BusinessMagazin

Tag: invatamant

  • Un învăţământ criminal: copiii sunt mai deştepţi, dar mai proşti

    Sunt 775 de milioane de analfabeţi în lume. 42% dintre elevii români de 15 ani sunt analfabeţi funcţional – deşi ştiu să scrie şi să citească, nu înţeleg sensul lucrurilor pe care le citesc. Aveţi idee cum s-a ajuns aici? Dacă gradul de inteligenţă nu înregistrează niciun regres, ci dimpotrivă, progresează de la generaţie la generaţie, ce anume este atât de greşit încât se ajunge în această situaţie?

    Nu ştiu cât de des vă puneţi această întrebare, dar pentru mine este un subiect la ordinea zilei. Copilul meu este în clasa a II-a; face matematica pe care generaţia mea a învăţat-o într-a IV-a şi gramatica pe care am făcut-o într-a V-a.

    Săptămâna trecută, a trecut de mai multe foruri propunerea înăspririi pedepselor pentru cei care agresează sau insultă un cadru didactic. De ce discutăm despre cum să creştem pedepsele aplicate părinţilor sau copiilor de la 5 ani la 6 ani şi jumătate de închisoare în cazul în care agresează un cadru profesoral? De ce nu se fac legi despre felul în care profesorii, învăţătorii şi educatorii să se simtă mândri de profesia lor, să fie o ţintă să ajungă un cadru în învăţământ? De ce nu se găsesc metode care să încânte copiii de şcoală? Vă daţi seama că elevii şi sistemul de învăţământ actual, din mediul de stat, sunt axe care se intersectează ocazional? Că privitul ţintă la tablă, cu mâinile la spate, timp de 45 sau 50 de minute, este aproape imposibil pentru copiii cu vârste cuprinse între 6 ani (când, brusc, trebuie să se „cuminţească”) şi 18 ani, să stea ţepeni în bănci, să asculte monoloage, lecţii concepute în urmă cu câteva decenii după metodele de atunci?

    Sau poate ar trebui să vorbim despre faptul că regula spune că în clase trebuie să fie maximum 24 de elevi. La „şcoala noastră” 30 este cel mai mic număr de elevi într-o clasă.

    Declaraţiile ministrului, care consideră că temele pentru acasă trebuie desfiinţate, sunt de domeniul penibilului. Nu numai că sunt necesare, dar sunt obligatorii. Cred că numărul copiilor care pot asimila materia predată la şcoală fără ajutor nu depăşeşte 5 procente.

    Nu temele sunt problema. Ci materia. Care este înfiorător de încărcată şi îmbâcsită. Pe la Ministerul Educaţiei s-au perindat tot felul de specialişti care au făcut tot felul de propuneri, vreme de 25 de ani, fără să gândească ce impact au deciziile lor.

    Sunt necesare cel puţin două ore pe zi de lucru susţinut, acasă, pentru a ţine cât de cât pasul cu materia predată. Cu volumul URIAŞ de informaţii care este pompat în manuale. Orice pretenţie la note de 9 şi 10, al căror corespondent în clasele primare este reprezentat de calificativul FB, înseamnă mult mai multă muncă. Muncă a părinţilor, a copiilor, a meditatorilor. Sunt necesare chiar şi caietele suplimentare de lucru şi culegerile de toate felurile. Pentru că altminteri părinţii trebuie să se gândească ei să compună probleme şi exerciţii pe care să exerseze copiii.

    Nu cunosc nici măcar un singur părinte care să muncească şi să îşi poată permite să „facă teme” după ce ajunge acasă, în „crucea nopţii”. „Păi părinţii dvs. nu făceau temele cu voi?” Poate că da, poate că nu. Însă generaţiile de 30-40 de ani cu siguranţă nu se simţeau copleşite de „şcoală” de la nivelul claselor primare. Acum, în timpul semestrelor de şcoală, copiii au program contra cronometru; sau cel puţin aşa este cel al căror părinţi sunt preocupaţi de cât şi ce ştiu copiii lor; în cazul în care copilul mai are una sau două activităţi extraşcolare, programul trebuie organizat ca la armată. De aici apare şi repulsia copiilor – de vârste cât se poate de diverse. În loc să fie interesaţi de şcoală, de materii, de lecţii, se simt obosiţi, frustraţi, ajung să asocieze studiul cu un chin.

    În plus, ceea ce se întâmpla în urmă cu decenii, când părinţii lucrau până la 3 sau 4 după-amiază, este o situaţie care nu se mai regăseşte în prezent. Acum, alternativa părinţilor care lucrează până târziu este reprezentată de programele de after school (la şcoală sau în privat) sau de meditaţii. Niciunul dintre sisteme nu este perfect, iar fiecare se descurcă cum poate.

    Sistemul de învăţământ este putred până în temelii. Materiile sunt absurde. Numărul de cadre didactice este prea mic în comparaţie cu necesarul. Prea mulţi dintre cei care sunt în sistemul de învăţământ au ajuns acolo pentru că nu au avut alternativă, nu pentru că au vocaţie. Nu există fonduri, interes, strategie. (Mă amuză „ilegalitatea” fondului clasei. Păi dacă nu există creioane de colorat şi nicio jucărie la grădiniţă, iar la şcoală nu sunt capace de WC, cretă sau hârtie igienică – ce să facem? Să cerem o audienţă la primărie? Sau poate un interviu la ministru? Şi până când răspunde primăria sau ministerul, copiii noştri ce să facă? Să nu mai meargă la baie?)

    Abia ce intrasem pe o linie de bun simţ, în care directorii de şcoli nu erau numiţi pe criterii politice, ci de competenţă, că noul guvern ne-a liniştit rapid: ne întoarcem la vechile practici. Altfel spus, nu contează ce ai în cap, ci pentru cine votezi. Nu contează meritele, ci cum pui ştampila pe buletinul de vot.

  • Cum arată TESTUL de ADMITERE de la Universitatea Oxford. Tu ştii să îl rezolvi?

    Profesorii prestigioasei universităţi au împărtăşit în mediul online câteva întrebări incluse în testul de admitere de la Oxford, notează The Independent.

    Vrei să vezi dacă ştii să rezolvi testul de admitere la Oxford?

    CITEŞTE CONTINUAREA PE MEDIAFAX.RO

  • Surpriza neplăcută pentru cei care vor să studieze în Danemarca

    „La sfârşitul lunii martie Ministrul Educaţiei din Danemarca, Søren Pind, a făcut apel către toate instituţiile de învăţământ superior care oferă programe cu predare în limba engleză să reducă numărul de locuri alocat studenţilor internaţionali cu 25%. Imediat am fost informaţi de către  universităţile noastre partenere din Danemarca cu privire la programele şi numărul de locuri rămase disponibile pentru fiecare domeniu de studiu în parte, pentru potenţialii studenţi din România”, declară Ana Maria Papp, manager al Deptamentului Universităţi în Străinătate, IntegralEdu.

    În consecinţă, unul din patru viitori studenţi care şi-au planificat să meargă la studii în Danemarca va  trebui să se orienteze către alte programe de studiu unde încă mai sunt locuri disponibile sau către universităţi din alte ţări.

    „Având o perspectivă de ansamblu asupra posibilităţilor pe care le oferă acum Danemarca, dar şi asupra universităţilor partenere din alte ţări, îi putem ajuta pe cei care sunt atinşi de această decizie politică să găsească o alternativă viabilă – atât ca program, limbă de studiu, cât şi ca buget necesar – într-o altă ţară. De regulă, tinerii cu care am lucrat până acum, iau drept alternativă pentru Danemarca fie Olanda, fie de Marea Britanie, ambele oferind programe de studiu în limba engleză”, declară Ana Maria Papp.

    Un program de licenţă sau masterat în Olanda costă aproximativ 2000 euro.

    „În Danemarca, într-adevăr, studiile sunt gratuite, fiind integral subvenţionate de către stat, însă acolo costurile de trai sunt mai mari faţă de Olanda. Într-un oraş danez mai mic un student va cheltui lunar, cu tot cu plata pentru chirie, în jur de 1000 de euro, în Copenhaga suma putând ajunge şi la 1500 de euro. În Olanda în schimb, aceste costuri se situează între 500 şi 1000 de euro pe lună, iar o parte din această sumă poate fi acoperită prin surse de finanţare sub formă de împrumuturi. În Olanda există 4 surse de finanţare a costurilor care, în total, nu trebuie să depăşească suma de 1 003 de euro. Banii împrumutaţi se rambursează la doi ani de la terminarea studiilor, pe o perioadă de 35 de ani, numai dacă studentul depăşeşte un prag minim al veniturilor. Pentru anul 2016 pragul a fost de 13 989 de euro/an, iar pentru 2017 de 14 215 de euro/an. 77% dintre studenţi au solicitat şi beneficiază de aceste finanţări”, declară Ana Maria Papp.

    Peste 90% dintre studenţii români plecaţi în Marea Britanie beneficiază de scheme de finanţare oferite de Guvernul Britanic

    Şi în Marea Britanie studenţii din Uniunea Europeană pot accesa burse şi  împrumuturi de până la 9250 de lire sterline pentru programele de licenţă şi de 10.000 de lire sterline pentru programele de master, scheme de finanţare de care în acest moment beneficiază peste 90% dintre studenţii români plecaţi să studieze acolo.

    „Cât priveşte contextul Brexit, specialiştii din domeniul analizei politice spun că situaţia studenţilor români care îşi încep studiile universitare în anul academic 2017-2018 în Marea Britanie nu va fi afectată, aceştia având garanţia că contractul de împrumut acordat de către Guvernul Britanic va rămâne valabil pe întreaga perioadă a studiilor”, a mai declarat Ana Maria Papp.

    În perioada următoare, în toate birourile IntegralEdu din ţară, pentru toţi cei care au aplicat la studii în Danemarca şi s-au trezit în această situaţie, se vor organiza sesiuni speciale de consiliere în care consultanţii vor oferi informaţii cu privire la toate universităţile şi domeniile de studiu din Danemarca unde au rămas locuri disponibile pentru studenţii internaţionali. Totodată se vor oferi soluţii alternative şi pentru alte destinaţii de studiu unde încă se mai poate aplica, precum Olanda şi Marea Britanie. Pentru studenţii care nu-şi pot accesa locurile la universităţile din Danemarca din cauza schimbărilor de ultim moment, IntegralEdu va oferi ajutor gratuit pentru găsirea locului la alte instituţii de învăţământ partenere, din alte ţări.

    Conform statisticilor, peste 45.000 de tineri români studiau în străinătate anul trecut. În rândul tinerilor care au aplicat şi plecat la studii în străinătate prin intermediul IntegralEdu, în topul destinaţiilor de studiu preferate se află Marea Britanie şi Olanda, urmate de Danemarca, cererea pentru aceste trei ţări fiind în creştere cu 20% în ultimul an.

    Prezenta in Romania din anul 2008, IntegralEdu este cea mai mare companie de consultanta in educatie la nivel local si reprezinta peste 500 de institutii de invatamant de top din Europa si SUA.

  • Surpriza neplăcută pentru cei care vor să studieze în Danemarca

    „La sfârşitul lunii martie Ministrul Educaţiei din Danemarca, Søren Pind, a făcut apel către toate instituţiile de învăţământ superior care oferă programe cu predare în limba engleză să reducă numărul de locuri alocat studenţilor internaţionali cu 25%. Imediat am fost informaţi de către  universităţile noastre partenere din Danemarca cu privire la programele şi numărul de locuri rămase disponibile pentru fiecare domeniu de studiu în parte, pentru potenţialii studenţi din România”, declară Ana Maria Papp, manager al Deptamentului Universităţi în Străinătate, IntegralEdu.

    În consecinţă, unul din patru viitori studenţi care şi-au planificat să meargă la studii în Danemarca va  trebui să se orienteze către alte programe de studiu unde încă mai sunt locuri disponibile sau către universităţi din alte ţări.

    „Având o perspectivă de ansamblu asupra posibilităţilor pe care le oferă acum Danemarca, dar şi asupra universităţilor partenere din alte ţări, îi putem ajuta pe cei care sunt atinşi de această decizie politică să găsească o alternativă viabilă – atât ca program, limbă de studiu, cât şi ca buget necesar – într-o altă ţară. De regulă, tinerii cu care am lucrat până acum, iau drept alternativă pentru Danemarca fie Olanda, fie de Marea Britanie, ambele oferind programe de studiu în limba engleză”, declară Ana Maria Papp.

    Un program de licenţă sau masterat în Olanda costă aproximativ 2000 euro.

    „În Danemarca, într-adevăr, studiile sunt gratuite, fiind integral subvenţionate de către stat, însă acolo costurile de trai sunt mai mari faţă de Olanda. Într-un oraş danez mai mic un student va cheltui lunar, cu tot cu plata pentru chirie, în jur de 1000 de euro, în Copenhaga suma putând ajunge şi la 1500 de euro. În Olanda în schimb, aceste costuri se situează între 500 şi 1000 de euro pe lună, iar o parte din această sumă poate fi acoperită prin surse de finanţare sub formă de împrumuturi. În Olanda există 4 surse de finanţare a costurilor care, în total, nu trebuie să depăşească suma de 1 003 de euro. Banii împrumutaţi se rambursează la doi ani de la terminarea studiilor, pe o perioadă de 35 de ani, numai dacă studentul depăşeşte un prag minim al veniturilor. Pentru anul 2016 pragul a fost de 13 989 de euro/an, iar pentru 2017 de 14 215 de euro/an. 77% dintre studenţi au solicitat şi beneficiază de aceste finanţări”, declară Ana Maria Papp.

    Peste 90% dintre studenţii români plecaţi în Marea Britanie beneficiază de scheme de finanţare oferite de Guvernul Britanic

    Şi în Marea Britanie studenţii din Uniunea Europeană pot accesa burse şi  împrumuturi de până la 9250 de lire sterline pentru programele de licenţă şi de 10.000 de lire sterline pentru programele de master, scheme de finanţare de care în acest moment beneficiază peste 90% dintre studenţii români plecaţi să studieze acolo.

    „Cât priveşte contextul Brexit, specialiştii din domeniul analizei politice spun că situaţia studenţilor români care îşi încep studiile universitare în anul academic 2017-2018 în Marea Britanie nu va fi afectată, aceştia având garanţia că contractul de împrumut acordat de către Guvernul Britanic va rămâne valabil pe întreaga perioadă a studiilor”, a mai declarat Ana Maria Papp.

    În perioada următoare, în toate birourile IntegralEdu din ţară, pentru toţi cei care au aplicat la studii în Danemarca şi s-au trezit în această situaţie, se vor organiza sesiuni speciale de consiliere în care consultanţii vor oferi informaţii cu privire la toate universităţile şi domeniile de studiu din Danemarca unde au rămas locuri disponibile pentru studenţii internaţionali. Totodată se vor oferi soluţii alternative şi pentru alte destinaţii de studiu unde încă se mai poate aplica, precum Olanda şi Marea Britanie. Pentru studenţii care nu-şi pot accesa locurile la universităţile din Danemarca din cauza schimbărilor de ultim moment, IntegralEdu va oferi ajutor gratuit pentru găsirea locului la alte instituţii de învăţământ partenere, din alte ţări.

    Conform statisticilor, peste 45.000 de tineri români studiau în străinătate anul trecut. În rândul tinerilor care au aplicat şi plecat la studii în străinătate prin intermediul IntegralEdu, în topul destinaţiilor de studiu preferate se află Marea Britanie şi Olanda, urmate de Danemarca, cererea pentru aceste trei ţări fiind în creştere cu 20% în ultimul an.

    Prezenta in Romania din anul 2008, IntegralEdu este cea mai mare companie de consultanta in educatie la nivel local si reprezinta peste 500 de institutii de invatamant de top din Europa si SUA.

  • Proiectul legii salarizării:10% majorări pentru învăţământul primar, 30% pentru învăţământul superior

    Legea salarizării, pusă în dezbatere publică, prevede că personalul didactic care îndeplineşte funcţia de diriginte, învăţătorii, educatoarele, institutorii, profesorii pentru învăţământul primar, profesorii pentru învăţământul preşcolar beneficiază de o majorare de 10% a salariului de bază, în timp ce personalul didactic din învăţământul special beneficiază de o majorare cu 15% a salariului de bază.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Elevii din învăţământul profesional şi tehnic ”pot beneficia” de masă şi cazare gratuită

    Propunerea iniţială prevedea că elevii înscrişi în învăţământul profesional şi tehnic cu durata de minimum trei ani beneficiază de masă şi cazare gratuită în cantinele şi internatele şcolare. Potrivit unui amendament asumat de Comisia de învăţământ din Senat, aliniatul s-a modificat, astfel că elevii respectivi ”pot beneficia de masa şi cazare gratuite.
     
    În forma iniţială a propunerii legislative se prevedea că aceste cheltuieli cu cazarea şi masa elevilor din învăţământul profesional şi tehnic se asigură din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, aprobate anual prin legea bugetului de stat cu această destinaţie la propunerea Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice.
     

  • Cum cheltuieşte 900 mil. lei în 2017 Primăria Sectorului 3

    147,5 milioane de lei pentru anveloparea blocurilor sau 101 mi­lioa­ne de lei pentru întreţinerea parcurilor. Dacă adăugăm aici 100 de milioane de lei, cât costă salubritatea, bugetul aproape că s-a terminat. Mai rămân 23 de milioane de lei pentru poliţia locală, 24 de milioane de lei pentru întreţinerea străzilor şi 17 milioane de lei pentru plata dobânzilor la creditele contractate, în condiţiile în care gradul de îndatorare a administraţiei este undeva la 15% din buget – în jur de 75 de milioane de lei.

    În privinţa veniturilor, primăria sectorului 3 mizează în acest an pe venituri proprii de 870 de milioane de lei, la care se adaugă 53 de milioane de lei dintr-un împrumut.

  • Bucurie pentru elevi. Câte zile libere au elevii de Paşte

     

    În 2017, Paştele catolic şi cel ortodox cad în aceeaşi zi, la 16 aprilie. Conform structurii anului şcolar 2016-2017, vacanţa de primăvară este programată în perioada 19 – 30 aprilie 2017, iar vacanţa de vară (17 iunie – 10 septembrie 2017). În plus, elevii vor primi liber 18 aprilie, deoarece 16-17 aprilie sunt libere pentru Paşte, şi 1 Mai, zi de sărbătoare naţională.

    Elevii se pregatesc pentru vacanta de Paste 2017, care teoretic va incepe pe 19 aprilie. Practic, insa, scoala se va incheia pe 14 aprilie, vineri. Dat fiind ca 16 aprilie este sarbatoarea Pastelui, 17 si 18 aprilie vor fi zile libere pentru elevi (a doua si a treia zi de Paste). Conform structurii anului scolar 2017, vacanta de Paste dureaza pana pe 30 aprilie, insa, pentru ca 1 mai este zi libera, copiii vor reveni la scoala abia pe 2 mai.

    VACANŢA DE PAŞTE 2017. Programul naţional „Şcoala altfel” are o durată de 5 zile consecutive lucrătoare în timpul anului şcolar şi poate fi derulat pe baza unei planificări ce rămâne la decizia şcolilor. Astfel, în funcţie de ciclurile de învăţământ şcolarizate, unităţile de învăţământ pot opta pentru unul dintre următoarele segmente: 21 noiembrie – 2 decembrie 2016, 27 februarie – 31 martie 2017 şi 15 mai – 9 iunie 2017 (învăţământul preşcolar şi primar), respectiv 17 octombrie – 2 decembrie 2016, 27 februarie – 31 martie 2017 şi 15 mai – 9 iunie 2017 (învăţământul gimnazial, liceal, profesional şi postliceal).

    Când începe vacanţa de Paşte în 2017. Intervalul aferent programului „Şcoala altfel” nu coincide cu perioada în care se susţin tezele semestriale. Acestea vor avea loc, de regulă, la finalul semestrelor, după parcurgerea programei şcolare cu cel puţin trei săptămâni înainte de finalul semestrului. Etapele naţionale ale olimpiadelor şcolare se organizează, de regulă, în perioada vacanţei de primăvară, potrivit calendarului olimpiadelor naţionale şcolare.

    Elevii mai au liber şi pe 5 iunie (Ziua învăţătorului) şi 1 iunie (Ziua copilului), plus liberele legale de 1 mai şi de Rusalii.

    Cititi mai multe pe www.jurnalmm.ro

  • Tânărul de 30 de ani din Iaşi care vrea să revoluţioneze învăţământul în România

    Alexandru Holicov, un tânăr de 30 de ani din Iaşi, şi-a propus să revoluţioneze sistemul de învăţământ din România dezvoltând o platformă care pune la aceeaşi masă profesorii, elevii şi părinţii. Rezultatele Adservio de până acum par să îi dea dreptate: note mai mari, absenţe mai puţine şi tot mai multe şcoli interesate de proiect.

    „La 18 ani şi jumătate, când am intrat la Facultatea de Construcţii, m-am apucat de business. Cumva cred că e în sânge, avem o familie destul de mare şi cam toţi suntem antreprenori. Am avut o firmă de leasing, acela a fost primul business”, povesteşte tânărul antreprenor. „Am făcut asta vreo doi ani de zile, după care am realizat câteva investiţii în imobiliare, iar în 2008 am început proiectul Adservio. Am pornit de la o idee, nu am avut exemple pe care să le urmăm, am luat-o practic de le zero.”

    Adservio este o platformă online de management şcolar care conectează toate persoanele şi instituţiile implicate în actul de educare. Cu alte cuvinte, este vorba despre un program care permite acordarea de note, însemnarea absenţelor, calcularea mediei în timp real, realizarea unor statistici despre evoluţia elevului sau performanţele sale în raport cu ceilalţi şi multe altele. Toate acestea sunt vizibile pentru profesori, elevi şi părinţi în egală măsură.

    În timpul celor şapte ani de activitate, Alexandru Holicov a observat o serie de efecte pozitive în unităţile de învăţământ unde Adservio a fost utilizat constant de toate cadrele didactice. Astfel, părţile implicate au devenit mai responsabile vizavi de actul didactic – părinţii, profesorii şi elevii s-au implicat mai mult în procesul de educaţie. În unele unităţi de învăţământ s-au înregistrat cu până la 63% mai puţine absenţe, iar media pe unitate şcolară a crescut cu un punct, de pildă de la 7 la 8.

    În noiembrie 2008 au realizat un focus grup înainte de a implementa platforma în liceul Vasile Alecsandri din Iaşi. „La momentul acela nu aveam aproape nimic, era o idee şi o prezentare în PowerPoint în care arătam noi cum ar trebui să funcţioneze platforma odată instalată.”

    Directorul instituţiei a fost interesat de idee, mai ales că Alexandru Holicov şi vărul său, asociat în business, absolviseră liceul respectiv. „Am dotat fiecare sală de clasă cu un calculator; erau nişte calculatoare speciale, gândite de noi, mă vedeam un fel de Steve Jobs. Am cumpărat monitoare, plăci de bază şi alte componente şi am construit calculatoarele. Problema e că la început aveau carcase din plexiglas şi s-au stricat imediat; am început apoi să le facem dintr-un metal dur.” În septembrie 2008, au lansat oficial platforma într-o unitate de învăţământ.

    Investiţia iniţială a constat în banii pe care îi avea strânşi din businessurile anterioare – a fost vorba de tot ce ţinea de echipamente, infrastructură şi de soft – şi s-a ridicat la aproximativ 30.000 de euro. „Pentru partea de soft am reuşit să aducem nişte oameni, să-i facem interesaţi de idee; le-am dat un procent din business şi aşa s-a născut prima versiune a lui Adservio.”

    Anul următor au implementat soluţia în alte cinci unităţi şcolare, tot din Iaşi. „A fost pură nebunie: la un moment dat aveam împrumutaţi 400.000 de euro ca să putem merge înainte. Pot spune că am ajuns la break even acum un an, la şapte ani după ce am început”, remarcă Alexandru Holicov. „Fără nebunia aia probabil că n-am fi ajuns aici.”

    În momentul acesta, Adservio serveşte 40 de unităţi de învăţământ din România şi câteva din Republica Moldova; majoritatea sunt în Iaşi şi Bucureşti.

    În 2010 s-au împrumutat, au făcut credite bancare şi Alexandru Holicov recunoaşte că au riscat destul de mult. Cu primul credit, de 500.000 de lei, au dotat cinci şcoli – atât a costat implementarea, acestea fiind costurile doar pentru echipamente. Doi ani mai târziu, şcolile care utilizau platforma au făcut o petiţie către Ministerul Educaţiei cerând eliminarea catalogului „pe hârtie” din şcolile unde se folosea Adservio pentru un an de zile, pentru a se vedea care sunt beneficiile folosirii sistemului electronic de înregistrare a notelor. „E frustrant pentru profesori să treci note într-un catalog ştiind că nu va întâmpla nimic cu notele alea; odată introdusă în sistemul Adservio, o notă sau o absenţă ajunge deja în mai multe conturi, e folosită la mai multe statistici, automat devine foarte importantă.”

  • Educaţia, între clic şi abac

    „În clasa I, doamna învăţătoare le prezintă copiilor ce au de făcut la şcoală: povesteşte despre cum vor scrie, vor citi, vor calcula… Le arată materialele de lucru şi îl invită pe unul dintre ei la tablă, îi pune creta în mână şi îl roagă să deseneze ce doreşte el. Copilul, nedumerit, se uită, pe rând, la cretă, la tablă, la învăţătoare şi întreabă: «Bine, şi acum unde dau click?»”. Gluma este veche, de acum 4-5 ani, şi ilustrează perfect necesitatea digitalului în educaţie, completează Măriuca Talpeş, cofondator şi director general al Intuitex, divizia de software pentru educaţie din cadrul grupului Softwin. „Asta nu înseamnă că tabla nu e bună, caietul nu e bun; numai că astăzi mediul digital nu poate să lipsească din învăţare. Copiii trebuie să intervină în procesul dezvoltării, să apese pe ceva, să descopere singuri, şi este prea greu pentru ei acum să stea cuminţei şi să privească tabla timp de 50 de minute”, explică reprezentanta Intuitex. În zilele noastre, copiii tind să-şi dezvolte abilităţi prin interacţiunile cu tehnologia de la vârste mici, iar actul de predare – învăţare trebuie să integreze tehnologia încă de la clasele mici.

    „În acest fel, şcoala ţine pasul cu viaţa de zi cu zi a acestora şi actul de învăţare devinde mai atractiv pentru elevi”, completează în susţinerea ideii şi Alexandru Holicov, CEO al Adservio, platformă românească digitală pentru management educaţional. Astăzi, vedem din ce în ce mai des, mai ales în oraşele mari, şcoli şi grădiniţe unde se folosesc calculatoare, proiectoare sau tablete. Când profesorul foloseşte tehnologia, aceasta nu mai este percepută drept ceva exotic, ci tinde să devină un aspect perfect normal. Însă, din păcate, asta se întâmplă doar acolo unde există atât dotările corespunzătoare, cât  şi profesori dornici să fie în pas cu ceea ce este nou în educaţie, consideră Cosmin Mălureanu, director general al Ascendia (ASC), companie românească specializată pe domeniul eLearning. „În România, paradigma educaţională şcolară a rămas similară cu cea de acum circa 400 de ani. Tabla de lemn a fost înlocuită cu cea de ceramică sau de white-boarduri, locul cretei a fost luat de marker, pâna şi călimara a cedat locul stiloului sau creionului, manualul legat şi scris de mână este acum tipărit etc., însă avem aceleaşi clase, acelaşi fel de bănci, acelaşi tip de program. Pe scurt – acelaşi proces”, adaugă directorul Ascendia.

    Sabina Ştirb, public affairs & corporate citizenship manager SEE în cadrul Samsung, explică mai detaliat ce presupune acest fenomen: „Digitalizarea educaţiei reprezintă crearea unui mediu interactiv în care procesul de predare şi învăţare se transformă şi include, printre altele, conţinut digital, accesibilitate sporită, acces la o multitudine de platforme, instrumente şi informaţii, precum şi colectare, transmitere şi livrare de informaţii într-un mod rapid şi eficient”. Însă, ca orice transformare, acest proces necesită timp şi trebuie să se facă treptat, metodic şi structurat, astfel încât să acopere toate nevoile spune Veronica Dogaru, corporate communication manager la Orange. „Informaţia rămâne în principiu aceeaşi, însă este transpusă într-un mod digital, mai atractiv şi mai interactiv, astfel încât să înlesnească procesul de învăţare”, adaugă reprezentanta companiei telecom. Cu toate acestea, Robert Bindley, directorul uneia dintre şcolile susţinătoare ale digitalizării, American International School of Bucharest (AISB), declară că nu achiziţionează tehnologie doar de dragul tehnologiei, ci analizează mai întâi procesul de învăţare a elevului şi se asigură că investiţia în tehnologie aduce valoare programei respective.

    În acest moment, ponderea între învăţământul clasic şi cel digital în România este în raport de 95% la 5%, conform lui Alexandru Holicov. Tot el spune că România se află în topul ţărilor cu cele mai slabe investiţii în domeniul educaţiei, deci „e lesne de înţeles că şi la capitolul digitalizare ne situăm mult sub nivelul Europei”. Suedia reprezintă cel mai mare investitor în educaţie, care acordă instituţiilor de învăţământ public bugete de 7% din PIB-ul ţării, fiind urmată îndeaproape de Finlanda şi Belgia. „Am speranţe că în următorii ani această piaţă va creşte şi la noi, cadrele didactice încep să fie mai deschise la tehnologie şi să înţeleagă că nu se mai poate altfel, având în vedere că elevii din ziua de astăzi folosesc tehnologie în tot ceea ce fac, mai puţin în şcoală”, declară Holicov.

    În plus, deşi piaţa serviciilor pe segmentul educaţional se dezvoltă pe zi ce trece, problema stă, în continuare, în gradul scăzut de implementare la nivelul şcolilor, mai exact lipsa fondurilor şi a unei legislaţii care să permită unităţilor şcolare să adopte soluţii moderne de management educaţional. Pe lângă asta, ne lovim şi de o rezistenţă la schimbare, mai spune Holicov. Pe de altă parte, pentru a avea o comparaţie relevantă vizavi de poziţionarea în raport cu Europa, trebuie să avem în vedere diferenţele existente la nivel de sistem de învăţământ dintre ţări şi faptul că digitalizarea educaţiei este un proces de durată, care necesită o pregătire amplă şi o transformare pe termen lung, consideră Veronica Dogaru. „În ultimii ani, s-au făcut progrese în acest sens şi la noi în ţară”, adaugă reprezentanta Orange.