BusinessMagazin

Tag: conturi

  • Unde s-au dus banii cu care s-au plătit prin SMS biletele de tramvai

    Ştiţi unde s-au dus banii cu care aţi plătit biletul de tramvai sau autobuz prin SMS? Nici directorii de la şase regii de transport din ţară nu ştiu! Firma care intermedia legătura cu operatorii de telefonie mobilă a intrat în insolvenţă şi nu a mai plătit facturi de sute de mii de lei, scrie digi24.ro

    Metoda plăţii prin SMS a unei călătorii era foarte simplă: ori de câte ori un călător achita un bilet cu telefonul mobil, banii ajungeau în conturile unei firme intermediare.

    După ce îşi reţinea o parte din sumă, aceasta trebuia să vireze companiei de transport local contravaloarea călătoriei.

    În România există mai multe companii care gestionează sisteme de plată prin SMS, dar cea care a câştigat licitaţia pentru intermedierea plăţilor Simplus Invest SRL, din Bucureşti, care oferă astfel de soluţii din 2002. Aceasta a câştigat licitaţiile organizate în mai multe oraşe, dar la sfârşitul anului trecut a intrat în insolvenţă, după ce au acumulat datorii de peste 8 milioane de lei.

    În schimb, autorităţile din Iaşi au abandonat complet plata prin SMS a călătoriilor.

    560.000 de lei a fost gaura lăsată în bugetul Regiei Autonome de Transport Public Iaşi de firma care a intermediat plăţile biletelor prin SMS în perioada iunie 2014 – ianuarie 2015. Compania de transport a oprit sistemul de plată anul trecut în februarie şi a mers în instanţă ca să recupereze datoria. Abia în noiembrie a încasat o parte din bani.

    Citiţi mai multe pe www.digi24.ro

  • Subsolul internetului, sala de şedinţe a ISIS

    Pe lângă expansiunea teritorială, organizaţia fundamentalistă Stat Islamic (ISIS) a pornit o nouă campanie în lumea criminalităţii cibernetice. În timp ce agenţiile occidentale combat propaganda ISIS, programele de antrenament şi de recrutare de pe internetul vizibil, agenţia US Cyber Command este îngrijorată de penetrarea de către organizaţiile teroriste a aşa-numitului dark web, faţa nevăzută a internetului.

    Internetul pe care îl cunoaştem şi îl folosim în fiecare zi, format din site-uri accesibile prin motoare convenţionale de căutare precum Google, este cunoscut şi sub denumirea de surface web. Puţini utilizatori ştiu însă despre existenţa unui deep web, format din site-uri, reţele şi conţinut online care nu sunt indexate de motoarele de căutare. În timp ce majoritatea acestui material neindexat este inofensiv, o mică parte, dark web, este ascunsă în mod intenţionat. În cadrul acestui mediu nereglementat, o varietate de organizaţii criminale tranzacţionează droguri, arme, pornografie infantilă şi alte materiale ilicite. Este un ecosistem ideal pentru ISIS, ale cărei activităţi pe surface web sunt monitorizate îndeaproape, jihadiştii fiind forţaţi de măsurile guvernelor de a restricţiona conţinutul extremist să caute „paradisuri online” sigure.

    Dark web este din acest motiv o alternativă perfectă, inaccesibilă pentru majoritatea oamenilor, dar navigabilă pentru iniţiaţi şi complet anonimă.

    Cel mai popular mijloc de a accesa şi naviga pe dark web este utilizarea unui browser Tor. Conceput de US Navy ca mijloc de protejare a comunicaţiilor sensibile, browserul Tor permite utilizatorilor să ascundă adresele IP şi activităţile printr-o reţea mondială de computere şi diferite straturi de criptare (precum straturile unei cepe), care garantează anonimatul.

    Serviciile ascunse şi pieţele sunt listate pe pagini precum Hidden Wiki şi sunt accesibile doar prin intermediul Tor. Silk Road, o piaţă online pe care erau vândute droguri şi arme, a fost închisă de FBI în 2013. Vidul a fost umplut curând de o varietate de pieţe negre precum Agora, Evolution şi AlphaBay şi salutate de mulţi cumpărători şi vânzători asociaţi anterior cu Silk Road.

    Utilizarea reţelelor sociale de către ISIS este un fapt binecunoscut, dar atractivitatea dark webului constă tocmai în anonimatul serviciilor disponibile, potrivit unei analize de pe site-ul Institutului Uniunii Europene pentru Studii de Securitate.

    Sadaqa (donaţiile private) constituie principala sursă de venituri a ISIS, iar susţinători ai organizaţiei din întreaga lume ar fi utilizat monede digitale precum bitcoin pentru a transfera rapid bani în conturile acesteia, evitând riscul detecţiei. Monedele digitale sunt deseori folosite pentru plăţi legate de comerţul ilegal, extorcarea sau spălarea de bani, pentru că sunt mult mai greu de depistat.

    Site-uri de pe dark web cum ar fi Wall Street, Clone CC Crew sau Atlantic Carding ar putea fi folosite la rândul lor pentru finanţare, acestea fiind specializate în vânzarea de date ale cardurilor furate, piratarea datelor de pe PayPal şi chiar conturi furate de la Uber.

    ARME, TUTORIALE ŞI FORUMURI.

    În timp ce Uniunea Europeană se laudă cu unele dintre cele mai aspre reglementări în domeniul armelor din lume, procurarea acestora în interiorul graniţelor sale este posibilă prin intermediul dark webului. EuroGuns este un site care tranzacţionează toate tipurile de arme şi le expediază prin poştă.

    AK-47, tipul de arme de asalt utilizate de fraţii Kouachi în atacurile de la Charlie Hebdo, sunt vândute cu 550 de dolari bucata pe EuroArms, una dintre cele mai mari pieţe negre online pentru vânzări de arme.
    În spiritul unui brand creat de Anwar al-Awlaki, mai multe texte, cum ar fi „Cartea de buzunar a teroristului” şi „Ghidul explozibililor”, pot fi cumpărate de pe AlphaBay. Ca urmare a înăspririi controalelor la frontiere şi a constrângerilor legale impuse persoanelor apropiate de ISIS, călătoriile în Siria şi Irak au devenit tot mai dificile pentru simpatizanţii jihadişti. Dark web permite utilizatorilor să depăşească o parte din aceste restricţii. Serviciile de documente false oferă clienţilor paşapoarte de calitate, carnete de conducere auto, cărţi de identitate şi alte produse utilizabile în Marea Britanie, Statele Unite, Australia sau Belgia.

    Forumurile jihadiste şi reţelele sociale de pe surface web au fost intens utilizate de al-Qaeda la jumătatea anilor 2000. După ce raidurile serviciilor de securitate au condus la arestarea mai multor susţinători jihadişti, multe forumuri extremiste s-au mutat pe dark web, unde spaţiile virtuale private sunt criptate, iar membrii trebuie verificaţi de administratori. Linkurile şi adresele acestor spaţii închise devin apoi disponibile pe conturile sociale ale grupurilor extremiste. Ocazional, diferite grupuri teroriste concurează pentru controlul acestor forumuri. Shumukh al-Islam, de exemplu, este un forum care oscilează între susţinătorii ISIS şi cei ai al-Qaeda.
    Militanţii ISIS profită şi de comunicaţiile sigure şi private de pe dark web. Serviciile de e-mail precum Sigaint şi TorBox permit utilizatorilor să trimită şi să primească mesaje fără dezvăluirea locaţiei sau a identităţii.

  • Doi români vor să determine lumea să renunţe la parole într-o perioadă când securitatea cibernetică este tot mai importantă

    Într-o perioadă când securitatea cibernetică apare tot mai des în lumina reflectoarelor ca o necesitate în lumea modernă, doi români vor să determine lumea să renunţe la parole. Şi nu doar la parolele 1234, ci la toate, oricât de complexe ar fi.

    Unloq este un start-up, fondat de Mircea Patachi şi Adrian Bunta, care se adresează în special firmelor. Cei doi vor să renunţăm la parole, dar nu şi la securitate. Sistemul lor funcţionează pe bază de notificare transmisă către telefonul mobil al utilizatorului. Pentru a folosi un asemenea sistem, este nevoie de aplicaţia Unloq (Android şi iOS) şi ca tehnologia Unloq să fie instalată în sistemul companiei, „în doar câteva linii de cod“. La prima acţiune de autentificare de pe un browser, utilizatorul îşi introduce e-mailul şi un cod temporar este generat, apoi se cere validarea cererii de autentificare pe telefon. Astfel autentificarea ar trebui să fie sigură şi nu ar trebui să-ţi mai baţi capul cu parolele. Cât de sigură este aplicaţia? „Soluţia bazată pe notificări (pentru autentificări şi autorizări de tranzacţii) este chiar mai sigură decât ce vedem în prezent pentru soluţiile bancare“, susţine Mircea Patachi.

    Toată povestea a început de la „o frustrare personală. Prea multe conturi, prea multe parole, ajunsesem să-mi petrec prea mult timp pentru administrarea conturilor. Trebuia să existe o soluţie mai bună. Mai sigură, dar în acelaşi timp uşor de folosit. Parolele, în mod specific, cred că va trebui să dispară sau cel puţin să se reducă la un număr care să fie administrabil de o persoană“, spune Patachi.

    După cum spuneam, soluţia clujenilor se îndreaptă spre afaceri şi companii care au date sensibile, care îşi mută datele în infrastructuri publice sau hibride şi care sunt dispuse să instaleze soluţia atât în sistemul propriu cât şi pe telefoanele mobile ale angajaţilor. „Pentru început ne aşteptăm ca afacerile care gestionează date sensibile să fie cei care ne vor adopta în prima fază. Ne referim aici la companii care activează în domeniul financiar, medical, precum şi întreprinderi care deţin IPR subtanţial şi doresc să asigure protecţia acestora“, a spus Mircea Patachi.

    Pe lângă autentificare, serviciul Unloq oferă şi chei de criptare pentru găzduirea datelor din cloud. De multe ori, datele din cloud sunt păstrate fie necriptate, fie sunt criptate cu o cheie care e ţinută de furnizorul serviciului de găzduire a datelor. Prin intermediul Unloq, un astfel de serviciu (sau o companie care îşi găzduieşte datele pe o infrastructură publică sau de tip hibrid) poate cripta datele cu cheia clientului. „Serviciul de cloud va primi această cheie în momentul autentificării clientului şi o va folosi pe parcursul sesiunii acestuia pentru a-i putea servii datele cerute. Astfel datele devin «irelevante» pentru oricine nu are cheia“, susţine Patachi.

    Spre deosebire de un sistem de autentificare în doi paşi, pentru accesarea contului utilizatorul primeşte un SMS cu un cod pe care e nevoie să-l introducă în browser, Unloq ar fi mai ieftin. Mircea Patachi spune că „preţul unui SMS fluctuează între 0,0075 dolari şi 0,5 dolari, iar unele companii oferă servicii de autentificare în doi paşi cu preţuri de până la 8 dolari/utilizator/lună, pe când Unloq oferă servicii de autentificare la preţuri de maximum 0,005 dolari/utilizator/lună“.

  • Doi români vor să determine lumea să renunţe la parole într-o perioadă când securitatea cibernetică este tot mai importantă

    Într-o perioadă când securitatea cibernetică apare tot mai des în lumina reflectoarelor ca o necesitate în lumea modernă, doi români vor să determine lumea să renunţe la parole. Şi nu doar la parolele 1234, ci la toate, oricât de complexe ar fi.

    Unloq este un start-up, fondat de Mircea Patachi şi Adrian Bunta, care se adresează în special firmelor. Cei doi vor să renunţăm la parole, dar nu şi la securitate. Sistemul lor funcţionează pe bază de notificare transmisă către telefonul mobil al utilizatorului. Pentru a folosi un asemenea sistem, este nevoie de aplicaţia Unloq (Android şi iOS) şi ca tehnologia Unloq să fie instalată în sistemul companiei, „în doar câteva linii de cod“. La prima acţiune de autentificare de pe un browser, utilizatorul îşi introduce e-mailul şi un cod temporar este generat, apoi se cere validarea cererii de autentificare pe telefon. Astfel autentificarea ar trebui să fie sigură şi nu ar trebui să-ţi mai baţi capul cu parolele. Cât de sigură este aplicaţia? „Soluţia bazată pe notificări (pentru autentificări şi autorizări de tranzacţii) este chiar mai sigură decât ce vedem în prezent pentru soluţiile bancare“, susţine Mircea Patachi.

    Toată povestea a început de la „o frustrare personală. Prea multe conturi, prea multe parole, ajunsesem să-mi petrec prea mult timp pentru administrarea conturilor. Trebuia să existe o soluţie mai bună. Mai sigură, dar în acelaşi timp uşor de folosit. Parolele, în mod specific, cred că va trebui să dispară sau cel puţin să se reducă la un număr care să fie administrabil de o persoană“, spune Patachi.

    După cum spuneam, soluţia clujenilor se îndreaptă spre afaceri şi companii care au date sensibile, care îşi mută datele în infrastructuri publice sau hibride şi care sunt dispuse să instaleze soluţia atât în sistemul propriu cât şi pe telefoanele mobile ale angajaţilor. „Pentru început ne aşteptăm ca afacerile care gestionează date sensibile să fie cei care ne vor adopta în prima fază. Ne referim aici la companii care activează în domeniul financiar, medical, precum şi întreprinderi care deţin IPR subtanţial şi doresc să asigure protecţia acestora“, a spus Mircea Patachi.

    Pe lângă autentificare, serviciul Unloq oferă şi chei de criptare pentru găzduirea datelor din cloud. De multe ori, datele din cloud sunt păstrate fie necriptate, fie sunt criptate cu o cheie care e ţinută de furnizorul serviciului de găzduire a datelor. Prin intermediul Unloq, un astfel de serviciu (sau o companie care îşi găzduieşte datele pe o infrastructură publică sau de tip hibrid) poate cripta datele cu cheia clientului. „Serviciul de cloud va primi această cheie în momentul autentificării clientului şi o va folosi pe parcursul sesiunii acestuia pentru a-i putea servii datele cerute. Astfel datele devin «irelevante» pentru oricine nu are cheia“, susţine Patachi.

    Spre deosebire de un sistem de autentificare în doi paşi, pentru accesarea contului utilizatorul primeşte un SMS cu un cod pe care e nevoie să-l introducă în browser, Unloq ar fi mai ieftin. Mircea Patachi spune că „preţul unui SMS fluctuează între 0,0075 dolari şi 0,5 dolari, iar unele companii oferă servicii de autentificare în doi paşi cu preţuri de până la 8 dolari/utilizator/lună, pe când Unloq oferă servicii de autentificare la preţuri de maximum 0,005 dolari/utilizator/lună“.

  • El este singurul angajat al unei companii de 1,2 miliarde de dolari

    Andrew Chain este un one-man-show ce concurează cu branduri de zeci de miliarde de dolari.
     
    Tânărul de 30 de ani este fondator şi unic angajat al companiei PureFunds, un fond de investiţii specializat în securitate cibernetică evaluată la peste 1,2 miliarde de dolari. Compania are în portofoliu companii importante în domeniu, precum Cisco sau Fortinet.
     
    PureFunds s-a lansat la 12 zile după atacul împotriva Sony Pictures, activând pe o nişă dominată de compania BlackRock.
     
    BlackRock, lider de piaţă în industrie, gestionează conturi în valoare de peste un trilion de dolari, potrivit Bloomberg.
     

  • Situaţie fără precedent de la Al Doilea Război Mondial. Speriaţi că drahma i-ar putea face săraci, grecii de rând şi companiile greceşti îşi mută cu DISPERARE conturile şi afacerile în Bulgaria şi România

    Pe lângă exodul profesorilor, inginerilor şi medicilor şi explozia bar­terului cu o intensitate nemaivăzută după cel de-Al Doilea Război Mondial, Grecia, o ţară în criză, dar încă în clubul select al economiilor dez­voltate din zona euro, surprinde şi prin altceva: exodul firmelor şi al conturilor bancare în Bulgaria, cel mai sărac stat din UE.

    Undele acestui val ating şi România, Cipru şi ajung chiar şi în Germania şi Marea Britanie, ţări în care băncile au primit în ultimele săptămâni mii de cereri pentru deschiderea de noi conturi pentru firme mici şi mijlocii din Grecia şi pentru greci cu profesii liberale, scrie Kathimerini, care citează surse bancare.

     

    Speriaţi că drahma i-ar putea face săraci, grecii de rând şi companiile greceşti îşi mută cu DISPERARE conturile şi afacerile în Bulgaria şi România

  • O ieşeancă de 36 de ani face un milion de euro din vânzarea de perdele

    Anamaria Ştefan a vândut de-a lungul anilor tot felul de produse: materiale de construcţii, telefoane mobile sau obiecte tradiţionale indiene. Acum are o afacere cu perdele, draperii şi obiecte decorative din ţesături, promovate printr-o platfomă de cinci site-uri şi 42 de conturi de Facebook.

    Încasările de anul trecut au fost de 1,3 milioane de euro, în creştere faţă de 2013, când încasările au fost de 1 milioane de euro. Reţeaua de magazine reuneşte acum la 24 de spaţii, dintre care 7 sunt proprii şi 17 francize. Miza mare a antreprenoarei este însă exportul, care ar urma să dubleze în următorii ani cifra de afaceri.

    „Avem ghiduri de cumpărături în patru limbi – română, franceză, italiană şi germană – şi vrem să dezoltăm şi în arabă. Avem 18 clienţi în 12 ţări de pe trei continente – Europa, Asia şi Africa. Interesul nostru este să creştem exporturile“, spune antreprenoarea ieşeancă. De mai bine de un an Sophia are un departament special pentru export şi Anamaria Ştefan este încredinţată că „acesta este viitorul“.

    Primii paşi au fost participările la târgurile internaţionale din Birmingham, Paris şi Milano. Exportul reprezintă acum puţin, dar spune că observă de la lună la lună creşteri. „Am început să primim comenzi de la clienţi care ne-au văzut de mai multe ori la târguri. Vor să vadă că suntem activi şi existăm în piaţă“. De pildă, după participarea în toamna anului trecut la un târg, Sophia a primit comenzi din Franţa, Austria, Italia, Elveţia, Belgia, Spania, Dubai, Qatar.

    „După ani buni de căutări şi încercări, acum ştiu exact direcţia în care trebuie să merg, care este nişa mea. Vreau ca Sophia să fie un reper în domeniul decoraţiunilor pentru casă.“ Ca să ajungă aici a avut nevoie de ani buni de căutări şi încercări, pentru că, fondată în 2004, firma vindea iniţial produse tradiţionale din India, sub marca Sophia Incredible India. Cu studii de profil economic, ieşeanca a intrat în lumea afacerilor de la 20 de ani, când a început să dezvolte o reţea de magazine de telefonie, la care a renunţat patru ani mai târziu, când a pus bazele Sophia. 

  • Mirajul Uber şi noua bulă tehnologică

    Cea mai recentă rundă de finanţare a adus 1,6 miliarde dolari în conturile Uber; astfel, evaluat la 40 miliarde de dolari, Uber este acum cel mai valoros start-up finanţat de investitori, depăşind cu uşurinţă concurenţii. Însă lucrurile nu sunt chiar atât de roz în lumea lui Travis Kalanick: un material publicat recent de Bloomberg arată că Uber a înregistrat venituri de 415 milioane de dolari şi pierderi de 470 de milioane.

    Din materialul publicat de Bloomberg reiese că Uber a înregistrat pierderile pe fondul extinderii operaţiunilor la nivel global, unde competiţia este din ce în ce mai aprigă. O mare parte din investiţii au fost făcute în China, acolo unde compania americană încearcă să impună serviciul uberPOOL. „Cifrele publicate sunt vechi şi nu reflectă situaţia actuală“, a spus Nairi Hourdajian, purtător de cuvânt al Uber. La jumătatea acestei luni, Wall Street Journal a dezvăluit că reprezentanţii Uber negociază atragerea de noi fonduri din partea fondului de investiţii chinez Hillhouse Capital Group. Publicaţia a specificat suma de un miliard de dolari, acesta fiind un semn că Uber se pregăteşte pentru listarea pe bursă.

    Uber este o aplicaţie care permite utilizatorilor să fie în permanenţă conectaţi cu serviciile oferite de taximetrişti. Mai exact, odată ce contul a fost creat, utilizatorul poate cere o maşină în regim de taxi în oricare din oraşele în care Uber operează. Şoferii nu sunt angajaţi ai Uber, dar plătesc un comision către companie pentru a putea fi listaţi. Un alt aspect extrem de important este că plata se face prin telefon, astfel că serviciile pot fi apelate şi atunci când utilizatorul nu dispune de bani cash. Succesul Uber a fost însă acompaniat de scandaluri şi controverse. Datorită numărului tot mai mare de clienţi, Uber a devenit un pericol pentru companiile de taximetrie, motiv pentru care în mai multe state din estul Europei şoferii de taxi au organizat proteste împotriva aplicaţiei. În Statele Unite şi India, mai mulţi şoferi ce lucrau pentru Uber au fost acuzaţi şi chiar condamnaţi pentru atacuri asupra clienţilor sau chiar răpirea acestora. Justiţia din Spania şi Portugalia au interzis activitatea Uber, iar compania a fost nevoită să renunţe la serviciul de ridesharing (care permite pasagerilor să împartă costul călătoriei) în Germania, după ce a fost interzis de un judecător.

    Un exemplu grăitor în această direcţie este Homejoy, un start-up ce funcţionează pe un sistem similar cu Uber: compania pune la dispoziţia clienţilor (proprietari de case sau apartamente) oameni de serviciu (mai mult sau mai puţin specializaţi). La începutul lunii iunie, The San Francisco Chronicle a anunţat că Homejoy este de vânzare, ca urmare a rezultatelor financiare nesatisfăcătoare.

    Homejoy oferea servicii minime de curăţenie pentru 19 dolari, dar pierdeau 12 dolari de fiecare dată când un client solicita acest pachet. Ei operau în pierdere, au scris cei de la The San Francisco Chronicle, folosind preţuri de dumping. Evident, compania încerca astfel să îşi asigure o cotă importantă de piaţă; greşeală celor de la Homejoy a fost însă supraestimarea acestei pieţe.

    Deşi Homejoy a reuşit să strângă 38 de milioane de dolari în primele runde de finanţare, aceşti bani nu au fost suficienţi pentru a menţine o politică agresivă a preţurilor.

    Scăderea preţurilor pentru a elimina competitorii de pe piaţă a fost o strategie ce părea să funcţioneze în cazul Uber, dat fiind şi faptul că pierderile înregistrate prin UberX, serviciul low-cost, erau acoperite de marja ridicată de profit în cazul Uber Black sau Uber XL. Cu toate acestea, tot mai mulţi analişti discută despre sfârşitul Uber şi al altor aplicaţii evaluate la miliarde de dolari.

    Întrebarea firească este următoarea: asistăm la o nouă bulă tehnologică? Chiar dacă nu este atât de evidentă ca dot.com din anii 2000, această perioadă de investiţii nejustificate şi companii supraevaluate poate avea efecte nedorite pe termen lung. Iar faptul că majoritatea companiilor aflate în „clubul miliardarilor“ sunt companii axate pe servicii mobile şi nu pe producţie tehnologică induce o şi mai mare stare de nelinişte; ele s-au ridicat ca soluţii pentru nevoi abstracte, fără o bază concretă. Start-up-urile din zona IT, mai ales din sectorul aplicaţiilor mobile, pot dispărea foarte repede.

    Există analişti care nu sunt de acord cu această idee, aducând o serie de argumente împotriva conceptului de „bulă de săpun“. Spre exemplu, o diferenţă faţă de anii 2000 este durata de timp necesară listării la bursă: în urmă cu 15 ani companiile se listau la bursă chiar înainte de a genera venituri; astăzi, companii precum Facebook dau dovadă de răbdare şi se pregătesc ani buni înainte de a deveni entităţi publice. Un alt argument „contra“, deşi nu pare la prima vedere, se referă volumul investiţiilor de astăzi care este mult sub cel al investiţiilor din anii 2000. Mai precis, valoarea totală a investiţiilor din 2014 a reprezentat o treime din valoarea celor din anul 2000. Numărul total al investiţiilor, pe de altă parte, a rămas aproape neschimbat în ultimii opt ani: în jur de 1.000 de runde de finanţare sunt aprobate anual, adică jumătate din numărul celor aprobate în anul 2000.

    „Bulă de săpun“ sau nu, industria IT a început din nou să cultive o serie de modele economice nesigure. Evoluţia Uber, deşi nu poate fi privită ca reper absolut, poate fi grăitoare în ceea ce priveşte viitorul unor companii ridicate pe aşteptări şi nu pe rezultate.

  • Probabil singurul job din România în care angajaţii pot câştiga mai mulţi bani decât şefii lor. Dezavantajele sunt, însă, pe măsură

    Oamenii de vânzări, fie că este vorba despre agenţi sau de cei care administrează conturi corporate care lucrează în industria de producţie, au obţinut în ultimii ani bonusuri salariale cu circa 20% până la peste 60% mai mari decât managerii din companiile care i-au recrutat, scrie Ziarul Financiar.

    Dacă un agent de vânzări din zona de producţie aproape că şi-a crescut salariul cu 50% sau aproape că l-a dublat cu ajutorul bonsurilor, un manager de vânzări din acelaşi sector de activitate nu a reuşit să ia, în medie, un bonus mai mare de 22% din salariu pentru munca depusă, potrivit lui Horaţiu Cocheci, liderul echipei de Servicii de Consultanţă în Resurse Umane în cadrul PwC România.

    CITEŞTE ÎN CONTINUARE CUM AJUNG UNII ANGAJAŢII SĂ CÂŞTIGE MAI MULŢI BANI DECÂT ŞEFII LOR

     

     

     

  • Ai probleme cu rambursarea creditelor? Legea insolvenţei personale poate rezolva situaţia. Pricipalele prevederi ale proiectului şi când va intra în vigoare

    Undeva la sfârşitul acestui an sau la începutul anului viitor legea insolvenţei persoanelor fizice ar putea intra în vigoare şi ar putea rezolva multe dintre situaţiile cu care românii care s-au creditat în franci elveţieni sau au rămas fără slujbă se confruntă. Deputaţii au aprobat miercuri proiectul de lege, după ce acesta a fost adoptat şi de Senat şi a fost avizat de Guvern anul trecut. Pentru ca legea să intre în vigoare, proiectul trebuie promulgat de preşedintele României şi publicat în Monitorul Oficial, urmând să intre în vigoare la şase luni de la publicare.

    Procedura de insolvenţă a persoanelor fizice poate suspenda executările silite începute, opreşte acumularea de dobânzi şi penalităţi pentru întârzierea la plată şi protejează persoanele fizice de bună credinţă. Toate creanţele devin lichide şi exigibile şi toate actele unilaterale ale debitorului nu mai produc efecte. Legea asigură un echilibru între interesele debitorilor, persoane fizice, şi cele ale creditorilor. Legea reglementează trei tipuri de insolvenţă: cea pe plan de rambursare a datoriilor, procedura judiciară de insolvenţă prin lichidare de active şi procedura simplificată de insolvenţă.

    Insolvenţa se aplică debitorului persoană fizică care are domiciliul în România, este în stare de insolvenţă şi nu există o probabilitate rezonabilă de a redeveni, într-o perioadă de cel mult 12 luni, capabil să-şi execute obligaţiile aşa cum au fost contractate, cu menţinerea unui nivel de trai rezonabil pentru sine şi pentru persoanele pe care le are în întreţinere; probabilitatea rezonabilă se apreciază prin considerarea cuantumului total al obligaţiilor raportat la veniturile realizate sau prognozate a fi realizate, faţă de nivelul de pregătire profesională şi expertiza ale debitorului, precum şi la bunurile urmăribile deţinute de acesta; cuantumul total al obligaţiilor scadente este cel puţin egal cu valoarea-prag (valoare-prag este cuantumul minim al datoriilor scadente ale debitorului necesar pentru a putea fi introdusă cererea de deschidere a procedurii insolvenţei pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau a procedurii judiciare de insolvenţă prin lichidare de active; este de 15 salarii minime pe economie).

    Debitorul aflat în insolvenţă va putea depune la comisia de insolvenţă o cerere de deschidere a procedurii pe baza de plan de rambursare a datoriilor. Dacă el consideră că situaţia sa este compromisă iremediabil, va putea solicita instanţei judecătoreşti deschiderea procedurii de insolvenţă prin lichidare de active.

    Cererea trebuie să cuprindă motivele care au condus la insolvenţă; numele sau denumirea creditorilor, datele acestora, precum şi valoarea şi tipul creanţei; acţiunile judiciare împotriva averii debitorului, inclusiv, dacă este cazul, procedurile de executare silită începute sau măsurile asigurătorii aplicate; demersurile de renegociere extrajudiciară a anumitor datorii angajate anterior formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenţei;    statutul civil; statutul profesional; cuantumul veniturilor din muncă şi a celor asimilate acestora, al sumelor de bani cuvenite pensii în cadrul asigurărilor sociale ori reprezentând o altă categorie de prestaţii sociale, precum şi a oricăror alte venituri, inclusiv venituri cuvenite în temeiul unui drept de proprietate intelectuală şi dividende încasate într-o perioadă de trei ani anterior depunerii cererii, precum şi schimbările previzionate ale veniturilor în următorii trei ani; bunurile debitorului, incluzând bunurile aflate în proprietate comună pe cote-parţi sau în devalmăşie, cu precizarea altor drepturi reale decăt dreptul de proprietate pe care debitorul le deţine asupra bunurilor altor persoane; conturile deschise la instituţiile de credit sau la societăţile de investiţii financiare de către debitor, precum şi conturile curente, alături de disponibilul din aceste conturi; creanţe al căror titular este debitorul, precum şi orice drepturi reale, altele decât dreptul de proprietate, pe care debitorul le deţine asupra bunurilor altor persoane; actele cu titlu gratuit, precum şi tranzacţiile de peste 10 salarii minime pe economie încheiate în ultimii trei ani anteriori formulării cererii; litigiile în curs sau finalizate în care debitorul este sau a fost parte, care ar putea să afecteze în orice fel patrimoniul acestuia.