Comisia Europeană a prezentat pe 1 martie „Carta albă privind viitorul Europei”, un document ce enumeră cinci posibile scenarii pentru viitorul Uniunii Europene. Iar statele membre trebuie să decidă, până la finalul anului, care este cea mai bună variantă pentru viitorul Uniunii Europene. Pe baza documentului prezentat de Jean-Claude Juncker la începutul lunii martie, reprezentanţii celor 27 de state în UE după ieşirea Marii Britanii trebuie să dezbată modul în care vor să coopereze pe viitor. „Anul acesta sărbătorim 60 de ani de la Tratatul de la Roma (act considerat fundaţie a UE – n.red.)”, a spus Juncker. „Şi este timpul ca o Europă unită a celor 27 de state să dea forma viziunii pentru viitor.” Planul Comisiei Europene, a explicat preşedintele instituţiei, este ca până în 2025 unul dintre scenarii sau o combinaţie a acestora să funcţioneze ca bază a Uniunii.
„Carta albă privind viitorul Europei” enumeră următoarele scenarii: „în continuare”, „nimic în afara pieţei unice”, „cei ce vor mai mult pot face mai mult”, „făcând mai puţine dar într‑un mod mai eficient” şi „făcând mai multe împreună”. Scenariile prezintă viziunea Comisiei asupra construcţiei europene pe termen mediu.
Documentul reprezintă o încercare a instituţiei conduse de Jean-Claude Juncker de a da formă unei dezbateri inevitabile în acest moment, venită ca urmare a deciziei Marii Britanii de a părăsi Uniunea Europeană. Iar lucrarea începe cu un ton sumbru, acceptând lupta pe care Uniunea Europeană o duce din cauza Brexitului, a migraţiei şi a altor factori. „Problemele Europei nu par să plece nicăieri”, notează autorii, amintind că multe dintre statele membre consideră Uniunea fie prea distantă, fie prea implicată în problemele interne.
Primul scenariu merge pe ipoteza că funcţionarea pe viitor a Uniunii Europene va presupune mici schimbări administrative. Această variantă se bazează pe acceptul guvernelor naţionale de a adânci relaţiile economice, întărind astfel piaţa unică. Este nevoie, notează cei din Comisia Europeană, şi de tratarea problemelor de politică externă „într-un singur glas”, în vreme ce resposabilităţi precum controlul graniţelor ar urma să rămână în atribuţiile autorităţilor locale.
Cel de-al doilea scenariu, în care construcţia europeană s-ar rezuma la o piaţă unică, ar aduce următoarele probleme: „Procesul de luare a deciziilor ar fi simplificat, dar capacitatea de a acţiona colectiv ar fi limitată”, cred autorii documentului. „Iar asta, în majoritatea cazurilor, ar creşte distanţa dintre aşteptări şi rezultate.”
Considerând piaţa unică drept principala sa misiune, Uniunea Europeană s-ar confrunta cu un risc crescut în ceea ce priveşte zona euro. Companiile ar trebui să treacă prin mai multe controale vamale, iar statele membre ar recurge, probabil, la acorduri bilaterale. Un punct important sesizat de către Comisie este faptul că piaţa maşinilor conectate ar avea de suferit, în acest scenariu, din cauza lipsei unui set de reguli la nivel european şi a unor standarde respectate de toate statele membre.
„Cei ce vor mai mult pot face mai mult” reprezintă, de fapt, descrierea unei construcţii europene în care statele se diferenţiază prin puterea economică şi dorinţa de a contribui. S-ar aplica cel mai bine în domenii precum apărarea, securitatea internă, sistemul de taxare sau alte probleme sociale. În această variantă, Comisia presupune că toate cele 27 de state membre vor face în continuare progrese pe piaţa unică. Principala problemă, în acest caz, se referă la drepturile cetăţenilor, care ar putea fi lezate în anumite situaţii – cei din statele implicate activ în Uniune ar putea beneficia de mai multe drepturi decât cei din restul statelor.
Cel de-al patrulea scenariu, explică cei din Comisia Europeană, implică reducerea numărului de obiective stabilite şi tratarea acestora într-un mod mai eficient. Cu alte cuvinte, nu este vorba de a face mai puţine în general, ci despre a face mai multe într-un număr redus de domenii. Principalele obiective, sugerează autorii, ar trebui să fie întărirea graniţelor Uniunii Europene şi constituirea unei forţe comune de apărare. Riscul acestui scenariu este dat de diferenţele dintre state şi dintre priorităţile fiecărui guvern.
În fine, scenariul numărul 5 este şi cel mai optimist; este vorba de federalizarea Uniunii Europene. Mergând pe această ipoteză, Uniunea şi-ar asuma dreptul de a vorbi în numele tuturor statelor pe probleme de politică externă, lupta împotriva încălzirii globale sau probleme umanitare. Procesul de luare a deciziilor la Bruxelles ar decurge mult mai rapid, dar Comisia reflectă şi asupra riscului de a îndepărta anumite grupuri sociale antieuropene.
Reacţiile nu s-au lăsat aşteptate: nu există o alternativă la o Uniune Europeană cu mai multe viteze pentru a evita dezintegrarea acesteia, a spus preşedintele Franţei, François Hollande, într-un interviu publicat săptămâna trecută în mai multe cotidiane eruropene. Hollande a declarat că „noul elan european presupune o alegere clară privind forma sa de organizare. Europa celor 27 nu mai poate fi Europa uniformă a celor 27. Timp de mulţi ani, această idee a unei Europe diferenţiate, cu viteze diferite, cu ritmuri distincte de a progresa a generat multă rezistenţă. Însă astăzi, aceasta este o idee care se impune. În caz contrar, Europa este cea care va exploda”, a continuat el. Întrebat dacă nu există vreo alternativă la această Europă cu mai multe viteze, François Hollande a răspuns: „Nu. Fie facem lucrurile în mod diferit, fie nu le vom mai face împreună. În viitor va exista un pact comun, o piaţă internă cu o monedă unică pentru unii. Însă pe această bază va fi posibil, pentru statele membre care vor, să meargă mai departe în ceea ce priveşte domeniul apărării, al armonizării fiscale sau sociale, mai departe în ceea ce priveşte cercetarea, cultura, tineretul.”
