BusinessMagazin

Tag: Grecia

  • Grecia a înregistrat al zecelea caz de infecţie cu noul coronavirus

    Grecia a anunţat că a înregistrat al zecelea caz de coronavirus, la o persoană înrudită cu un cetăţean care a călătorit recent în străinătate, informează Reuters.

    Grecia a anunţat joi că a înregistrat al zecelea caz de infecţie cu coronavirus, fiind vorba despre o persoană înrudită cu un cetăţean care a călătorit recent în Egipt şi Israel.

    Totodată, în contextul epidemiei de coronavirus, autorităţile elene au decis închiderea şcolilor din trei regiuni din vestul ţării, dar şi interzicerea adunărilor publice, pentru limitarea transmiterii coronavirusului.

    Aceste măsuri sunt valabile pentru 48 de ore, dar ar putea fi prelungite dacă vor fi înregistrate noi îmbolnăviri.

  • Povestea familiei care a transformat lucrurile oferite gratuit de natură într-o afacere de familie foarte profitabilă

    Elena Oancea trăieşte înconjurată de plante de când se ştie. A copilărit într-un sat din judeţul Tulcea unde a învăţat tainele cremelor naturale de la bunica sa. Ca adult, nu a renunţat la pasiunea din copilărie şi a dezvoltat alături de familia ei propriul brand de cosmetice naturale din plante româneşti – Careless Beauty. 

    „Am participat la cules de plante de mic copil. În plus, bunicii aveau stupi şi petreceam mult timp în natură. Ştiam de mică toate plantele, iar faptul că am urmărit cum bunica făcea creme din plante din pădure şi flori de crin, dar şi uleiuri presate la rece m-a inspirat în decizia viitoarei cariere”, povesteşte Elena Oancea, care poartă mai multe titluri pe „cartea de vizită”: estetician, chimist, inventator şi antreprenor. La 59 de ani, Elena Oancea crede în principiul „Să îmbătrâneşti frumos” şi spune că oamenii se întorc la natură, mai ales că, deşi plantele nu promit întinerirea peste noapte, pot avea efecte vizibile dacă sunt aplicate la îndrumarea unui specialist.

    Elena Oancea a urmat şcoala de cosmetică, iar vreme de câţiva ani înainte de Revoluţie a lucrat pe cont propriu acasă – în paralel însă, avea un job într-un centru de seminţe. În timp, a început să facă propriile reţete mai întâi în laboratorul de acasă.

    „Lucrăm acum cu peste 40 de plante, iar la vremea respectivă erau aproximativ 22 de plante. Când am început m-a dus gândul către frumuseţea crinului alb şi mi-am adus aminte de pasiunea bunicii pentru crema din plante din pădure şi crin. I-am transmis pasiunea pentru plante şi soţului, iar pe copii i-am crescut tot în mediul acesta”, mai spune antreprenoarea.

    În 1992, Elena Oancea a deschis propria firmă – Dan Elis. După acest moment, au urmat ani la rând în care a muncit pentru a obţine brevete de invenţie pentru produse şi pentru a promova produsele româneşti. Careless Beauty foloseşte doar extracte vegetale din specii de plante româneşti şi creează doar cosmetice naturale. Însă, în toată această muncă de mai bine de 25 de ani, Elena Oancea nu a fost singură. Şi-a „virusat” mai întâi soţul cu dragostea pentru natură, iar mai apoi cei doi copii – Adina şi Tiberiu, dar şi nepoţii. Adina este farmacist-estetician şi se ocupă de cercetare, dar şi de cabinetul din Bucureşti, în timp ce Tiberiu se ocupă de site, de magazinul online, de designul produselor, dar şi de laborator. În noul magazin online şi în site, antreprenorii au investit 5.000 de euro.

    Produsele Careless Beauty sunt disponibile atât în magazinul online, cât şi în cabinetele proprii din Bucureşti şi din Constanţa şi

    într-un cabinet partener în Timişoara şi într-un magazin partener în Curtea de Argeş.

    „Produsele le-am promovat prin intermediul cabinetului, unde oamenii veneau şi testau cremele. Primul cabinet deschis a fost cel din Constanţa, iar în urmă cu şase ani am deschis cabinetul din Bucureşti. Treptat am îmbunătăţit aspectul produselor, logo-ul şi cutiile”, spune Adina Oancea.

    Laboratorul în care sunt create produsele Careless Beauty se află în localitatea Topraisar (din judeţul Tulcea), familia Oancea investind în ultimii ani în dezvoltarea acestuia.
    „Laboratorul are o suprafaţă de 100 mp, iar spaţiul dedicat uscării naturale a plantelor are o suprafaţă de 150 mp. În laborator lucrează trei oameni, eu, mama şi un om care ne ajută. Separat, avem ajutoare şi la culegerea plantelor.”

    Familia Oancea are la Topraisar propria grădină cu plante, unde au adus în cultură ghiocei, toporaşi, crini sau nalbă, dar şi cătină. De asemenea, pentru alte plante familia apelează la locuri unde oamenii calcă foarte rar.

    „Avem un hectar de teren cu plante care se succed periodic. Avem încă patru hectare unde lucrăm în unele perioade. Găzduim şi 38 de fazani, care din când în când se mai bucură de plantele din grădina noastră. Laboratorul a fost deschis în urmă cu şase ani. Investiţia în laborator s-a ridicat la circa 100.000 de euro, dar încă mai este de investit. Totul a fost făcut din credite de la bancă şi din fonduri proprii”, mai spune Tiberiu Oancea. În total, Careless Beauty are 22 de produse din categoria de creme, loţiuni, măşti, fonduri de ten, comprese, ape din fructe, dar şi un elixir cu efect regenerator.

    Dincolo de promovarea din cabinete şi în mediul online, Careless Beauty a participat şi la mai multe evenimente internaţionale precum Korean International Women’s Invention Exposition (KIWIE) în 2014, unde a participat ca parte a delegaţiei Asociaţiei Inventatorilor din România, dar şi la Emmy’s Awards Gifting Suite organizat de Celebrity Connected din Los Angeles (SUA). La Los Angeles Careless Beauty a ajuns la recomandarea unui client american, iar cu această ocazie produsele au fost testate de cele mai mari vedete de televiziune.
    „Am avut cinci minute cu fiecare vedetă şi le-am povestit despre produsele noastre şi despre flora României, le-am dat câte un produs şi ne-au dat review-uri pe Twitter”, povesteşte Adina Oancea. De asemenea, Careless Beauty a fost prezentă şi la evenimente din Franţa şi Danemarca, susţinute de ambasadele României din aceste ţări.

    „De-a lungul timpului ne-a fost greu să convingem oamenii de calitatea unui produs românesc şi să demonstrăm că un astfel de produs are potenţial. Încercăm să facem şi o educaţie a oamenilor şi le povestim despre ce înseamnă un ritual corect de îngrijire. Organizăm şi workshopuri în ţară”, a mai spus Adina Oancea. Careless Beauty poate livra oriunde în lume, mai ales pentru că are cliente românce în afara ţării care împărtăşesc cu prietenele cremele cumpărate de la brandul românesc. Pentru viitor, compania vrea să se extindă în franciză atât în ţară, cât şi în străinătate.

    „Am luat decizia de a ne extinde în franciză pentru că în acest fel vom putea avea un punct Careless Beauty în afara ţării şi vom şti că se lucrează cu aceeaşi tehnică, iar oamenii se informează corect. Încercăm mai întâi în ţară şi după aceea dacă reuşim cu acest model de business vrem să-l ducem şi în afară. Lucrăm deja cu avocaţi care ne ajută să dezvoltăm sistemul în franciză”, a descris Adina Oancea planurile de dezvoltare a afacerii în continuare. 

  • Cum au reuşit două surori din România să facă o afacere din dorinţele bărbaţilor cu bani mulţi

    Într-o vreme în care singurele cadouri de lux pentru bărbaţi erau băuturile fine, trabucurile sau cămăşile şi cravatele „de firmă”, surorile Elena Miu şi Corina Cristian s-au gândit să se nişeze pe segmentul de cadouri de lux dedicat publicului masculin, aducând însă un alt plus: serviciul de gift concierge. Astăzi au ajuns la venituri de peste jumătate de milion de lei şi continuă să atragă sute de clienţi noi an de an.

    „Modelul nostru de business constă într-un magazin de cadouri diferite de tot ce se află pe piaţă, cu exclusivitate pe tot ceea ce vindem, care a început cu o colecţie dedicată bărbaţilor şi mai apoi s-a extins şi către femei. Suntem prezenţi atât online, ca e-commerce, cât şi fizic, printr-un showroom, astfel încât clienţii să poată vedea produsele. Fiecare produs are o poveste şi este ideal să o ştii pe fiecare. Doar aşa poţi să recomanzi un cadou potrivit pentru povestea pe care clientul o are pentru tine”, spune Elena Miu, cofondatoarea magazinului de cadouri de lux MyMan.

    Elena Miu a urmat Finanţe-Bănci şi, după absolvire, a început o carieră în imobiliare. Ulterior a decis să intre, în paralel, în lumea antreprenoriatului alături de sora sa, Corina. „Chiar de atunci am simţit că viitorul comerţului va fi online, aşa că ni s-a părut o idee numai bună să clădim ceva al nostru, în paralel cu joburile noastre.” MyMan a fost lansat în 2007 şi „a apărut dintr-o pasiune personală pentru produsele pe care azi le avem în magazin”, spune antreprenoarea.

    Potrivit datelor de pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice, în 2018 compania a înregistrat venituri de circa 545.000 de lei şi un profit de aproape 50.000 de lei. Miu spune că cifra de afaceri este în creştere an de an – „ne situăm pe la 30% creştere anuală”. Pentru anul acesta speră însă la o creştere de minimum 50%. Echipa businessului este încă mică: o foarte mare parte din vânzare şi consiliere este făcută de ea şi sora sa, cele două gift concierge ale showroomului, iar zona de site este acoperită de o echipă de development şi promovare care lucrează în regim remote, contabilitatea şi marketingul fiind, de asemenea, externalizate.

    Miu povesteşte că pe vremea când a lansat afacerea cadourile de lux nu erau o nişă bine acoperită. „Îmi aduc aminte că am făcut un research şi singurele cadouri mai speciale, mai ales pentru bărbaţi, erau băuturile fine sau trabucurile, cravatele sau cămăşile de brand.” De altfel, aşa a pornit şi MyMan: cum a dat tonul piaţa – cu băuturi fine, pipe, trabucuri, accesorii şi vinuri vechi româneşti. „Însă lucrurile acestea au devenit banale şi am vrut să mergem într-o direcţie mai creativă, să abordăm producători de produse de lux de altă natură.” Au căutat mult timp producători în România, însă atunci când găseau produse care să le placă era foarte greu de colaborat cu aceştia. „Aşa am ajuns la ideea de a începe să căutăm în Europa produse care nu se găsesc în România şi care ar fi apreciate de clienţi.”

    Deşi la început nu le-a fost deloc uşor, cum „niciun lucru care merită în viaţă nu este”, spune că nopţile nedormite au dat roade şi proiectul a prins încă de la început, aşa că au fost şi mai motivate să meargă înainte şi să dezvolte şi mai mult businessul. Aşadar, cu toate că iniţial compania a funcţonat doar în online, ulterior, „ca o etapă nouă, venită natural din cererea clienţilor”, în vara lui 2017 s-au hotărât să deschidă şi un showroom fizic, pe bulevardul Ferdinand I, cu o investiţie de 25.000 euro. Deschiderea noii unităţi a impulsionat creşterea numărului de clienţi, anul trecut acesta evoluând cu 1.200 de persoane. „Numărul clienţilor a crescut an de an, însă creşterea semnificativă a fost din momentul în care am deschis showroomul. Practic, acest pas în dezvoltarea magazinului a dus la creşterea încrederii în brandul nostru.”
    Potrivit Elenei Miu, clientela afacerii este diversă. „Având decoraţiuni speciale şi machete sau miniaturi, precum şi mici obiecte de mobilier pentru casă sau birou, s-a conturat şi un profil de clientelă de colecţionari. Totodată, unii clienţi îşi cumpără pentru propria plăcere, pentru propriul cămin un obiect de decor care ţine fie de o pasiune, fie de o completare inedită a spaţiului de acasă sau de la birou”, descrie cofondatoarea businessului preferinţele clienţilor MyMan. Ca interval de vârstă, „25-45 de ani este majoritar, iar ca proporţie domni versus doamne, doamnele sunt predominante ca procent pentru că ele sunt, de obicei, cele desemnate, fie de colegii de muncă, fie de familie, să aleagă cadoul pentru sărbătorit”.

    O parte dintre clienţi vin din zona corporate, unde Miu spune că s-a căutat mereu factorul unicitate, deosebit, altfel. „Pentru noi a fost un succes zona aceasta – pentru că avem şi serviciul de Gift Concierge, dar şi produse de import care să iasă din paleta clasică de cadouri, prin design şi raritate. Suntem importatori unici pentru 90% dintre produsele noastre, de peste 10 ani deja. Restul cadourilor le producem în România, iar lucrurile prind contur, clienţii sunt încântaţi.” Până acum spune că au oferit cu succes servicii de Gift Concierge unor companii medii şi mari din domeniul pharma, asigurări, finanţe, real estate, industria uşoară şi grea şi unor companii de stat. „Un exemplu de proiect de decorare pentru un client din real estate a constat în decorarea unei vile de pe malul lacului Snagov, unde am livrat o selecţie rară de decoraţiuni nautice, în temă cu locul în care se afla imobilul.”

    Cu toate că o parte din produsele din portofoliul companiei pot fi achiziţionate drept cadou unisex, de curând cele două surori au lansat, cu o investiţie de 5.000 de euro, o nouă linie de produse, de data aceasta dedicată femeilor – MyWoman – care include, printre altele, genţi, rucsacuri, portofele şi seturi de scris.

    Dacă la începuturile businessului cele două surori-antreprenoare s-au axat exclusiv pe zona de produse high end, cu articole de lux precum seturi de şah persan cu preţuri de peste 2.300 de lei, pe parcurs au introdus şi produse accesibile, mergând chiar spre pragul de 50-100 de lei. „Spre exemplu, avem acum o linie de accesorii din plută, cum ar fi brăţările, care intră în această categorie.” După ce o vreme a activat doar pe segmentul de retail, în 2017 compania a început să dezvolte uşor şi partea de distribuţie, businessul intrând în lanţul de librării Eminescu cu o parte dintre produse, cele mai apreciate de clienţii librăriei fiind seturile de scris cu pană şi statuetele.

    Unii clienţi ştiu din start ce doresc, spune Miu, în timp ce alţii aleg la faţa locului. „Rolul nostru, ca gift concierge, este să ascultăm povestea clientului şi să ştim câteva caracteristici ale sărbătoritului. Apoi, facem sugestii de cadou care să se potrivească şi cu bugetul alocat. În cazul în care clientul nu îl cunoaşte aşa de bine bine pe sărbătorit, recomandăm cadouri care ne-au dovedit, în timp, că se potrivesc şi celor mai pretenţioşi.” În opinia antreprenoarei, România este la început inclusiv în zona de servicii concierge. „Însă, cu un efort susţinut, creştem, evoluăm, atât noi cât şi clienţii noştri. Chiar şi aşa, credem că românii sunt pregătiţi financiar pentru serviciile de gift concierge şi cadourile de lux. Clienţii au mereu în vedere raportul calitate/preţ. Nu putem oferi, totuşi, o statistică, dar din observaţiile noastre clienţii sunt orientaţi către calitate şi sunt conştienţi că acest atribut are nişte costuri mai ridicate.”

    Miu spune că în prezent nu au un competitor direct, pentru că vând produse unice în România, care nu se găsesc în alte magazine, şi deocamdată serviciul de gift concierge pentru produse de lux poate fi găsit doar la MyMan. „Putem spune că avem, mai degrabă, competitori indirecţi, pentru că orice produs poate fi oferit ca şi cadou, deci aici ne referim la magazinele online de cadouri. Însă poziţionarea noastră este diferită prin tipul de produse rare sau unice, prin disponibilitatea showroomului în care poţi veni şi vedea produsele online şi, mai ales, prin serviciul de gift concierge.”

    Despre 2020 spune că va fi un an cu provocări. „Vom merge atât pe dezvoltarea zonei de distribuţie a produselor noastre, cât şi pe creşterea vizibilităţii brandului MyMan.” Iar când vine vorba de cele mai mari provocări cu care s-a confruntat de-a lungul anilor de activitate, antreprenoarea menţionează categoric inovarea şi învăţarea: „De la cum să alegi cei mai buni furnizori de produse până la cum să mulţumeşti clienţii mai pretenţioşi, care par să le aibă pe toate”. Însă, indiferent de provocările apărute, spune că s-au străduit să le rezolve cât mai bine cu putinţă. „Practic, nu lăsăm clienţii să plece nemulţumiţi de la noi, indiferent că vin în magazin sau cumpără de pe site. Ne plac şi clienţii pretenţioşi, pentru că atunci când reuşim să le oferim o soluţie şi cumpără cadouri de la noi, odată ce i-am «cucerit», devin clienţii noştri fideli.”

  • Cum se educă un antreprenor?

    După ce a obţinut certificarea de trainer de business etiquette în cadrul International Etiquette and Protocol Academy of London, a deschis în Bucureşti businessul Etiquess prin care îşi propune să îi înveţe regulile de etichetă în afaceri şi pe antreprenorii români.

    „Un trainer de etichetă în afaceri predă cunoştinţe care ţin de multiculturalitate, care ţin de convenţiile de afaceri, toate acele elemente nescrise, dar care sunt importante şi care pot «deschide uşi»”, explică Elena Scherl, trainer de business etiquette şi fondator al businessului Etiquess. 

    Ea a povestit că în urmă cu aproximativ trei ani, când lucra într-o companie de telecomunicaţii din România, a observat o diferenţă de comportament social între oamenii de business din diferite ţări, motiv pentru care a început să caute informaţii pentru a se educa în această direcţie. „Lucram într-o companie de telecomunicaţii, pe partea de vânzări.

    Având cel mai des ocazia să lucrez cu companii străine, am observat că managerii din anumite ţări sunt oarecum deranjaţi de anumite cuvinte pe care le foloseam şi nu erau la fel de deschişi cu mine cum erau alte persoane cu care foloseam aceleaşi cuvinte, spre exemplu. Mi-am dat seama că anumite rezultate – precum targeturi de vânzări erau influenţate de cât de bine ne descurcam noi, angajaţii, cu managerii de conturi din cadrul celorlalte companii străine. Atunci am avut setea aceasta de a-mi îmbunătăţi aptitudinile şi rezultatele”, spune Elena Scherl. Timp de circa doi ani a citit cărţi despre cum să lucrezi cu oameni care fac parte din societăţi diferite, „cum să lucrezi cu libanezii, cu chinezii, cu americanii, cu occidentalii”. Apoi a urmat cursuri de etichetă în business la Londra, în cadrul companiei International Etiquette and Protocol Academy of London, pentru că a vrut să poată preda antreprenorilor români şi angajaţilor acestora ceea ce a învăţat.

    „Toate valorile şi elementele pe care eu le-am preluat pe parcursul trainingului, în cadrul International Etiquette and Protocol Academy of London care a durat o săptămână sunt preluate şi în portofoliul Casei Regale din Marea Britanie. În plus, pot să ofer şi certificat de participare celor care vin la cursurile mele”, a povestit Elena Scherl.

    După ce a obţinut certificarea de trainer de etichetă în business a înfiinţat compania Etiquess, sub care predă cursuri de business etiquette antreprenorilor activi pe piaţa naţională şi angajaţilor acestora. „Oficial, am deschis compania în octombrie 2019. Am investit aproximativ 20.000 de euro în înfiinţarea firmei, în cursul de la Londra şi în amenajarea biroului din Bucureşti, din zona Universităţii, unde organizez cursurile.” Elena Scherl consideră că acest domeniu, care este la început de drum pe piaţa din România dar care în alte ţări precum Marea Britanie a prins deja rădăcini, îşi va face loc repede pe piaţa naţională.

    „Poate sună pragmatic, dar cu cât criza de forţă de muncă se adânceşte la noi, cu atât nevoia pentru ce fac eu creşte. În momentul acesta, consider că există o nevoie mare pentru serviciile pe care eu le ofer, pentru că aceste cursuri de formare pot ajuta companiile să reţină angajaţii şi le şi cresc productivitatea”, este de părere Elena Scherl. Un alt motiv pentru care Elena Scherl are încredere că domeniul de educare al antreprenorilor se va dezvolta pe piaţa locală este reprezentat de faptul că oamenii de business români vor vrea îşi ducă businessurile şi pe alte pieţe şi vor avea nevoie de „educare”, pentru a le creşte şansele de internaţionalizare.

    „Trebuie să cunoaştem cultura celor cu care vorbim şi să înţelegem fiecare cultură în parte. Antreprenorii care vor să se extindă în alte ţări trebuie să îşi facă temele înainte cu privire la ţările pe care le vizează. Până şi cadourile pe care le oferi au un întreg ritual în anumite ţări. Poţi să îţi sabotezi o relaţie de business de la început dacă oferi cadouri nepotrivite. Şi nici măcar nu vei auzi o explicaţie, pentru că spre deosebire de români – care cer explicaţii – sunt culturi care pur şi simplu evită conflictul pe cât posibil, evită să te pună în situaţia umilitoare de a primi un răspuns negativ. Spre exemplu, în China (şi în alte ţări din Sud-Estul Asiei), care este o piaţă imensă, oamenii de acolo nu vor spune niciodată «nu», dar vor spune «ne mai gândim». Ei se pun în locul celuilalt şi vor să evite să îl pună într-o situaţie stânjenitoare. Pentru a ne extinde internaţional trebuie măcar să vorbim cu un consilier sau un consultant din ţara respectivă, sau cu ambasadorii ţărilor vizate, să cerem informaţii despre mediul de afaceri, despre cum lucrează oamenii de acolo”, spune Elena Scherl. De altfel, ea a dat câteva exemple motivând de ce mediul antreprenorial românesc are nevoie să fie „educat”.

    „Românii sunt prietenoşi, dar văd des că oamenii de business din România nu ştiu să se ridice la nivelul unei ocazii. Spre exemplu, merg la evenimente de business care sunt oficiale, conservatoare, iar ei încep de când ajung la eveniment să renunţe la sacou, să desfacă nodul de la cravată, spun lucruri fără să gândească înainte sau fac gesturi care nu se pretează în alte ţări sau culturi. Acestea sunt poate elemente nesemnificative, dar dacă ai mai mulţi oameni în mediul de afaceri internaţional aproape poţi să îţi dai seama care dintre ei sunt români. Asta putem vedea şi într-un aeroport, pentru că îţi poţi da seama uşor care este coada de români. Aceste gesturi nu vin din răutate sau din lipsă de maniere, vin din ignoranţă, pur şi simplu nu ne-am gândit ce semnifică aceste gesturi pe care le facem”, explică Elena Scherl. Ea spune că aceste gesturi, care pentru antreprenorii români nu sunt importante, trag în jos mediul de business românesc.

    „Spre exemplu, în Orientul Mijlociu, atât în mediul de afaceri cât şi în cel privat, mâna stângă nu există, nu este folosită, este considerată mâna «necurată». Iar uneori afacerile pot fi compromise, o serie de astfel de gesturi ne pot strica imaginea şi ne strică din prestigiu. Aşa cum noi, românii, avem anumite prejudecăţi cu referire la alte ţări sau alte culturi, aşa au şi alţii cu noi. Am pierdut în cariera mea oportunităţi din cauza anumitor gesturi, dar mi-am dat seama după ce am început să studiez şi să mă informez. Cel mai rău am dat-o în bară cu persoane din Orientul Mijlociu, mai ales că sunt femeie. Acolo nu se face o diferenţă foarte mare între mediul de afaceri şi viaţa socială”, spune antreprenoarea.

    Anul acesta, începând cu luna ianuarie, Elena Scherl a început să predea cursuri de etichetă în business angajaţilor din multinaţionalele active pe piaţa din România. Un element important este reprezentat de faptul că ea personalizează cursurile în funcţie de industria în care activează clienţii ei şi în funcţie de nevoile acestora.
    „Fiecare angajator vrea să se insiste pe anumite elemente şi atunci e mai bine să selectezi aceste lucruri înainte. Spre exemplu, companiile de retail s-ar putea să aibă nevoie de îmbunătăţirea anumitor abilităţi ale oamenilor care lucrează cu clienţii (în showroom, la recepţie sau la casă), sau oamenii dintr-o bancă care sunt la ghişeu. Programatorii pot avea alte nevoi şi atunci cursul trebuie customizat.”
    Totuşi, fondatoarea Etiquess consideră că antreprenorii români ar avea mai multă nevoie de aceste cursuri decât multinaţionalele, dar ele nu au bugetele unei companii mari şi de obicei lasă aceste nevoi la urmă sau nu le iau deloc în considerare.
    „De obicei multinaţionalele sunt cele care investesc primele în orice traininguri. Am început să primesc solicitări şi întrebări de la oameni (persoane fizice) care vor să facă ceva pentru mica lor afacere sau care se gândesc să înfiinţeze o afacere şi vor să se pregătească dinainte de a intra în mediul antreprenorial.”
    Companiile de retail, de IT, cele active în domeniul bancar, financiar sau medical au cea mai mare nevoie de serviciile pe care le furnizează compania Etiquess, este de părere fondatoarea.
    „De obicei, persoanele care sunt pregătite în ceea ce priveşte partea tehnică, informaţională au probleme în ceea ce priveşte interacţiunea socială. Când lucrezi în retail şi intri în contact zilnic cu clienţi este foarte important să nu intri în panică şi să poţi gestiona orice situaţie apare în acea zi. Genul acesta de cursuri se pretează mai degrabă celor care intră în contact cu multe persoane în fiecare zi şi trebuie să îşi păstreze o atitudine prietenoasă cu toţi clienţii pe care îi întâlnesc în acea zi”, a conchis Elena Scherl. 

  • Care sunt cele mai la modă tendinţe de amenajare, potrivit fondatoarelor Lemon Interior Design


    O lumină ambientală concentrată pe zona de lucru, pe zona în care se serveşte masa sau unde se stă la discuţii când se pune un proiect la cale, precum şi o separare a spaţiului fără ajutorul pereţilor, doar prin lumină şi diferenţe de niveluri ale mobilei sunt câteva dintre elementele care caracterizează biroul studioului de arhitectură Lemon Interior Design. „Este un spaţiu care oferă atât intimitate, dar şi senzaţia că nu eşti izolat. Am vrut să fie un spaţiu lucrativ în care toţi să ne vedem, am vrut să fie un spaţiu elegant, ca şi abordările noastre în ceea ce priveşte designul, să fie un spaţiu plin de căldură, să ai o senzaţie bună când intri în el, fără să fie ostentativ”, descriu surorile Elena Oancea şi Cristina Căpitanu, completându-se, filosofia biroului lor, unde ne-am întâlnit pentru a discuta „ce se poartă” în materie de design interior.
    Departe de a sugera liniile de design „în tendinţe”, ele spun că acestea trebuie să poarte în ADN personalitatea proprietarului sau identitatea unui brand, dacă vorbim despre segmentul office, unde Lemon Interior Design a intrat în luna aprilie. Astfel, dacă iniţial discutau doar cu proprietarii locuinţelor pe care le amenajau şi dezvoltau proiecte după chipul şi asemănarea acestora, acum cele două surori-antreprenoare trebuie să desluşească şi personalităţile companiilor. Totuşi, în ambele situaţii, spun ele, e greu de vorbit despre tendinţe. „Noi tot timpul am spus şi spunem: contează momentul din viaţa clientului, fiindcă ceea ce îi place astăzi, poate mâine nu îi va mai plăcea, şi atunci folosim tendinţele doar ca accente în amenajările pe care le folosim”, spune Cristina Căpitanu.
    În rest, explică Elena Oancea, folosesc mai ales produse atemporale, cu linii care oarecum nu se demodează, culori calde, de pământ, folosesc şi destul de multe materiale naturale, cum sunt lemnul, marmura, care se regăseşte mult în amenajările lor şi în zona de birouri. Din rândul elementelor „la modă”, Elena Oancea menţionează însă elementele aurii, lemnul afumat şi multă piatră. 
    „S-a renunţat la acest trend industrial, în sfârşit oamenii de la noi din ţară au început să înţeleagă că nu este OK ca ceea ce vezi în toate barurile şi restaurantele să ai şi acasă. Industrialul rămâne foarte la modă, dar în locurile publice; casa este un loc unde te simţi bine, te relaxezi, trebuie să sugereze căldură”, spune Cristina Căpitanu. De asemenea, observă Oancea, natura este din ce în ce mai prezentă în amenajări, tiparele care te duc cu gândul la natură sunt la modă şi în Europa, dar şi în România. De asemenea, „în Europa şi în România există stilul acesta în care sunt combinate elemente din trecut cu cele din prezent, nu mai există limite de design, clasicul se îmbină cu modernul şi cu minimalismul, ceva foarte glam poate fi combinat cu un stil puţin industrial – este cumva o definiţie a stilului eclectic, nu mai suntem în timpurile în care totul este foarte definit – toate se întrepătrund”, adaugă Cristina Căpitanu.
    În ceea ce priveşte zona de office, aceasta începe din ce în ce mai mult să se apropie de atmosfera de acasă şi devine mai călduroasă, mai relaxantă: „Se întrepătrunde viaţa personală şi din timpul liber cu cea de muncă – atunci aceste limite încep să dispară şi să se întrepătrundă”.
    De altfel, povesteşte Elena Oancea, aşa le-a venit şi lor ideea să intre pe zona amenajărilor de birouri. „Am observat tendinţa aceasta din ce în ce mai mare în Europa, în America, peste tot în lume, ca zona de birouri să nu mai fie atât de comercială, rece, sterilă, să devină mai personală – un loc în care interacţionezi mai bine şi cu ceilalţi membri ai comunităţii în care tu lucrezi şi nu doar un locuşor rece, gri, cu pereţi albi. Atunci, ne-am gândit că poate implicarea noastră din rezidenţial îşi va găsi un loc bine definit şi în zona de birouri.”
    Cristina Căpitanu subliniază şi ea că pe piaţa de office există această tendinţă de a face spaţiile mult mai confortabile, mai prietenoase. „Eu cred că tendinţa este ca toţi cei care lucrează să aibă două familii: una a lor şi una la birou, să vii cu plăcere şi să te simţi printre prieteni când vii la muncă, nu ca fiecare să fie în pătrăţica lui”, crede şi Cristina Căpitanu. Elena Oancea observă de altfel că şi companiile mari pun din ce în ce mai mult preţ pe spaţiul de lucru, mizând pe acesta pentru a-i atrage pe angajaţi într-o piaţă a muncii din ce în ce mai competitivă.
    Din luna aprilie a anului curent, de când a intrat pe segmentul amenajărilor de birouri, Lemon Interior Design a lucrat la un proiect de 3.000 de metri pătraţi, dar şi la alte câteva mai mici, de câteva sute de metri pătraţi pe care le vor finaliza până la sfârşitul anului, astfel că apreciază că vor încheia 2019 cu o cifră de afaceri de 1 milion de euro.

     


    Clienţii de pe acest segment sunt deopotrivă multinaţionale, cât şi companii locale. „De obicei, multinaţionalele care o pornesc pe drumul acesta al amenajărilor apelează la companii cu istoric în piaţă. Recunosc că, spre uimirea şi marea noastre bucurie, am fost şi noi solicitaţi să ne prezentăm la pitch-uri, la care ni s-a spus că suntem pe lista scurtă a unor proiecte destul de mari, care sperăm să se concretizeze la anul”.
    „Aducem acest concept nou; înţelegem foarte bine cerinţa nouă de a face birourile mai apropiate de atmosfera de acasă, faţă de alte companii cu care au lucrat în care totul era standardizat, astfel cred că avem o şansă destul de mare să acaparăm o bună parte din piaţă”, spune Elena Oancea referindu-se la modul în care se diferenţiază pe piaţa amenajărilor de birouri.
    În prezent, lucrează la finalizarea proiectului One North Gate, despre care spun că, deşi trebuia terminat în câteva luni, vor reuşi să îl finalizeze în două luni şi jumătate.
    În ceea ce priveşte preţurile pentru amenajare, cele două surori spun că variază foarte mult, standardul de piaţă pe segmentul office fiind, în situaţia unei amenajări de bază, la aproximativ 250 de euro/mp.
    Când vine vorba despre spaţiile de locuit, pe care Lemon Interior Design s-a concentrat, de la începutul businessului, aprilie, şi până în prezent, au amenajat 7 penthouse-uri, cu între 350 şi 1.000 de metri pătraţi fiecare, la care s-au adăugat alte câteva zeci de apartamente doar anul trecut. Au făcut proiecte şi în Viena şi spun că sunt în discuţii să realizeze unele şi în Spania, Paris şi chiar şi Dubai. Cristina Căpitanu spune că clienţii din această zonă cunosc deja brandul lor şi au început să le urmărească, inclusiv pe reţelele sociale: „Dacă faci bine ce faci şi eşti serios şi îţi vezi de treaba ta, până la urmă, în timp, munca ta este recompensată”, crede Cristina Căpitanu. Odată cu creşterea businessului Lemon Interior Design, au crescut şi cunoştinţele clienţilor în materie de amenajare: „Spre deosebire de anul 2007, când conceptul de design interior era aproape inexistent, deja lumea a înţeles că este o meserie pe care trebuie să o facă o persoană specializată în acest domeniu şi apelează din ce în ce mai mulţi la un designer de interior; este ca atunci când te duci la doctor, nu iei pastile după capul tău, te duci la doctor că el are specializarea în direcţia aceasta, se informează, caută, verifică, îşi face temele”. Cele două surori se feresc de recomandări şi în situaţia amenajărilor de locuinţe, fiindcă „scopul nostru este să îi arătăm clientului ceva frumos pe stilul lui, cum îşi doreşte”, spune Cristina Căpitanu. Totul pleacă de la discuţia cu acesta: „Punctul de pornire este să cunoaştem clientul, să cunoaştem ceea ce îşi doreşte el de la acea casă, care este funcţionalitatea spaţiului, care este componenţa familiei, să ne dăm seama, pe lângă ce ne povesteşte el, care este de fapt stilul pe care ar trebui să îl abordăm”, explică Elena Oancea. Poate să fie vorba despre un client care spune că vrea un stil modern în toată casa şi descoperă, din discuţia cu el, că acel stil nu îl reprezintă.
    Cristina Căpitanu precizează că primul lucru la care trebuie să fie atente în discuţia cu clientul se referă la funcţionalitate: „Ce îşi doreşte, câte dormitoare, dacă iau masa împreună sau nu – de la funcţionalitate trebuie să porneşti în amenajarea unei locuinţe, apoi ajungi la discuţii despre cum combinăm acele proiecte, despre cum le facem să arate bine şi să ajungem la spaţiul pe care şi-l doresc”. Deseori, rolul designerului interior împrumută şi din înţelegerea unui psiholog: „Activitatea noastră are o componentă psihologică destul de mare, pentru că nu este uşor să ghiceşti ceea ce nu îţi spune clientul; de multe ori, nici ei nu ştiu sau poate sunt două caractere diferite, soţ – soţie, şi cumva trebuie să vii şi să combini tot ce este în casă astfel încât să se regăsească gusturile amândurora şi să se întrepătrundă astfel încât, până la urmă, amândoi să convieţuiască într-o casă care e pe placul amândurora”, explică şi Elena Oancea. 
    „La partea de concept, noi putem să ne dăm seama şi dintr-o imagine ce le place clienţilor. Practica este definitorie – altfel nu am fi ajuns aici – este mama tuturor învăţăturilor”, punctează Cristina Căpitanu. Apoi, ordinea firească a unei amenajări, spune ea, este funcţionalitatea, realizarea conceptului, apoi execuţia şi punerea în practică.

     


    Conceptul de „less is more“ este valabil şi în situaţia amenajărilor interioare, precizează şi Elena Oancea: „Cumpăraţi-vă mai puţine lucruri, de calitate, în care să vă regăsiţi, să vă simţiţi bine – important este nu să ceri ceva strălucitor şi să nu îţi placă sau să ceri ceva normal şi tu să vrei ceva strălucitor: este important să ştii ce vrei, ce îţi place, asta este cel mai important”.
    Cum arată însă locuinţele celor două surori? „Sunt ambele spaţii contemporane, cu accente glam, lumini arhitecturale, au şi accente clasice – sunt case confortabile, nu case muzeu, sunt case confortabile, în care şi prietenii noştri dacă ar veni, s-ar simţi tot la fel de confortabil ca şi noi, te îmbie să îţi petreci timpul cu familia, cu prietenii, nu sunt case în care nu îţi vine să te atingi de nimic.” De altfel, ele spun clienţilor care îşi doresc „case muzeu” că, dacă o casă nu este practică, nu te simţi confortabil în ea şi eşti permanent stresat că se strică, „atunci înseamnă că nu ne-am făcut treaba”.
    Orientarea din ce în ce mai mare a clienţilor spre spaţii confortabile, apropiate de mediul familial, chiar şi atunci când este vorba despre birouri, se potriveşte mănuşă surorilor din spatele afacerii Lemon Interior Design. „Deşi suntem foarte diferite ca structură, în acelaşi timp suntem şi foarte complementare, ne uităm una la cealaltă şi ştim ce vrem să spunem”, descrie Elena Oancea munca alături de sora sa. Originare din Bacău, au venit în Bucureşti la facultate şi s-a ivit oportunitatea de a cumpăra businessul care, la început, se axa pe retailul cu decoraţiuni şi mic mobilier. „Nu am făcut asta fiindcă a venit peste noapte ideea – au venit clienţii, ne-au cerut sfatul, ni s-a părut că este un domeniu foarte interesant şi frumos”, povesteşte Elena Oancea despre începuturile afacerii. Spun că în copilărie, de pildă, şi chiar şi în facultate, când s-au orientat pe discipline diferite, nu se gândeau că vor ajunge într-un astfel de business: „Nu ne imaginam în copilărie că vom ajunge aici, aveam un recamier, cu două birouri masive, cu dulapuri care ne picau în cap, cu afişe cu Melrose Place şi abţibilduri puse pe mobilă. Erau lipite pe toate dulapurile”, îşi amintesc ele, glumind. „Am pornit de jos, perseverenţa, determinarea şi munca bat orice. Probabil trebuie să ai şi un fler pentru aşa ceva, dar dacă nu e în combinaţie cu celelalte, degeaba ai flerul”, spune Cristina Căpitanu. 
    Şi în ceea ce priveşte rezidenţialul sfaturile lor sunt foarte personale: „Ce putem să le transmitem clienţilor este să se informeze, să încerce să descopere ce le place”. Referindu-se la sărbătorile care se apropie, de asemenea, îi sfătuiesc pe clienţi ca fiecare să amenajeze în funcţie de personalitatea sa: „Fiecare îşi trăieşte clipele acestea cum este el clădit – nu există o regulă pentru toată lumea, pe alb sau roşu”.
    „Cunoaşte-te pe tine însuţi, acesta este cel mai important sfat pe care noi îl dăm”, concluzionează ele, aceasta fiind regula principală şi când vine vorba despre designul interior.

    Carte de vizită
    –
    Lemon Interior Design

    Înfiinţat în 2004 de surorile Cristina Căpitanu şi Elena Oancea, businessul Lemon Interior Design s-a axat pe furnizarea de servicii integrate de design şi management al amenajărilor interioare. Printre cele mai cunoscute proiecte pe care cele două surori le-au gândit şi implementat se numără lobbyurile unor clădiri rezidenţiale cunoscute din Bucureşti, precum One Herăstrău Park sau One Charles de Gaulle, dar şi o serie de apartamente şi penthouse-uri. Anul acesta, Lemon Interior Design a anunţat şi lansarea diviziei office, axată pe soluţii complete de proiectare, design şi implementare pentru configurarea spaţiilor de birouri, într-un mod personalizat. În 2018, businessul a avut o cifră de afaceri de aproximativ 3,5 milioane de euro, iar creşterea businessului s-a tradus atât în mărirea echipei (14 angajaţi), cât şi în dezvoltarea diviziei office şi diversificarea portofoliului. Previziunile fondatoarelor Lemon Interior Design sunt optimiste şi pentru anul în curs, cu o ţintă pentru cifra de afaceri la final de an (pentru ambele divizii, rezidenţial şi office) cuprinsă între 4,5 şi 5 milioane de euro. 

    TENDINŢE ÎN DESIGN INTERIOR
    –
    LA BIROU ŞI ACASĂ

    1. Contează momentul din viaţa persoanei sau a unei companii care face o amenajare, fiindcă „ceea ce îţi place astăzi poate mâine nu îţi va mai plăcea”.
    2. Punctul de pornire: cunoaşte-te pe tine astfel încât să ştii ce stil trebuie să abordezi.
    3. Funcţionalitatea spaţiului trebuie decisă înainte de realizarea conceptului.
    4. S-a renunţat la trendul industrial, oamenii preferă să îl regăsească în retail şi HoReCa, nu la birou sau acasă.
    5. În Europa şi în România se mizează pe combinaţia între elemente din trecut şi cele din prezent, nu mai există limite de design, clasicul se îmbină cu modernul şi cu minimalismul.
    6. Natura este din ce în ce mai prezentă în stilurile de amenajare.
    7. Zona de birouri iese dintr-un stil rece, steril şi se îndreaptă către unul personal, mai călduros, apropiat de stilul unei locuinţe.
    8. „Less is more”: cumpăraţi-vă mai puţine lucruri, de calitate, în care să vă regăsiţi, să vă simţiţi bine.

  • Noul pol de incertitudine din zona euro: Datoria guvernamentală a Italiei este mai riscantă decât cea a Greciei pentru prima dată de la criza din 2008

    Grecia îşi pierde statutul de cel mai riscant debitor guvernamental din zona euro după ce randamentul pe titlurile de stat emise de guvernul elen a scăzut sub cel al titlurilor de stat emise de guvernul de la Roma, pentru prima dată de la criza financiară din 2008, potrivit FT.

    Obligaţiunile guvernamentale ale Greciei au fost căutate în 2019 de investitorii care vânau randamente ridicate, un trend care a continuat puternic după ce agenţia de rating Standard & Poorăs a îmbunătăţit perspectivele Atenei, acordând calificativul BB- la finalul lunii trecute.

    Totodată, şi obligaţiunile guvernamentale ale italienilor au fost apreciate vara aceasta, însă investitorii rămân parţial rezervaţi din cauza efectelor generate de tensiunile politice.

    Obligaţiunile greceşti şi-au menţinut valoarea joi, randamentul titlurilor de stat cu scadenţa la 10 ani menţinându-se la 1,10%, în timp ce randamentul pe titlurile de stat italiene cu scadenţa la 10 ani a crescut la 1,16%. Pe titlurile de stat, randamentele cresc atunci când preţurile scad.

    În ambele cazuri, randamentele rămân foarte scăzute după standarde istorice, însă piaţa obligaţiunilor din Grecia a cunoscut o revenire care le-a atras atenţia investitorilor.

    Randamentele pe titlurille de stat au crescut peste 30% la finalul anului 2011, înainte ca Atena să anunţe falimentul pe datorie, forţând creditorii privaţi să suporte pierderi. Investitorii au fost încurajaţi de o revenire relativ puternică a economiei Greciei în 2019, în contextul în care cea mai mare parte a zonei euro înregistrează o încetinire puternică iar Germania este la un pas de recesiune tehnică.

    Dimensiunea redusă a pieţei obligaţiunilor guvernamentale din Grecia – în contextul în care cea mai mare parte a datoriei statului există sub formă de împrumuturi cu dobândă mică de la Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional – ceea ce înseamnă că există o presiune imediată mai scăzută asupra finanţelor guvernamentale, în comparaţie cu Italia care se bazează exclusiv pe pieţele financiare pentru a-şi refinanţa datoriile.

    „Cel mai important este să ne uităm la structura datoriei. Sunt foarte puţine cerinţe de capital care planează asupra Atenei pentru următorii cinci ani, în comparaţie cu Italia, unde ai un risc mult mai mare”, spune Chris Jeffery, strateg în cadrul Legal & General Investment Management.

    Chiar dacă Standard & Poorăs a îmbunătăţit rating-ul datoriei Greciei, aceasta rămâne în continuare în teritoriul „junk”. Totuşi, unii investitori pariază că perspectivele relativ stabile ale Greciei deschid drumul pentru revenirea la un rating de investiţii. Dacă ajunge iar la un rating de investiţii, Grecia ar putea fi inclusă în programul de achiziţie de datorii desfăşurat de Banca Centrală Europeană.

    Între timp, economia Italiei îşi menţine performanţa apatică. Deşi datoria Italiei are un rating mai bun, agenţia Standard & Poorăs estimează perspective negative.

    Deşi a fost format un nou guvern la Roma între partidul Democrat de centru-stânga şi Mişcarea 5 Stele (M5S), investitorii se tem de revenirea instabilităţii politice de anul trecut, când guvernul anterior nu a reuşit să respecte indicaţiile Uniunii Europene referitoare la nivelul deficitului bugetar.

     

     

  • Surorile care proiectează luxul

    „A contat foarte mult în parcursul reuşitei noastre faptul că suntem surori şi suntem foarte compatibile şi complementare. Majoritatea proiectelor implică viziunea amândurora, chiar şi atunci când responsabilităţile sunt divizate”, descrie Elena Oancea unul dintre motivele pentru care crede că a avut succes businessul Lemon Interior Design, dezvoltat alături de sora sa, Cristina Căpitanu.
    Înfiinţat în 2004, acesta s-a axat pe furnizarea de servicii integrate de design şi management al amenajărilor interioare. Printre cele mai cunoscute proiecte pe care cele două surori le-au gândit şi implementat se numără lobby­urile unor clădiri rezidenţiale cunos­cute din Bucureşti, precum One Herăstrău Park sau One Charles de Gaulle, dar şi o serie de apartamente şi penthouse-uri. Anul acesta, Lemon Interior Design a anunţat şi lansarea diviziei office, axată pe soluţii complete de proiectare, design şi implementare pentru configurarea spaţiilor de birouri, într-un mod personalizat. „Pentru noi anul în curs a fost şi este unul foarte important, deoarece coincide cu extinderea companiei noastre şi pe segmentul amenajărilor interioare office. În 2018 am avut o cifră de afaceri de aproximativ 3,5 milioane de euro, iar creşterea businessului s-a tradus atât în mărirea echipei, cât şi în dezvoltarea diviziei office şi diversificarea portofoliului”, descrie Elena Oancea cele mai recente rezultate. Previziunile fondatoarelor Lemon Interior Design sunt optimiste şi pentru anul în curs, cu o ţintă pentru cifra de afaceri la final de an (pentru ambele divizii, rezidenţial şi office) cuprinsă între 4,5 şi 5 milioane de euro. 

    Drumul spre design începe, uneori, în retail
    Povestea afacerii de design şi amenajări interioare a celor două surori nu are nicio legătură cu planurile lor iniţiale. Niciuna dintre ele nu şi-a propus de la început să se axeze pe acest domeniu, ţinând cont de faptul că Cristina Căpitanu a absolvit Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, iar sora ei, Dreptul. În timpul facultăţii şi după facultate, Cristina Căpitanu a lucrat în cadrul a două companii ca manager de import-export, iar apoi ca account manager în cadrul magazinelor TCM. Şi-a dorit însă o schimbare, iar în căutarea a ceva care să fie pe placul amândurora, cele două surori au intrat în businessul decoraţiunilor şi mobilierului de interior. Au început cu retailul, prin achiziţia unui lanţ de magazine în care se vindeau astfel de produse şi care purta, de altfel, numele pe care afacerea lor îl are şi în prezent – Lemon Interior Design.
    Cristina Căpitanu îşi aminteşte că la momentul preluării afacerea funcţiona prin intermediul unor showroomuri, cu stocuri foarte mari, foarte mulţi angajaţi, depozit, preluarea nefiind divizată. Au funcţionat în retail până în 2013, deschizând şi închizând magazine, până când au identificat un potenţial în zona proiectelor de design, ca urmare a solicitărilor primite de la clienţi.
    „Clienţii din showroom au început să ne ceară sfatul şi în privinţa amenajăriii spaţiului, a modului în care trebuie puse împreună anumite decoraţiuni sau piese de mobilier şi încet, încet s-a conturat o nouă direcţie atât în evoluţia noastră profesională, cât şi a businessului. Aşa se face că trecerea către designul de interior devenise cumva o necesitate”, povesteşte Cristina Căpitanu.
    Treptat, au descoperit că le place mai mult să meargă la târguri, să vadă colecţiile şi apoi să facă vânzare, în detrimentul administrării magazinelor cu stocuri şi angajaţi. Au decis astfel să se dedice întru totul afacerii de amenajări interioare: „Este foarte greu să faci retail, mai ales pe nişa obiectelor mici – există pierderi foarte mari, existau produse care se puteau sparge, fura. În timp, ne-am dat seama că ne regăsim mai mult pe segmentul amenajărilor interioare; a venit ideea, dar şi necesitatea ne-a dus în direcţia aceasta, a unui butic de design“, spune Cristina Căpitanu. Până în 2013, magazinele s-au aflat în mai multe centre comerciale din Bucureşti, precum şi în Piaţa Victoriei, ultimul închis fiind în centrul comercial Băneasa.
    Buticul de design a început să funcţioneze prin furnizarea unui concept de design şi a unei amenajări complete, iar clienţii cărora li se adresează sunt cei care nu au timp pe care să-l dedice amenajării unei locuinţe. „Sunt oameni ocupaţi, care călătoresc, care câştigă prin muncă aceşti bani, înţeleg valoarea banilor şi vin la noi în căutarea unui sprijin pentru realizarea unui spaţiu în care să se simtă bine, în care să se relaxeze după o zi de muncă“, descrie antreprenoarea profilul clienţilor de pe segmentul rezidenţial.

    Luxul de acasă, acum şi la birou
    De la rezidenţial spre office nu a fost decât un pas: printre cele mai recente realizări ale Lemon Interior Design se numără lansarea diviziei office, în urmă cu câteva luni, despre care Cristina Căpitanu spune că „este o continuare firească a activităţii noastre în domeniul designului interior rezidenţial”. De altfel, clienţii din zona de locuinţe au venit cu primele propuneri pentru proiecte office. „Cei cărora le-am amenajat casele au fost atât de încântaţi, încât şi-au dorit să le decorăm şi birourile.” Dezvoltarea acestei divizii a fost realizată în parteneriat cu Ionuţ Dumitrescu, cofondator al One Office, divizia de birouri a dezvoltatorului One United Properties. Fondatoarele Lemon Interior Design spun că au deja în desfăşurare mai multe proiecte de amenajare a unor spaţii de birouri, printre care One North Gate sau One Victoriei Center, dar şi câteva spaţii din clădirea Globalworth Plaza. „Nu este însă vorba despre amenajări standard, cu care suntem obişnuiţi când vine vorba de birouri, ci de nişte spaţii-concept, de o nouă abordare, în care biroul îşi transcende funcţionalitatea tipică şi devine un spaţiu cu personalitate, în care designul, elementele cu impact vizual şi normele estetice se împletesc cu rigorile specifice unui mediu de lucru”, descrie Cristina Căpitanu caracteristicile noii linii de business.
    De asemenea, adaugă ea, şi provocările în acest domeniu sunt de altă natură decât cele din zona de rezidenţial, scopul final fiind acela de a găsi un numitor comun între nevoile unei comunităţi, respectarea unor norme legale, funcţionalitate, reguli de ergonomie şi, nu în ultimul rând, design.  „În toate amenajările pe care le semnăm ieşim din zona standard, cu care suntem obişnuiţi; chiar şi atunci când vine vorba de birouri, acestea sunt gândite ca spaţii-concept, definite de o nouă abordare, în care biroul îşi transcende funcţionalitatea tipică şi devine un spaţiu cu personalitate, în care designul, elementele cu impact vizual şi normele estetice se împletesc cu rigorile specifice unui mediu de lucru”, spune Cristina Căpitanu.

    În căutarea fericirii – şi prin design
    „Interesul pentru fine living, pentru designul interior, pentru amenajarea spaţiilor de lucru de către profesionişti a crescut considerabil în ultimii ani şi la noi. Putem spune că în prezent cererea este una foarte mare, la fel şi exigenţa atunci când vine vorba de serviciile de amenajare interioară”, descrie Elena Oancea evoluţia pieţei locale a amenajărilor interioare. Potrivit ei,  stilul de viaţă actual şi ritmul cotidian dinamic au născut şi o nevoie firească de wellbeing (stare de bine – n.r.), de frumos şi relaxare atunci când trecem pragul casei. „Evoluţia pieţei a fost una organică, dar accelerată, iar interesul tot mai mare al clienţilor pentru design interior a atras implicarea designerilor şi a profesioniştilor din domeniu în tot mai multe proiecte”, spune Elena Oancea.
    Ea adaugă că clienţii lor au gusturi şi dorinţe rafinate, înţeleg perfect conceptul de design interior şi ceea ce implică el, de aceea au şi standarde înalte atunci când se adresează unui profesio­nist. „Ceea ce le şi motivează în final alegerea”, observă Oancea. Potrivit ei, şi trendurile urmăresc liniile şi standardele internaţionale – marile târguri de profil sunt cele care dau tonul tendinţelor în materie de design; acestea se regăsesc şi la noi, cu adaptări date de stilul de viaţă autohton. Totuşi, anumite principii de bază se păstrează, cum ar fi „amestecurile de texturi şi materiale menite să asigure un stil eclectic – organic, cu accente elegante; piatra naturală combinată cu finisaje cu aspect brut, în contrast cu elemente rafinate, cum ar fi catifeaua, accentele metalice”, observă Cristina Căpitanu.  Când vine vorba despre bugetul dedicat amenajării unei locuinţe, acesta variază în funcţie de suprafaţă, de nivelul de finisare la care preluează proiectul, dar şi de exigenţele şi nevoile personale ale clienţilor. Sumele pot varia astfel între 50.000 de euro şi câteva sute de mii de euro.
    În ceea ce priveşte spaţiile de birouri, trendurile se îndreaptă, potrivit Elenei Oancea, înspre anularea graniţelor, către a aduce atmosfera caracteristică zonei rezidenţiale, atmosfera relaxată şi elementele de design în spaţiile de birouri. „Wellbeingul devine o componentă principală în proiectarea acestor zone. Confortul, detaliile estetice, integrarea elementelor naturale, toate sunt un «must» pentru un spaţiu de lucru viu, sănătos şi, evident, mai productiv”, explică cofondatoarea Lemon Interior Design. 

    Smart house, smart design
    Există proiecte în care provocările cresc cu atât mai mult cu cât societatea evoluează constant şi se pune accent pe conceptele de green house şi tehnologie smart house. În astfel de situaţii,  procesul de implementare a conceptului de design devine mai complex. „Suntem din ce în ce mai implicate şi pe partea de proiectare (piscine în interiorul apartamentului, instalaţii, sisteme de iluminat etc.) Pe partea office intervin multe rigori legate de normele legale şi de siguranţă aflate în vigoare, care trebuie îmbinate armonios în conceptul pe care îl vom implementa în spaţiul respectiv”, descrie Cristina Căpitanu complexitatea proiectelor în care sunt implicaţi. 
    În prezent, 14 persoane lucrează în echipa Lemon Interior Design, însă cele două surori sunt în căutare de noi angajaţi constant. „Angajăm permanent, chiar dacă în acel moment nu avem nevoie. Asta pentru că atunci când simţim că cineva are potenţial şi apare oportunitatea angajării lui, e important să-i dăm o şansă, un om bun şi potrivit va aduce mereu valoare echipei. Aşadar, nu stăm pe gânduri. Ne plac persoanele dedicate, orientate spre rezultat şi dispuse să se perfecţioneze continuu, să lucreze bine în echipă. Caracterul unei persoane contează, de asemenea, foarte mult pentru integrarea în echipa Lemon”, descrie Elena Oancea calităţile pe care le caută la un angajat. În ceea ce priveşte modul în care se împart responsabilităţile între cele două surori în afacerea de familie, ea spune: „Ne consultăm în luarea deciziilor majore şi asupra detaliilor care definesc amprenta Lemon în conceptul fiecărui proiect. Avem abilităţi diferite şi ne completăm în implementarea şi finalizarea conceptelor create împreună”. 
    Fondatoarele Lemon Interior Design spun că au încercat întotdeauna să păstreze o amprentă proprie în proiectele la care lucrează, iar dacă ar fi să definească stilul care le place şi care le reprezintă, atunci acesta este cel contemporan. Chiar dacă sunt în permanenţă în contact cu lumea designului interior şi cu trendurile din domeniu şi opţiunile lor sunt nelimitate, păstrează mereu direcţia acestuia. Planurile de dezvoltare a afacerii în continuare vizează atât creşterea diviziei office, cât şi continuarea seriei de proiecte în afara ţării. „Am mai avut în trecut câteva proiecte realizate în străinătate, însă acum simţim că avem toate resursele pentru a intra mai mult pe această piaţă”, precizează Cristina Căpitanu. În plus, şi-au propus să dezvolte designul interior în România, printr-un hub dedicat specialiştilor din domeniu. „În afară de faptul că suntem foarte pasionate de ceea ce facem şi dincolo de aspectele legate de business, scopul nostru este de a pune umărul la dezvoltarea designului de interior în România, susţinând specialişti aflaţi la început de drum şi nu numai, printr-un concept popular în alte ţări, un hub care pune la dispoziţie un spaţiu cool de creaţie şi networking, precum şi acces la resurssele noastre, incluzând conexiunea cu furnizorii noştri.”
    Elena Oancea îşi aminteşte că, în urmă cu 13 ani, când au pornit pe drumul afacerii, oportunităţile din zona designului interior erau limitate, atât în ceea ce priveşte cerinţele pieţei, cât şi interesul pentru domeniu. Acum, deschiderea şi oportunităţile de dezvoltare sunt mult mai mari pentru cineva care îşi doreşte să începe o afacere de profil. „Credem că pasiunea, munca şi reinventarea zilnică sunt elemente cheie pentru reuşita în acest domeniu. E o meserie care se constuieşte treptat şi cu multă răbdare, experienţa dobândită prin practică fiind definitorie, motiv pentru care recomand celor aflaţi la început de drum inclusiv voluntariatul şi orice formă prin care pot dobândi mai multă experienţă şi prin care să înveţe lucruri noi”, descrie ea criteriile reuşitei în acest domeniu.

  • Lovitură pentru Piraeus, cea mai mare bancă elenă: Procurorul şef anticorupţie din Grecia a lansat o investigaţie în legăturile gigantului bancar cu puternica familie Logothetis

    Procurorul şef anti-corupţie din Grecia a acuzat Piraeus Bank, cel mai mare creditor elen, că ar fi încălcat legislaţia cu privire la controlul de capital într-o serie de tranzacţie legate de Libra Group, conglomeratul american controlat de familia Logothetis – care a ajutat la salvarea Piraeus Bank când era aproape de colaps, potrivit FT.

    Acest caz ridică întrebări serioase cu privire la guvernanţa şi stabilitatea băncilor greceşti, notează FT, în contextul încât acestea încă îşi revin după o criză de opt ani în care PIB-ul ţării a scăzut cu 25%.

    Mai mult, situaţia conturează mai bine imaginea relaţiilor dintre Piraeus şi Libra, grup ai cărui proprietari au reuşit să transforme o mică firmă de transport maritim cu câteva ambarcaţiuni într-un conglomerat internaţional cu operaţiuni în 35 de ţări cu activităţi de la transport, aviaţie şi până la turism, energie regenerabilă şi servicii financiare.

    Procurorul Eleni Touloupaki investighează Piraeus, pe fostul preşedinte al băncii, Michalis Sallas, şi o serie de tranzacţii legate de grupul Libra, deţinut de familia Logothetis – unii dintre marii susţinători ai politicienilor Democraţi în SUA.

    Investigaţia a pornit după ce banca centrală a Greciei şi agenţia anti-spălare de bani au raportat o serie de transferuri efectuate în 2016 de către Piraeus către mai multe companii offshore din Cipru, care îl are printre beneficiari şi pe Michael Logothetis, fondatorul Libra, potrivit FT, care a văzut raporturile efectuate de banca centrală şi de agenţie.

    Libra şi Sallas neagă orice acuzaţie, iar avocaţii lor susţin că procurorii s-au înşealt în formularea acestor acuzaţii. Piraeus nu a răspuns publicaţiei americane la solicitările pentru comentarii.

    Grupul Libra a asigurat una dintre cele mai mari linii de finanţare a Piraeus, iar mai târziu a ajutat banca în cadrul unui bail out – cumpărând credite pentru a reduce bilanţul băncii şi prin achiziţia de capital în când banca avea nevoie şi nu se găseau alţi susţinători.

    Acest grup este condus acum de George Logothetis, fiul fondatorului Michael Logothetis. Crescut şi Londra şi acum mutat în New York, Logothetis fiul şi familia sa sunt văzuţi ca piloni ai comunităţii de business greco-americane şi ai circuitului de finanţare al partidului Democrat, unde au susţinut candidaţi precum Hillary Clinton. Logothetis, ca filantrop cu experienţă, este şi membru în consiliull unei fundaţii caritabile înfiinţate de fostul preşedinte american Barack Obama.

    Logothetis şi-a câştigat reptuaţia în afaceri după ce a vândut toate ambarcaţiunile companiei în 2006 în mijlocul unui boom în piaţa de transport internaţional şi a reintrat în piaţă în 2009, când preţurile ambarcaţiunilor erau la minime istorice.

    În timpul crizei, el a întărit legăturile grupului cu băncile şi cu liderii politici din Grecia, în timp ce a investit în energie regenerabilă – cu finanţări acordate chiar de Piraeus în unele cazuri.

    În octombrie 2017, Banca Naţională a Greciei a efectuat un audit special asupra legăturilor dintre Libra şi Piraeus, prin care a scos la iveală „o serie de transferuri peste hotare care au violat legile controlului de capital”, potrivit unui raport văzut de FT.

    Acesta nota că Libra avea „o cooperare extinsă cu banca şi este unul dintre cei mai mari acţionari”.

    Grecia a impus legea controlului de capital în mijlocul anului 2015 când băncile elene au pierdut temporar accesul la finanţarea de urgenţă de la Banca Centrală Europeană, iar ţara era foarte aproape de a ieşi din zona euro. Controlul nu a fost complet ridicat până în septembrie 2019.

    În România, grupul elen Piraeus a vândut în 2018 Piraeus Bank România fondului de investiţii american J. C. Flowers – aceasta fiind rebranduită în First Bank.

  • Un cutremur de suprafaţă, cu magnitudinea de 5,1 grade, s-a produs în insula Rodos din Grecia

    Potrivit Institutului, cutremurul, al cărui epicentru a fost la 37 de kilometri est de insulă, s-a produs la o adâncime de 10 kilometri.

    Centrul Seismologic Mediteranean European a anunţat că seismul s-a produs la o adâncime de nu mai mult de doi kilometri.

    Centrul oraşului Rodos şi zonele înconjurătoare au fost cele mai afectate, iar autorităţile spun că valurile seismice au fost resimţite în multe părţi din sud-estul Mării Egee şi în zonele din Turcia care sunt cele mai apropiate de insula Rodos.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Doi soţi arhitecţi au renunţat să lucreze pentru alţii şi au transformat un vis din facultate în realitate. Printre clienţii lor se numără companii precum eMAG, Philips, Mega Image

    „Ne place să lucrăm împreună şi ne completăm ideile. Să dezvoltăm împreună un business în domeniul arhitecturii a fost pentru noi un vis încă din facultate. După ce am lucrat la mai multe companii şi am acumulat experienţă, am hotărât să dezvoltăm un studio de arhitectură aşa cum ne-ar plăcea nouă”, descrie Elena Ştefănescu decizia de a începe o afacere alături de soţul său, Andrei Ştefănescu.

    De profesie arhitecţi, cei doi au înfiinţat în 2013 studioul al cărui nume este format din acronimele prenumelor lor, „ae”.  Domeniul de expertiză al Studio ae acoperă acum, spun cei doi fondatori, toată gama de servicii care permit construirea de la zero a unui spaţiu şi livrarea lui la cheie.

    În prezent, 90% din clienţii lor sunt din zona de business, iar printre ei se numără companii precum eMAG, Mega Image, Geberit, Husqvarna, Philips, dar şi companii locale la început de drum precum StarGift şi Prăvălia Idicel. În 2018, valoarea cifrei de afaceri înregistrate de studioul de arhitectură al familiei Ştefănescu a ajuns la 130.000 de euro, în creştere cu 65% faţă de 2017.

    Pentru anul în curs, ei previzionează o creştere cu 25% a cifrei de afaceri faţă de anul anterior. Din echipa studioului fac parte în prezent opt angajaţi permanenţi, iar împreună cu echipa externă de colaboratori (ingineri, verificatori, consultanţi), numărul celor care lucrează pentru Studio ae ajunge la 20.

    „Prin concursurile la care am participat şi pe care le-am câştigat încă din facultate, ne-am testat mereu creativitatea şi ne-am depăşit limitele. Concursurile au dus la formarea echipei Studio ae şi ne-au ajutat să evoluăm permanent. Am câştigat prima competiţie acum 10 ani, în 2009, şi aceasta ne-a dat încrederea şi dorinţa permanentă de a gândi diferit, de a ne dezvolta continuu”, descrie Elena Ştefănescu anii de dinaintea începerii businessului.

    De altfel, cei doi Ştefănescu sunt convinşi că cea mai importantă investiţie făcută în business o reprezintă educaţia. Elena Ştefănescu şi-a început parcursul în lumea artei în copilărie, când a început să facă desene complicate cu mult înainte de a începe să scrie. Talentul pentru desen a fost apoi dublat de pasiunea pentru matematică, în special pentru geometrie.

    La alegerea arhitecturii a avut însă un rol semnificativ şi familia sa. „Tata este inginer constructor şi mă lua cu el la biroul de arhitectură. Atelierul, amplasat într-o casă veche din Focşanii de altădată, avea ferestre mari, iar pe unul dintre pereţi era o perspectivă imensă a Catedralei Catolice. Această imagine m-a fascinat instantaneu. De atunci, mi-am dorit să pot şi eu să concep astfel de lucrări care să lase amprenta la nivelul unui oraş. Am acelaşi respect ca şi tata pentru arhitecţi şi cred, ca şi el, în faptul că «arhitecţii au gândirea clădirii»”, spune Elena Ştefănescu.

    Chiar dacă primul examen de admitere la arhitectură a fost un eşec, nu a renunţat. Timp de un an, a urmat cursurile Colegiului de Arhitectură şi a desenat şi mai mult, iar a doua oară a reuşit la admitere. „Îmi dau seama acum că, deşi la momentul respectiv a părut un eşec, atunci i-am cunoscut pe unii dintre colegii care îmi sunt prieteni şi astăzi. Am perseverat, nu m-am descurajat că nu am reuşit din prima încercare. Cred că acest eşec m-a motivat să depun eforturile necesare ca să devin un arhitect cât mai bun.” În perioada facultăţii, s-a implicat şi în câteva proiecte în România, iar în 2011 a urmat un stagiu în biroul de arhitectură Richard+Scoller din Paris.

    „Perioada petrecută la Paris mi-a schimbat complet perspectiva asupra arhitecturii, a modului de a structura o idee şi de a o duce până la final”, spune Elena Ştefănescu. A ales să se întoarcă în România din dorinţa de a folosi cât mai mult din ceea ce a învăţat. După mai multe participări la concursuri, s-a angajat ca specialist tehnic în expansiune, rol din care a participat activ la dezvoltarea unui lanţ de retail din România. „Timp de patru ani, am evaluat din punct de vedere tehnic, în fiecare an, peste 100 de spaţii existente şi terenuri. A fost o experienţă din care am învăţat foarte mult, vedeam pe viu ce înseamnă implementarea unei strategii.

    De asemenea, m-am implicat şi în dezvoltarea conceptelor noi”, spune ea, fără să ofere detalii referitoare la numele retailerului. A continuat să participe însă la concursuri, seara şi în weekend, iar apoi s-a înscris şi la un Executive MBA organizat de Universitatea din Viena în Bucureşti.
    Şi Andrei Ştefănescu a moştenit din familie pasiunea pentru artă şi arhitectură: străbunicul său a fost pictorul Nicolae Popovici Lespezi, bunica sa a fost sculptoriţă, iar tatăl, arhitect. „Albumele de artă, planşele, desenele şi sculpturile mi-au rămas în amintirile din copilărie, pe lângă jocuri. A fost important pentru mine, ca şi copil, să fiu prezent în atelierul bunicii şi să observ tot procesul prin care o idee prinde formă şi devine sculptură. Era nevoie de o idee, nişte lut, ipsos, îndemânare şi pasiune pentru ca ideea să capete formă”, povesteşte Andrei Ştefănescu.

    A luat decizia de a călca pe urmele tatălui său când era în clasa a X-a. „L-am ajutat într-o zi pe tata să măsoare o clădire şi am văzut cum, în timp ce luam dimensiunile pereţilor, se contura pe hârtie planul clădirii în care ne aflam. Aveam în faţă cele două-trei percepţii ale unei clădiri: planul, reprezentarea convenţională şi realitatea. Mi-a plăcut foarte mult acest lucru şi a contribuit mult la decizia mea de a deveni arhitect.”
    În timpul facultăţii, a participat şi el la mai multe concursuri naţionale şi internaţionale, iar rezultatele realizate în cadrul acestora i-au oferit încrederea că se află pe drumul cel bun.

    A început să lucreze pecont propriu încă din facultate, când făcea proiecte de design interior împreună cu Elena Ştefănescu, dar a fost şi angajat la diverse birouri de arhitectură. „Am terminat facultatea în 2010, dar în construcţii se simţeau efectiv efectele crizei economice şi firmele de arhitectură nu făceau angajări”, îşi aminteşte el. A început un master de dezvoltare durabilă la Universitatea de Arhitectură, iar în momentul în care au pus bazele Studio ae avea două joburi: „Lucram ca ilustrator în cadrul unei firme de design interior, apoi, în «schimbul doi», ca arhitect în cadrul Studio ae”. În paralel, au încercat să dezvolte şi o serie de produse – corpuri de iluminat. „A fost o idee care nu a făcut pasul către nivelul de afacere. Cred că, la vremea respectivă, ne-au lipsit şi resursele şi cunoştinţele, iar piaţa era afectată de criză. Este posibil ca în viitor să implementăm un proiect prin care să lansăm noi produse, vom vedea în ce formă. Nu am renunţat la idee”, spune Ştefănescu.

    Când vine vorba despre investiţiile în business, cei doi arhitecţi spun că, încă de la înfiinţarea studioului, au investit constant în acesta: de la timp personal şi energie, până la reinvestirea completă a profitului în fiecare an. „Investim acum pentru a câştiga pe termen lung”, descriu cei doi modul în care privesc investiţiile în companie. Un exemplu concret este o investiţie de peste 10.000 de euro direcţionată în schimbarea softului pe care îl folosesc la proiectare. De asemenea, anul trecut au decis să se mute în Cartierul Creativ, în apropierea centrului Capitalei; potrivit celor doi, costul pentru amenajarea spaţiului a depăşit 10.000 de euro.

    „Întâlnirea cu Andrei (Ştefănescu) m-a transformat. Atunci visam că o să construim clădiri contemporane şi că o schimbăm lumea în bine. Să o facem mai frumoasă şi mai armonioasă. Şi la aceasta visăm în continuare. Prin ce facem la Studio ae, ne propunem să transformăm spaţiile libere, clădirile şi oraşele în locuri mai atrăgătoare, cu perspectivă cât mai amplă, în care să ne facă plăcere să locuim, să lucrăm sau să ne relaxăm”, descrie Elena Ştefănescu idealurile pe care cei doi soţi le-au construit împreună.

    Adaugă că le plac proiectele complexe, cu multe provocări, coerente, care au continuitate şi valoare adăugată atât pentru ei, cât şi pentru client. „Orice proiect trece prin mai multe faze, de la cea de concept, la autorizare şi construire şi există riscul de a se pierde din ideea iniţială. Ne implicăm activ în partea de execuţie (discuţii cu furnizori, vizite pe şantier etc.) pentru a ne asigura că sunt înţelese ideile şi proiectul este respectat. Considerăm o etapă foarte importantă cea de comunicare a scopului proiectului şi a exigenţelor, pe lângă cea de creativitate”, spune Ştefănescu.

    În ceea ce priveşte planurile de creştere a afacerii, cei doi spun că şi-au propus să dezvolte un brand puternic de arhitectură pe piaţa din România. De asemenea, şi-au propus o eficientizare a proceselor, precum şi mărirea echipei, în paralel cu dezvoltarea unei echipe de arhitecţi care pot imagina şi construi orice proiect. „De exemplu, ne-ar plăcea să proiectăm o clădire nouă de birouri sau cu funcţiuni mixte, cum am văzut recent în New York. O clădire de birouri în care să avem oportunitatea să includem partea sculpturală a arhitecturii, cunoştinţele de dezvoltare durabilă, tehnologia avansată din domeniul proiectării şi, nu în ultimul rând, grija faţă de utilizatorul final.”