BusinessMagazin

Tag: pantofi

  • A trimis 8.000 de perechi de pantofi pe Oxford Street

    Mopiel, un mic producător de pantofi din Buzău, a primit anul trecut o comandă de 8.000 de perechi de pantofi de la Arcadia Group Limited,  o companie britanică cu afaceri de 2,6 mld. lire sterline, care deţine peste 500 de magazine la nivel global, inclusiv pe Oxford Street, celebra stradă de cumpărături din Londara.

    La un preţ mediu de 160 de lei (35 de euro) pentru o pereche de pantofi, valoarea comenzii primite de la britanici a ajuns la 280.000 de euro, aproape jumătate din afacerile anuale ale companiei.

    Compania este un exemplu de mic antreprenor care a accesat o piaţă foarte competitivă, bazându-se pe resurse locale. În fabrica din Podgoria, judeţul Buzău, deţinută de inginerul Cătălin Ioniţă, 43 de ani, lucrează 45 de angajaţi, care produc pantofi, atât pentru cele cinci magazine ale companiei, cât şi pentru firme ca Bronx Fashion din Olanda şi Real Hyper­market România.

    Antreprenorul a investit iniţial 50.000 de euro în afacere, însă în timp a mai plusat până la 500.000 de euro.

    „Problemele principale cu care m-am confruntat atunci când mi-am început afacerea au fost, printre altele, calificarea personalului, finanţarea de bază, lipsa de experienţă în relaţia cu autorităţile, precum şi inflexibilitatea acestora în relaţia cu mediul privat lipsit de experienţa managerială“, îşi aminteşte Cătălin Ioniţă, de profesie inginer textile-pielărie.

    Compania a încheiat anul trecut cu afaceri de 630.000 de euro, în scă­dere cu 19% în euro comparativ cu anul precedent.

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro


  • Pantofi Nike şi consolele Lexibook în magazinele Lidl

    Grupul german Lidl este prezent pe piaţa locală cu o reţea de peste 150 de magazine şi a intrat pe piaţă după preluarea lanţului de magazine Plus Discount. Reprezentanţii companiei spun că 80% din marfa comercializată este reprezentată de mărcile proprii. Grupul are trei centre logistice, la Chiajna, Nedelea (lângă Ploieşti) şi Iernut (Târgu Mureş), ultimul fiind deschis în septembrie. Retailerul este prezent în peste 20 de ţări europene, cu circa 9.000 de magazine şi 100 de centre.

  • REPORTAJ: Guban, clădită de un om ce abia ştia să scrie. Pantofi pentru Sophia Loren şi Elena Ceauşescu

     Guban – creaţia unui om care abia ştia să scrie şi să citească

    Povestea fabricii Guban este, de fapt, povestea fondatorului acesteia, Blaziu Guban, care a înregistrat, de altfel, brandul Guban, ce cuprindea crema de ghete şi producţia de încălţăminte atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.

    Blaziu Guban a crescut într-o familie de părinţi adoptivi, la Oradea. A făcut cinci clase şi abia ştia să scrie şi să citească. În tinereţe a lucrat ca îngrijitor de porci, iar în timpul primului război mondial s-a angajat la o fabrică de ghete din Oradea, unde a fost fascinat de combinarea substanţelor de acolo.

    În anul 1932, directorul fabricii Filt din Timişoara a mers în vizită la prietenul său care conducea fabrica de la Oradea la care se angajase şi Blaziu Guban. El căuta un chimist bun şi l-a angajat pe Guban la Timişoara. Acolo, în bucătăria locuinţei sale, Guban a creat o cremă de ghete pe care o punea în cutii metalice refolosite.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • După ochelari, Google face şi pantofi vorbitori

    Nu este vorba despre intrarea gigantului online pe piaţa de încălţăminte, ci mai degrabă o încercare de a demonstra cum pot fi folosite tehnologiile companiei, cu precădere cele de publicitate.

    “Pantofii vorbitori sunt un experiment legat de modul în care poţi conecta diverse obiecte, care să spună poveşti pe internet”, a explicat Aman Govil de la Google pentru ABC News. Echipa pe care o conduce Govil a dotat câteva perechi de încălţări sport de la Adidas cu un chip, accelerometru, senzori de presiune, giroscop, speaker şi tehnologie bluetooth. Pantofii pot să avertizeze posesorii că au stat prea mult timp pe scaun şi au nevoie de puţină mişcare, de pildă. Google însă a conceput cele câteva modele mai mult în ideea de a demonstra marilor branduri ce se poate face cu o astfel de tehnologie.

    “Nu intrăm în domeniul producţiei de încălţăminte, suntem în business-ul reţelelor sociale şi publicităţii”, a clarificat Govil.

  • Povestea lui Eugen Păturan, antreprenorul care a lăsat frigiderele pentru o afacere proprie cu pantofi

    EUGEN PĂTURAN SE AFLĂ DE MAI BINE DE TREI ANI LA CONDUCEREA BATA ROMÂNIA DUPĂ CE ANTERIOR A ŢINUT, timp de mai bine de un deceniu, frâiele afacerilor locale ale brandului de electrocasnice Indesit şi după ce a deţinut poziţii de management în companii precum Colgate sau Interbrands. “A fost o decizie dificilă să plec de la Indesit, unde, cu o echipă de opt oameni, am crescut afacerile companiei de la 4 la 64 de milioane de euro.” El povesteşte că în cadrul gigantului de electrocasnice a învăţat să conducă o afacere atât în boom, cât şi în criză.

    Împreună cu soţia sa, Eugen Păturan a preluat franciza Bata în 2003. La momentul respectiv a lăsat afacerea pe mâna soţiei, mulţumindu-se, de-a lungul timpului, să fie un fel de consultant. În 2009 însă businessul Bata a simţit presiunea crizei, motiv pentru care a decis că este momentul unei restructurări dure, prin care să adapteze costurile la situaţia din piaţă. “Nu regret că am renunţat la o poziţie în multinaţională pentru businessul propriu, pentru că nu am timp să mă plictisesc.” Acum însă, faţă de primii ani de criză, munca sa reprezintă doar un proces de “fine-tuning” în care îşi concentrează atenţia pe lărgirea gamei de produse şi pe vânzările de accesorii. Odată cu preluarea poziţiei de director general, Eugen Păturan şi-a împărţit atribuţiile cu soţia sa. Astfel, el se ocupă de dezvoltare, de contractele de închiriere şi de contractele cu băncile în timp ce soţia sa, care ocupă poziţia de administrator, decide partea “estetică” a afacerii, respectiv ce produse sunt aduse în România şi cum sunt acestea expuse în magazine.

    Eugen Păturan îşi aminteşte că în momentul în care a decis să plece de la Indesit piaţa de electro-IT căzuse aproape la jumătate sub povara crizei. Industria de încălţăminte fusese la rândul ei afectată, însă nu în aceeaşi măsură. “Bata a suferit o singură scădere a cifrei de afaceri, în 2008. Atunci, vânzările au scăzut cu 20%”, îşi aminteşte el. După restructurarea costurilor, în pofida scăderii consumului, cifra de afaceri a Bata în România s-a menţinut relativ constantă în perioada 2009-2012 la 22-23 de milioane de lei. “Pentru acest an am bugetat tot afaceri în stagnare.” Eugen Păturan spune că speranţe să se întâmple o minune şi situaţia de pe piaţa locală să se schimbe radical nu există. Astfel, doar dacă guvernul va lua şi măsuri de dezvoltare, nu doar de tăieri de costuri, “este posibilă o revenire a pieţei de încălţăminte în următorii 3-5 ani”. O revenire înseamnă câteva procente în plus în fiecare an şi nu cifrele din 2008, când consumul creştea şi cu 20%. El spune însă că este sigur că direcţia de mers a pieţei şi a economiei în general este în sus. “Am atins fundul gropii. Mai jos de atât nu se poate merge.” El nu dă însă cifre privind valoarea pieţei despre care spune că este foarte greu de evaluat, în contextul în care foarte multe produse sunt vândute la negru. Ultimele cifre oficiale o estimează însă la 700-800 mil. euro.

    IN POFIDA CRIZEI ŞI A EVOLUŢIEI SLABE A CONSUMULUI, el vorbeşte despre o schimbare a comportamentului de consum din 2009 până astăzi. Astfel, dacă în 2009 preţul dicta, începând cu a doua jumătate a lui 2010 preţul a căzut ca importanţă pe poziţia secundă, clienţii fiind tot mai atenţi la caracteristicile produsului. “Aşa a fost şi până în 2008.” Eugen Păturan explică faptul că în prezent primele modele care pleacă de la raft sunt “cele mai bune, cele mai frumoase, cele mai scumpe”. Despre cumpărătorii Bata spune că sunt avocaţi, notari, profesori universitari, în general persoane cu educaţie superioară, venituri peste medie şi o afinitate către brandurile cunoscute. ASTFEL, BATA VINDE ANUAL 100.000 DE PERECHI DE PANTOFI, fiecare cu un preţ mediu de 50 de euro, potrivit calculelor ZF pe baza cifrei de afaceri. “Nu suntem nici un business de volum şi nici unul de lux, care mizează pe preţ. Noi suntem businessul consumatorilor constanţi.” Pe acest segment de piaţă compania se bate cu nume precum Humanic, Otter, Aldo şi Il Passo.

  • Vor ajunge încălţările lui Petru Chiriac în top trei branduri de pantofi din România?

    DRUMUL ANTREPRENORULUI S-A INTERSECTAT CU INDUSTRIA DE ÎNCĂLŢĂMINTE LA SCURTĂ VREME DUPĂ CE A TERMINAT FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR DIN IAŞI. “În timpul studiilor m-am angajat ca director de vânzări pe zona Ardealului la o firmă producătoare de haine de iarnă.” Printre atribuţiile sale se numărau încărcarea maşinilor cu marfă, descărcarea lor şi vânzarea produselor. “Aveam contact cu mulţi clienţi, şi după o perioadă mi-am dat seama că aş putea face mai mulţi bani din vânzarea pantofilor.” Astfel, a ajuns director de vânzări pe zona de est a ţării în cadrul producătorului de încălţăminte Carmens. “Aici am învăţat ce înseamnă pantoful.” În momentul respectiv Carmens deţinea pe piaţa locală atât producţie, cât şi retail. Ulterior, compania a decis să renunţe la magazine şi să păstreze patru fabrici şi o tăbăcărie. “După ce au închis, s-a ivit oportunitatea de a-mi deschide propriul magazin în Iaşi. Era anul 1999 când am deschis primul magazin într-o zonă rezidenţială, lângă parcul lui Mihai Eminescu.” Petru Chiriac îşi aduce aminte că a închiriat un sfert dintr-o alimentară pentru a-şi deschide, la 27 de ani, un butic care vindea în principal pantofi Carmens. “Pe vremea aceea chiria era de cinci euro metrul pătrat.” Numele magazinului, care dă astăzi numele întregii reţele, a fost încă de la început Il Passo, “pasul” în italiană.

    După ce primul magazin a dat rezultate, antreprenorul s-a extins în “aşa-zisele centre comerciale din vremea aceea”. Rampa de lansare a reprezen-tat-o însă Iulius Mall din Iaşi, primul mall din provincie şi al doilea din ţară după Vitan Mall. “Timp de un an am încercat să intru în mallul Vitan, însă am fost refuzat” pentru că nu era un brand cunoscut, nu avea trecerea magazinelor din Bucureşti şi, după cum spune chiar el, nu avea în acel moment o carte de vizită bine pusă la punct şi un portofoliu solid. Petru Chiriac recunoaşte că la început lucrurile au evoluat lent, în contextul în care oamenii – mai ales cei din provincie – nu erau obişnuiţi cu conceptul de mall. “Intrau ca la muzeu şi dacă vedeau un magazin mai bine realizat nici nu intrau deoarece porneau de la premisa că este scump.” În timp, antreprenorul a închis primele două magazine din Iaşi şi l-a păstrat doar cel din Iulius Mall, care atrăsese tot comerţul la vremea respectivă.

    Următorul pas a fost găsirea unui partener şi extinderea în Constanţa, în centrul comercial Tomis. Petru Chiriac s-a asociat atunci cu Corina Gheorghiţă, care este şi astăzi partenera sa în cadrul companiei.
    După ce au cucerit estul ţării cei doi s-au orientat către Bucureşti, unde s-au aşezat în “inima” comerţului local, în Unirea Shopping Center. “Când am venit noi, în 2001, mai era doar mallul Vitan. Era greu să găseşti loc. Spaţiul iniţial a fost la etajul unu, în aripa Splai, iar ulterior ne-am mutat într-o poziţie foarte bună la acelaşi etaj.” A venit apoi rândul marilor oraşe – Braşov, Cluj şi Timişoara şi al celorlalte malluri din Capitală, precum AFI Palace, Băneasa Shopping Center sau Plaza România. “La Braşov am mers pe Strada Republicii, unde eram doar noi printre alimentare, chioşcuri şi cafenele.” Astăzi, lanţul Il Passo a ajuns să numere 13 magazine (12 şi un outlet) şi unul online. Cele mai multe sunt deschise în centre comerciale, deoarece, spune Petru Chiriac, acesta este profilul comerţului local. “Stradalul abia acum prinde contur şi mai ales pentru branduri importante.” Totuşi, antreprenorul spune că atunci când vine momentul să aleagă un spaţiu pentru un nou magazin le preferă pe cele bine poziţionate, premium, chiar dacă acest lucru înseamnă şi o chirie pe măsură. El adaugă că în provincie chiria variază între 30 şi 35 de euro pe metru pătrat, pe când în Capitală valoarea este de două ori mai mare. În acest context, compania a închis magazinul din Liberty Mall la un an de la deschidere.

    Il Passo se adresează clienţilor cu venituri medii şi peste medie, concurenţii companiei fiind Otter, Humanic sau Musette. “Avem furnizori locali şi străini. În ceea ce priveşte partenerii locali, aceştia lucrează în special pentru export. Atunci când lucrează pentru noi, noi le furnizăm modelele şi materialele pe care le aducem din import.” Toţi pantofii, indiferent de locul de fabricaţie, poartă brandul Il Passo. Petru Chiriac spune că are relaţii cu unii colaboratori de acum mai bine de zece ani, când reţeaua număra doar două magazine. Cu alţi furnizori are relaţii de scurtă durată, bazate pe tendinţele vreunui sezon. De exemplu, pentru pantofi din silicon a mers în Brazilia. Deşi se inspiră din trendurile internaţionale, compania are colaborări cu designeri şi cu modelieri (persoane care transpun tehnic desenele designerilor) astfel încât fiecare colecţie să aibă o amprentă proprie, iar modelele să fie adaptate la piaţa locală.

    În contextul în care relaţiile cu furnizorii sunt deja cimentate, Chiriac spune că îşi concentrează atenţia pe dezvoltarea reţelei proprii şi a celor două francize recent adăugate în portofoliu. Astfel, de anul trecut au fost aduse pe piaţa locală brandurile Tamaris şi Staccato. Primul butic al brandului german Tamaris, care se adresează persoanelor cu venituri medii, a fost deschis în Braşov, în Piaţa Sfatului. Magazinele Staccato, pentru tinerii atenţi la ultimele tendinţe ale modei, sunt amplasate în Palas Iaşi şi în AFI Palace Cotroceni.

    Petru Chiriac împreună cu partenera sa au mai adus anterior pe piaţa locală şi franciza Tosca Blu. Acum produsele acestui brand mai există doar într-o zonă a magazinului din AFI Palace. “A performat până în 2008, însă ulterior s-a restrâns targetul, oamenii devenind mai atenţi la preţuri. Am păstrat însă produsele pentru clienţii fideli.” El spune că în prezent, piaţa din România încă nu suportă preţurile produselor premium. “Astfel, în Italia produsele premium, şi nu cele ale marilor branduri, au preţuri ce variază între 280 şi 380 de euro pentru o pereche de pantofi de calitate impecabilă. În România ori nu aducem astfel de produse, ori suntem obligaţi să reducem adaosul pentru a putea vinde.”

    Actualele proiecte ale lui Petru Chiriac se axează pe branduri medii şi peste medie. “Cu Il Passo ne vom mai dezvolta dacă se va ivi ocazia, respectiv dacă se va mai deschide un mall unde trebuie să fim.” El explică faptul că centrele comerciale trebuie analizate deoarece un contract se încheie pe 5-10 ani, astfel că nu poţi ieşi când vrei, fiind nevoit să rămâi chiar dacă respectivul proiect nu performează. Pentru acest an antreprenorul se uită în principal la Bucureşti, şi tot la centre comerciale. Nu va ocoli însă nici provincia. El spune că un brand nou adus pe piaţă are nevoie de cel puţin trei ani ca să crească şi să devină cunoscut. “Trebuie neapărat să fi prezent în Bucureşti, aici e piaţa.” El explică de asemenea că va merge cu noile branduri în mallurile despre care deja ştie cum performează.

    “Nu mai sunt vremurile când deschideai un magazin şi mergea din primele luni.” În pofida acestei situaţii dificile compania a adus două noi branduri pe piaţa locală pentru că, spune Petru Chiriac, a dorit să îşi întărească poziţia. “A fost o decizie strategică pentru grup. Vrem să ocupăm nişe libere şi să profităm de slăbiciunile unor branduri.” În acest context, anul acesta grupul se va extinde cu 4-5 magazine noi, urmând a ajunge la un total de 20. Expansiunea este justificată de faptul că Petru Chiriac vede o revenire a vremurilor bune peste 3-5 ani. Tot în viitor el se gândeşte şi la o ieşire a companiei pe pieţele externe, însă “este o decizie ce trebuie analizată bine. Brandul este cel care contează în cazul unei astfel de mutări”. Pentru moment însă, antreprenorul joacă sigur, în aşteptarea unei mutări din partea economiei.

  • Proprietarul Zara produce local opt milioane de haine şi pantofi, 1% din total

    Inditex, cel mai mare grup de modă din lume, produce anual în sistem de lohn în România peste opt milioane de articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, respectiv 1% din totalul producţiei de la nivel mondial.Ulterior, produsele sunt vândute în toate colţurile lumii cu 140-150 mil. euro, potrivit estimărilor ZF. Preţul de producţie este însă mult mai mic, în contextul în care preţului de la poarta fabricii i se adaugă o serie de alte costuri, precum cele de transport şi ambalare. “Inditex are o bază stabilă de furnizori în România. Avem o relaţie de lungă durată cu circa 80 de producători care ne oferă o largă varietate de haine şi pantofi. Producţia în România reprezintă aproximativ 1% din producţia totală a Inditex”, spun reprezentanţii grupului spaniol. Potrivit ultimului raport financiar al gigantului Inditex, aferent anului 2011, grupul a produs anul trecut – direct sau în sistem de lohn – 835 de milioane de articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte. .În acest context, piaţa locală a contribuit cu peste 8 milioane de produse. “Inditex are o reţea extinsă de furnizori în peste 40 de ţări. Peste 50% din producţia agregată vine de la furnizorii de proximitate, localizaţi în state precum Spania, Portugalia, Turcia, Maroc, dar şi în alte state europene, precum România.” Inditex nu este însă singurul retailer de talie mondială care produce în România, C&A şi H&M având de asemenea o serie de parteneriate cu jucători de pe piaţa locală.

    Citiţi articolul integral pe www.zfcorporate.ro

     

  • Moda 2013: cine n-are artişti plastici să-şi cumpere (FOTO)

    Una din ultimele tendinţe în domeniul modei presupune colaborarea creatorilor de haine cu artişti plastici pentru diverse colecţii, scrie The Telegraph. Astfel, fondatoarea casei de modă Marni, Consuelo Castiglioni, a făcut echipă cu artistul american Brian Rea la realizarea unor genţi şi tricouri, precum şi cu olandezul Rop van Mierlo, impresionată fiind de seria de picturi cu animale sălbatice ale acestuia. Amprenta lui Van Mierlo se regăseşte în colecţia de primăvară/vară 2013.

    La rândul său, Lacoste Live! a lansat o minicolecţie în colaborare cu ilustratorul american Micah Lindberg.

    Loewe a colaborat cu artistul spaniol Antonio Ballester Moreno la o gamă de eşarfe.

    Producătorul american de articole de lux Coach a transpus arta lui James Nares în genţile sale de damă.

    Nici Louis Vuitton nu s-a lăsat mai prejos, realizând în parteneriat cu cunoscuta artistă japoneză Yayoi Kusama o colecţie de articole vestimentare, pantofi şi genţi.

  • Petrecerea de aniversare a pantofilor Louboutin (VIDEO)

    Loubotin şi-a câştigat renumele în lumea modei graţie pantofilor săi cu talpă roşie, semn distinctiv care se poate vedea în multe fotografii în care sunt surprinse vedete. Ideea de a colora în roşu tălpile pantofilor creaţi de el i-a venit designerului francez atunci când, la începutul carierei sale, a văzut o tânără vopsindu-şi unghiile cu ojă roşie, iar inspiraţia s-a dovedit foarte profitabilă, după cum s-a dovedit ulterior.

    Expoziţia deschisă recent va putea fi vizitată până la 9 iulie şi prezintă procesul realizării pantofilor ce poartă semnătura lui Christian Louboutin, de la concept la realizare.

    Prezentarea este completată de apariţia holografică a celebrului manechin Dita von Theese, care defilează încălţată cu pantofi creaţi de designerul francez.

  • Razboiul talpilor rosii a inceput: celebrul creator de pantofi de lux Christian Louboutin pierde prima lupta in fata lui Yves Saint Laurent

    Incaltarile marca Louboutin se afla in garderoba oricarei vedete care se respecta si pana nu demult puteau fi imediat recunoscute dupa talpa lor rosie. O pereche de incalatari Louboutin costa peste 500 de euro si de aceea este foarte important sa-si pastreze o anume nota de unicitate si exclusivitate, iar pana nu demult, talpile rosii erau unul dintre elementele care contribuiau la aceasta impreise.De cand si alti designeri au inceput sa puna talpa rosie la pantofi, la casa Louboutin au aparut primele semne de ingrijorare si nu a durat mult pana cand celebrul designer sa ia masuri pentrru a-i opri.

    O astfel de masura a fost procesul pe care Christian Louboutin l-a intentat rivalului sau Yves Saint Laurent atunci cand si el a decis sa-i “fure” ideea de a avea pantofi cu talpa rosie. Din pacate pentru Louboutin, judecatorul nu i-a sustinut cauza, spunand ca acuzatiile sale sunt extrem de “vagi”. Facand o comparatie, ar fi fost ca si cum cineva ar fi trebuie sa-i interzica lui Monet sa foloseasca o anume nuanta de albastru doar pentru ca Picasso ar fi folosit-o inaintea lui.

    Potrivit Business Insider, lupta este insa departe de a se fi incheiat, insa deocamdata se noteaza o mare victorie pentru YSL, chiar daca ar putea fi doar temporara, dar si pentru designerii mai mici care obisnuiesc sa fabrice copii dupa modele celebre ale caselor mai mari.