BusinessMagazin

Tag: cultura

  • Opinie Tatian Diaconu, CEO Immochan România: România, săraca ţară bogată

    Nu există buget pentru a repoziţiona meseria de dascăl, devenită în ultimii 20 de ani un ”job“, în vocaţie, precum odinioară învăţam despre ”Domnul Trandafir“. Deşi în aparenţă contradicţie (vocaţie versus bani), ei bine, vocaţia înseamnă şi mândria de a fi dascăl, iar această mândrie înseamnă un tratament demn, inclusiv salarial.

    Cunoaştem motivele intrate deja în folclor: ”nu are guvernul bani“, ”România este o ţară săracă“, ”Atâta poate statul român“ etc.
    Pentru a putea discuta despre cât de săracă sau bogată este România, ar trebui să definim criterii precise, astfel încât să apreciem împreună pe aceleaşi unităţi de măsură. Eu cred că România nu poate fi definită exhaustiv prin PIB-ul ei, an de an, şi încadrată într-o anumită categorie, un rang într-un şir de ţări. România este o ţară bogată! Este o ţară bogată cultural, este o ţară cu o moştenire istorică importantă, este o ţară cu un areal geografic extraordinar şi un teritoriu cu bogăţii ale solului şi subsolului diverse şi de calitate. Am putea analiza fiecare din aceste criterii în profunzime şi vă asigur că vom constata că România este o ţară bogată! Mă voi limita să fac o scurtă analiză patrimonială a statului român.

    Ştie cineva azi cât este valoarea patrimoniului imobiliar al statului român? Este în măsură cineva din guvernul României să ne comunice câte imobile sau terenuri deţine România, pe teritoriul naţional şi în străinătate, în diversele ministere, agenţii, departamente sau instituţii de tot felul centrale sau locale?

    Nu ştiu dacă există răspunsul la această întrebare, dar m-aş bucura tare să fie unul cunoscut, cu cifre exacte. M-aş bucura tare, pentru că şi acest criteriu va dovedi că România este o ţară bogată.

    Dacă răspunsul nu este cunoscut, domnule prim-ministru, ar trebui să începem să ne identificăm patrimoniul! Această primă etapă ne-ar permite să identificăm, să centralizăm şi să înţelegem care este valoarea de piaţă a unui patrimoniu vast pe care statul român îl deţine. Subiectul nu este unul imobiliar, ci unul eminamente de bun gospodar! Mă doare să văd la tot pasul clădiri publice, patrimoniul statului român, aflate în stare avansată de degradare atât la exterior, cât şi la interior. Mă revoltă să descopăr în aproape fiecare instituţie centrală sau locală oameni care servesc interesul public în condiţii improprii sau chiar mizere. Aceşti funcţionari, colegi, rude sau prieteni de-ai mei, merită la rândul lor condiţii echivalente cu angajaţii marilor corporaţii, birouri luminoase, scaune confortabile, facilităţi diverse care să le facă viaţa mai bună. Şi aceste mici detalii contribuie în mod sigur la această fisură socială nefericită între mediul public şi privat.

    Odată acest patrimoniu identificat, ar trebui, domnule prim-ministru, gestionat într-un exerciţiu de asset management dinamic. Poate că asset management sună din nou foarte ”importat“ ca termen, aşa că voi reveni la gestionarea patrimoniului ca un bun gospodar.
    Există clădiri şi terenuri în paragină. Unele dintre ele cu o valoare de piaţă foarte bună în ciuda stării de fapt, valoare de piaţă dată de localizări geografice de excepţie. Ce planuri avem cu ele? Le poate renova instituţia care este proprietar? Le poate vinde? Poate face o asociere cu o entitate privată? Se poate acorda un drept de superficie? Paleta juridică pentru a reintroduce un astfel de imobil sau teren în circuitul activ este suficient de vastă pentru a găşi o soluţie. Nu încât să se vândă ”bijuteriile“ imobiliare ale statului român, dar mă doare să le văd cu geamuri sparte şi ciulini crescând în curte, unele dintre ele fiind patrimoniu clasificat. Nu foloseşte nimănui să zacă în halul acesta, ar folosi tuturor ca aceste bunuri să fie folosite.

    O altă analiză ar putea fi făcută şi în clădirile în care anumite instituţii funcţionează deja, în condiţii mai mult sau mai puţin bune. Sunt ele adaptate pentru funcţiunea de birouri? Sunt ele adaptate pentru a lucra cu publicul? Sunt ele adaptate din perspectiva ISU sau sanitară? Ce valoare are un astfel de imobil? Nu ar fi o afacere bună ca statul să-şi construiască o clădire nouă, modernă şi adaptată, iar pe cea veche – dar cu valoare – să o propună unui chiriaş? |n mod evident, totul trebuie analizat individual, imobil cu imobil, şi nu poate fi generalizat. M-aş bucura ca un funcţionar public să spună cu mândrie peste câţiva ani că are biroul la etajul 15 din clădirea aceea mare din sticlă din Pipera.
    România este o ţară bogată! Dar bogăţia trebuie cunoscută, întreţinută şi înmulţită.

    În contextul Uber şi al polemicii din jurul acestui sistem inovator, eu reţin doar ideea de bază. România poate fi uberizată ca un pas important înspre modernizare. Statul nu trebuie să-şi propună să mai deţină cu orice preţ spitale, şcoli, clădiri de tot felul. Statul român modern trebuie să asigure serviciile de interes public la calitate maximă, acceptând că uneori clădirea poată să aparţină unui terţ care are competenţă şi fondurile să construiască repede şi bine în baza unui caiet de sarcini riguros întocmit.

    Statul român poate fi un chiriaş de lux, dezirabil pentru orice investitor şi in acelaşi timp un proprietar de lux, cu imobile de calitate pe care să le exploateze in beneficiul bugetului naţional ca un bun gospodar cu competenţe de asset manager!

  • Cătălin Ivan: Dragnea a suspendat o şedinţă la partid ca să vadă ”Suleiman Magnificul”

    „Ne-am amuzat când (Liviu Dragnea, n.r.) a suspendat o şedinţa la partid ca să vadă Suleiman Magnificul. Văzându-i însă evoluţia, acel moment capătă o simbolistica nouă. După criza Shhaideh a urmat criza Plumb şi Shhaideh, apoi criza Carmen Dan şi acum catastrofa Dăncilă. Concluzia este că filmul Suleiman Magnificul ar trebui interzis pentru că, pe fondul lipsei de cultură, poate crea monştri”, a scris Ivan pe contul său de Facebook.

    El a adăugat că Dragnea a exploatat slăbiciunile celor din jurul său şi a ajuns acum să controleze aproape toate instituţiile statului.

    „Recunosc că nu l-am privit niciodată cu atenţie pe Liviu Dragnea. Am considerat că am multe alte lucruri mai importante de făcut decât să-l analizez, să încerc să înţeleg ce urmăreşte, să-i anticipez planurile. Această indiferenţă a tuturor, mai ales a liderilor importanţi ai partidului, ne costă acum foarte scump. A ştiut să se facă util, să îşi facă loc discret, cu răbdare, să exploateze slăbiciunile celor din jur … şi am ajuns aici, cu el controlând aproape toate instituţiile importante ale statului”, a adăugat Ivan.

  • Cătălin Ivan: Dragnea a suspendat o şedinţă la partid ca să vadă ”Suleiman Magnificul”

    „Ne-am amuzat când (Liviu Dragnea, n.r.) a suspendat o şedinţa la partid ca să vadă Suleiman Magnificul. Văzându-i însă evoluţia, acel moment capătă o simbolistica nouă. După criza Shhaideh a urmat criza Plumb şi Shhaideh, apoi criza Carmen Dan şi acum catastrofa Dăncilă. Concluzia este că filmul Suleiman Magnificul ar trebui interzis pentru că, pe fondul lipsei de cultură, poate crea monştri”, a scris Ivan pe contul său de Facebook.

    El a adăugat că Dragnea a exploatat slăbiciunile celor din jurul său şi a ajuns acum să controleze aproape toate instituţiile statului.

    „Recunosc că nu l-am privit niciodată cu atenţie pe Liviu Dragnea. Am considerat că am multe alte lucruri mai importante de făcut decât să-l analizez, să încerc să înţeleg ce urmăreşte, să-i anticipez planurile. Această indiferenţă a tuturor, mai ales a liderilor importanţi ai partidului, ne costă acum foarte scump. A ştiut să se facă util, să îşi facă loc discret, cu răbdare, să exploateze slăbiciunile celor din jur … şi am ajuns aici, cu el controlând aproape toate instituţiile importante ale statului”, a adăugat Ivan.

  • Cum îşi bate joc Liviu Dragnea de a treia putere economică a lumii

    Poate că dl. Liviu Dragnea nu a auzit de companii precum PADECO, Takenaka sau OTIS; poate că nu a auzit nici de Mitsubishi. Nu asta mă surprinde, ci faptul că nimeni din marele Comitet Executiv nu a auzit de aceste nume. Problemele liderilor PSD sunt, desigur, altele: personaje dubioase care îi întărâtă unii contra celorlalţi sau comunicarea lipsită de eficienţă.

    Companiile de mai sus sunt doar câteva dintre cele care şi-au trimis reprezentanţii – şi nu orice reprezentanţi, ci CEO sau vicepreşedinţi – alături de premierul Shinzo Abe, sperând că întâlnirea acestuia va da prilejul unor prime discuţii ce s-ar fi putut materializa, ulterior, în investiţii. PADECO, spre exemplu, este o companie care derulează deja proiecte în România – linia de metrou care va lega centrul de Aeroportul Otopeni, reformarea transportului public din Bucureşti sau reabilitarea liniei de cale ferată dintre Bucureşti şi Constanţa.

    Poate că dl. Dragnea nu ştie nici că valoarea schimburilor comerciale dintre România şi Japonia se ridică la peste 600 de milioane de dolari; sau poate că suma e prea mică pentru a trezi interesul domniei sale. Până la urmă, când ai în gestiune o ţară întreagă, nu te mai uiţi la firimituri.

    Am stat şi m-am întrebat ce era atât de important încât nu mai suporta o amânare de o zi sau două; ce făcuse atât de rău Tudose încât trebuie dat afară în seara zilei de luni? Nu puteau oricum să numească peste noapte un premier nou care să treacă legile justiţiei. Ce a dus la un gest atât de prostesc, egoist şi care îi va costa pe români mulţi bani? Am stat şi am tot stat, până când mi-am dat seama că plecasem de la o ipoteză greşită.

    Am plecat, spun, de la ipoteza că dl. Dragnea şi restul liderilor din PSD şi-au asumat de la început gafa diplomatică pe care au făcut-o. Nimic mai fals: nimeni din marele Comitet Executiv nu a priceput că omul care conduce a treia putere a lumii e pe cale să aterizeze pe Otopeni. Nimeni nu s-a prins că momentul e unul important. Domniile lor nu au vrut să facă rău mie, vouă sau României; pur şi simplu le-a “scăpat”.

    Şi pentru că cei mai mulţi dintre ei n-au deschis mai mult de o carte în viaţa lor (excluzând manualul de folosire a cuptorului cu microunde), nu aveau de unde să ştie unele lucruri esenţiale din cultura asiatică, cum ar fi acela că un demnitar poate fi primit doar de un alt demnitar cu cel puţin acelaşi rang ca al lui. Nu aveau de unde să ştie nici faptul că e un gest civilizat să întâmpini un astfel de demnitar atunci când el intră în ţară; noroc cu ambasadorul Japoniei, că altfel îl păcăleau şi taximetriştii pe Shinzo Abe.

    Nu vreau să reiau şirul evenimentelor, pentru că mi-e mie ruşine de ruşinea premierului japonez. Sper că doar că cei din ţara Soarelui-Răsare nu citesc Euronews sau BBC, pentru că îi strigăm omului imaginea şi la el acasă.

    Este însă impardonabil ca ceata de inculţi condusă de dl. Liviu Dragnea să aducă atingere relaţiilor comerciale pe care noi le avem cu a treia putere economică a lumii. Prostia nu ar trebui să fie un factor determinant în atragerea sau pierderea unor investiţii importante. Sigur, prostia nu ar trebui să ajungă nici la conducerea unei ţări, dar cu asta ne-am obişnuit deja.

    Întâmplarea cu Shinzo Abe nu este primul motiv de îngrijorare în ceea ce priveşte diplomaţia externă a României. Premierul Tudose, aflat în funcţie de 7 luni, a avut un număr semnificativ de întâlniri cu premieri din alte state decât cele ale Europei de Sud-Est: zero. Singurele “cadouri” primite de ultimii şefi de guvern au fost reproşuri, nemulţumiri şi chiar ameninţări. Voalate, desigur, dar ameninţări.

    Aş fi încheiat cu speranţa că…; dar sincer nu prea mai am nicio speranţă. Poate doar aceea că partenerii noştri externi vor aştepta, liniştiţi, instaurarea la Palatul Victoria a unor oameni cu care să aibă ce discuta. Şi care au deschis mai mult de o carte în viaţa lor.

  • Coreea de Nord şi Coreea de Sud vor defila împreună la ceremonia de deschidere a JO de Iarnă

    Decizia a fost luată după ce reprezentanţii de la Seul şi Phenian au purtat noi discuţii în privinţa participării Coreei de Nord la Jocurile de Iarnă de la Pyeongchang.

    Totodată, cele două state vor forma o singură echipă de hochei feminin. Coreea de Nord va trimite aproximativ 230 de majorete şi o delegaţie demonstrativă de luptători de taekwondo.

    Schiorii din cele două state vor desfăşura antrenamente comune la un resort din Coreea de Nord înaintea Olimpiadei, unde vor organiza şi un eveniment cultural.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De ce creşte numărul analfabeţilor funcţional în România

    “Nu putem să nu observăm că rolul culturii scade pe zi ce trece (…) în ciuda propunerii unui preşedinte al Academiei să cinstim cultura naţională de ziua lui Eminescu”, a spus luni acad. Pop, la simpozionul “Cultura română la ceas aniversar – Centenarul Marii Uniri”, organizat de Academia Română cu prilejul Zilei Culturii Naţionale.

    El a atras atenţia asupra creşterii numărului “analfabeţilor funcţional” printre tinerii români care învaţă în şcoală. “Sigur că nu ne putem reprima nu numai tristeţea, când auzim aşa ceva, dar nu ne putem reprima o întrebare: ‘Cum s-a ajuns la o asemenea situaţie?’. Aceşti oameni nu pot exprima şi nu pot explica ceea ce citesc. Lucru extraordinar de grav într-o lume care se pregăteşte pentru viitor”, a spus acad. Ioan Aurel Pop, potrivit realitatea.net.

  • Cele mai scumpe bijuterii în istorie

    Graff Pink

    Atunci când vine vorba de bijuterii de lux de colecţie, diamantele nu pot lipsi de la festivitatea de premiere. Exemplarul cel mai de seamă din această categorie este unicul Graff Pink, diamantul deţinut iniţial de un bijutier american celebru, Harry Winston.

    Acesta a fost descris drept diamantul cel mai deosebit descoperit vreodată şi valorează nu mai puţin de 46.2 milioane de dolari. După ce a fost ţinut în colecţia unică a acestui bijutier vreme de mulţi ani, acesta a ajuns în posesia brandului Graff care l-a inclus într-un inel devenit celebru şi cu o valoare de piaţă de inegalat.

    Colierul Hutton-Mdivani Jadeite

    Din categoria celor mai scumpe bijuterii din istorie nu putea lipsi un colier de colecţie precum cel al brandului Hutton-Mdivani care a fost vândut pentru suma fabuloasă de 27.4 milioane de dolari. Smaraldul verde este culoarea aleasă pentru această piesă de colecţie accesorizată cu 27 de mărgele preţioase la care se adaugă un adevărat set de rubine şi diamante montate în platină şi aur galben de 18k.

    Ceasul unic Chopard

    Chopard este un brand cunoscut pentru fabricarea ceasurilor. Ceasul Chopard de 201 de carate, realizat în anul 2000, care conferă un nou sens conceptului de lux. Vândut pentru suma fabuloasă de 25 milioane de dolari, acesta a rămas în istorie drept cel mai scump ceas de până acum.

    Acestea sunt trei dintre cele mai scumpe bijuterii din lume în acest moment. Fiecare dintre acestea a devenit parte memorabilă a istoriei şi obiecte de colecţie studiate de cei care aspiră să aducă inovaţie în acest domeniu.

    Sursa: BeSpecial.ro

  • Kelemen Hunor: Autonomia teritorială şi culturală trebuie discutată în 2018 şi codificate legislativ

    Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat, luni, într-o conferinţă de presă, că autonomia este cheia rezolvării problemei păstrării identităţii etnice, a culturii şi limbii maghiare pe pământul natal.

    ”La sfârşitul anului 2017, cu ocazia aniversării a 25 de ani de la Declaraţia de la Cluj, am spus că ar trebui să găsim un text, o declaraţie comună în care reiterăm dezideratele şi principiile care ne conduc de 28 de ani în viaţa politică din România. Textul a fost finalizat şi l-am semnat alături de liderii PPMT şi PCM. Acum 27 – 28 de ani, în primul program al UDMR a fost trecut un deziderat cu care, indiferent ce s-a întâmplat, am fost de acord, dezideratele şi principiile nu s-au schimbat. Este important să reiterăm dezideratele şi să vorbim de formele de autonomie care vor asigura cadrul instituţional pentru păstrarea identităţii etnice, a culturii şi limbii pe pământul natal. Autonomia este cheia rezolvării acestor probleme şi în România. Vorbim de trei tipuri de autonomie: autonomia regională sau teritorială, autonomia locală şi cea culturală, care trebuie cât mai repede, în 2018, discutate cu majoritatea românească şi codificate din punct de vedere legislativ”, a spus Kelemen.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Orăşelul din România în care toţi europenii vor să ajungă. Vestigiile unice în UE care au uluit pe toată lumea

    Oraşul Suceava a câştigat această cursă, într-un proiect al Comisiei Europene, fiind singurul obiectiv turistic cu expoziţii pe ruine, potrivit ONE.

    Cetatea de Scaun a fost construită la sfârşitul secolului al XIV-lea de Petru I Muşat, domn al Moldovei între 1375 şi decembrie 1391, iar apoi a fost întărită de Ştefan cel Mare pentru a rezista atacurilor otomane. În prezent, Cetatea este cel mai vizitat obiectiv din Suceava, fiind şi singura atracţie turistică din România care are expoziţii pe ruine.

    Una dintre principalele puncte de atracţie este una dintre camere, unde vizitatorii se pot costuma,virtual, în haine medievale boiereşti; te aşezi în faţa panoului, cu ajutorul unui buton îţi alegi vestimentaţia, iar apoi faci poză. Zidurile au fost restaurate recent cu 15 milioane de euro, fonduri europene.

    Zidurile Cetăţii au fost restaurate cu fonduri europene în valoare de 15 milioane de euro

    Tot în Suceava puteţi vizita Mănăstirea Sfântului Ioan cel Nou, cu biserica Sfântul Gheorghe, obiectiv UNESCO, iar la 30 de km distanţă este Gura Humorului, de unde mai faceţi puţin până la faimoasele mănăstiri Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa şi Putna.

  • Cum se cultivă trufele în România şi câţi bani se pot câştiga din această afacere

    Trufa, o ciupercă rarisimă şi extrem de parfumată, care creşte pe rădăcinile anumitor arbori din păduri, e percepută ca fiind extrem de greu de dibuit, doar de către culegători iniţiaţi, cu ajutorul câinilor sau al scrofiţelor antrenate să facă această muncă.

    Nu multă lume ştie că trufa e şi o specie de cultură, răspândită îndeosebi în Italia şi Franţa, dar, mai nou, de câţiva ani şi în România. Am mers la „Il Tartufo“, Alba, principalul jucător de pe piaţa puieţilor micorizaţi, care a înfiinţat peste 100 de plantaţii în 24 de judeţe ale României. Nuţi Lazăr, asociat în cadrul firmei care importă din Italia puieţii de arbori micorizaţi şi oferă asistenţă la plantare şi la întreţinerea culturilor trufiere, ne-a dus să vizităm două plantaţii particulare din judeţul Alba şi ne-a făcut o radiografie a acestei nişe de afaceri.

    Costul minim de înfiinţare a unui hectar este în jur de 18.600 de euro (15.000 de euro fără TVA). La asta se mai adaugă costurile cu îngrădirea terenului, cu realizarea sistemului de irigare. Achiziţia de mici utilaje sau echipamente pentru întreţinerea culturii (discuit, cosit, eventual stropit) este de asemenea de luat în calcul pentru acei fermieri care nu le deţin deja.

    Cititi mai multe pe www.agrointel.ro