BusinessMagazin

Tag: opinie

  • Ce se-ntâmplă când nu mai eşti util economiei

    Paula! Paula!”, a strigat în miez de noapte, la intervale regulate, timp de zeci de minute, vocea vlăguită a unui bătrân – căzut în baie, din câte ne-am putut da seama –, trezind mai mulţi vecini îngrijoraţi. După telefoane date poliţiei, pompierilor şi, într-un final, fiului, ni s-a spus să nu intervenim în niciun fel, că vor veni copiii să îl ajute. Însă după mai bine de o oră abia aveau să sosească copiii şi ambulanţa, pentru a-l transporta la spital.

    Din păcate, sunt multe cazuri similare, iar unii bătrâni nu au nicio şansă. Fie pentru că trăiesc izolat, fie pentru că nu are cine să îi ajute.

    Pandemia a mobilizat mulţi voluntari, dar, reintraţi în normal, vârstnicii s-au trezit din nou singuri.

    Cazurile bătrânilor de la azilul din Voluntari, cu zeci de oameni găsiţi mai mult morţi decât vii, a adus în atenţia autorităţilor instituţiile de profil, unde s-au găsit, în urma controalelor, zeci de nereguli. Asta în rândul celor care nu au apucat să ascundă gunoiul sub preş. Pentru că, în momentul în care se face atâta vâlvă la „competiţie”, e clar că nu ai cum să scapi, aşa că te apuci să cârpeşti cât poţi până îţi vine rândul pe lista de inspecţie.

    E trist că bătrânii, după o viaţă în care şi-au adus fiecare cum a putut contribuţia în societate, ajung să fie priviţi doar ca o vacă de muls. De copii, de nepoţi, de vecinii care se dau bine „pe lângă ăl bătrân, că n-are copii şi poate-mi lasă mie casa” şi de caracatiţele numite centre de îngrijire, dar care în realitate devin sicrie pentru morţii vii. Şi asta într-un caz bun, în care au ceva de lăsat, oricât de infimă ar fi valoarea, şi pentru care neamurile sunt în stare să se târască unele pe altele prin tribunale.

    În România există bătrâni care nu au ieşit niciodată din satul, din comuna sau din judeţul în care s-au născut. Singura lor realitate a fost o vacă, o casă de chirpici, o fântână şi o grădină de legume. Bineînţeles, unii au avut posibilitatea să facă mai mult de-atât şi nu au făcut-o. Însă unii nu au avut aceste şanse. De pensiile mici şi condiţiile mizere în care ajung să trăiască după ce dau aproape toţi banii pe medicamente şi produse care să le asigure subzistenţa, la sate şi oraşe deopotrivă, nici nu mai are rost să vorbim.

    Îngrijirea privată e costisitoare şi în multe cazuri nici ei, nici copiii lor nu şi-o permit, sau mai e şi varianta în care copiii şi-ar permite dar au alte priorităţi ori au avut o relaţie defectuoasă cu părinţii de-a lungul anilor şi nu sunt dispuşi să facă un astfel de sacrificiu.

    Vorbim şi de o lipsă de educare a pieţei, pentru că mulţi nu înţeleg importanţa unei îngrijiri specializate. Ori aleg, pentru o viitoare moştenire, să rămână ei să îngrijească rudele în vârstă, acumulând frustrări pe care banii, casele primite nu le vor putea compensa.

    Iar în ceea ce priveşte instituţiile dedicate, dincolo de controalele care vizează condiţiile oferite de azile – care trebuie îmbunătăţite şi adaptate pentru persoane cu nevoi speciale –, de la paturi rabatabile la butoane de panică, şi am menţionat doar lucruri de bun simţ, ar trebui să se pună, de asemenea, un mai mare accent şi pe personalul acestor centre. Începând cu teste psihologice şi controale de rutină. Pentru că nu e o meserie în care să laşi pe oricine, cum nici la grădiniţă/şcoală nu laşi copilul într-o clasă a unei educatoare/învăţătoare cu probleme psihice sau de comportament. Într-o astfel de meserie nu e de ajuns să speli pe cineva, să îi duci o farfurie de mâncare. Răbdarea, empatia, blândeţea sunt obligatorii.

    La pol opus, avem exemplul Vestului. În străinătate vezi vârstnici la cafea, la restaurant. Savurează din plin zilele „fără ceas” de după încheierea carierei. Au timp – şi bani – să călătorească, să îşi descopere mici hobby-uri. Ba mai mult, state ca Olanda au construit adevărate sate destinate pensionarilor, pentru ca aceştia să aibă un loc sigur în care să fie îngrijiţi adecvat.

    Întorcându-ne însă la realitatea autohtonă, măcar din punctul de vedere al pensiilor private perspectiva e optimistă: la începutul acestui an, sistemul de pensii private din România, format din Pilonul II – fondurile private obligatorii la care contribuie câteva milioane de salariaţi români cu o parte din venitul brut lunar – şi Pilonul III – fonduri private facultative la care contribuie câteva sute de mii de români cu o sumă decisă de ei înşişi -, a spart pragul de 100 mld. lei active (20 mld. euro), potrivit ZF. Dar dincolo de un viitor mai echilibrat pentru generaţiile aflate acum în câmpul muncii, e important să nu le dăm uitării nici pe cele de dinainte. Şi dacă nu avem un bunic sau un părinte, să „adoptăm” unul, dezinteresat.

    Luând exemplul lor, mare atenţie cum vă pregătiţi de pensionare! Încercaţi să vă bazaţi pe voi înşivă, pe propriile economii, pe evitarea datoriilor, pe asigurarea prin forţe proprii a unui loc pe măsura stilului vostru de viaţă, fie el modest sau luxos, şi cel mai important, menţineţi relaţiile cu oamenii, pentru a evita, peste ani, cea mai dureroasă problemă a bătrâneţii: singurătatea.  

    Andra Stroe este jurnalist Business Magazin

    (andra.stroe@businessmagazin.ro)

  • Opinie Dragoş Damian, Terapia: Hidroelectrica – mai ţineţi minte cine a salvat-o de la faliment? Şi cum a fost răsplătit pentru asta?

    Ca sa clarificam din capul locului, sa vorbesc eu despre listarea Hidroelectrica este ca si cum un broker la bursa ar vorbi despre mecanismul de actiune al combinatiei fixe ivacaftor + tezacaftor + elexacaftor. Indraznesc totusi sa salut listarea IPO a companiei ca pe un succes epic al pietei de capital din Romania, in general al capitalului romanesc.

    In primul rand listarea Hidroelectrica este un succes de marketing si PR. Modul in care a fost pregatita listarea, pretul de listare, emotia crescendo, etc. ii face invidiosi pe specialistii in domeniu, Firma de marketing si PR care a stat in spatele proiectului merita felicitata – cel mai simplu exemplu, indice bursier “H2O”, adica oamenii astia chiar sunt buni, asteptam si un slogan “Hype pe H2O”, cum a propus un coleg.

    Ce-i drept, s-a investit in marketing si PR, o mare parte costul listarii de 400 de milioane lei sigur acolo s-au dus.

    In al doilea rand, listarea Hidroelectrica este un succes de miscare masiva de bani. A extras bani albi sau negri din logica imobiliarelor, a importurilor, a cumpararii de bolizi scumpi sau, pur si simplu, a tinerii lor sub perna si i-a trimis sa faca si mai multi bani pe piata de capital, acolo unde in toate tarile care se respecta se joaca in liga mare. Istoricii economici spun ca dainuirea capitalismului a fost posibila pentru ca banii s-au miscat in piata de capital, unde nici macar politicul nu poate influenta mare lucru, chiar daca primeste din cand in cand ponturi din interior.

    In al treilea rand, poate inca nu a fost perceputa aceasta latura idealista, listarea Hidroelectrica este un succes de patriotism. Romanii care au scos banii din buzunar au facut-o si pentru ca probabil au inteles ca mancarea, energia, chimia si apararea trebuie produse intr-o mare masura in tara. Romania este astazi profund captiva din cauza dezindustrializarii. 

    Piata specialistilor s-a impartit imediat in pro si contra subscrierii, astfel incat acum nu ne mai ramane decat sa asteptam sa vedem daca va invinge teoria planificarii strategice pe termen lung sau teoria oportunitatii imediate. 

    Un lucru este sigur. De maine incolo, cand Noua Hidroelectrica va incepe sa-si numeasca structurile de conducere, toti ochii vor fi pe viitorul CEO si pe viitorii membrii in CA. Intelegem din toate discursurile de afaceri sau politice ca Romania va avea in viitorul apropiat abundenta de energie din gazul extras din Marea Neagra, din microcentralele nucleare, din fermele eoliene si solare, din pacura si cocsul care inca domina productia de energie. Si, desigur, Romania va avea energie din apa. Cu un astfel de surplus si o astfel de competitie pe toate drumurile, va fi extrem de greu sa te ridici la asteptarile pe care le au in acest moment investitorii.

    Intre timp v-ati reamintit sau ati dat un google si ati aflat cine a salvat Hidroelectrica de la faliment si cum a fost rasplatit pentru asta. Fara el nu am fi avut astazi acest succes al capitalului romanesc, am fi avut inca un jucator industrial inchis.

  • Opinie Dragoş Dragoteanu, Euroest: Sold, but we have more! Dacă statul vinde tot, ce mai rămâne de furat?

    Remarcabil ultimul articol al d-lui Cristian Hostiuc

    Citeam si ma minunam ce potential ar avea BVB, cu numai cateva miscari curajoase ale noului Guvern. Si nu cred ca numai piata de capital ar parcurge un boom, ci si economia Romaniei. Implicit PIB-ul tarii. Macar de-ar citi si tovarasul Ciolacu sau de i-ar sopti consilierii mai destupati la minte despre subiectul expus. Toate bune si frumoase, teoretic. Practic, editorialul respectiv mi se pare o veritabila provocare pentru decidenti.

    Parcurgand materialul scris, ma gandeam la cantitatea enorma de bani, dornica sa intre in lupta pe Bursa. Fara sa vreau am facut legatura cu banii nefiscalizati, dar care sunt la vedere in banci. In Grecia piata neagra a ajuns oficial la 60 miliarde de euro/ an si cred ca incepem sa-i concuram serios. Niste intrebari merita puse:

    – daca peste 1 miliard de euro a fost disponibil instantaneu, la prima strigare cu ”spirit” speculativ, daca tovarasul Ciolacu pune in practica propunerile, sigur mai strang romanii din dinti si mai aduc din neant cateva miliarde pe bursa. ANAF il asteapta pe Nutu Camataru sa le faca un training pentru recuperea banilor la buget?;

    – daca unii soferi de demnitari au ajuns sa faca camine de batrani, si-i storc de viata la propriu, credeti ca niste oameni cu pregatire, functii si influenta (politica si administrativ bugetara) nu sunt capabili sa stoarca o companie de stat pana sucomba financiar? Ceea ce dispare de la stat nu lasa urme, se dilueaza si facturile le platim la comun;

    – de unde sunt zeci de mii de masini de aproape 100.000 euro, pe strazile patriei? Aici indraznesc si o intrebare suplimentara: cum sa ne lase austriecii in Schengen cand, comparativ, ei conduc niste rable pe langa romani? Ca doar invidia e un sentiment universal si nu se trateaza cu snitel vienez si strudel cu mere!

    Sa se vanda tot, dar absolut tot, ca sa stim o treaba! Sa fie totul transparent, ca sa afle poporul ce-a mai ramas de dat. Tara noastra a fost ”mulsa” in ultimii 33 de ani si se incapataneaza sa ne mai ”hraneasca” cu minuni. Scutiri, derogari, exceptii, amnistii, ordonante cu dedicatie, legi speciale etc. Foarte bine, tara bogata, oameni bogati. Nu toti romanii pot sa se infrupte din avutia tarii. Cei putini, dar puternici, iau ceea ce renteaza. Cei multi se aleg cu ce ramane dupa ei sau cu praful de pe toba. 

    Ideea de a atrage cat mai multe companii de stat si private pe bursa este excelenta. As propune si Tarom, care a scos cele mai multe curse spre tarile unde traiesc cel putin 2 milioane de romani (Italia, Spania). Spre Berlin, capitala motorului economiei UE, nu exista cursa directa. Sau sa incercam CFR, unde iti vine sa vomiti daca ai nevoie la toaleta. Daca tot propuneti sa cotam la Bursa firmele de stat, corect ar fi sa le scoatem si pe cele care ne manca zilele, nu numai ”perlele”. Pentru firmele de stat deja cotate, atragerea de capital pentru noi investitii este o necesitate. 

    Daca vorbim de pus la ”taraba” ce avem mai bun pe piata de capital, ma tem ca exista si cateva dileme:

    – pana sa decida tov. Ciolacu, nu credeti ca trebuie sa accepte si ”baietii”? Ei, stapanii companiilor de stat, bugetarii de lux, care pazesc cu sfintenie si cu o tenacitate de invidiat ceea ce a mai ramas de ”muls”. ”Cainele nu pleaca de la macelarie”, iar macelaria este locul de unde se traieste bine si confortabil, fara prea mari eforturi;

    – pe langa Compania Aeroporturi Bucuresti, pe care ati dat-o ca exemplu, sunt nenumarate alte companii de stat care pot sa instraineze bunuri mobile si imobile. Credeti ca exista suficient capital autohton, prin care ”baietii” sa se asigure ca ceea ce se scoate la vanzare va ajunge la cine trebuie? PNRR ne-a obligat sa scoatem Hidroelectrica pe Bursa. H2O nu a fost propusa de ”baieti”, de dragul economiei de piata libere;

    – oare, romanii pot cumpara astazi tot ceea ce ar mai fi de vandut? Daca se vand toate odata, nu riscam ca firmele de stat strategice sa fie detinute majoritar de straini si noi sa jucam la bursa cateva actiuni, ca sa ne aflam in treaba? Intrarea in UE, NATO si Schengen (speram!) au un cost scump, nu numai beneficii.

    Cand pun aceste intrebari, nu cred ca sunt singurul care gandeste asa. In opinia mea, mafia economica la nivel de stat exista peste tot in lume. Antreprenorii romani cred ca inca prefera un business mic/ mediu pe care-l pot gestiona la nivel individual/ de familie/ de echipa, decat sa riste sume mari pe bursa, acolo unde jocurile sunt facute de investitorii mari, care isi permit pierderi. Desigur, sunt romani care castiga bani frumosi si pe Bursa.

    De la primul curs de valori mobiliare din Romania, dupa Revolutie, tinut de Virgil Anastasiu, am retinut ca prima regula pe bursa este sa investesti exact banii de care te poti lipsi. Prin H20, romanii au demonstrat ca sunt si curajosi si dornici de adrenalina bursiera. Pe langa straini, cat mai multi romani sper sa fie investitori in actiuni, ca sa aiba ce cumpara toata lumea. Sa scoatem insa numai ceea ce este sigur vandabil mi se pare o mare provocare.

     

  • România, land of choice

    Recunosc că mă număr printre cei care au tendinţa să observe mai des lucrurile mai puţin plăcute la ţara noastră – poate este şi defect profesional, având în vedere că deseori scriem despre birocraţie, servicii proaste, lipsa infrastructurii dezvoltate şi în consecinţă a investiţiilor pe care le-ar putea atrage aceasta etc. etc. De aceea opinia unui străin care trăieşte şi vorbeşte despre ţara noastră este deseori ca un duş rece, care-mi aminteşte totuşi că lucrurile nu stau chiar atât de rău pe cât le percepem noi. De data aceasta mi s-a întâmplat asta citind materialul de la rubrica Expat în România scris de Vlad Nedelcu, un elev de doar 17 ani care a fost la noi în practică alături de colega sa, Mara Stănciulescu şi cărora le mulţumim pentru implicarea şi profesionalismul de care au dat dovadă deja, în cele două săptămâni petrecute alături de noi.  El i-a luat un interviu profesoarei sale britanice Jane Baker, de la International British School of Bucharest (IBSB).  Jane are o perspectivă cât se poate de realistă asupra României, despre care spune că a evoluat mult: „Uneori, le spun celor care mă vizitează aici şi care sunt critici cu un aspect sau altul că această ţară are o economie de piaţă de numai 30 de ani. Ar fi nerealist să ai aceleaşi aşteptări ca în cazul Elveţiei, de exemplu”.

    Cu asta în minte, subliniez încă o dată câteva dintre aspectele pozitive evidenţiate şi de ea în interviul pe care îl veţi regăsi în paginile acestei reviste, la care mai adaug şi eu unele idei, pentru care poate ar trebui să fim recunoscători, uneori, că trăim în România (iar pe cele negative le păstrez de această dată pentru un material următor):

    1. În ciuda infrastructurii mai vechi, România are un sistem de transport foarte convenabil prin comparaţie cu cel din Regatul Unit, de pildă. „Pentru mine, sistemul de cale ferată din România este uimitor: nu mi s-a întâmplat să circul cu întârziere, iar costul este foarte bun. Dacă m-aş întoarce în UK, o călătorie m-ar costa în jur de 100 lire (n.r. 578 lei). Mulţi oameni văd doar neajunsurile, nu şi marele avantaj de a circula ieftin prin ţară”, subliniază Jane.

    2. De asemenea, şi sistemul de transport public i se pare extraordinar prin comparaţie. Companiile de transport din Regatul Unit sunt private, ceea ce face ca serviciile să fie foarte scumpe, iar rutele să urmeze trasee centrale. În Bucureşti, ai posibilitatea să urci în autobuz şi să călătoreşti ieftin către orice zonă a oraşului.

    3. Un salariu decent, aşa cum este cel al unui profesor din sistemul privat, poate să îţi asigure un stil de viaţă confortabil, având în vedere costul vieţii de aici. Potrivit datelor de pe Investopedia citate de ZF, un bucureştean care câştigă lunar 2.450 de euro (puţin peste 12.000 de lei) ar trebui să câştige 4.100 de euro la Viena, 4.650 de euro la Londra şi 5.100 de euro la Paris pentru a-şi permite acelaşi nivel de trai. O cafea în Bucureşti este mult mai ieftină decât în München – în Iaşi, Cluj este şi mai ieftină.  Lucrurile stau, evident, mai bine pentru executivii expaţi, care, dincolo de faptul că deseori au cheltuielile cu locuinţa acoperite de companie, au o remuneraţie ce le permite un stil de viaţă chiar luxos: cele mai bune şcoli pentru copii, destule locuri scumpe în care să îşi petreacă timpul liber.

    4. Vremea – avem încă anotimpuri – deşi, uneori, în Capitală nu pare. Avem munte, mare, zăpadă, zile frumoase şi puţine ploi abundente– ceea ce nu se poate spune despre un britanic, de pildă.

    5. Cei mai mulţi dintre noi îşi permit (sau au deja) o locuinţă – nu mai este de mult un secret faptul că românii sunt cei mai mari proprietari ai Europei, cu peste 95% din imobile aflate în proprietate. Preţul mediu al unui apartament în Bucureşti este în continuare semnificativ mai mic decât cel din capitalele vestice, iar preţul chiriei, încă similar cu cel al ratei la un credit.

    6. În pieţe dezvoltate, precum Germania, a devenit o problemă şi să fii „prea bogat”, având în vedere că este dificil să îţi investeşti banii inteligent, soluţia bancară nefiind ideală. În România există încă dobânzi avantajoase pentru cei care aleg să îşi depoziteze banii la bănci.

    7. Locurile de socializare, de ieşit în oraş, sunt destul de eclectice: există câte o opţiune pe bugetul, gusturile şi fusurile orare ale celor mai mulţi dintre noi (în Centrul Vechi se pare că există o „viaţă de noapte” chiar şi duminică seara), Calea Victoriei este împânzită de tot mai multe localuri, iar restaurantele din nordul Capitalei sunt din ce în ce mai sofisticate.

    8. Cei mai mulţi dintre români sunt încă motivaţi să performeze – după cum observa Johan Gabriels, CEO-ul finte­ch-ului iBanFirst, e mai uşor să găseşti oameni motivaţi în România, decât în Europa de Vest: „În vest suntem răsfăţaţi – nu mai suntem obişnuiţi să suferim. Totul este acolo, la îndemână, au un job uşor”.  

    Lista este deschisă şi vă invit şi pe voi să o completaţi, luând-o ca pe un exerciţiu optimist de vară.

    Ioana Matei, editor Business Magazin

    ioana.matei@businessmagazin.ro

    ioana_luciana_matei

  • Atenţie la cafeaua pe care o beţi dimineaţa din paharele din plastic şi la caserolele din plastic cu mâncare de la birou. Riscaţi să rămâneţi fără urmaşi

    Acesta este un articol despre alte articole, pe care vă invit să le citiţi. Cele mai interesante articole pe care le-am citit în ultima vreme „m-au aruncat pe gânduri”.  De obicei, un articol este valabil atunci, pe loc, şi se şterge imediat din gânduri după ce îl citeşti pe următorul. În cea mai bună situaţie, îi dai share sau comentezi ceva pe seama lui.

    Primul articol este legat de creşterea inexplicabilă a numărului de cazuri de cancer în rândul generaţiei millennials şi este din Financial Times, cel mai important ziar de business din Europa: „The unexplained rise of cancer among millennials. Increasing numbers of younger people in the developed world are being diagnosed with the disease. Scientists are not sure why”.

    Datele analizate relevă faptul că în ultimii 30 de ani, în rândul tinerilor dina G20, ţările cele mai dezvoltate din lume, numărul cazurilor de cancer a crescut cu 22% în rândul celor care au 25-29 de ani. În rândul celor care au 20-34 de ani se înregistrează cel mai înalt nivel de cazuri de cancer din ultimele trei decenii. În schimb, cazurile de cancer la cei care au peste 75 de ani au o scădere constantă, după vârful atins în 2005. Financial Times, adică autorii articolului, spun că nu există explicaţii certe privind această situaţie. Financial Times vine cu grafice extrem de interesante. Forma de cancer care a accelerat cel mai mult în ultimii 30 de ani este legată de cancerul la colon. Cercetătorii încearcă să găsească explicaţii, cele mai la îndemână fiind cele legate de stilul de viaţă stresant, de schimbarea modului de alimentaţie, adică creşterea fast-foodului, de obezitate.

    Poate nu este ceva nou, dar concluzia este că milenialii, adică cei născuţi între 1981 şi 1996, încep să fie din ce în ce mai mult loviţi de cancer. Impactul acestui articol a fost extrem de ridicat în rândul cititorilor din întreaga lume ai Financial Times.

    Al doilea articol este legat de scăderea cantităţii de spermatozoizi, care ajunge să fie o problemă în conceperea copiilor. Titlul articolului din Financial Times este „Global sperm counts are falling. This scientist believes she knows why”.

    Conform datelor analizate pe o perioadă mai lungă de timp de către un cercetător, cantitatea sau volumul de spermatozoizi eliberaţi de bărbaţi scade accelerat în ţările occidentale, şi asta în primul rând din cauza interacţiunii pe care o avem cu plasticul – cafeaua în plastic, mâncarea din casoletă de plastic încălzită la cuptorul cu microunde, sticlele din plastic cu apă sau sucuri, tot ce are legătură cu plasticul atacă corpul într-un fel sau altul, iar rezultatul este cel pe care l-aţi citit mai sus.

    Eu am încercat să fac un rezumat al concluziei, dar trebuie să citiţi şi acest articol. În ultimii ani, din ce în ce mai mulţi bărbaţi au probleme de fertilitate. La început, atunci când el şi ea nu reuşesc să facă copii, femeia este indicată ca fiind cea care trebuie să-şi facă prima analizele şi să descopere de ce. Dar acum vine din spate bărbatul, care în ritmul actual de interacţiune cu chimicalele, cu plasticul, s-ar putea să devină el principala problemă. Este greu de acceptat de către bărbaţi acest lucru, dar datele statistice, studiile clinice indică acest lucru. Cele două articole din Financial Times şi concluziile lor înseamnă în final un impact major în business şi în economiile occidentale.

    În România, cancerul de colon a ajuns pe primul loc ca incidenţă. La nivel occidental sunt sume foarte mari în joc, iar dacă aceste date de cercetare, conform cărora milenialii încep să fie din ce în ce mai loviţi de cancer se confirmă, impactul economic va fi dărâmător. Al doilea articol, cel legat de scăderea cantităţii de spermatozoizi, loveşte în problema demografică a lumii occidentale. Pe lângă faptul că îmbătrânim, pe lângă faptul că familiile doresc mai puţin copii decât rata de înlocuire, avem acum şi această problemă a fertilităţii masculine. Ceea ce are un impact social şi economic major. Vă recomand să citiţi aceste articole, ca o încercare de înţelegere a lumii din jurul nostru.

    P.S. După cele două articole care vă pun pe gânduri, vă invit să citiţi şi un al treilea articol, tot din Financial Times, legat de pizza – „Can an English chef win the Pizza World Championship?”.  

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • În loc să cumpăraţi căni branduite, investiţi în cursuri de engleză corporate şi digital skills!

    Sunt înscrisă pe un grup de Facebook destinat antreprenorilor români şi mi-a atras atenţia o postare prin care proprietarul unui business căuta idei pentru a face o surpriză angajaţilor, propunerile incluzând, în principal, cutii de ciocolată, căni personalizate cu brandul companiei şi multe alte idei în opinia mea nepractice. Care e aportul unei astfel de investiţii pentru businessul respectiv? Va creşte engagementul angajaţilor? Are vreun „ROI” concret, în afară de o plăcere de moment sau o utilitate infimă?

    România se afla, în 2021, pe ultimul loc în Uniunea Europeană la capitolul competenţe digitale de bază, cu un procentaj de 28% din populaţia cu vârsta cuprinsă între 16 şi 74 de ani având cunoştinţe în acest sens, la pol opus faţă de Ţările de Jos (Olanda) şi Finlanda, ambele cu un rezultat de 79%, şi cu o medie la nivelul întregii regiuni de circa 55%, potrivit datelor Eurostat. Problema e că aceste lacune nu sunt întâlnite doar în rândul oamenilor care nu au tangenţe cu sfera tehnologică. Un prieten IT-ist îmi povestea că vin la el colegi din companie – o companie de software – să îl roage să îi ajute cu cele mai simple lucruri, inclusiv să „repare” camera laptopului, al cărei singur „defect” s-a dovedit a fi că avea clapa de protecţie trasă peste ea. Iar cerinţele de acest tip nu vin doar de la departamente adiacente, ci inclusiv din top managementul companiei. Şi în cazul acestor situaţii nici măcar nu vorbim de un digital skill, ci de cunoştinţe de bun simţ.

    Nici în ceea ce priveşte cunoştinţele de limbi străine nu excelăm, deşi mulţi străini ne laudă şi susţin că stăm bine la acest capitol. Dacă e să luăm în considerare engleza, fiind, potrivit mai multor clasamente, cea mai vorbită limbă la nivel internaţional (altele menţionând înaintea ei mandarina şi spaniola), ne situăm ceva mai bine în rândul statelor UE, 26,5% dintre români vorbind-o ca limbă străină, dar încă sub media europeană de 33,8%, clasamentul fiind condus de Malta, cu 90,5%, şi încheiat de vecinii bulgari (15,1%), arată datele ResearchGate.

    Foarte mulţi elevi/studenţi pleacă din şcoală/facultate cu un nivel redus de cunoştinţe de limbă engleză, mai ales dacă vorbim de instituţii unde profesorul nu a avut experienţa vreunui schimb cultural în care să îşi perfecţioneze nivelul, să îşi îmbunătăţească accentul ş.a.m.d, sau de cazuri în care familia nu a avut bani să plătească meditaţii. Nici cursurile de engleză pentru adulţi pe care să ţi le plăteşti singur când intri în câmpul muncii nu sunt extraordinare. Am testat un curs de engleză care costa, dacă îl urmai cap-coadă, nu mai puţin de 4.700 de lei – enorm pentru România, şi în aceste condiţii profesorii căutau termenii pe Google Translate în timpul orei. Iar mulţi angajaţi, dacă trebuie să îşi acopere din salariu o chirie sau o rată consistentă la casă, plus facturi, nevoile de bază, poate şi un concediu sau o ieşire în oraş, nu mai au de unde sau nu se îndură să dea banii şi pe astfel de cursuri, chiar dacă sunt esenţiale şi au potenţialul de a te propulsa în carieră.

    Mai e şi categoria celor care îşi permit să plătească un curs, dar nu se sinchisesc, chiar dacă asta le poate afecta imaginea – pentru că tu, ca CEO, ar trebui să poţi întreţine o conversaţie în engleză cu un partener de afaceri, cu un omolog din altă piaţă; tu, ca manager, ar trebui să poţi susţine o prezentare în engleză.

    Prin urmare, cred că ar fi mai de folos, când aveţi bugete de alocat, în loc să le cheltuiţi pe ciocolată, şepci şi pixuri, să alegeţi, în schimb, un curs de engleză corporate sau unul de digital skills pentru echipe! Mai ales dacă activaţi în turism, HoReCa, vânzări, finanţe sau customer services. Angajatul va fi mai câştigat, compania va fi mai câştigată.  

  • Opinie Cristian Bichi, consilier guvernator BNR. Proiectul euro digital: o “conspiraţie” la lumina zilei ce avansează prudent

    Banca Centrală Europeană a publicat recent un al treilea raport privind euro digital. Documentul, ce creează condiţii pentru închiderea fazei de investigaţie a proiectului privind noua monedă digitală, aduce la cunoştinţa publicului progresele înregistrate în proiectarea acesteia şi paşii ce urmeaza. Deşi raportul abordează doar câteva opţiuni tehnice, fiind în completarea altor două documente anterioare, el permite identificarea de răspunsuri la afirmaţii cu iz conspiraţionist privind euro digital.

    Moneda euro digitală: o conspiraţie sau un proiect ce ţine cont de realităţi şi se desfăşoară transparent?

    Posibila introducere a euro digital este prezentată în unele mijloace de informare în masă drept o conspiraţie, ce are în vedere să atenteze la proprietatea şi viaţa privată a cetăţenilor.În rândurile imediat următoare vom investiga dacă introducerea unei monede digitale de bancă centrală (CBDC) pentru zona euro reprezinta o conspiraţie, urmând a reveni spre finalul textului, după prezentarea conţinutului raportului, cu un punct de vedere privind aşa-zisele obiectivele malefice ale acesteia.

    Potrivit DEX, conspiraţia este o uneltire secretă şi ilegală, îndreptată împotriva statului şi ordinii publice. În cazul activităţilor legate de euro digital întreprinse până în prezent nu pot fi identificate însă astfel de caracteristici. Analiza preliminară efectuată de către Eurosistem[i] şi Comisia Europeană a unei game largi de probleme de natură juridică, tehnică şi de politică economică ce ţin de o eventuală lansare a unei CBDC în zona euro, se realizează la vedere, cu consultarea părţilor interesate (inclusiv legiuitorii europeni) şi cu informare publică periodică asupra opţiunilor alese.

    Proiectul euro digital nu este rezultatul deciziei unui grup restrâns de conjuraţi. El reprezintă o reacţie a unor instituţii europene şi naţionale faţă de evoluţii economice şi geopolitice evidente:

    • reducerea utilizării bancnotelor euro în plăţile de retail ca urmare a revoluţiei digitale, fenomen ce va câştiga teren suplimentar în anii următori;
    • iniţiative de introducere de CBDC de către mari puteri economice ale lumii (de ex. China, India, SUA), ce pun în discuţie viitorul rol (internaţional) al monedei europene;
    • dominanţa furnizorilor străini (firme americane) în tranzacţii de plăţi, ceea ce ridică problema autonomiei strategice europene în domeniu;
    • erodarea continuă a rolului euro, ca monedă publică, datorită dezvoltării (necontrolate) a criptoactivelor, care de la un anumit punct va avea impact negativ asupra conducerii politicii monetare şi menţinerii stabilităţii financiare în statele zonei euro.  

     

    Colaborarea cu toate părţile interesate: un element cheie pentru succesul euro digital

    Introducerea unei CBDC poate influenţa puternic, atât pozitiv, cât si negativ, mediul economic şi social al unei ţări. De aceea, proiectarea şi lansarea sa trebuie făcută numai pe baza analizei temeinice a opţiunilor şi cu angajarea eforturilor unei game cat mai largi de actori, inclusiv sectorul privat şi legiuitorii.

    BCE a subliniat în numeroase rânduri că dezvoltarea euro digital trebuie realizată prudent şi cu implicarea tuturor persoanelor interesate (“stakeholders”). În domeniul respectiv, Eurosistemul colaborează intens cu Comisia Europeană, cu miniştrii de finanţe din zona euro şi cu legiuitorii europeni (Parlamentul European şi Consiliul UE). De asemenea, aşa cum subliniază raportul Eurosistemului, un dialog regulat despre euro digital are loc cu participanţii de piata prin European Retail Payments Board (ERPB). Astfel, toate părţile de piaţă, inclusiv băncile, furnizorii de servicii de plăţi (PSPs), consumatorii şi comercianţii pot să-şi exprime opiniile despre opţiunile tehnice şi de distribuţie identificate de Eurosistem.

    Raportul subliniează că în trimestrul al doilea al anului 2023, Comisia europeana va propune o reglementare pentru introducerea unui euro digital. Reglementarea va fi dezbătută de către legiuitorii europeni, iar Eurosistemul va modifica proiectul euro digital în funcţie de rezultatul deliberărilor legislative. În acelaşi timp, BCE şi băncile centrale naţionale din zona euro vor trebui să înainteze cu proiectul pentru a “a fi gata să emită euro digital la timp odată ce actul legal a fost adoptat, dacă Consiliul Guvernatorilor va decide să treaca la emitere în viitor”.

    Ce elemente noi aduce cel de al treilea raport?

    Raportul prezintă viziunea Eurosistemului privind aspectele de mai jos:

    • accesul la euro digital: Eurosistemul propune ca într-o fază iniţială accesul la noua monedă digitală europeană să fie acordat rezidenţilor, comercianţilor şi guvernelor din zona euro. Cetăţenii din zona euro nerezidenţi vor putea avea acces, cu condiţia să aibă un cont deschis la un furnizor de servicii de plăţi din zona euro. Accesul pentru consumatorii din Spaţiul Economic European şi ţări terţe selectate ar putea fi acordat cu ocazia unor emisiuni ulterioare. Comercianţii din zona non-euro vor putea accepta euro digital, dar toate sumele primite vor trebui transformate imediat în monedă privată (detineri clasice de euro în conturi bancare la bănci comerciale) prin intermediul unui furnizor de servicii de plăţi din cadrul zonei euro;
    • deţinerile de euro digital: persoanele fizice din Euroland vor avea dreptul la deţineri de euro digital ce vor fi supuse unor limite uniforme[ii], care să acopere plăţile zilnice ale acestora. În primele faze, nu se va permite comercianţilor şi guvernelor să menţina solduri în euro digital. Deţinerile acestor ultime persoane în noua monedă digitală publică vor avea limite zero, ce vor putea fi depăşite, din motive tehnice, numai pentru câteva secunde, pentru a permite aplicarea mecanismelor cunoscute sub denumirea de “cascadă” şi de “cascadă inversă”. În primul caz, atunci când se va primi o plată în euro digital, lichiditatea în exces va fi transferată în mod automat într-un alt cont de monedă privată ales de utilizator. În cel de al doilea caz, ce presupune o ieşire de fonduri în euro digital, lichiditatea necesară va fi atrasă dintr-un cont asociat de monedă privată. În acest fel, mecanismele descrise mai sus vor asigura intrări şi ieşiri line de fonduri pentru derularea plăţilor în ambele sensuri.
    • activităţile de identificare şi autorizare necesare pentru deschiderea de conturi denominate în euro digital pentru utilizatorii finali (“on-boarding”): pentru acest set de acţiuni, instituţiile financiare vor urma procedurile deja stabilite pentru deschiderea conturilor de plăţi pentru clienţii lor.
    • aspecte privind distribuţia euro digital: Eurosistemul va emite euro digital, dar distribuţia acestui tip de monedă va fi asigurată de furnizori de servicii de plăţi (“payment services providers”- PSPs), aşa cum sunt definiţi aceştia în Directiva privind Serviciile de Plată (PSD2)[iii]. Furnizorii respectivi vor trebui să îndeplinească o serie de condiţii pentru a avea acces la schema de distribuire, pentru a se obţine încredinţarea că distribuţia euro digital se va face de către intermediari financiari apţi pentru aceasta şi care vor facilita îndeplinirea obiectivelor de politică legate de noua monedă digitală. Utilizatorii finali vor fi în măsură să acceseze şi să utilizeze euro digital fie prin aplicaţiile existente de plăţi/banking “on-line” ale PSP (abordare integrată), fie printr-o aplicaţie oferită de Eurosistem. Ultima aplicaţie va reprezenta un punct de intrare armonizat pentru functionalităţi de plăţi de bază, ce va asigura doar conectarea cu sistemele furnizorilor de servicii de plăţi.
    • servicii şi funcţionalităţi în euro digital: Eurosistemul prevede că PSP vor putea asigura servicii de bază, opţionale şi cu valoare adăugată pentru utilizatorii finali. Serviciile de bază, cum ar fi deschiderea/închiderea unui cont de euro digital, funcţionalităţi de identificare şi autorizare a utilizatorilor la deschiderea de conturi, functionalităţi de asigurare a intrărilor şi ieşirilor de fonduri în/din conturi, atât în mediu “on-line” sau “off-line”, vor fi obligatorii pentru instituţiile distribuitoare de euro digital. Plecând de la serviciile de bază, instituţiile vor putea oferi în mod voluntar servicii adiţionale (de ex. plăţi periodice) şi servicii cu valoare adaugată (de ex. plăţi condiţionate).
    • plăţi transfrontaliere: prioritatea Eurosistemului este asigurarea la timp a unei monede digitale publice pentru zona euro. Dacă aceasta va fi introdusă cu succes în spatiul geografic respectiv, se va putea trece la stabilirea interoperabilităţii între euro digital şi un alt sistem de monedă digitală de bancă centrală (CBDC) din altă jurisdicţie, în condiţiile existenţei unor interese reciproce.

     

    Paşii următori

    Opţiunile de proiectare pentru euro digital aprobate de Consiliul Guvernatorilor BCE şi prezentate în ultimul raport permit ca faza de investigare să se apropie de final. Pe baza ultimelor opţiuni şi a celor din rapoartele precedente, Eurosistemul va pregăti un concept cuprinzător pentru euro digital ce va fi discutat cu părţile interesate în perioada următoare, pentru imputuri suplimentare.   Consiliul Guvernatorilor va evalua rezultatul fazei de investigare în toamna acestui an şi va decide dacă va lansa sau nu faza următoare a proiectului (“faza de realizare”)[iv].

     

    Euro digital, dreptul la viaţă privată şi moneda programabilă

     

    Trecerea în revistă a progreselor în proiectarea euro digital înregistrate în ultimele luni, reliefate în paragrafele anterioare, ne permite să oferim, acum, răspunsuri la câteva teorii ale conspiraţiei avansate în legătură cu noua monedă digitală europeană.

    • protecţia vieţii private

    În opoziţie cu ceea ce afirmă unele persoane, băncile/intermediarii financiari nu vor dispare ca urmare a eventualei implementări a euro digital şi datele clienţilor nu vor fi centralizate la nivelul Eurosistemului. După cum se specifică în raport, distribuirea monedei digitale emise de Eurosistem va fi asigurată de către intermediari financiari (în principal, bănci), aceştia urmând a se ocupa de activităţile de identificare şi autorizare a clienţilor atunci când vor deschide conturi acestora în moneda publică. Eurosistemul va oferi numai servicii de decontare, dar nu va avea acces la date personale şi nici nu va gestiona conturile denominate în euro digital ale clienţilor. Datele personale şi cele privind tranzacţiile în noua monedă digitală vor fi accesibile numai intermediarilor financiari pentru a fi respectate cerinţe legale deja impuse acestora (de ex. cele ce ţin de prevenirea spălării banilor/finanţării terorismului sau a evaziunii fiscale). În aceste condiţii, Eurosistemul nu are cum să fie acuzat că doreşte să impună euro digital ca un instrument de control totalitar, aşa cum se afirma într-un ziar financiar autohton în urmă cu numai câteva zile. Mai mult, nu trebuie uitat că BCE a propus ca legiuitorii europeni să fie aceia care vor decide unde va fi stabilit echilibrul între apărarea vieţii private a cetăţenilor şi celelalte obiective de politică publică. Altfel spus, Parlamentul European (ce reprezintă cetăţenii europeni) şi Consiliul UE (ce reprezintă statele membre) vor fi entităţile care vor decide dacă nivelul protecţiei vietii private va fi ridicat mai sus decât este cazul în prezent, Eurosistemul analizând scenarii alternative în acest sens pentru tranzacţii selectate (plăti cu valori reduse, plăţi “off-line”).

    • plăţi programabile/condiţionate versus monedă programabilă

    Raportul consideră că furnizorii de servicii de plati sunt ideal plasaţi ca plecând de la materia brută “euro digital” să dezvolte servicii cu valoare adaugată, cum ar fi plăţi condiţionate. Astfel de tranzacţii, ce se execută automat atunci când condiţii prestabilite sunt îndeplinite, nu reprezintă nimic nou sub soare, ele fiind utilizate şi în prezent în multe ţări. Teoriile conspiraţioniste pun însă semnul egal între plăţile condiţionate, cunoscute şi sub denumirea de plăţi programabile, şi moneda programabilă. Acest din urmă concept ar însemna că un euro digital ar putea fi folosit numai pentru a cumpăra anumite bunuri şi servicii sau că achizitiile respective s-ar putea face doar într-o anumită perioadă de timp şi într-un spaţiu geografic limitat (condiţiile nu sunt stabilite de deţinătorul de euro digital, ci de alte persoane). Raportul ţine să sublinieze că “moneda programabilă contrazice principiile directoare ale euro digital stabilite de Consiliul Guvernatorilor, întrucât convertibilitatea la paritate cu alte forme de monedă nu ar putea fi garantată” Prin urmare, documentul în cauză statuează că euro digital nu va fi niciodată monedă programabilă[v].

    Concluzii

    Eurosistemul are un rol important în proiectul privind euro digital, pentru ca este vorba de o monedă digitală de bancă centrală, altfel spus de o creanţă asupra sa, ce se va reflecta în pasivul bilanţului său. Dar BCE şi băncile centrale naţionale din zona euro nu sunt singurele entităţi cu putere de decizie în domeniu, forma finală a euro digital urmând a depinde şi de propunerile legiuitorilor europeni ce vor rezulta din dezbaterea aşteptatei reglementări a Comisiei Europene, care va propune baza legală pentru noua monedă. Trebuie însă precizat că la nivelul instituţiilor şi statelor membre UE este conturată puternic ideea că euro digital trebuie să ofere asigurarea că vor exista beneficii pentru consumatori, firme şi economiile nationale în ansamblul lor, că viaţa privată va fi garantată, că vor fi respectate cerinţele legale privind prevenirea spălării banilor, a evaziunii fiscale şi pentru aplicarea sancţiunilor, că vor exista garanţii pentru asigurarea stabilităţii financiare şi că moneda nu va fi programabilă. În aceste condiţii, teorii conspiraţioniste de genul celor amintite în prezenta opinie cu greu ar mai trebui să-şi croiească drum.

     

    PS: Afirmaţiile alarmiste că moneda euro în formă fizică va dispare chiar din acest an nu au niciun temei: noua monedă digitală este proiectata să completeze şi nu să substituie numerarul (cash) în euro. Sămai reţinem că o decizie finală privind emiterea euro digital nu a fost luată încă.

    [i] Eurosistemul se compune din Banca Centrală Europeană ( BCE) şi băncile centrale naţionale (BCN) din zona euro. Eurosistemul nu are personalitate juridică fiind reprezentat de BCE.

    [ii] Principalul motiv pentru care se propune recurgerea la limite asupra deţinerilor în euro digital este dorinţa de a se reduce dezintermedierea financiară şi riscurile asupra stabilităţii financiare. Limita enunţată în prezent este de 3.000 de euro.

    [iii] În această categorie intră instituţiile de credit, instituţiile de monedă electronică şi instituţiile de plată.

    [iv] Faza de realizare nu obligă Eurosistemul să treacă la punerea în circulaţie a euro digital.

    [v] Euro digital trebuie să îndeplinească toate atributele unei monede. Daca ar exista limitări în timp şi spaţiu aplicabile acestuia, euro digital nu ar fi monedă, ci voucher.


     

     

  • Opinie Dragoş Damian, Terapia: “Patriotismul Economic” a lui Marcel Ciolacu şi strugurii din India

    Au tabarat pe lozinca “Patriotism Economic” si au facut-o praf marii consultanti si experti in economie locala, mondiala si stelara – pe care, pentru a reveni cu picioarele pe pamant, i-as aduce o vreme la mine in fabrica sa lucreze ca operatori sau analisti pe echipamente mai sofisticate decat calculatoarele de pe care ei dau “google” pentru a face analize privind viitorul economiei

    https://www.zf.ro/opinii/jocuri-patriotice-11719370

     

    Acum zece ani in centrul Sibiului trona un banner foarte mare pe care scria “Cumpara Fabricat in Sibiu” – cu mesaje care argumentau indemnul: pastrarea locurilor de munca, crearea de noi joburi si profesii, atragerea de noi investitori, etc. Intre timp banner-ul a disparut, nimeni nu mai indrazneste sa rosteasca “cumpara romaneste” fara a fi etichetat drept nationalist-extremist, magazinele belgiene de proximitate vand struguri din India iar romanii se supara ca tara lor este importatoare pana la refuz de mancare, chimie, energie si aparare.

    “Patriotismul Economic” ar trebui de fapt sa fie planul de actiune pentru intreaga Uniune Europeana, nu numai pentru Romania.

    In 2017 un numar enorm de asociatii industriale de manufactura din domenii diverse, cu sediul in UE, care cuprind peste 25 de milioane de angajati si o cifra de afaceri de circa 1000 miliarde de Euro, faceau un apel in ceasul al 12-lea pentru o strategie industriala mult mai ambitioasa decat pana atunci, cu un orizont de timp pana in 2020. In declaratia comuna se arata ca intre 2000 si 2014, cota de piata a industriei europene a scazut de la 18,8% la 15,3%, iar in perioada crizei si post-criza 2008-2014 s-au pierdut 3,5 milioane de slujbe din industrie, circa 10% din numarul angajatilor din unitatile de manufacturiere.

    Asta s-a intamplat pentru ca imediat dupa criza din 2008 liderii marilor economii extracomunitare au pus “Patriotismul Economic” la varful agendei lor de dezvoltare.

    “Make in India” pornita in 2012 a reusit sa transforme tara in “Farmacia Lumii”.

    “America First” inceputa in 2017 avea drept obiectiv sa transforme Statele Unite intr-o superputere in domeniul productiei industriale.

    “Made in China 2025” lansat in 2019 si-a revenit in intensitate si intareste an de an pozitia tarii de “Fabrica a Lumii”.

    Din 2020 incoace, navigand printre crize, Uniunea Europeana a sfarsit prin a avea penurii de medicamente, mancare, energie, armament. Toate astea pentru ca nu a existat “Patriotism Economic”.

    Industriasii din Romania ar trebui sa sustina “Patriotismul Economic” a lui Marcel Ciolacu si in acelasi timp sa ii atraga atentia asupra limitarilor care tin de resursa umana: migratia de neoprit a romanilor spre vestul Europei, penuria ingrozitoare de muncitori si ingineri din fabrici, constructii si agricultura si imbatrinirea populatiei.

    Merita incercat “Patriotismul Economic” chiar si cu riscul de a ajunge la fel de rebeli ca Polonia si Ungaria, care sunt mari amatoare de asa ceva. Insa Marcel Ciolacu stie cu siguranta ca sunt multi romani care si-ar dori ca Romania sa fie rebela macar 10% din cat sunt Polonia si Ungaria.

    Ieri Presedintele Emanuel Macron a promis alocarea a 50 de milioane de Euro pentru proiecte care vizeaza reducerea dependentei Frantei de importurile extracomunitare de medicamente. Ce este asta daca nu “Patriotism Economic”?

     


     

     

  • Harry Meintassis, partener al companiei de consultanţă Meintassis Partner: Drumul către succes: Să iubeşti dificultatea

    Să te confrunţi cu provocări în fiecare zi te va face mai fericit, împlinit şi competent într-o lume în continuă schimbare. Învaţă cum să transformi dificultatea în avantaj. Dacă te-aş întreba să-ţi aminteşti cele 2-3 momente definitorii din viaţa ta, ce ai spune?

     

    Natura umană este complexă. Pe de o parte, căutăm confort. Familiaritate. Siguranţă. Satisfacţie imediată. Suntem tentaţi să folosim scurtături, să alegem calea cea mai uşoară. Să repetăm şi să replicăm ceea ce deja ştim. Până la urmă, creierele noastre limbice – responsabile de emoţii, memorie şi judecăţi inconştiente – ne îndeamnă să evităm pericolul sau durerea şi să căutăm plăcerea.

    Dar dorim şi să trăim o viaţă plină de sens, aventură şi aliniere cu ceea ce simţim cu adevărat important. Vrem să facem lucruri care contează, să avem o senzaţie de realizare, să creăm, să inovăm, să ne stăpânim meşteşugurile, să ne conectăm la ceva mai mare decât noi înşine. Vrem să conteze! Aceasta este natura noastră paradoxală. Deci, cum navigăm printre aceste forţe opuse?

    Înţelepciunea unei vieţi bune. Grecii antici aveau două cuvinte care surprind esenţa acestei dileme.

    În primul rând, „eudemonia”. Acesta este un tip particular de fericire, diferit de sentimentul de bucurie, mulţumire sau plăcere – de exemplu, tipul de fericire pe care o simţi când bei un martini pe plajă, petreci cu prietenii sau savurezi o masă delicioasă. Eudemonia este sentimentul de împlinire care vine dintr-o viaţă trăită în mod corespunzător. Pentru a experimenta această satisfacţie profundă în viaţă, trebuie să trăieşti cu un sens al scopului, cu o muncă semnificativă şi cu o doză bună de sacrificii şi datorie pentru a naviga prin deciziile complexe ale vieţii. În termenii lui Aristotel, eudaimonia este starea cea mai înaltă a binelui uman, sau ceea ce numim astăzi prosperitate sau „bunăstare”. Cu alte cuvinte, este capacitatea de a exprima cea mai bună versiune a ta, moment cu moment. Apoi, „arete” – în sensul său de bază, acesta este „virtutea morală”. A trăi în conformitate cu valorile curajului, umilinţei, sacrificiului pentru cei în nevoie, integrităţii în fiecare acţiune, perseverenţei şi compasiunii. În timp ce mulţi oameni astăzi se străduiesc să fie „de succes”, drumul către o viaţă bună nu este succesul în sine (de exemplu, bunurile materiale, statutul sau faima), ci străduinţa pentru excelenţă. Actul de a-ţi realiza întregul potenţial.

    Atingerea adevăratei măreţii. Ideea este că ajungem la adevărata noastră măreţie atunci când alegem să facem lucruri dificile. Atunci când ieşim din zona noastră de confort şi siguranţă, dispuşi să facem faţă unor noi provocări. Atunci când căutăm oportunităţile din spatele „problemei“. Atunci când depăşim (imaginarele) limite şi ne confruntăm direct cu temerile noastre. Când realizăm că pentru a câştiga, trebuie să învăţăm cum să eşuăm. După cum spuneau filosofii budişti Zen, „Obstacolul este calea”. Sunt tocmai dificultăţile din viaţă care ne vor dezvălui cum să devenim mai puternici, mai inteligenţi şi mai înţelepţi – lucrând cu un şef dificil, având conversaţii dificile cu partenerul de viaţă, acceptând feedback critic, gestionând eşecul cu un client, încercând să ne corectăm slăbiciunile sau dorind pur şi simplu să ne îmbunătăţim în mod constant performanţa. Starea noastră de sănătate mintală este în legătură directă cu abilitatea noastră de a face acest lucru. Antidotul pentru epidemia de anxietate şi depresie – sau chiar pentru sentimentul de pesimism, în special printre tineri – nu constă într-o „siguranţă” mai mare, ci în urmărirea unor provocări semnificative şi a unei cauze demne. Aceasta ne menţine intelectual alert şi emoţional implicat.

    Obişnuieşte-te să te simţi inconfortabil. Tot ce este bun vine dintr-un fel de durere.

    Durerea musculară, după o sesiune bună de antrenament în sala de sport… Durerea provocată de practica intensă pentru a ajunge la măiestrie în munca noastră.

    Conversaţiile dificile îmbunătăţesc relaţiile noastre. Crizele – cele mai dureroase momente din viaţa noastră – redefinesc cine suntem. A iubi dificultatea – această latură paradoxală a vieţii – este o sursă de transformare personală. Haideţi să facem acest proces de reconfigurare mentală. Pentru că, dacă dificultatea este ceva de evitat, ajungem să ne complacem. Devenim fragili. Slabi. Prin abordarea lucrurilor dificile, câştigăm încredere şi forţa reală de a înfrunta provocările vieţii.

    Puterea de a persevera şi a ne implica pe deplin într-o sarcină, numită şi „grit“, s-a dovedit a fi un predictor mai bun al realizărilor ştiinţifice în şcoli şi al succesului viitor în comparaţie cu coeficientul de inteligenţă. De fapt, să devii antifragil – nu doar rezilient – va fi cea mai căutată abilitate în secolul al XXI-lea. Persoana rezilientă „revine“ după situaţii dificile, dar persoana antifragilă „înaintează“, folosind stresul şi volatilitatea ca combustibil.

    Dacă există ceva ce trebuie să facem mai bine ca profesori, părinţi sau lideri, este să ajutăm oamenii să folosească adversitatea pentru a excela şi prospera. Aceasta va deveni noua paradigmă a învăţării.

    Provocarea nu ar trebui să fie un test de „trecut sau picat”, aşa cum promovează (din nefericire) sistemele tradiţionale de învăţare. Din contră: prin provocare devenim plini de resurse, inventivi, ingenioşi.

    O nouă identitate. Confruntarea cu provocările modelează şi identitatea noastră profundă. Devenim stăpâni ai destinului nostru, căpitani ai vieţilor noastre, în loc să fim victime pasive. Construim autonomie, adevărată încredere – ceea ce psihologii numesc „locusul intern al controlului”.

    Aceasta este o putere magnetică! Ea inspiră şi împuterniceşte indivizii şi echipele să facă lucruri uimitoare.

    Oricine se angajează într-o călătorie semnificativă are şanse să întâmpine obstacole, piedici sau alte forme de adversitate pe parcurs. Şi cu cât muntele de escaladat este mai înalt, cu atât sunt mai exigente provocările de abordat – şi cu atât devine mai satisfăcătoare calea către vârf.

    Rezistenţa este prietena ta. Fii recunoscător pentru totul, atât binele, cât şi răul, toate sunt binecuvântări. Nietzsche numea acest lucru „amor fati“ – îmbrăţişarea iubitoare a tot ceea ce viaţa îţi aruncă în cale.

    Marea ironie este că ceea ce face viaţa demnă de trăit nu vine întotdeauna din partea roză. Energia care provine din suferinţă sau din partea întunecată a lucrurilor poate fi imensă. Pe măsură ce luptăm – cu o mentalitate de creştere – împotriva acestor forţe negative, suntem capabili să trăim mai profund, mai plenar.

    Fericirea nu constă într-o linişte eternă. Fericirea vine odată cu capacitatea noastră de a rezolva probleme. Această abilitate de a alchimiza durerea momentană într-un sens infinit stă la baza unei vieţi bune, bogate…

    Dificultăţile, chiar dacă sunt dureroase, ne fac mai puternici. Este timpul să învăţăm cum să transformăm dificultatea în avantaj. 

  • Cu bugetul şi PNRR-ul în aer, cu economia care se răceşte, dacă Ciolacu nu vine repede cu un plan concret de măsuri de stimulare pe termen scurt a businessului, ne vom trezi cu o recesiune economică extrem de complicată care va arunca în aer stabilitatea politică şi va duce România într-o criză economică şi politică anul viitor

    Săptămâna aceasta, dacă greva profesorilor se va termina luni, Nicolae Ciucă ar trebui să îşi dea demisia din funcţia de premier, iar Marcel Ciolacu, liderul PSD, să vină la Palatul Victoria, în cadrul celebrei rotative care asigură guvernarea.

    Săptămâna aceasta, dacă greva profesorilor se va termina luni, Nicolae Ciucă ar trebui să îşi dea demisia din funcţia de premier, iar Marcel Ciolacu, liderul PSD, să vină la Palatul Victoria, în cadrul celebrei rotative PNL-PSD care asigură guvernarea.

    Marcel Ciolacu a evitat să vina la Palatul Victoria când a început greva profesorilor pentru a nu deconta electoral acest protest fară precedent în ultimele două decenii, dar nu mai poate să fugă acum.

    El va prelua o situaţie extrem de tensionată a bugetului unde minusul la încasări începe să atârne greu şi economia, care dincolo de cifrele bune afisate pana acum, în spate dă semne de răcire.

    1. Consumul dă semne vizibile de scădere – în aprilie comerţul cu amănuntul a scăzut cu 5,2% faţă de luna martie, o cifră îngrijorătoare şi cu 1% faţă de aprilie 2022. Analiştii remarcă că acest rezultat din aprilie este cel mai prost din ultimii 3 ani şi nu anunţă lucruri deloc bune.

    https://www.zf.ro/zf-24/banca-transilvania-estimeaza-crestere-consumului-2-9-2023-4-8-2024-21926561

    2. Inflaţia de abia acum începe să muşte – deşi este în scădere de la 16% la 11%, inflaţia începe de abia acum să se simtă în achizitiile făcute de consumatori. Chiar dacă inflaţia va scădea la 7% la finalul anului, cât estimează BNR, această scădere nu cred că va impulsiona creştere consumului, ci dimpotrivă. Pe piaţă se manifestă fenomenul de shrinkflaţie, respectiv scăderea volumului de achiziţie pe fondul menţinerii preţurilor. Companiile reduc gramajul din produse că să nu mai crească preţurile, ceea ce în final se vede în volumul vândut.

    3. Industria – principala componentă din formarea PIB –  este pe minus şi sunt slabe şanse să intre pe plus în acest an dacă recesiunea în care a intrat Germania se va menţine iar economia europeană va începe să se răcească. Deja companiile din industrie care activează în România, în special multinaţionalele, resimt scăderea comenzilor din vest.

    4. Vânzările de bunuri de folosinţă îndelungată se reduc – Vânzările de electrocasnice, vânzările de mobilă, sunt în scădere iar acest lucru începe să se simtă. Multe companii şi mulţi producători din domeniu au crezut că această scădere care se manifestă de la începutul anului este temporară iar vânzările îşi vor reveni dupa Paşte, ceea ce nu se întâmplă. Consumatorii nu prea vor să aloce sume mari de bani, pentru că bugetele lor sunt deja strânse şi nu stiu cum vor evolua lucrurile în viitor, mai ales în privinţa veniturilor.

    5. Investiţiile în logistică încep să se mai tempereze – după creşterea susţinută din ultimii ani, investiţiile în logistică făcute pentru companiile din producţie şi pentru companiile din e-commerce au început să se mai reducă sau mai precis au intrat pe hold pentru că clienţii nu mai sunt aşa euforici.

    6. Creşterea e-commerce-ului scade – în pandemie e-commerce-ul a explodat, având rate de creştere de două cifre. A fost un an de vis pentru cei care operează în acest sector, atât reţele de e-commerce, cât şi clienţii lor. Odată cu apariţia inflaţiei şi scăderea puterii de cumpărare, vânzările din e-commerce s-au  mai temperat şi creşterea scade de la două cifre la o singură cifră, iar unii retaileri din eşalonul de mijloc şi din eşalonul de jos chiar au intrat pe minus.

    7. Construcţiile rezidenţiale şi tranzacţiile imobiliare scad – piaţa de construcţii rezidenţiale scade evident, numărul de proiecte noi se reduce din motive de autorizaţie dar şi de scădere a vânzărilor.  Un proiect imobiliar implică sume mari de bani şi un ciclu de fabricaţie şi vânzare de la minim 2 ani până la 4 ani. Pentru că vremurile sunt tulburi, pentru că dobânzile sunt mari, o parte dintre clienţi nu prea mai vor să se înhame la achiziţia unui apartament.

    8. Vânzările de credite imobiliare/ ipotecare şi de consum scad – inflaţia, dobânzile mari, scăderea puterii de cumpărare, neîncadrarea în criteriile de obţinere a unui credit ipotecar, au determinat o scădere vizibilă a vânzărilor de credite noi pe acest segment. Băncile vor să de credite, au lichiditate suficientă dar cerere a scăzut. Iar acest lucru afectează economia, mai mult decât ne dăm noi seama. Un nou apartament înseamnă pe lanţ vânzarea de materiale de construcţii, munca şi plata salariilor, vânzarea de electrocasnice şi mobilă, etc.  

    9. Agricultura – deşi 2023 pare să fie un an agricol mai bun decât 2022, mulţi fermieri, multe companii din domeniu sunt blocate cu stocurile de anul trecut pentru că nu şi-au vândut recolta la timp. Fie au aşteptat un preţ mai mare, fie nu au avut loc ţn Portul Constanţa de cereale ucrainene. Acum vine recolta pe 2023 care va fi mai mare, cu pretui mai mici. Multi fermieri au în spate credite bancare, au în spate imputuri achiziţionate anul trecut la preţuri mari, iar preţul cerealelor de anul acesta va fi mai mic decât costul lor de producţie. Guvernul se confruntă cu un scandal mare în agricultură din cauza situaţiei cerealelor ucrainene care au invadat Portul Constanţa şi au scos fermierii români din dane. România nu poate consuma toată recolta care se anunţă, iar întrebarea tuturor este unde îşi vor vinde marfa şi la ce preţ.

    10. Industria  IT – motorul creşterii economice în ultimii ani, în special în pandemie, începe să se răcească. Din America vine un vânt siberian în acest sector care începe să apară şi la noi. Angajările în IT s-au mai temperat pentru ca au scăzut comenzile din afară iar companiile nu mai aruncă cu bani în IT-işti. Această piaţă care a ajuns la 8,3% din PIB s-ar putea să nu mai poată să susţină creşterea economică, vânzările de apartamente noi, vânzările de maşini, vânzările de bunuri de folosinţă îndelungată – laptopuri, calculatoare, televizoare. Deja sunt companii de la noi din IT, care acum un an nu ştiau cum să le mai intre în graţii IT-iştilor prin salarii în creştere , facilităţi de tot felul, iar acum încep să facă ajustări de personal.

    11. Salariile îşi vor încetini creşterea – în ultimul deceniu, creştere salariilor a susţinut consumul şi economia, dar acum acest motor începe  să se răcească. Companiile nu pot acoperi inflaţia, aşa că creşterile salariale se reduc vizibil. Deja sunt situaţii în care dacă îţi menţii jobul este cea mai bună variantă. De o majorare salarială ca să acopere inflaţia nici nu mai poate fi vorba. Aşa că bugetele famiilor devin din ce în ce mai strânse iar acest lucru se vede în piaţă.

    12. PNRR-ul este în aer – celebrul program de finanţare a economiei cu banii de la UE – 29 de miliarde de euro, este în aer, nimeni nu mai ştie stadiul condiţiilor de îndeplinit, toată lumea fuge de acest program. Cea mai bună dovada sunt discuţiile legate de rotativa guvernamentală unde Ministerul Fondurilor Europene, care gestionează acest proiect plus banii europeni, este pasat de la un partid la altul. PNL, PSD, UDMR se bat pe Ministerul Transporturilor şi pe Ministerul Dezvoltării, acolo unde sunt banii de la buget, acolo unde este hrana pentru gurile lacome ale clienţilor de partid. La Ministerul Fondurilor Europene se fac hârtii, se fac proiecte, dar banii sunt la alţii. România a atras până acum vreo 6 miliarde de euro, bani care stau degeaba, având în vedere că s-au absorbit numai 422 de milioane de euro.

    13. Bugetul este în aer – pentru că scăderea consumului este evidentă, statul a încasat mai puţini bani faţă de program, deficitul pe tot anul fiind estimat la 20 de miliarde de lei. Situaţia nu are cum să fie mai bună pentru ca economia este în pierdere de viteză, pentru că bugetele românilor sunt tot mai strânse, pentru că nu sunt absorbiţi banii din PNRR şi din fondurile europene, pentru că cei care asigură guvernarea sunt numai buni de dat din gură, liderul din acest domeniu fiind Marcel Ciolacu. Daca viitorul guvern Ciolacu va opera majorări de taxe şi impozite, acest lucru va accelera intrarea României in recesiune. De aceea, Marcel Ciolacu nu prea vrea să vină la Palatul Victoria, pentru ca va deconta politic tot ce va urma.

    Marcel Ciolacu moşteneşte o economie în pierdere de viteza, iar dacă nu vine repede cu câteva măsuri care să întoarcă acest trend, finalul de an va fi extrem de tensionat.

    Scăderea inflaţiei nu va ajuta guvernul, dobânzile nu vor scădea aşa de repede şi nu pot fi un imbold economic, iar tensiunile interne şi externe nu au cum să se calmeze. După profesori, urmează să iasă în stradă SANITAS-ul, se pregătesc cei din industria feroviară, iar nimeni din aparatul guvernamental nu prea are chef de muncă şi mai ales de decontat toate deciziile politice şi economice proaste.

    AUR este în creştere, iar dacă trendul actual se menţine, acest partid apărut de nicăieri care preia foarte multe nemulţumiri ale oamenilor, se va bate cu PSD la alegerile de anul viitor pentru poziţia numărul 1. PNL, sfâşiat intern de patru grupări care nu ştiu pentru ce se bat, se va chinui mult în alegeri şi va deveni o piatră de moară din punct de vedere politic.

    Aşa că lui Marcel Ciolacu îi revine misiunea să vină cu ceva concret pe masă din punct de vedere economic, care să mişte economia rapid. În caz contrar ne paşte recesiunea pe toţi şi din punct de vedere economic şi din punct de vedere politic.