele de top, vrem să îi consolidăm poziţia şi astfel să-i creştem şi mai mult notorietatea şi numărul de clienţi. Vom investi aproximativ 250.000 de euro în reamenajare şi redecorare restaurantului”, a spus Radu Dumitrescu.

    Dacă în 2019 restaurantele din grupul SHC au înregistrat zilnic circa 2.000 de clienţi, anul acesta Dumitrescu estimează că fluxul de vizitatori va creşte cu aproximativ 1.000 de persoane pe zi. „Prin preluarea 18 Lounge creştem cu 180 de locuri capacitatea totală a restaurantelor noastre, care va ajunge la 1.550 de locuri, în urma unei noi tranzacţii care este în curs de materializare. Din punct de vedere al numărului de locuri, 18 Lounge este al treilea restaurant din grupul nostru. Anul trecut, acest restaurant a avut o cifră de afaceri de 2 milioane de euro, iar obiectivul nostru din acest an este să creştem această cifră. Preluarea 18 Lounge reprezintă încă un pas spre targetul nostru de a deveni unul din primii trei operatori de restaurante table service din România”, afirmă Radu Dumitrescu.

    Clientela restaurantelor din grup este alcătuită în mare parte din corporatişti şi antreprenori. „La Nor vin în special antreprenori cu venituri mai mari sau corporatişti de la middle management în sus, pentru că au prânzuri sau cine de business. Oamenii de afaceri obişnuiţi vin aici sau în celelalte restaurante în special seara”, menţionează antreprenorul. Profilul clien¬ţilor diferă însă de la un restaurant la altul. La Stadio şi la Social 1 spune că e cam acelaşi – „oameni de 22-45 de ani, smart casual, care vin cu copiii, cu venituri medii-mari, studii superioare, în proporţie de 55-60% femei, oameni foarte atenţi la detalii şi care călătoresc foarte mult, cu interes pe partea de food, design şi experienţe frumoase”.

    Radu Dumitrescu este absolvent al Facultăţii de Management Turistic şi Comercial din cadrul Universităţii „Dimitrie Cantemir” din Bucureşti, iar în domeniul HoReCa a intrat în 2011, când a deschis, cu o investiţie totală cumulată de 150.000-200.000 de euro, primul restaurant: Stadio Sports Bar. Iniţial a gândit restaurantul ca un bar de profil destinat clienţilor pasionaţi de sport, însă în septembrie 2013 l-a transformat din Stadio Sports Bar în Stadio – Restaurant cu atrium, în urma unei investiţii de aproape 150.000 de euro.

    În 2015 a deschis un nou restaurant, în faţa Casei Poporului – Social 1, restaurantul având 100 de locuri în interior şi alte 80 pe terasă. În mai 2017, după o negociere de un an şi jumătate pentru spaţiu, a deschis restaurantul Nor, amplasat la etajul 36 al clădirii Sky Tower din zona Aviatorilor. Dacă în deschiderea celorlalte restaurante a investit în jur de 1.000-1.200 de euro pe metru pătrat, investiţia înainte de deschidere pentru restaurantul situat la cea mai mare altitudine din România a ajuns undeva la 1-1,3 milioane de euro.

    Trei ani mai târziu antreprenorul a deschis Cişmigiu Bistro la etaj, restaurant amplasat la etajul şase al hotelului Cişmigiu, cu o investiţie de cca. 300.000 de euro. Restaurantul are o capacitate de 160 de locuri şi o terasă de 35-40 de locuri. Anul trecut, valoarea bonului mediu pe tot grupul a fost undeva la 80 de lei de persoană, cu o medie de 2,9 persoane la o masă, aşadar, cam 230 de lei/masă.

    Dumitrescu deţine, de asemenea, o platformă dedicată fidelizării clienţilor restaurantelor din grup, dar şi platforma de rezervări Restograf, cu două componente, cea de restaurante, de B2B, şi cea de utilizatori – B2C, pe care sunt înscrise în jur de 200 de restaurante. Proprietarii de restaurante, spune el, au înţeles cu toţii că „le este foarte utilă şi îi ajută să gestioneze partea de rezervări, să vadă dacă mai există cu adevărat loc, dacă mai au cum să bage încă o masă, să aibă clienţii care au trecut pragul restaurantului într-o carte de oaspeţi şi să ştie când au fost, de câte ori au fost. Până acum luau hârtia, o aruncau şi nu mai ştiau cine şi când a fost. Acum ai un istoric, îţi poţi nota preferinţele clienţilor, unde le place să se aşeze, ce alergii au, la a câta vizită sunt, de ce au mai venit, de ce nu au revenit, la ce oră se fac rezervările, dacă sunt făcute rezervări de proximitate, în ce zile se fac mai multe rezervări, ce eveniment vor să sebeze. Îţi dau foarte multe date despre restaurantul tău şi totodată îţi poţi face oaspeţii să se simtă foarte bine prin informaţiile pe care le ai despre ei, să îi saluţi pe nume când intră în restaurant. Statistici pe care nu aveai cum să le faci cu pixul, pe hârtie.” Restaurantele înscrise până acum sunt din Capitală, urmând să mai fie incluse restaurante din alte şase oraşe: Constanţa, Iaşi, Braşov, Sibiu, Timişoara şi Cluj. Antreprenorul intenţionează să lanseze aplicaţia şi pe alte pieţe, una dintre primele ţări vizate fiind Ungaria. Pentru a intra în platformă reprezentanţii restaurantelor nu plătesc nimic, se plătesc doar rezervările care vin prin platforma Restograf. „E o taxă pe rezervare, extrem de mica, infimă”, precizează antreprenorul, comparând-o cu comisioanele platformelor de delivery, aflate la pol opus, având „comisioane uriaşe.”

  • Omul care deţine cel mai mare lanţ de cafenele din România are un nou proiect. A preluat afacerea anul trecut şi pregătesc deja expansiunea internaţională

    La aproape doi ani de la lansarea conceptului în România, Cereal Crunch a deschis pe 15 februarie cel de-al doilea cereal bar din Bucureşti, la Universitate, pe Hristo Botev 1. Meniul include peste 100 de tipuri de cereale din toate colţurile lumii, 16 tipuri de lapte şi peste 20 de toppinguri, precum şi sucuri, cafea sau smoothie, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii afacerii. 

    Din luna noiembrie a anului trecut, businessul Cereal Crunch, lansat în urmă cu doi ani, a fost preluat de trei antreprenori cu experienţă în domeniul HoReCa, Radu Savopol şi Lucian Bădilă, cofondatori ai celui mai mare lanţ de cafenele din România, 5 to go, şi Andrei Alecu, proprietar al cafenelei Utopia Coffee Bar. 

    „Cred în potenţialul acestui concept, bazat pe socializare şi dorinţa tinerilor de a găsi acele locuri plăcute, care să ofere nu doar un spaţiu, ci o experienţă senzorială. Luând în calcul acest aspect, cea de-a doua locaţie Cereal Crunch a venit cu un design cool şi modern care să sublinieze ideea de experienţă, aducând culoare, zone luminoase, cu verdeaţă şi simboluri grafice care să echilibreze amploarea spaţiului”, a declarat Radu Savopol, cofondator 5 to go. 

    Pentru anul în curs, obiectivele sunt de a ajunge la 5 francize, deschise în marile oraşe din România şi în afara ţării. Pentru cele două locaţii deschise, se estimează, în 2020, o cifră de afaceri de aproximativ 350.000 euro.

    „Prima locaţie Cereal Crunch, de la Piaţa Naţiunile Unite, a avut o performanţă pe un trend crescător în cei doi ani de la deschidere. Pornind de la această premisă şi de la cererea din piaţă de a deschide astfel de locaţii, am setat obiectivele pentru anul acesta şi planurile de dezvoltare pe termen lung”, a completat Radu Savopol, cofondator 5 to go. 

    În primele zile de la lansarea celei de-a doua locaţii, peste 350 de vizitatori au trecut pragul în universul Cereal Crunch, cu o creştere vizibilă a numărului de clienţi şi pentru cereal bar-ul de la Piaţa Naţiunilor Unite. 

    În prezent, Cereal Crunch are deschise două spaţii în Bucureşti, la Piaţa Naţiunile Unite şi la Universitate, pe Hristo Botev 1. Meniul oferă peste 100 de tipuri de cereale din toată lumea, dar şi locale, alături de 16 tipuri de lapte şi peste 20 de toppinguri. 

     

     

     

  • Cine este omul care conduce la nivel internaţional cea mai mare afacere din România

    La aproape un an şi trei luni de când Carlos Ghosn a plecat de la conducerea Grupului Renault, francezii apelează la Luca de Meo pentru a prelua frâiele companiei.

    Luca de Meo este celebru pentru activitatea sa de la Alfa Romeo din a doua parte a anilor 2000 când reînnoia gama constructorului italian. Urmau Alfa MiTo, Giulietta şi ulterior Giulia.
    Consiliul de administraţie al grupului auto francez Renault, care deţine şi marca Dacia, l-a numit săptămâna trecută pe italianul Luca de Meo în funcţia de director general. Italianul a mai fost anterior directorul mărcii Seat, deţinută de germanii de la Volkswagen, timp de patru ani.
    Renault derulează în prezent un proces de recrutare pentru un nou management în contextul în care compania încearcă să-şi consolideze alianţa cu japonezii de la Nissan după ieşirea din scenă a fostului director Carlos Ghosn.
    Numirea italianului în vârstă de 52 de ani va deveni efectivă la 1 iulie în contextul în care acesta are o clauză de neconcurenţă în contractul cu Seat. Luca de Meo a mai fost în trecut vicepreşedinte pe marketing la Fiat şi şef pe marketingul mărcilor Volkswagen.
    Totodată, actualul director general interimar, Clotilde Debos, va rămâne în grupul francez ca director general adjunct.
    Decizia celor de la Renault vine în condiţiile în care acesta încearcă să tragă linie după un an plin de probleme, marcat de arestarea fostului şef Carlos Ghosn, prin finalizarea unei îndelung aşteptate restructurări a managementului său.
    Asemenea constructorilor rivali, Renault se confruntă cu un declin al cererii şi a anunţat că se aşteaptă la o uşoară scădere a pieţei auto din Europa, Rusia şi China în acest an.
    La începutul anului Luca de Meo anunţa că a demisionat de la Seat cu efect imediat, iar ulterior Seat a anunţat că despărţirea a avut loc de comun acord şi De Meo avea astfel deschis drumul spre Renault.
    De partea cealaltă, după demiterea lui Thierry Bollore de la conducerea grupului Renault, francezii au rămas fără CEO, temporar fiind Clotilde Delbos, care de la 1 iulie, de când Luca de Meo intră în funcţie, va rămâne director general adjunct.
    Luca de Meo nu este la primul job în cadrul Renault, el lucrând în cadrul grupului francez în urmă cu circa 20 de ani. El a mai lucrat şi în cadrul Toyota şi Fiat, înainte de a merge la Volkswagen. Sunt încântat de noua numire, care marchează un pas decisiv pentru Grupul Renault şi alianţă. Luca de Meo este un foarte mare strateg şi vizionar într-o industrie auto în rapidă schimbare“, a spus Jean-Dominique Senard, preşedintele consiliului de administraţie al grupului Renault.
    Venirea lui Luca de Meo la şefia Renault are loc în vremuri tulburi. După ruptura dintre alianţa Renault-Nissan-Mitsubishi şi Daimler, acum Nissan vrea să iasă din alianţă într-o industrie în care toţi constructorii încearcă să intre în noi parteneriate.
    Executivii seniori ai Nissan au accelerat planul secret de urgenţă care prevede o potenţială despărţire de francezii de la Renault, în contextul în care scandalul iscat în jurul fostului director al companiei, Carlos Ghosn, continuă să clatine alianţa de 20 de ani dintre cei doi giganţi auto.
    Planul prevede o separare totală a diviziilor de inginerie şi a producţiei, precum şi o serie de schimbări în boardul Nissan, iar eforturile pentru implementarea acestuia au accelerat de când Carlos Ghosn a fugit din Japonia în Libia în luna decembrie.
    Decizia de a contura o potenţială despărţire este cea mai recentă evoluţie într-o alianţă pe care Carlos Ghosn a ţinut-o la un loc aproape două decenii din poziţia de CEO şi preşedinte al ambelor companii.
    O despărţire totală ar forţa probabil ambele companii să îşi caute parteneri noi, încât industria auto se confruntă cu o scădere a vânzărilor şi o creştere a costurilor de producţie, pe fondul reorientării industriei auto către vehicule electrice.
    Mai mult, o astfel de decizie i-ar face pe ambii producători mai mici, într-o piaţă globală care se consolidează prin mutări precum fuziunea dintre Fiat Chrysler şi PSA, compania-mamă a Peugeot, sau o potenţială alianţă între Volkswagen şi Ford.

  • Mutarea impresionantă făcută de gigantul H&M care a dus la creşterea acţiunilor peste noapte cu 10%

    Acţiunile gigantului H&M au crescut cu 10%, joi, pe bursa din Stockholm, după ce familia fondatoare din spatele retailerului a anunţat că va numi prima femeie în funcţia de CEO, pe Helena Helmersson, potrivit Bloomberg.

    Astfel, familia Persson predă conducerea executivă, care a fost până acum asigurată de Karl-Johan Persson.

    Acţiunile H&M se tranzacţionau joi la ora 12.50 pe bursa de la Stockholm în creştere cu 9,8%.

    Helena Helmersson a avut până acum funcţia de director operaţional, iar în urma numirii Karl-Johan Persson va trece în consiliul de administraţie, unde preia funcţia de preşedinte în locul tatălui său, Stefan Persson.

    Retailerul anunţă aceste schimbări în contextul rezultatelor trimestriale care au depăşit estimările analiştilor, determinând valoarea acţiunior să înregistreze cea mai mare creştere din ultimele şapte luni.

    Creşterea preţului acţiunilor este ceva ce investitorii aşteaptă de mult timp, încât H&M a crescut doar cu 10% pe bursă în timpul mandatului lui Karl-Johan Persson, în comparaţie cu competitorii de la Inditex, care au crescut pe bursă cu aproape 40% în aceeaşi perioadă.

     

     

  • Tranzacţia prin care operatorul de servicii medicale private Medlife a preluat spitalul OncoCard din Braşov, analizată de Consiliul Concurenţei

    Consiliul Concurenţei analizează operaţiunea prin care Grupul Medlife, principalul jucător din piaţa locală de servicii medicale private, a preluat în decembrie 2019 integral pachetul de acţiuni al Spitalului OncoCard din Braşov, unul dintre cele mai mari centre de diagnostic şi tratament oncologic din România şi din regiune.

    “Consiliul Concurenţei va evalua această concentrare economică în scopul stabilirii compatibilităţii sale cu un mediu concurenţial normal şi va emite o decizie în termenele prevăzute de lege”, transmit reprezentanţii autorităţii de concurenţă.

    Spitalul oncologic din Braşov a fost înfiinţat pe firma Onco Card Invest în 2012, în urma unei investiţii de 24 milioane euro făcută de cinci antreprenori locali, pe un teren adus în asociere de Municipiul Braşov. La acel moment, acţionarii erau firma T & K Management, înregistrată în Elveţia (20%), Pintea Radu Dorel (5%), Grigorescu Sorin (20%), Duţu Gheorghe (25%), Butuza Raluca-Livia (25%), Tudose Răzvan (5%).

    Compania Onco Card Invest a intrat în insolvenţă în 2014, iar în luna iulie 2019, administratorul judiciar CITR a anunţat că firmele Onco Card şi Onco Card Invest, parte din grupul cu acelaşi nume, care administrează Centrul Regional de Diagnostic şi Tratament Oncologic din Braşov, şi-au încheiat procesul de reorganizare şi au ieşit din insolvenţă, cu un an înainte de termenul previzionat.

    Cele două firme înregistrau la intrarea în reorganizare datorii curente în valoare de aproximativ 2,8 milioane de lei.  Atât Onco Card, cât şi Onco Card Invest înregistrează EBITDA cumulat pozitiv pe perioada reorganizării.

    MedLife (simbol bursier – M), controlat de familia Marcu, a raportat un profit net de 5,7 mil. lei la nouă luni din 2019, echivalentul unei creşteri de 134,6% faţă de perioada similară a anului trecut şi afaceri de 336,6 mil. lei, plus 7,8%.

    Prin preluarea spitalului OncoCard, grupul MedLife ajunge la un portofoliu de 27 de companii achiziţionate, ultima anunţată fiind spitalul Centrul Medical Micromedica.

     

  • Un grup din Turcia a preluat distribuitorul cosmeticelor Alix Avien şi al săpunurilor Dalin din România

    Compania Alix Avien Cosmetics, care distribuie pe piaţa locală branduri de cosmetice, parfumuri şi produse de îngrijire personală precum Alix Avien, Dalin, Sesu sau XO, a fost preluată de grupul turc Sora Cosmetics, conform surselor ZF. Tranzacţia se ridică la circa 8 milioane de dolari ( peste 7 milioane de euro), conform aceloraşi surse. Compania era deţinută de un alt grup din Turcia – Kopas Kozmetik.

    Alix Avien Cosmetics avut în 2018 o cifră de afaceri de 13 milioane de lei, în creştere cu 9% faţă de anul precedent, arată datele de la Ministerul de Finanţe. Profitul companiei s-a ridicat la 15.000 de lei, faţă de o pierdere netă de 280.000 de lei. Compania are un număr mediu de 13 salariaţi. Alix Avien Cosmetics a fost înfiinţată în 2001 şi are ca domeniu de activitate comerţul cu ridicata al produselor cosmetice şi de parfumerie. Kopas Kozmetik produce branduri precum Dalin şi Sesu şi exportă în mai bine de 20 de pieţe. Pe de altă parte, istoria Sora Cosmetics începe în 1981 când a început să producă prima maşină de umplere cu aerosoli din Turcia. Ulterior, compania de venit unul dintre cei mai mari jucători de pe piaţa de cosmetice din Turcia. Grupul produce atât cosmetice şi parfumuri, cât şi iahturi şi echipamente.

    Românii cheltuie an de an circa 1 mld. euro pe produse de cosmetică, parfumerie şi îngrijire personală, conform unei analize anterioare a ZF.

    Piaţa este puternic fragmentată şi disputată în special de jucători străini, parte a unor grupuri gigant, cu forţă financiară şi bugete de marketing pe măsură. Astfel, primii trei jucători, care au împreună un sfert din piaţă, sunt toţi străini. Liderul pieţei de cosmetice este gigantul francez L’Oréal, care a ajuns să „mănânce” 10,3% din vânzările de cosmetice din România.

    Compania a ajuns lider de piaţă după ce a depăşit grupul de vânzări directe Avon, conform cifrelor oferite de compania de cercetare de piaţă Euromonitor. În top 15 jucători există doar două companii cu acţionariat local, Farmec pe poziţia a cincea şi Papillon Laboratoires (Loncolor) pe 14.

     

     

  • Bristol-Myers Squibb finalizează preluarea Celgene, ca urmare a unei tranzacţii de 74 mld. dolari

    Odată cu finalizarea achiziţiei, în conformitate cu termenii acordului de fuziune, Celgene a devenit o filială deţinută integral de către Bristol-Myers Squibb Company. 
     
    În baza fuziunii, acţionarii Celgene au primit pentru fiecare acţiune: 1,00 acţiune Bristol-Myers Squibb, 50,00 dolari în numerar fără dobândă şi un drept contingent tranzacţionabil (Contingent Value Right / CVR), care va îndreptăţi posesorul să primească o plată de 9,00 dolari în numerar, dacă se îndeplinesc anumite etape ulterioare de reglementare. Acţiunile Celgene nu se mai tranzacţionează după închiderea bursei de astăzi. În data de 21 noiembrie 2019, acţiunile nou emise ale Bristol-Myers Squibb şi CVRurile vor fi tranzacţionate în cadrul bursei din New York, CVRurile fiind comercializate sub simbolul „BMYRT.”
     
    Conform informării din 26 august 2019, referitoare la procesul de aprobare a tranzacţiei, Celgene a încheiat acordul de cesionare a drepturilor internaţionale asupra medicamentului Otezla către Amgen, pentru 13.4 miliarde dolari în numerar, ca urmare a finalizării fuziunii cu Bristol-Myers Squibb. 
     
    Pe 15 noiembrie 2019, Bristol-Myers Squibb a anunţat decizia Comisiei Federală pentru Comerţ a SUA (FTC) de a accepta acordul propus, referitor la fuziunea în curs de finalizare a Bristol-Myers Squibb şi Celgene, ceea ce a permis părţilor să încheie fuziunea. Bristol-Myers Squibb aşteaptă ca cesionarea OTEZLA să fie finalizată imediat după încheierea fuziunii şi planifică să prioritizeze utilizarea încasărilor pentru reducerea datoriei.

     

  • După 20 de ani la ING şi NN, Viorel Ruse preia conducerea departamentului de Marketing şi Communicare la First Bank

    Viorel Ruse, care a lucrat timp de 20 de ani în cadrul ING şi NN, este din 11 noiembrie noul Marketing & Communications Director la First Bank.

    El are o experienţă de peste 12 ani în marketing şi va coordona strategia pe zona de  digital şi brand experience, precum şi întreaga zonă de comunicare internă şi externă a băncii. 

    Viorel Ruse a lucrat timp de 13 ani la pe zona de marketing şi comunicare la ING, iar anterior a fost director administrativ la NN, timp de 7 ani. 

    „Mă alătur echipei First Bank pentru a susţine strategia de dezvoltare a băncii printr-o comunicare în linie cu dinamica pieţei, a targetului şi într-un limbaj simplu, indiferent de canalul de comunicare. În această nouă etapă a carierei mele, mă bucur că pot contribui la promovarea brandului First Bank şi a valorilor din ADN-ul său. Prin experienţa acumulată în aceşti ani de carieră sunt convins că pot genera valoare şi contribui la creşterea notorietăţii brandului FIRST BANK, în special în mediul digital, un mediu cu un dinamism extraordinar, care solicită investiţii susţinute şi inovaţii constante, ce vor fluidiza procese şi vor asigura alinierea la tendinţele viitorului”, a declarat Viorel Ruse, Marketing & Communications Director First Bank.

    First Bank, controlată de fondul American JC Flowers, operează prin intermediul a 59 de sucursale şi are aproximativ 130.000 de clienţi activi.

    „Păstrarea unei direcţii sănătoase de dezvoltare prin marcom şi inovaţie se află în priorităţile First Bank încă de la preluarea ei de către J.C. Flowers &Co., unul dintre liderii internaţionali ai domeniului de private equity”, a menţionat Mădălina Otilia Teodorescu, Vicepreşedinte First Bank.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro.