BusinessMagazin

Tag: Brazilia

  • Retailerul românesc Il Passo a anunţat deschiderea primei fabrici în România

    Retailerul de încălţăminte şi accesorii de piele Il Passo a făcut pasul către producţie proprie, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii companiei. Activ pe piaţa locală din 1999, Il Passo a oferit până acum spre vânzare produse achiziţionate de la furnizori din ţări precum Brazilia, Portugalia, Turcia, Italia şi România, Il Passo.

    În prezent, fabrica are 23 de angajaţi, dar atât producţia, cât şi echipa şi strategia pe termen lung sunt în continuă dezvoltare, potrivit informaţiilor trimise de reprezentanţii companiei.  Planul Il Passo pe termen mediu este ca fabrica din România să funcţioneze drept pilon principal în dezvoltarea brandului în afacere de tip franciză internaţională.

    În 2014, compania şi-a triplat cifra de afaceri faţă de 2013, iar în 2015 creşterea a fost de 30%. Pentru 2016, compania şi-a bugetat o cifră de afaceri de 700.000 de euro, aproape dublu faţă de anul precedent.

    „În urmă cu câteva sezoane am pornit cu o viziune optimistă şi cu o investiţie. Am crezut că putem aduce ceva proaspăt în producţia pe segmentul fashion în România şi, totodată, putem realimenta încrederea oamenilor în produsele româneşti. Nu ne-am anunţat public până acum planul şi strategia, deoarece am vrut să testăm. Am testat, astfel, calitatea produselor, eficienţa liniilor de producţie, calitatea pregătirii oamenilor şi am urmărit cu atenţie timp de trei sezoane parcursul vânzărilor, rata de retur, cauza defectelor şi multe altele. Am ajuns, însă, în punctul în care suntem foarte mulţumiţi de investiţia aceasta şi de produsele pe care le furnizăm pe piaţa locală, rata de retur fiind foarte mică, iar vânzările foarte bune. Suntem încrezători în strategia noastră şi mai putem spune că această fabrică românească este în continuă dezvoltare, iar acest fapt ne e bucură foarte mult“, a declarat Petru Chiriac, managing partner Il Passo.

     

     

     

     

  • O braziliancă promovează Transilvania la Rio, prin intermediul unui film de scurt metraj, filmat în Harghita

    O tânără actriţă din Brazilia va promova imaginea Transilvaniei la Rio, prin intermediul unui film de scurt metraj! Regizorul acestei producţii, ciucanul Cornel Ţepeluş, este cel care a reuşit să o aducă la noi în ţară pe Jacqueline Novak, iar tânăra actriţă a declarat că s-a îndrăgostit iremediabil de tărâmul românesc, în special de judeţul Harghita, locul în care au avut loc filmările.

    Filmul de scurt metraj are ca obiect central „satul românesc” şi toate cadrele au fost turnate în comuna harghiteană Voşlobeni. Producţia a beneficiat de sprijinul lui Emil Colceriu şi al celor de la triff.ro. Jacqueline Novak, originară din provincia Parana din Brazilia, susţine faptul că a auzit numai lucruri bune despre România şi se bucură nespus de faptul că totul a depăşit aşteptările sale.

    Vocea Transilvaniei vă prezintă mai jos un interviu pe care tânăra actriţă l-a acordat cu toată bucuria pentru cititorii noştri.

    R.: Ce crezi despre ţara noastră?
    Jacqueline Novak: Întodeauna am căutat locuri care să mă inspire. Am căutat pe internet locuri cu istorie veche care să mă ducă cu imaginaţia departe. Am avut de la început un gând bun despre România şi am vrut să împart cu oamenii din Brazilia experienţele din călatoria mea în ţara dumneavoastră. Îmi place şi respect România.

    R.: Cum ţi se par satele din Transilvania?
    J.N.: În satele româneşti găseşti suflet mult în oameni. Sunt impresionată de cât de reali şi sinceri sunt oamenii din satele din România. Îmi place cultura străveche din sate precum şi obiceiurile . Într-o lume care şi-a pierdut sufletul, satele româneşti sunt o oază de lumină.

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Povestea românului care a creat chipul celebrei statui a lui Iisus de la Rio

    Este considerată a fi una dintre cele 7 minuni moderne ale lumii şi una dintre cele mai spectaculoase reprezentări sculpturale ale lui Iisus. Aidoma Statuii Libertăţii din New York, Cristo Redentor din Rio de Janeiro a fost dăruit brazilienilor de către francezi, la centenarul independenţei Braziliei. Inaugurarea sculpturii a avut loc în anul 1931. De atunci, uriaşa statuie a devenit unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din întreaga lume. Puţini ştiu, însă, că din echipa care a realizat impresionanta sculptură de pe muntele Corcovado a făcut parte şi un român – Gheorghe Leonida.

    Fotbalul, carnavalul şi Iisus Christos. Sunt pasiunile declarate ale populaţiei Carioca, aşa cum sunt numiţi locuitorii din Rio de Janeiro.

    Imaginea care reprezintă, însă, cel mai bine oraşul este cea a statuii Cristo Redentor, sculptura masivă, din beton armat, înaltă de 40 de metri care domină întreaga panoramă a metropolei braziliene.

    Pentru cei mai mulţi, impunătoarea statuie de pe muntele Corcovado nu este doar un simplu simbol al Braziliei, ci şi martorul de peste jumătate de secol al celebrului carnaval de la Rio şi al „sportului rege”.

    Cititi mai multe pe www.digi24.ro

  • Cum arată cel mai bun restaurant din lume – GALERIE FOTO

    „El celler de can roca” este cel mai bun restaurant din lume, conform topului anual al celor mai bune 50 de destinaţii gastronomice. Topul, întocmit de publicaţia britanică Restaurant Magazine, a ajuns la ediţia cu numărul 13 şi pare că suferă din cauza numărului ghinionist, pentru că au apărut şi o serie de controverse legate de listă şi de jurizare. Ba a apărut chiar şi mişcarea Occupy 50 best.

    În top 10 se află restaurante din Spania, Italia, Danemarca, Statele Unite, Londra, Japonia, Brazilia, Thailanda, nume binecunoscute în gastronomie. Încă din 2013 primul loc a fost disputat de două restaurante, cel danez, Noma, şi cel spaniol, El Celler de Can Roca. În 2013 El Celler a ocupat primul loc, iar în 2014 Noma a ajuns să ocupe această poziţie. De ce sunt atât de faimoase aceste restaurante încât să fie clasate pe locurile fruntaşe?

    Cu trei stele Michelin şi pe primul loc în topul acestui an, El Celler de Can Roca este creaţia fraţilor Joan, Josep şi Jordi Roca, un restaurant cu 55 de locuri deschis în 1986. În 2013 fraţii Roca au prezentat El Somni, o producţie multisenzorială care explora interacţiunea dintre gastronomie, muzică şi artă.

    În 2014 întreaga echipă s-a angajat într-un tur al restaurantelor din sudul Statelor Unite şi America Latină, în timp ce localul lor a fost închis. El Celler este angajat şi în proiectul numit Terra Animada, care îşi propune să catalogheze specii sălbatice rare de plante care să fie reintroduse în alimentaţie. El Celler oferă o experienţă care îmbină tradiţionalul şi avangarda, criticii spunând că restaurantul nu-şi uită niciodată rădăcinile şi oferă ceea ce se numeşte căldura familială. 

    Noma, care se află într-un fost depozit pescăresc, a fost ales de patru ori cel mai bun restaurant din lume şi ocupă anul acesta locul trei. Cu două stele Michelin şi dominat de personalitatea chefului René Redzepi, Noma s-a mutat la începutul acestui an în Japonia, timp de cinci săptămâni, o mişcare primită cu entuziasm de japonezi. Redzepi este un tehnician care se joacă şi asimilează constant culturi şi obiceiuri culinare.

    Osteria Franciscana din Modena, Italia, ocupă locul al doilea în 2015. Restaurantul are trei stele Michelin, iar cheful Massimo Bottura se bucură de succesul cărţii sale intitulate „Să nu ai încredere niciodată într-un bucătar italian slăbănog”. Creaţiile sale sunt şi rămân italieneşti, dar formele şi texturile sunt prezentate clientului în moduri nemaiîntâlnite.

    Topul întocmit de Restaurant Magazine este realizat în baza voturilor a peste 1.000 de critici alimentari, bucătari, cunoscători şi profesionişti din industria alimentară, de două ori mai mulţi decât adepţii mişcării Occupy 50 Best, a cărei petiţie a fost semnată, până în momentul scrierii acestui articol, de 407 persoane.  Este adevărat că printre semnatari de află destule nume de chefi, somelieri şi proprietari de restaurante, care reproşează lipsa de criterii în sistemul de întocmire a topului, autopromovarea, pentru că unii dintre chefii din listă sunt şi membri ai juriului, naţionalismul, ba chiar şi şovinismul listei. „Ce au în comun Noma, El Bulli şi Fat Duck? Au îmbolnăvit sute de consumatori, dar au fost încoronate drept cele mai bune restaurante din lume”, arată manifestul care deschide pagina de internet a grupului.

    Semnatarii petiţiei spun că juraţii topului 50 au tendinţa de a recompensa restaurante situate în oraşe turistice, în timp ce altele rămân neobservate sau unele zone, cum este Orientul Mijlociu, sunt slab reprezentate. Alţii au spus că trebuie să existe o reprezentare naţională şi echilibrată, pentru că în jur de 60% dintre restaurantele din clasament se află în Europa de Vest. Nu ne putem pronunţa în privinţa argumentelor Occupy 50 Best, dar putem admite că există o anumită opacitate în întocmirea topului restaurantelor, iar sistemul de notare nu este la fel de limpede precum cel al acordării stelelor Michelin. Ghidul francez are, de exemplu, inspectori anonimi care pun note inclusiv aranjamentelor florale de pe mese şi care emit rapoarte detaliate, în timp ce top 50 nu solicită justificări sau comentarii din partea juriului.

    Pe de altă parte, topul 50 Best a fost puternic mediatizat de la înfiinţarea sa, în 2002, şi s-a constituit într-un concurent serios al Ghidului Michelin. Organizatorii, sponsorizaţi de companii din industria alimentară, cum sunt San Pellegrino sau Lavazza, susţin că încearcă să protejeze anonimatul juriului; membrii acestuia au reguli clare care specifică, de exemplu, că voturile nu pot fi acordate restaurantelor pe care le deţin sau în care au interese.

  • Emigraţia în sens invers: 10.000 de milionari şi-au luat lumea în cap de teama terorismului şi a musulmanilor

    Ameninţările teroriste din Europa şi valul de emigranţi din spaţiul musulman au determinat un mare număr de milionari din Franţa să plece anul trecut, cu precădere spre Australia, dar şi spre Statele Unite, Canada, Israel, Emiratele Arabe şi Noua Zeelandă. Un raport al agenţiei New World Wealth, din care a fost extrasă informaţia, relevă că şi milionarii asiatici se pun la adăpost, China situându-se pe poziţia secundă, după Franţa, la numărul milionarilor plecaţi. China este urmată de Italia, India, Grecia, Federaţia Rusă, Spania şi Brazilia.

    Australia a fost destinaţia favorită a milionarilor în 2015, acolo înregistrându-se un plus de 8.000 de noi milionari, cu precădere în Sydney, Melbourne şi Perth. În SUA au ajuns 7.000 de milionari.

    Din Paris au plecat 7000 din cei 126.000 de milionari existenţi, din Roma 5000 din 73.000 de milionari, din Chicago 3000 din 134.000 de milionari şi din Atena 2.000 din cei 22.000 de milionari. Plecările din Paris au fost motivate de tensiunile religioase, terorism şi de lipsa de oportunităţi, din Roma de climatul economic nefavorabil, din Chicago de tensiunile rasiale şi nivelul ridicat al criminalităţii iar din Atena de situaţia economică.

    Cu totul, Franţa a pierdut 10.000 din 323.000 de milionari, urmată de China cu 9.000 din 654.000 de milionari şi Italia 6.000 din 305.000 de milionari.  Alte ţări din care au plecat cei bogaţi sunt India (4.000 din 236.000) Grecia (3.000 din 55.000) Federaţia Rusă (2.000 din 127.000) Spania (2000 din 105.000) şi Brazilia (2000 din 198.000).

    Raportul avertizează că tensiunile religioase, ameninţările teroriste şi migraţia musulmană determină exoduri ale bogaţilor, asemănătoare cu cel din Franţa, şi din Marea Britanie, Belgia, Germania şi Suedia.

  • Oraşul locuit doar de femei cu vârste cuprinse între 20 şi 35 de ani. Ce trebuie să facă bărbaţii ca să poată intra in oraş – FOTO

    În Noiva do Cordeiro trăiesc peste 600 de femei, cu vârstele cuprinse între 20 şi 35 de ani. Unele dintre ele sunt căsătorite, dar soţii lor trebuie să trăiască şi să lucreze în altă parte, scrie Daily Mail.

    În această comunitate rurală din sud-estul Braziliei, femeile se află la conducere şi au propriul set de reguli. Femeile care sunt căsătorite şi au familii trebuie să-şi trimită soţii şi fii care au împlinit 18 ani să lucreze departe de casă, putând să se întoarcă doar în weekend.

    “Oraşul nostru e mai frumos, mai organizat şi mult mai armonios cu femeile la conducere”, spune Rosalee Fernandes pentru publicaţia britanică. “Împărţim totul, chiar şi pământul pe care-l muncim. Nimeni nu se află în competiţie cu nimeni. Ne strângem să ne uităm la telenovele, ne împrumutăm haine şi ne vopsim unghiile”, a adăugat ea.

    Problema este că este dificil de găsit un bărbat singur care să nu fie rudă sau căsătorit deja cu o vecină. “Toate visăm să ne îndrăgostim şi să ne căsătorim. Dar ne place să trăim aici şi nu vrem să fim nevoite să plecăm din oraş pentru a putea găsi un soţ”, a spus Nelma Fernandes.

    Astfel comunitatea de femei invită bărbaţii să li se alăture, cu o singură condiţie. “Trebuie să-şi dea acordul să facă ceea ce spunem şi să trăiască după regulile noastre”. 

     

     

  • La 16 ani lucra deja la banca tatălui său, iar în anii ’90 ajunsese la o avere de 2,5 miliarde de dolari

    Edmond Safra s-a născut într-o familie bogată de evrei din Alep, Siria, despre a căror avere se spune că îşi are rădăcinile încă din perioada Imperiului Otoman. Tatăl său, Jacob Safra, a deschis banca J.E. Safra în 1920. La 16 ani, Edmond Safra lucra deja la banca tatălui său şi era implicat în schimburile valutare şi cu metale preţioase ale băncii. În 1949, familia s-a mutat în Italia, unde Edmond a început să lucreze pentru o companie de trading din Milano.

    Trei ani mai târziu, familia s-a mutat din nou, de data aceasta în Brazilia, unde Edmond Safra a fondat împreună cu tatăl său (şi cu cei trei fraţi ai săi, Joseph, Moise şi Elie) prima instituţie financiară braziliană, în 1955. Un an mai târziu, Edmond Safra s-a stabilit în Geneva, unde a pus bazele unei bănci private, ce a crescut de la 1 milion de dolari la 5 miliarde de dolari în anii ’80. Edmond Safra şi-a extins afacerile pentru a-şi satisface clienţii bogaţi din toată lumea, astfel că în 1966 a pus bazele the Republic National Bank of New York în 1966 (vândută ulterior către HSBC), iar mai târziu, Republic National Bank din New York (în Geneva).

    Banca opera 80 de sedii în zona New York, fiind a treia cea mai mare reţea din zona metropolitană, după Citigroup şi Chase Manhattan. În 1983, Edmond Safra a vândut Trade Development Bank către American Express, într-o tranzacţie de aproximativ 450 de milioane de dolari. Tranzacţia a fost rezultatul unei bătălii juridice, din care Edmond Safra a ieşit câştigător, după ce a primit a primit scuze publice de la American Express pentru campania de denigrare dusă împotriva lui, dar şi despăgubiri de 8 milioane de dolari, bani pe care i-a donat ulterior. În 1988, a fondat Safra Republic Holding, un holding bancar din Luxemburg.

    Până la începutul anilor ’90, averea lui Edmond Safra era estimată la 2,5 miliarde de dolari. În decembrie 1999, bancherul a murit sufocat de fum într-un incendiu deliberat la locuinţa sa din Monaco, unde aparent se simţea atât de în siguranţă încât nu avea gărzi de corp pe timpul nopţii.

    Fraţii săi, Moise, Elie şi Joseph Safra, au fost şi ei implicaţi în afacerile familie. Joseph Safra, singurul fiu al lui Jacob Safra în viaţă, este, potrivit celui mai recent clasament realizat de publicaţia internaţională Forbes, cel mai bogat bancher din lume: are o avere estimată la 17,8 miliarde de dolari şi se află pe locul 42 în clasamentul miliardarilor lumii. În 2014, şi-a extins afacerile prin achiziţia a 50% din afacerile din producătorul şi distribuitorul de banana Chiquita Brands International.

  • Dacă domeniile de internet ar controla lumea, Rusia nu ar fi cea mai mare ţară – HARTĂ

    Mărimea şi puterea unei ţări nu sunt date de TLD-ul (Top Level Domain/domeniu de nivel superior) pe care îl foloseşte, dar dacă lucrurile stăteau aşa, harta lumii ar fi arătat altfel.

    Cei de la Nominet şi-au imaginat acest lucru şi au creat o hartă în care dimensiunea fiecărei ţări este dată de numărul de nume de domenii înregistrate pe TLD-ul său.

    Pe harta celor de la Nominet cele mai mari teritorii şi ţări sunt Tokelau, Germania, China, Olanda, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Brazilia şi Australia.

    Vedeţi ce este Tokelau şi de ce mica insulă cu 1.400 de rezidenţi a ajuns să fie cea mai mare ţară din lume pe harta Nominet pe go4it.ro

  • Care este compania românească ce a furnizat fără să ştie materiale pentru realizarea de dispozitive explozive pentru ISIS

    Compania Alba Aluminiu din Zlatna, judeţul Alba apare pe o listă a furnizorilor de componente pentru realizarea de dispozitive explozive improvizate de către grupul ISIS, în cadrul unui studiu publicat astăzi de organizaţia Conflict Armament Research. Studiul arată ca 51 de companii din 20 de ţări – printre care SUA, Rusia, China, Brazilia, Turcia, Olanda, Elvetia, Austria, Republica Ceha si România au fost furnizori ai materialelor folosite de Statul Islamic în construirea de dispozitive explozive improvizate. Grupul a ajuns la această concluzie după examinarea materialelor folosite de ISIS pe terenurile de lupăt din Siria şi Irak. Pe parcursul a doi ani, CAR a examinat mai mult de 700 de componente Dispozitiv Exploziv Improvizat (DEI) şi a descoperit astfel originea acestora.

    In lista companiilor implicate involuntar in lantul furnizorilor de componente apare şi Alba Aluminiu  – care figureaza ca producator de materiale chimice folosite la realizarea de dispozitive explozive. Compania produce paste si pulberi de aluminiu, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul acesteia.

    ”Noi comercializăm cu succes pasta de aluminiu în intreaga lume ( SUA, Europa, Orientul Mijlociu, Asia, America de Sud ) prin intermediul distribuitorilor pe care îi avem în fiecare ţară. Din acest punct de vedere, informaţia cu privire la destinaţia finală a produselor noastre nu ne este accesibilă. În acest caz particular, produsele noastre au fost vândute către distribuitorul nostru din Turcia, care la rândul său a vândut marfa altor clienţi în interiorul Turciei. Aici se opreşte informaţia pe care o avem în acest caz. Aceste informatii au fost prezentate şi celor de la CAR în ajutarea elaborării raportului,” au declarat pentru Business Magazin reprezentanţii companiei. Ei au precizat că pasta de aluminiu nu se află pe lista produselor controlate la export şi nu prezintă pericol exploziv, aceasta fiind folosită în industria lacurilor şi vopselelor.

    Alba Aluminiu este de altfel singurul producător de paste de aluminiu din România şi Europa de Est. ”Produsele noastre constituie materie primă în industria vopselurilor ( decorative, industriale, etc.), unde concurăm cu producători de prestigiu din Germania, Franţa, Austria, Japonia”, au mai declarat reprezentanţii companiei.

    În 2014, cel mai recent an pentru care există informaţii publice disponibile, compania Alba Aluminiu a înregistrat venituri de aproximataiv 22 de milioane de lei şi profit de 8,3 milioane de lei.

  • Veşti bune pentru noul val de autori din puşcării: un site din Kazahstan oferă lucrări academice piratate cu reducere

    După ce autorităţile au decis să nu mai accepte, până în luna septembrie, lucrări scrise în spatele gratiilor, deţinuţii intelectuali din România primesc în sfârşit o veste bună: site-ul Sci-Hub, cunoscută sursă de inspiraţie pentru cei care vor să se laude cu munca altora a reapărut pe o altă adresă de internet.

    După ce domeniul sci-hub.org a fost suspendat în octombrie 2015, ca urmare a unei decizii date de un tribunal din New York, proprietarii au reuşit să relanseze baza de date cu volume furate la adresa sci-hub.io. Cei interesaţi pot cumpăra manuscrise semnate de alţii la un preţ mediu de 30 de dolari. Şi au de unde alege: cei de la Sci-Hub se laudă că au acces la aproximativ 47 de milioane de lucrări.

    Acest nou domeniu folosit va fi greu de atacat în instanţele din Statele Unite, pentru că se află în afara jurisdicţiei. Domeniul .io, extrem de căutat în lumea site-urilor pirat sau de tip torrent, este înregistrat de Teritoriul Oceanic Britanic-Indian, ceea ce înseamnă că doar Marea Britanie poate interveni legal în vederea interzicerii unei adrese.

    Cei mai mulţi clienţi sau beneficiari ai Sci-Hub vin, potrivit celor de la Alexa.com, din Rusia, China, Iran, India şi Brazilia.


    Ordonanţa de urgenţă care suspendă până la 1 septembrie 2016 diminuarea perioadei de detenţie pentru deţinuţii care scriu lucrări cu caracter ştiinţific în timpul executării pedepsei a fost publicată marţi în Monitorul Oficial.Ordonanţa de urgenţă care suspendă până la 1 septembrie 2016 diminuarea perioadei de detenţie pentru deţinuţii care scriu lucrări cu caracter ştiinţific în timpul executării pedepsei a fost publicată marţi în Monitorul Oficial.