BusinessMagazin

Tag: cuvinte

  • Nu plăteşte TVA, nici impozit pe profit şi face trei miliarde de dolari pe an din vânzarea de cafea

    Iată cum funcţionează: clienţii intră în restaurant, comandă ce vor să servească şi sunt anunţaţi care este preţul sugerat al produselor. Clienţii decid cât din această sumă sunt dispuşi să plătească şi lasă banii într-o cutie pentru donaţii, relatează Here&Now. Sistemul pare să aibă succes, încasările fiind de aproape trei miliarde de dolari  pe an.

    Conform celor care lucrează la restaurantele Panera Cares, clienţii se împart în trei categorii: 60% plătesc preţul sugerat, 20% plătesc mai puţin şi 20% mai mult. Oficialii companiei estimează că peste 100 de milioane de dolari merg anual în donaţii, fie sub formă de alimente sau ajutoare financiare.

    O altă noutate adusă de Panera Cares este programul de voluntariat contra mâncare: mai precis, cei care nu îşi pot permite să plătească nici măcar un cent se pot bucura totuşi de o masă caldă, angajându-se în schimb să ajute angajaţii restaurantului la treburile zilnice.

    “Oamenii vor să contribuie cu ceva chiar dacă nu au niciun ban”, a declarat Kate Antonacci, project manager Panera Cares. “Din când în când, ne trezim cu diverse obiecte în coşul de donaţii”.

  • Nu plăteşte TVA, nici impozit pe profit şi face trei miliarde de dolari pe an din vânzarea de cafea

    Iată cum funcţionează: clienţii intră în restaurant, comandă ce vor să servească şi sunt anunţaţi care este preţul sugerat al produselor. Clienţii decid cât din această sumă sunt dispuşi să plătească şi lasă banii într-o cutie pentru donaţii, relatează Here&Now. Sistemul pare să aibă succes, încasările fiind de aproape trei miliarde de dolari  pe an.

    Conform celor care lucrează la restaurantele Panera Cares, clienţii se împart în trei categorii: 60% plătesc preţul sugerat, 20% plătesc mai puţin şi 20% mai mult. Oficialii companiei estimează că peste 100 de milioane de dolari merg anual în donaţii, fie sub formă de alimente sau ajutoare financiare.

    O altă noutate adusă de Panera Cares este programul de voluntariat contra mâncare: mai precis, cei care nu îşi pot permite să plătească nici măcar un cent se pot bucura totuşi de o masă caldă, angajându-se în schimb să ajute angajaţii restaurantului la treburile zilnice.

    “Oamenii vor să contribuie cu ceva chiar dacă nu au niciun ban”, a declarat Kate Antonacci, project manager Panera Cares. “Din când în când, ne trezim cu diverse obiecte în coşul de donaţii”.

  • Cele două cuvinte pe care Steve Jobs le-a urât

    Fosta vicepreşedinte a Apple Worlwide Marketing Communication a declarat, într-un interviu acordat unui reporter al Business Insider că Steve Jobs ura cuvintele “branding” şi “marketing”.

    “Steve era de părere că oamenii asociază brandurile cu advertisingul TV, cu reclamele şi lucrurile artificiale. Cel mai important aspect pentru Jobs era relaţia oamenilor cu produsul aşa că, de fiecare dată când spuneam <brand> eram atenţionaţi”.

    În ce priveşte marketingul, Johnson a declarat că “marketingul înseamnă că trebuie să vinzi ceva cuiva. Dacă nu aduci valoare, dacă nu educi publicul în legătură cu produsul, dacă nu îi ajuţi să valorifice la maximum produsul – acest lucru înseamnă că faci doar vânzare. Şi nu ar trebui să lucrezi astfel”.

    Totuşi, marketingul este unul dintre domeniile la care Apple se pricepe cel mai bine. Cum a putut să declare fondatorul Apple că acesta era un cuvânt nepotrivit în companie? Răspunsul lui Johnson a fost că Apple şi-a tratat campaniile de lansare ca eforturi masive de educare a publicului despre noile produse ale companiei prin comunicarea eficientă a  beneficiilor experienţei folosirii produselor.

  • Preşedintele Băsescu şi premierul Ponta, unul lângă celălalt la bilanţul MApN

    Premierul a sosit primul la MApN, ulterior sosind şi preşedintele Traian Băsescu, la sosirea căruia a fost intonat imnul. Cei doi au fost întâmpinaţi, la intrarea în sediul Ministerului, de către ministrul Apărării, Mircea Duşă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • REPORTAJ: “La vie en rose”, trăită de români alături de Mireille Mathieu, la Sala Palatului – FOTO

     Luni seară, scena Sălii Palatului s-a umplut nu doar de instrumentele artiştilor ce fac parte din orchestra artistei, ci şi de multă energie, pozitivism şi pace. Cea care a făcut posibil acest lucru a fost “urmaşa lui Edith Piaf”, aşa cum este numită Mireille Mathieu.

    “Doamnelor şi domnilor, vă mulţumesc. Sunt încântată să cânt pentru prima dată pe scena acestei frumoase săli de spectacol”, a spus Mireille Mathieu, imediat după ce a cântat prima piesă din programul spectacolului, “Oui je crois”.

    Seara a continuat cu melodii precum “Une histoire d’amour”, “Qu’elle este belle”, “Acropolis adieu” şi “Pardonne-moi ce caprice d’enfant”. Piesele cântate de Mireille Mathieu au stârnit aplauze frenetice, iar după fiecare interpretare, solista a primit o mulţime de flori din partea spectatorilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Românca şcolită de un agent FBI te învaţă cum poţi să-ţi foloseşti gesturile ca să te angajezi şi cum îţi “citeşti” şeful şi colegii doar uitându-te la ei

    Peste 90% din ceea ce transmitem celor cu care interacţionăm provine din limbajul nonverbal, aşa că ar fi bine să acordăm o mare atenţie şi felului în care ne îmbrăcăm, mergem, gesticulăm sau ne ridicăm sprâncenele într-o conversaţie, pe lângă ceea ce exprimăm prin cuvinte.

    Fiecare dintre noi s-a intrebat, in diferite situatii, ce sa faca cu mainile, cum sa tina picioarele, cat de mult sa vorbeasca sau sa gesticuleze. Comportamente care, pe langa mimica, sunt cu adevarat importante si dupa analiza carora un om avizat ne poate intocmi portretul-robot, chiar fara sa ne auda vorbind. 

    Pe masura ce intelingenta nonverbala devine o stiinta tot mai des luata in calcul de catre oamenii de afaceri, angajatori sau sefi de departamente, este important de stiut care sunt cele mai simple comportamente care ne asigura succesul la munca sau, din contra, care ne tradeaza si ne submineaza autoritatea.

    Mihaela Stroe, trainer si coach specializat in limbaj nonverbal a urmat, in urma cu cativa ani, un doctorat in psihologie sociala, dupa care s-a specializat in comunicare nonverbala direct de la un agent FBI. In timpul documentarii pentru studiile doctorale, l-a cunoscut pe Joe Navarro, care a lucrat 25 de ani in cadrul FBI ca agent special si supervizor in combaterea terorismului si spionaj. 

    Dupa ani de cercetare si de studiu al limbajului nonverbal, pe langa conferinte si cursuri, Mihaela Stroe se ocupa si de cazuri punctuale in care este angajata de mari companii pentru a evalua angajatii din functii cheie, in special pe cei care intra in contact cu informatii confidentiale, pentru a vedea daca sunt de incredere sau nu.

    Cum sa ne comportam la interviul de angajare, cum ne dam seama daca avem sanse sa fim recrutati sau nu, care sunt cele mai frecvente greseli “nonverbale” pe care le facem, cum ne “citim” seful si colegii de birou si cum putem sa ne folosim gesturile in avantajul nostru sunt doar cateva intrebari la care Mihaela Stroe a raspuns, intr-un interviu pentru www.incont.ro.

    Cititi mai multe pe www.incont.ro

  • O ceaşcă de cafea sau o halbă de bere – cum devii mai creativ?

    Cofeina blochează neurotransmiţătorul adenozină, păcălind creierul să creadă că energia este la maxim şi să nu resimtă nevoia de odihnă. La cinci minute după consumarea unei ceşti de cafea, receptorii de adenozină se blochează, iar substanţele care cresc performanţa creierului lucrează mai mult decât ar trebui. Cu alte cuvinte, cafeaua nu dă mai multă energie, ci doar transmite informaţia falsă că rezervele de energie sunt suficiente, relatează Gridding.com.

    Efectul maxim al cofeinei se resimte la 15 minute după consum şi durează circa două ore. Producţia crescută de hormoni (adrenalină şi cortizol) provoacă o mai mare atenţie la lucrurile care se petrec în jur.

    Consumul de cafea poate însă să ducă la dependenţă, şi odată cu ea toleranţa la cofeină creşte. Astfel, efectul resimţit de la o ceaşcă de cafea pe zi poate să fie de intensitate şi durată reduse. Urmează consumul mai multor cafele zilnic, iar cantitatea de cofeină necesară va creşte tot mai mult.

    Alcoolul are un cu totul alt mod de a influenţa creierul, şi acesta nu este întotdeauna negativ. O serie de studii au demonstrat că o cantitate rezonabilă de alcool ajută la rezolvarea unor probleme de creativitate. Prin reducerea puterii de concentrare, alcoolul eliberează o zonă a creierului care poate fi folosită pentru segmentul de creaţie.

    Consumul în exces, fie de cofeină sau de alcool, nu va ajuta în cazul în care este necesară o muncă minuţioasă şi de lungă durată.

  • Zece lucruri pe care nu ar trebui să i le spui niciodată şefului

    Iată ce nu trebuie să spui într-o discuţie cu şeful tău:

    1. Sunt aici doar pentru bani!
    Este greşit să ai o astfel de atitudine mai ales în România. Este adevărat că partea financiară este foarte importantă, însă nu poţi să-i arunci asta în faţă şefului, pentru că dai dovadă de angajat materialist care nu vine la locul de muncă din plăcere şi pentru care serviciul este un chin.
     
    2. „Nu mi-ai spus niciodată să fac asta!”
    Când ceva important nu a fost făcut, nu trebuie să cauţi vinovaţi. Asta o să-l scoată din minţi pe şef. Cel mai indicat este să te calmezi şi să găseşti soluţii urgente la aceea problemă.

    3. „Ceva merge prost.”
    Este foarte uşor să ne plângem, însă asta nu rezolvă nimic. Trebuie să fii cel care vine cu soluţiile, nu cel care a constatat problema şi s-a resemnat.

    4. „Vreau să fac ce e mai uşor!”
    Poţi să creşti în ochii şefului şi chiar să obţii o promovare atunci când faci lucruri dificile. Angajatorul aşteaptă fapte măreţe din partea unor angajaţi, ceva care să îi scoată din mulţime.

    5. „Această activitate îmi ocupă prea mult timp.”
    Dacă vrei să excelezi îţi asumi orice. Lucrezi şi de acasă dacă e nevoie, faci ore suplimentare, dar nu te laşi bătut din cauza lipsei timpului liber.

    6. „Ar trebui să mă ocup cu alte lucruri.”
    Nu eşti în postura să alegi ce să faci. Eşti la locul de muncă şi trebuie să îndeplineşti nişte sarcini. Nu trebuie să te plangi. Dacă nu îţi convine, atunci renunţă! Nici un angajator nu te ţine cu forţa.

    7. „Îţi promit că am să fac asta!”
    Nu face promisiuni atunci când nu eşti sigur dacă poţi să le îndeplineşti. Este mai bine să fii onest, să îţi recunoşti limitele, să ceri sfaturi şi să ai o atitudine pozitivă.

    8. „Este prea greu.”
    Poate că este greu, dar nu trebuie să îi spui asta celui care a investit încredere în tine. Încearcă să îţi atingi scopul. Dacă nu reuşeşti, poţi să ceri ajutor, dar nu trebuie să te plângi.
    9. „Nu am nici o opinie.”
    Dacă şeful tău îţi cere opinia, atunci înseamnă că părerea ta contează în acea ecuaţie. Nu te ascunde după „nu am nici o opinie”, încearcă să ai un punct de vedere argumentat şi poate că el o să fie luat în considerare.

    10. „Nu îmi asum această responsabilitate!”
    Dacă e strict activitatea şi domeniul tău, e clar că nu poţi să pui responsabilitatea reuşitei sau eşecului în cârca altcuiva. Trebuie să îţi asumi orice.

    De asemenea, trebuie să nu-l minţi niciodată. Adevărul, oricât e el de dificil şi greu de acceptat, te poate scoate din încurcătură.  Minciuna poate duce la conflicte majore şi chiar la concedierea ta.

  • Lupta de pe calea ferată. Cum a muşcat DB Schenker din afacerile concurenţilor

    “ÎN GERMANIA AVEM MAI MULŢI «FERMIERI», AICI SUNT MAI MULŢI «VÂNĂTORI»”, SPUNE HANS-GEORG WERNER, responsabil pentru DB Schenker Rail Region East, companie ce include practic toate ţările în care compania este prezentă la est de Austria, până în China. El se referă la profilul angajaţilor, explicând că în România sunt mulţi clienţi cărora compania le poate vinde serviciile. În ţările vestice piaţa de transport feroviar este mult mai aşezată, iar creşterile afacerilor DB Schenker Rail, în Europa, vin mai cu seamă din regiunea de sud-est. „În România nu avem doar o filială, firma de aici este o parte a reţelei”, spune Werner. Compania face legătura între diverse fabrici ale clienţilor cu furnizorii de materii prime sau cu pieţele pe care trebuie să ajungă mărfurile. „România a avut întotdeauna o infrastructură bună (feroviară – n.r.), dar în ultimii 20 de ani a început să sufere. Dar şi în alte ţări situaţia e similară, iar nivelul de investiţii necesar este foarte mare„, adaugă Werner. Şi în Polonia viteza medie de deplasare a trenurilor de marfă pe calea ferată este de 23 km/oră, ca şi în România, „iar pentru a creşte viteza, costurile sunt mari”.

    LA NIVEL MONDIAL, GRUPUL DB SCHENKER ESTE AL DOILEA FURNIZOR DE SERVICII LOGISTICE ŞI DE TRANSPORT, PRIN CELE DOUĂ DIVIZII ALE SALE, DB Schenker Logistics şi DB Schenker Rail. Grupul a avut anul trecut venituri de peste 39 de miliarde de euro şi un nivel EBITDA record, de 2,7 miliarde de euro. Ambele divizii sunt prezente în România. Fondată în 2000, DB Schenker Railway România a avut anul trecut un venit net de 22,5 de milioane de euro, iar previziunile pentru anul în curs se referă la un venit net de 25 de milioane de euro. Compania soră, Schenker Romtrans, a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 81,8 milioane de euro, faţă de 74,5 milioane de euro în 2011.

    Compania îşi creşte cota de piaţă, în condiţiile în care în ultimii ani cantităţile de mărfuri transportate pe calea ferată au scăzut, ajungând de la 66,7 milioane tone în 2008 la 59,2 milioane tone în 2012. Transportul rutier continuă să domine, cu 209,2 milioane de tone în 2012, faţă de 386,5 milioane de tone în urmă cu cinci ani, conform datelor UNTRR. Alte tipuri de transporturi deţin felii chiar mai înguste: maritim – 52,9 milioane de tone, fluvial – 30,8 milioane de tone şi prin conducte – 5,8 milioane de tone. Una peste alta, volumul total de mărfuri transportat anul trecut a ajuns la 357,9 milioane de tone, în scădere faţă de 2011 (371,5 milioane de tone).

    “NU VREM SĂ LUĂM DIN COTA DE PIAŢĂ A ALTOR COMPANII, ci să atragem din volumele transportate rutier şi maritim”, spune Werner. În domeniul transporturilor feroviare sunt „circa 20 de firme private înregistrate, dar semnificative sunt cam şapte”, spune Eduard Iancu, CEO la DB Schenker Rail Romania. Cel mai important jucător de pe această piaţă a fost CFR Marfă, care în acest an a fost supus unui proces nereuşit de privatizare. Veniturile CFR Marfă au scăzut cu 5% în primele nouă luni, la 714,3 milioane lei, nerealizarea nivelului prognozat fiind cauzată atât de reducerea volumelor transportate, cât şi de oprirea procesului de casare a vagoanelor vechi, iar pierderile companiei s-au redus cu 20,8%, la 135,3 milioane lei. „Conform proiectului de buget de venituri şi cheltuieli, care se află pe circuitul de aprobare, pentru acest an s-au prognozat venituri totale în valoare de 1,135 miliarde lei şi o pierdere brută de 50 milioane lei”, arătau reprezentanţii CFR Marfă. Pentru CFR Marfă a fost stabilită o nouă ţintă trimestrială de arierate, care să ajungă la zero datorii, excluzând dobânzile şi penalităţile pentru arieratele existente, se arată în scrisoarea de intenţie convenită de guvern cu Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Comisia Europeană la începutul lunii noiembrie. În scrisoare, privatizarea CFR Marfă este estimată să fie finalizată în mai 2015.

    “AM INVESTIT MULT ÎN ROMÂNIA. În urmă cu patru ani aveam 36 de vagoane şi 4 locomotive diesel, iar acum avem o flotă de 50 de locomotive, deopotrivă diesel şi electrice, şi peste 2.000 de vagoane”, spune Werner, fără a preciza alte detalii. Adaugă însă că numai costurile cu întreţinerea flotei ajung la 2,5 milioane de euro pe an, iar DB Schenker Raliway România lucrează cu cinci firme pentru mentenanţa vagoanelor şi cu alte trei pentru service-ul locomotivelor.

    PRINCIPALELE DOMENII DE ACTIVITATE ALE CLIENŢILOR CU CARE LUCREAZĂ PE PIAŢA ROMÂNEASCĂ DB SCHENKER RAILWAY ROMÂNIA SUNT INDUSTRIA – „lucrăm cu toate companiile din industria cimentului”, metalurgia şi automotive – compania a semnat în această toamnă un contract cu Ford pentru transportul maşinilor produse la Craiova. Transportatorul este interesat însă şi de alte domenii, iar anul acesta, de pildă, a cumpărat vagoane speciale pentru transportul cerealelor.

    Creşterea exporturilor, a importurilor, a producţiei în fabrici în România, toate sunt motive la fel de bune pentru transportatori să-şi crească afacerile. Fie ele pe şosele, pe calea ferată, pe apă sau în aer.

  • Opinie Iuliana Stan: Bun simţ

    IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România)

    Motivul pentru care se întâmplă aşa este pentru că efectele acestor cuvinte nu se întâmplă pur şi simplu şi nu ajunge nici să vorbim contemplativ despre ele, deoarece este o întreagă ştiinţă personală în spatele lor. Această ştiinţă personală este dusă la rang de artă pentru fiecare dintre noi. Nu există niciun om în lumea asta care să nu ştie ce înseamnă fericirea sau bunul simţ pentru el însuşi, aşa cum nu există nici prea mulţi oameni care să înţeleagă că propria definiţie a fericirii sau a bunului simţ nu înseamnă nimic sau înseamnă prea puţin pentru restul oamenilor din lumea asta. Bunul simţ este atât de normal pentru fiecare dintre noi, ştim atât de bine ce este de bun simţ atât pentru noi, cât şi pentru alţii, încât abia când ne trezim în faţa efectelor produse de aceste cuvinte ne dăm seama cât de puţin înţelegem despre ele sau cât de puţin facem explicit fiecare dintre noi în legătură cu ele.

    Nu am întâlnit niciodată oameni care să spună despre ei înşişi că nu au bun simţ sau să spună că au puţin sau să şi-l pună măcar un pic sub semnul întrebării. În ciuda acestei observaţii, vedem cu uşurinţă multă lipsă de bun simţ în jurul nostru. Bunul simţ nu este doar despre conduită, despre ce să faci şi despre ce să nu faci din punctul de vedere al etichetei, ci este despre eticheta morală. Aflăm că nu este bine să minţim sau să furăm, dar nu ne învaţă nimeni de ce. Ni se spune instituţionalizat să nu minţim, dar învăţăm de la viaţă că minţind ne putem proteja. Şi atunci ce devine mai important: să nu mint pentru că nu este bine sau să mă protejez?

    Învăţăm deprinderi tehnice, repetăm până când executăm cu virtuozitate, dar la deprinderile morale învăţăm după ureche, dacă avem noroc. Se vorbeşte în ştiinţa conducerii despre modele – despre cele morale este vorba, nicidecum despre cele de execuţie. Pentru că nu face nimeni diferenţa aceasta simplă, învăţăm ce vedem, nu ce este în spatele a ceea ce vedem, şi atunci învăţarea este extrem de superficială, chiar dăunătoare, dacă modelul este unul fără ţinută morală. Bunul simţ are două coordonate extrem de importante care, dacă nu sunt corelate absolut întotdeauna, produc cu uşurinţă efectele lipsei de bun simţ. Este vorba despre eu şi despre ceilalţi. Eu fără ceilalţi sau doar ceilalţi fără mine sfârşesc în frustrare şi, implicit, în fisuri morale de la uşoare – ca amoralitatea – la unele mai complexe – imorale chiar.

    Uşor paradoxal, chiar dacă preocuparea pentru sine sau pentru ceilalţi este mică, atât timp cât este egală, produce mai mult bun simţ decât preocuparea lipsită de echilibru dintre cele două. Este mai puţin gravă preocuparea în exces faţă de ceilalţi, dar în acest caz riscul de a se produce efecte de lipsă de bun simţ apare la ceilalţi. Atunci când centrarea este exclusiv pe sine, despre lipsa de bun simţ se poate vorbi şi de o parte, şi de alta. Echilibrul între preocuparea pentru sine şi preocuparea pentru ceilalţi livrează bun simţ.

    Bunul simţ este atât de implicit încât nimeni nu vorbeşte despre el, sau atunci când o facem este doar pentru a scoate în evidenţă lipsa lui, nicidecum manifestarea lui. Despre noi înşine nu ne gândim vreodată că am putea produce percepţia de lipsă de bun simţ, pe când, despre alţii, ştim exact în câteva secunde dacă şi cât bun simţ au. 

    Bunul simţ apare atunci când oamenii se văd atât cât sunt, când îşi reglează aşteptările unii de la ceilalţi şi când îşi definesc aspiraţiile împreună. Alinierea aspiraţiilor este un proces de devenire, de bun simţ. Dacă din ecuaţie scăpăm din vedere aspiraţiile celorlalţi sau minimizăm efectele beneficiilor pe care alinierea le poate aduce, vom ajunge foarte repede să vorbim sau să ne plângem de lipsă de bun simţ.

    Bunul simţ este un proces de devenire, nu este o informaţie sau o calitate a cuiva. Este ceva ce nu se termină niciodată, odată începută preocuparea. Dar, dacă nu începem să avem activă această preocupare, avem impresia cu toţii că ştim ce este bunul simţ, atât pentru noi, cât şi pentru alţii.