BusinessMagazin

Tag: armata

  • Regatul Unit lansează o previziune surprinzătoare pentru sistemul de apărare al ţării

    Aproximativ 30.000 de „soldaţi roboţi” ar putea deveni o parte integrală a armatei Marii Britanii în următorul deceniu, lucrând alături de oameni în primele linii ale fronturilor, a declarat şeful forţelor armate, potrivit The Guardian.

    Generalul britanic Nick Carter a spus că forţele armate au nevoie „să se gândească la noi moduri de măsurare a efectelor” pe care le pot exercita în lume şi i-a transmis guvernului Regatului Unit să îşi continue planurile de reevaluare a sistemelor de apărare.

    „Presupun că vom avea o armată de 120.000 de soldaţi (în următorul deceniu), dintre care 30.000 vor fi roboţi”, a declarat Carter.

    Investiţiile în armele robotizate stau la baza unui plan pe cinci ani de evaluare a sistemului britanic de apărare, al cărui viitor a căzut în incertitudine după ce ministrul de finanţe Rishi Sunak a amânat examinarea cheltuielilor interguvernamentale de luna trecută.

    „Trebuie să ne amintim că istoria nu se repetă întotdeauna, ci are un anumit ritm şi dacă privim către ultimul secol, înainte de cele două conflagraţii mondiale, cred că este de necontestat faptul că au existat o serie de calcule efectuate greşit care au dus la războaie de o magnitudine pe care sperăm să nu o mai vedem niciodată”, a declarat generalul.

    Armata britanică s-a chinuit în ultimii ani să atragă recruţi, numărul actual ajungând la 73.870, sub obiectivul de 82.050. Target-ul va fi redus la 75.000, locurile libere urmând să fie ocupate prin intermediul noilor tehnologii de apărare.

     

  • Preşedintele Belarusului închide graniţele cu Occidentul şi pune armata în stare de alertă

    După şase săptămâni de proteste în masă care îi cer demisia, preşedintele Belarusului a anunţat că pune armata în stare de alertă maximă şi închide frontierele ţării cu Polonia şi Lituania.

    Alexander Lukaşenko a declarat din nou, joi, că valul de proteste este condus de Occident şi a decis să închidă graniţele cu vecinii de la vest, Polonia şi Lituania.

    „Suntem obligaţi să retragem trupele de pe străzi, să punem armata în alertă şi să închidem frontierele din vest, în primul rând cu Lituania şi Polonia”, a declarat Lukaşenko, potrivit Al Jazeera.

    Lukaşenko a mai spus că graniţa Belarusului cu Ucraina va fi întărită.

    „Nu vreau ca ţara mea să fie în război. Mai mult, nu vreau ca Belarusul şi Polonia, Lituania să se transforme într-un teatru de operaţiuni militare în urma cărora nu se vor rezolva problemele noastre. Prin urmare, astăzi fac apel la populaţia din Lituania, Polonia şi Ucraina: opriţi-vă politicienii nebuni, nu permiteţi izbucnirea unui război!”, a transmis Lukaşenko.

    El nu a menţionat numele Letoniei, ţară vecină, care la fel ca Polonia şi Lituania, este membră NATO.

  • Pentru că vrea să vândă „gazele libertăţii” în Germania, America loveşte în germanul de rând

    Când două orgolii puternice se ciocnesc, cum ar fi cel al Americii şi cel al Germaniei, nu politicienii au de suferit în primul rând, ci comunităţile locale. Pentru un oraşel bavarez, decizia Pentagonului de a redistribui trupele americane staţionate în Europa ar putea însemna sfârşitul unui mod de viaţă germano-american vechi de zeci de ani, scrie revista Politico.

    Situat la o oră de mers cu maşina de graniţa cu Cehia, Vilseck a fost „acasă” pentru mii de civili şi soldaţi americani încă din anii 1950 şi găzduieşte în prezent Regimentul 2 de Cavalerie al Armatei SUA. Această istorie şi-a lăsat amprenta asupra oraşului, creând o economie care se împleteşte strâns cu prezenţa americană – o situaţie reflectată în oraşul vecin Grafenwöhr, o bază imensă în care Elvis Presley şi-a petrecut câteva săptămâni după ce a fost recrutat.

    Dependenţa se întoarce acum împotriva oraşelelor gazdă ale armatei americane din toată Germania. După anunţul secretarului Apărării al SUA, Mark Esper, că 12.000 de militari vor fi transferaţi din Germania, comunităţile locale, printre care şi cea din Vilseck, se confruntă cu un viitor economic incert. Şi cu aproximativ 4.500 de soldaţi din Regimentul 2 Cavalerie care vor fi mutaţi, Vilseck va fi lovit cel mai puternic.
    Faptul că barăcile cazărmii oraşului ar putea fi goale în câţiva ani îl preocupă pe primarul Hans-Martin Schertl. „Contribuţia economică a zonelor de instrucţie de aici şi din Grafenwöhr a fost calculată la aproximativ 650 de milioane de euro anual“, a spus el, aşezat în biroul său cu vedere la piaţa din centrul Vilsekului, la câteva zile de la anunţul Washingtonului.
    Dacă mii de americani vor pleca, „preţurile de pe piaţa imobiliară vor scădea cu siguranţă, deoarece cererea nu ar putea fi la fel de mare ca oferta”, a spus Schertl, adăugând că mulţi germani de-ai locului se bazează pe chiriaşii americani care le plătesc chirie pentru a locui în casele lor. La mică distanţă de piaţa centrală, Bobby Grassick, directorul general al Vânzări de Autovehicule Militare Vilseck, rezonează cu remarcile primarului.
    „Va afecta zona dramatic“, a spus Grassick, stând în spatele biroului său, lângă showroom-ul dealerului auto. Preţurile imobiliare şi chiriile din zonă primesc un impuls artificial din prezenţa americană, a explicat el.
    La o oarecare distanţă de cel mai apropiat autobahn şi nu suficient de aproape de centrele regionale Nuremberg sau Regensburg pentru a profita de dezvoltarea lor urbană, Vilseck este ceea ce nemţilor le place să numească Pampa, o zonă rurală în mijlocul pustietăţii – care de obicei are o piaţă a locuinţelor de închiriat relaxată.
    „Toate aceste case pe care le vedeţi pe aici – sau multe dintre ele, să zicem – sunt construite pentru familiile americane“, a spus el, adăugând că nemţii care au investit în ele „vor locui ei în aceste case goale când americanii vor dispărea, pentru că nu vor primi niciodată chiriile de care au nevoie de la localnici pentru că aceştia nu şi-ar putea permite. „Nu avem nici industrie”, a spus Sabine Kederer, proprietara hotelului Angerer din Vilseck, clădire care datează de secole şi în care „aproximativ 80% dintre oaspeţi au legătură cu americanii sau sunt americani”.
    Multe instituţii din oraş se adresează special americanilor, de la restaurante – cum ar fi Angus Steakhouse, a cărui friptură de
    1 kilogram împinge chiar şi graniţele bucătăriei bavareze – la agenţii de turism care fac publicitate exclusiv pentru zboruri transatlantice. Locurile de cult ale oraşului includ nu numai bisericile romano-catolice tipice ale regiunii, ci şi Centrul Creştin New Life şi Biserica Creştină a Noului Testament.
    Kederer crede că Vilseck ar fi trebuit să înceapă să-şi diversifice modelul de afaceri în urmă cu câţiva ani, pentru a nu mai depinde de soldaţii americani. În opinia ei, pitorescul oraş ar trebui să fie promovat ca destinaţie turistică sau ca alternativă accesibilă pentru orăşenii care nu doresc să-şi cheltuiască toţi banii pe chirie. Fără astfel de strategii în acţiune, ea este îngrijorată că retragerea americană va produce o lovitură severă economiei locale.
    În afară de aspectul economic, ea este tristă şi pentru că va trebui să spună adio prietenilor. În afară de soldaţi, mulţi civili americani, cum ar fi membrii familiilor lor, locuiesc în şi în jurul Vilsekului.
    „Ne-a fost foarte bine cu americanii“, a spus Kederer, adăugând că cea mai bună prietenă a fiicei sale de 9 ani este americancă. Nu numai că sunt „inseparabile”, a spus ea, dar ambele beneficieză de abilităţile lingvistice reciproce. Majoritatea germanilor din Vilseck sunt de acord că prezenţa americană a adăugat calitate vieţii în oraş dincolo de perspectiva economică. „Am lucrat ca supraveghetor în autobuzul şcolar”, povesteşte localnica Brigitte Trummer, acum pensionară, adăugând că copiii germani şi americani ai oraşului s-au înţeles mereu. „Sunt tristă să văd americanii plecând … Vilseck se va transforma într-un oraş fantomă.“
    Primarul Schertl încă speră că oraşul său va evita această soartă. „Trump se confruntă cu rezistenţa democraţilor şi a unor republicani“, a spus el, adăugând că această mutare nu are sens strategic: „Toată lumea spune acest lucru, inclusiv fostul general comandant al armatei americane din Europa Ben Hodges… Iar preşedintele rus Vladimir Putin îşi freacă mâinile – cu 10.000 de soldaţi americani mai puţin decât ar fi trebuit să se teamă cândva, dacă ar alege să anexeze statele baltice sau orice altceva.“ Grassick are o viziune diferită de cea a lui Schertl. „Americanii nu văd  direct ameninţarea în teren, aici, în Germania, ei o văd mai mult spre graniţele cu Rusia – prin urmare de aici şi comasarea în Polonia – vor să se deplaseze mai mult în această direcţie“, a spus el. (Washingtonul a transmis mesaje ambigue în acest sens, spunând că va muta unele trupe în Polonia, deşi recent Pentagonul a anunţat că trupele afectate din Germania vor fi transferate în principal în Italia şi Belgia sau înapoi în Statele Unite.) În orice caz, Grassick nu este prea îngrijorat pentru afacerile sale, deşi sunt croite 100% pentru a satisface nevoile americanilor. „Importăm maşini din SUA pentru ca soldaţii să le cumpere aici şi să le poată duce înapoi acasă când pleacă. Arată la fel, dar sunt vehicule cu totul diferite, cu luminile şi parbrizele lor şi toate cele neconforme cu standarde europene „, a spus el.
    Ca parte a unui acord între SUA şi Germania, clienţii săi americani nu plătesc taxe de import, a explicat Grassick. Nemţii, pe de altă parte, ar trebui să plătească cu „29% mai mult” pentru una dintre maşinile sale, astfel că retragerea trupelor ar trebui să facă ravagii modelului său de afaceri – însă el se bazează pe faptul că mai are doar câţiva ani până la pensionare. „Chiar nu mă afectează atât de mult.“
    Pentru Kederer, miza este mai mare. „Acest hotel este în familia mea din 1666 şi sunt a 14-a generaţie care îl conduce“, a spus ea. „Nu vreau să se termine cu mine.“

    Armata americană s-ar putea să fie în retragere în Germania, însă câţiva politicieni de la Washington sunt în plină ofensivă, motivaţi din spate de interese de afaceri. SUA au devenit exportator de energie mulţumită dezvoltării industriei gazelor de şist, în timp ce Rusia îşi ademeneşte clienţii europeni pentru gazele sale cu noi rute, directe şi mai sigure. Una dintre acestea este gazoductul Nord Stream, care aduce gaze direct în Germania, ocolind Ucraina. Conducta există deja, dar Moscova vrea majorarea capacităţii de transport, iar Berlinul nu are nimic împotrivă, ba chiar sprijină proiectul, căruia i se opun SUA şi câteva ţări care se simt ameninţate de întărirea influenţei ruseşti în regiune, cum ar fi Polonia.  Administraţia de la Washington, care promovează puternic gazele americane în Europa ca soluţie pentru „eliberarea” de dependenţa de Rusia, face presiuni asupra Germaniei să renunţe la proiectul rusesc. În aceste condiţii, trei senatori americani ameninţă portul de feriboturi de pe insula Rügen cu sancţiuni „zdrobitoare” pentru a împiedica realizarea controversatului proiect Nord Stream 2. Cu toate că se tem de ruina financiară, oamenii din Sassnitz, un oraş de pe acea insulă, sunt sfidători, scrie Deutsche Welle, care a realizat un reportaj acolo. Oraş de pescari unde pe străzi miroase a peşte prăjit. Soarele se reflectă puternic în apa mării, iar câteva bărci cu pânze alunecă leneş în lumină. Este încă vacanţa de vară în unele landuri germane, iar în Sassnitz, port la Marea Baltică, senzaţia de vacanţă se simte chiar mai mult. Chiar şi primarul micului oraş de 9.000 de locuitori ar fi trebuit să fie în concediu. Ar fi plecat dacă nu ar fi fost o scrisoare ameninţătoare trimisă din Statele Unite. „Nu se întâmplă în fiecare zi ca Sassnitz să treacă de la 0 la 100 pe scara atenţiei politice a lumii”, spune Frank Kracht, râzând. Redevine repede sobru. „Trebuie să iau în serios aceste ameninţări. Pentru că, în primul rând, este vorba şi de muncitori.“

    El se referă la angajaţii companiei Fährhafen Sassnitz, care operează portul local Mukran. Este hub-ul logistic pentru finalizarea controversatei conducte de gaz Nord Stream 2, cu o lungime de 150 de kilometri. În scrisoarea adresată oraşului Sassnitz la începutul acestei luni, trei senatori republicani americani – Ted Cruz din Texas, Tom Cotton din Arkansas şi Ron Johnson din Wisconsin – au ameninţat Portul Mukran cu sancţiuni economice şi juridice “zdrobitoare” dacă continuă să permită echiparea vapoarelor pentru realizarea proiectului gazoductului rusesc. SUA încearcă în toate modurile posibile să împiedice ca gazoductul să devină realitate, iar criticile nu sunt ceva nou.
    Preşedintele Donald Trump a acuzat Germania că doreşte protecţia militară a SUA împotriva unei ameninţări ruseşti, oferind în acelaşi timp Moscovei venituri mari din exporturile de gaze. Însă tonul mesajului din scrisoare este ceva nemaiîntâlnit până acum, cel puţin pentru oficialii germani. În portul german stă ancorată Akademik Cerskiy, o navă rusească ce urmează să finalizeze lucrările. Ar trebui să fie echipată tehnic pentru a duce pe şantierul marin conductele finite, care sunt depozitate în Portul Mukran. Munca a fost temporar oprită, iar aici intervine scrisoarea ameninţătoare a americanilor. Jürgen Trittin din partidul ecologist german a descris scrisoarea ca fiind „o declaraţie economică de război”, în timp ce premierul landului Mecklenburg-Pomerania Occidentală, Manuela Schwesig, a caracterizat-o drept „scandaloasă” şi o „tentativă de şantaj”. În Sassnitz, puţini localnici sunt interesaţi de politica americană. Susanne Bender locuieşte acolo de
    50 de ani, conducând o afacere de afumat peşte numită Heimat („Acasă”). Bender vinde rulouri de peşte care par delicioase, deoarece coada de clienţi este lungă. „Nu este deloc bine ce face Trump. De ce se amestecă în afacerile noastre?“ spune ea. „Nu doar eu personal, ci toată lumea este îngrijorată. Toţi depindem de port.“ După comerţul turistic, portul de feriboturi industriale este cel mai important angajator din regiune. „Construieşti ceva şi acum ar trebui să fie demolat sub picioarele tale”, spune René Beinhoff, care vinde îngheţată pe promenada Sassnitz. „Ce nonsens!“
    Primarul Kracht subliniază că toate autorizaţiile au fost emise, conducta este ca şi terminată – cel puţin 94% din aceasta – şi ei vor să rămână cu ea. „Este doar o ameninţare. În prezent, nu există sancţiuni“, spune el. „Trebuie să o luăm în serios, dar trebuie, de asemenea, să ne liniştim oamenii că nu vor fi atraşi în niciun fel în această bătaie de joc politică”. Oamenii din Sassnitz nu par să fi înţeles pe deplin prăpastia în care privesc, spune Sascha Lohmann, politolog la Institutul German pentru Afaceri Internaţionale şi Securitate, care cercetează sancţiunile americane de ani buni. Potrivit acestuia, antecedentele americane şi ameninţarea cu sancţiuni din scrisoare sunt suficiente pentru a-i face nervoşi pe jucătorii de pe piaţa financiară, cum ar fi banca de casă a portului. „Senatorii înţeleg exact ce efect psihologic au aceste ameninţări“, subliniază Lohmann.
    El crede că adevărata problemă o reprezintă sancţiunile secundare, cu SUA interzicând propriilor companii să facă afaceri cu companii afectate de sancţiuni – în acest caz portul Mukran şi-ar pierde toţi partenerii de afaceri americani. De teamă, explică politologul, multe companii vor prefera să renunţe la a mai face afaceri cu Mukran, în loc să-şi rişte întreaga afacere din SUA. „Aceşti jucători financiari ar face atunci ca portul să intre în insolvenţă“, spune el. Între timp, unii politicieni germani solicită guvernului de la Berlin să ia poziţie, ba chiar să emită contrasancţiuni.

  • Ameninţările Statelor Unite au şters 23% – 4 miliarde de dolari – din valoarea celui mai mare producător de cipuri din China. Oficialii americani susţin că firma ar lucra cu armata chineză

    Acţiunile producătorului chinez de cipuri SMIC s-au prăbuşit luni cu aproape 23% pe fondul fricilor conform cărora compania ar deveni ultima victimă a războiului tehnologic dintre SUA şi China, potrivit CNN.

    Departamentul Apărării din Statele Unite şi alte agenţii americane iau în considerarea interzicerea exporturilor către Semiconductor Manufacturing International Corp. Producătorul de cipuri ar putea fi adăugat pe o listă de companii despre care administraţia Trump crede că ar ameninţa securitatea cetăţenilor americani.

    Relaţiile SMIC cu armata chineză se află în prezent sub examinare, conform unui raport Reuters, care a citat trei oficiali americani în legătură cu problema în cauză. Declinul suferit de acţiuni a şters 4 miliarde de dolari din valoarea companiei.

    În ultimele săptămâni, preşedintele Donald Trump a ameninţat că va interzice unora dintre cele mai populare aplicaţii chineze, precum TikTok şi WeChat, să opereze pe teritoriul Statele Unite.

    SMIC a declarat că se află în şoc după aflarea ultimelor ştiri: „Nu avem nicio relaţie cu armata chineză. Orice presupunere a legăturilor pe care le-am avea cu armata chineză reprezintă declaraţii neadevărate şi acuzaţii false”

    Săptămâna trecută, China a actualizat lista de tehnologii care fac obiectul unor restricţii în ceea ce priveşte exporturile, incluzând aici domenii precum recunoaşterea vocală şi proiectarea de cipuri. ByteDance, compania-mamă a TikTok, a declarat că se va conforma noilor reguli chiar dacă vânzarea platformei video este pusă în dificultate.

     

  • Călin Popescu Tăriceanu vrea armata pe străzi înarmată cu măşti

    Călin Popescu Tăriceanu ne sugerează că ar fi nevoie din nou de armată pe străzi pentru a responsabiliza populaţia

    Dacă propunerea ar fi pusă şi în aplicare, soldaţii noştri ar fi pe străzi pentru a oferi măşti şi a le sugera oamenilor să păstreze măsurile de distanţare. Şi premierul vrea mai multe forţe de ordine pe străzi, dar ar apela la agenţii de poliţie locală, iar principiul este acelaşi

    Blindate militare pe străzi din care să nu scoatem armele, ci măştile. Este ideea lui Călin Popescu Tăriceanu, care crede că întoarcerea soldaţilor pe stradă ar responsabiliza mai mult populaţia. În condiţiile în care odată cu ridicarea restricţiilor au crescut şi cazurile de infectare cu coronavirus, liderul ALDE ar vrea un nou proces educaţional. De aceeaşi părere este şi premierul Ludovic Orban, care vrea pe străzi poliţia locală. Principiul e acelaşi. Cu cât împărţim mai multe măşti şi perpetuăm mesajul, cu atât oamenii vor deveni mai responsabili.

    Călin Popescu Tăriceanu, pe Facebook: ”Este mai convingător un poliţist sau un militar care întinde o mască, decât un agent care îşi scoate carnetul de amenzi şi începe să le împartă în stânga şi în dreapta.”.
    În schimb, Ludovic Orban propune ca poliţiştii să ofere măşti cetăţenilor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Recomandare de film: un serial care face istorie, dar nu datorită serialului

    Poate în contextul lansării recente a navetei spaţiale a companiei SpaceX, dar şi a listei de actori cunoscuţi, printre care şi Steve Carell, starul parodiei despre spaţiile de muncă The Office, aşteptările legate de Space Force erau ridicate. Poate prea ridicate pentru această comedie lansată recent de Netflix. Totuşi, serialul se dovedeşte a fi un reper pentru platformele de streaming din alte puncte de vedere.

     

    „Un serial incredibil de prost, aceleaşi personaje din spatele The Office te vor dezamăgi” scrie publicaţia americană The Verge despre recentul Space Force. Criticile referitoare la cea mai recentă producţie disponibilă pe Netflix au apărut la scurt timp după lansare, parte din cauza aşteptărilor create de acesta: contextul generat de lansarea rachetei private a companiei SpaceX, o nouă divizie a armatei americane dedicată spaţiului anunţată de Donald Trump, cât şi distribuţia de excepţie. Serialul îi reuneşte pe Steve Carell (actorul principal) şi pe Greg Daniels, care anterior au lucrat împreună la The Office – un serial reprezentativ pentru viaţa în spaţiile de birouri de după anii ’90. În distribuţie se numără şi John Malkovich şi Lisa Kudrow (Phoebe din serialul Friends).
    Serialul se axează pe dinamica la locul de muncă  – un loc de muncă atipic, respectiv cea de-a  şasea subsidiară a Forţelor Armate a Statelor Unite. Un pilot decorat, generalul cu patru stele Mark R. Naird (Carell), este numit la conducerea acestei ramuri şi se mută cu întreaga sa familie în mijlocul deşertului, în Colorado, unde se află un fel de campus al tuturor angajaţilor subsidiarei. Serialul nu este un dezastru total – este pe alocuri amuzant – şi include câteva repere importante – spre exemplu unul dintre episoade pare a fi un omagiu adus animalelor trimise în spaţiu.
    Chiar dacă se presupune că valul de critici ar fi fost o piedică în popularitatea serialului, acesta a ocupat timp de mai multe zile locul 1 prin prisma vizualizărilor în pieţe precum Statele Unite şi Australia.
    Unul dintre motivele pentru care serialul nu s-ar fi ridicat la nivelul aşteptărilor este că Daniels a lucrat aproximativ în aceeaşi perioadă la serialul Upload, publicat pe Amazon Prime.
    Potrivit presei internaţionale, Space Force parodiază o nouă ramură a armatei americane lansată de preşedintele Trump. De altfel, divizia reală a armatei poartă un nume asemănător cu cel al serialului: Space Force. Potrivit Hollywood Reporter, show-ul a rezervat drepturile de autor pentru numele „Space Force” în numeroase pieţe, inclusiv în Europa, Australia şi Mexic, în timp ce Space Force a reuşit doar să aplice pentru înregistrarea mărcii în Statele Unite. Acest lucru înseamnă că show-ul are confirmate mai multe drepturi decât armata americană.
    Sistemul american de patente şi biroul înregistrărilor de marcă de aici se bazează pe principiul „primul venit, primul servit”, iar Netflix a aplicat pentru înregistrarea mărcii înaintea Armatei Americane. Articolele din presa internaţională spun că în timp ce majoritatea oamenilor vor înţelege diferenţa dintre serialul Space Force şi departamentul militar Space Force, numele poate crea confuzie când vine vorba despre vânzarea de articole care poartă numele acestei mărci.
    Iată motivul pentru care acest serial ar putea face istorie: chiar dacă parodia nu este pe gustul vostru, ar putea să devină totuşi un simbol al unei lupte câştigate cu un proiect al preşedintelui american Donald Trump. 

    Space Force
    Producători: Greg Daniels, Steve CaRell
    Actori: Steve Carell, John Malkovich, Ben Schwartz, Lisa Kudrow
    Data lansării: 29 mai
    Notă IMDB: 6,9 din 10

  • Patru dintre cei mai mari antreprenori români s-au aliat şi luptă împreună împotriva coronavirusului. Ce spun ei despre această decizie

    Banca Transilvania, Mobexpert, Bitdefender si eMAG lanseaza platforma Doneaza pentru linia intai pentru a ajuta medicii si personalul sanitar, precum si politistii, armata si jandarmii, care depun eforturi supraomenesti in aceste zile in lupta pentru viata contra pandemiei COVID-19 si ii cheama pe toti cei care au posibilitatea sa li se alature, potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii acestor companii. Cumulat, cele patru companii au donat pana acum 4 milioane de lei si s-au implicat in achizitii, distributie si organizarea platformei de donatii.

    Pana acum au fost contractate peste 40 de milioane de masti, manusi, combinezoane si peste 2 milioane de masti FFP2. Produsele ajung saptamanal in tara cu avioane cargo charter, inclusiv cu avioane Tarom transformate in cargo. Necesarul de produse este centralizat saptamanal de catre Departamentul pentru Situatii de Urgenta in colaborare cu Ministerul Sanatatii, iar pe baza acestui necesar se realizeaza distributia catre cei din linia intai: Spitale, DSP, Ambulanta, SMURD, Armata, Politie, Jandarmerie.

    Donatiile se pot face online sau prin transfer bancar, toate detaliile sunt pe www.emag.ro/doneaza. Tot aici vor fi toate informatiile centralizate despre sumele donate, produsele si beneficiarii catre care au fost distribuite, detalii despre produse, pret si cantitate. Obiectivul este sa strangem donatii lunare de 50 de milioane de lei.

    Omer Tetik, CEO Banca Transilvania: „Facem asta pentru Romania, facem asta pentru comunitatile locale, facem asta pentru toti romanii. Pentru noi este un semn de speranta ca patru companii reusim sa cooperam in momente de criza pentru binele comunitatii si abia astept sa ajungem la 4.000 de companii in proiect. Cooperarea si solidaritatea sunt cel mai important lucru acum, ca sa trecem cu bine criza medicala si sa pastram societatea si economia intr-o forma cat  mai buna, astfel incat oamenii sa fie cat mai putin afectati. Curaj, Romania!”

    Dan Sucu, Mobexpert: „Cu totii vrem sa trecem peste aceasta nenorocire si sa ne reintoarcem la vietile de dinainte. Dar sa vrem nu este suficient! E nevoie ca fiecare dintre noi sa faca ceva, oricat de putin, pentru ca acest lucru sa fie posibil.”

    Florin Talpes, CEO Bitdefender: „Bitdefender a oferit inca de la inceputul pandemiei securitate informatica gratuita pentru toate institutiile sanitare din lume pentru a le asigura activitate neintrerupta si a le feri de atacurile inerente acestei perioade. Noi suntem doar unul dintre cei multi din societatea civila care pun umarul astfel incat sa trecem cu bine, ca si comunitate, de o situatie grea. Ne-am unit acum fortele cu alti intreprinzatori pentru a gasi in afara tarii si a distribui echipamente de protectie celor carora le sunt atat de necesare, celor care sunt primii pe liniile frontului acum: cadrele medicale, politistii, jandarmii, armata. Umar langa umar”.

    Iulian Stanciu, CEO eMAG: „Aceasta criza ne ofera oportunitatea sa ne unim in sustinerea celor care ne ajuta. Avem speranta ca vom trece cu bine peste acest moment, pana atunci incercam sa ii ajutam cat mai mult pe cei din prima linie care se lupta cu aceasta pandemie, astfel incat multe vieti sa fie salvate si viata comunitatii sa-si revina la normal”.

     

  • Doctor din Cluj: Degeaba scoatem armata pe străzi dacă medicii sunt trimişi la luptă fără arme

    Preşedintele Camerei Federative a Sindicatelor Medicilor din România, Victor Eşanu, reclamă slaba dotare cu mijloace de protecţie a personalului medical. Degeaba se scoate armata pe străzi dacă medicii din linia întâi sunt trimişi la luptă împotriva coronavirusului fără arme, spune el.

    Preşedintele Camerei Federative a Sindicatelor Medicilor din România, Victor Eşanu, a declarat, miercuri, corespondentului MEDIAFAX, că a primit în 22 martie doar 5 măşti de hârtie pe semnătură, acesta fiind tot echipamentul de protecţie primit de la spitalul în care lucrează.

    „Medicii sunt expuşi fără să primească un echipament corespunzător şi nu putem face faţă atâta vreme cât singurul echipament pe care ni-l pune la dispoziţie conducerea instituţiei sunt nişte măşti de hârtie şi acelea în număr limitat. Am primit în 22 martie 5 măşti, pe semnătură, acesta fiind tot echipamentul de protecţie primit. Nu se ştie când vom primi altele. Problema este că noi stăm zilnic faţă în faţă cu pacienţii şi vorbim cu ei şi nu avem de unde să ştim dacă sunt infectaţi sau nu. Nu mi se pare corect să expui personalul medical pentru că dacă ne vom contamina împreună cu pacienţii, situaţia va deveni gravă şi nu va mai avea cine să acorde asistenţă populaţiei, iar sistemul va intra în colaps. Degeaba scoatem armata pe străzi dacă medicii din linia întâi sunt trimişi la luptă împotriva coronavirusului fără arme”, a spus Eşanu.

    El a precizat că o mască de protecţie se poartă 3 ore, deoarece, care urmare a respiraţiei, aceasta se umezeşte în interior şi devine permeabilă pentru coronavirus şi alte particule.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mobilizare în stil chinezesc: spitalul construit în Wuhan pentru pacienţii cu coronavirus, livrat în 10 zile

    Spitalul, cu o suprafaţă de 60.000 de metri pătraţi, a fost construit de 7.000 de muncitori în doar zece zile. Clădirea are un sistem de ventilaţie specializat, numeroase saloane pentru izolare şi 30 de saloane de terapie intensivă, potrivit cotidianului guvernamental Yangtze Daily. Doctorii de la noua unitate medicală din Wuhan pot comunica prin intermediul unui sistem video cu experţi de la spitalul central al armatei chineze, cu sediul la Beijing. Armata chineză a trimis acolo 1.400 de doctori. 

  • Eşecul influenţei culturale în faţa armelor

    În noaptea de 2 octom­brie 2019, Comedy Central a difuzat un episod al serialului de animaţie „South Park” numit „Band in China”, o satiră devastatoare a modului în care Beijingul a folosit accesul pe piaţa chineză pentru a modela felul în care operează industria de divertisment din SUA. Intriga: unul dintre personajele principale merge în China pentru a încerca să vândă marijuana, este arestat şi apoi salvat de Mickey Mouse şi de corporaţia Disney, a cărei slugărnicie faţă de China este accentuată. Disney este de acord să-l ucidă pe Winnie the Pooh, pentru că acesta ar semăna cu liderul chinez, în schimbul deschiderii pieţei chineze. Între timp, în SUA, unele dintre celelalte personaje principale încearcă să facă un film în timp ce sunt supravegheate şi cenzurate de armata chineză.
    „Band in China” dovedeşte că puterea moale (soft power) a industriei de la Hollywood nu a fost pe măsura puterii economice a Beijingului. Într-adevăr, industria americană a divertismentului nu a reuşit să aibă nicio influenţă culturală asupra Chinei, în timp ce China şi-a folosit puterea dură pentru a neutraliza influenţa culturii americane.
    După lansarea episodului, ideea că puterea moale – adică influenţa culturală – poate fi folosită pentru a schimba în mod decisiv comportamentul naţiunilor străine este sau ar trebui să fie moartă şi îngropată. Puterea moale, atunci când există, curge direct din puterea dură. În cazul Chinei, credinţa că expunerea la produsele culturale din SUA ar contribui la înmuierea şi democratizarea ţării a fost dovedită a fi complet falsă. De fapt, aşa cum a arătat „Band of China”, comuniştii chinezi sunt cei care au influenţat America.
    La mijlocul anilor ’90, a început să prindă rădăcini ideea că oarecum o putere moale, de la sine, ar putea modela lumea postbelică. A încolţit, în mod firesc, în universităţile americane, unde o elită academică era prea bucuroasă imaginându-şi că influenţa sa asupra peisajului intelectual şi cultural ar corecta realitatea urâtă şi vulgară a puterii militare şi economice care, până acum, a modelat istoria umanităţii.
    Unii lideri europeni au insistat asupra faptului că Bruxelles-ul va deveni capitala unei noi superputeri soft power, Uniunea Europeană. Ei credeau cu sinceritate că stilul de viaţă, cultura şi activismul de mediu ale continentului lor vor eclipsa în cele din urmă puterea dură a Americii. Faptul că distrugătoarele războaie balcanice din anii ’90 nu puteau fi soluţionate decât cu ajutorul forţelor armate ale SUA nu a contat prea mult pentru a schimba atitudinea.
    Victoria lui Boris Johnson, liderul pro-Brexit, în alegerile din Marea Britanie, care au fost mai mult un vot pentru ieşirea regatului din UE, este încă un semn că puterea soft europeană nu mai este nici de departe atât de atrăgătoare pe cât părea odată. Peste Canalul Mânecii, preşedintele francez, Emmanuel Macron, a încercat cu disperare şi fără succes să-şi convingă colegii şefi de stat şi guvern din UE să transforme Europa într-o superputere militară hard. Se pare că liderul statului francez a renunţat la încercarea de a crea un nou imperiu soft. Acum, Franţa a trimis o navă de război în Golful Persic, o poartă de intrare spre Orientul Mijlociu, unde lichidarea unui general iranian printr-un atac cu dronă american a inflamat spiritele.  
    Între timp, în Asia, se părea că Beijingul impunea încet, dar sigur, genul de putere moale care curge direct din puterea dură. De exemplu, Dalai Lama din Tibet a fost de ani buni o durere de cap pentru China. Popularitatea acestuia la Hollywood şi în alte părţi ale lumii amintea constant oamenilor statutul Tibetului de naţiune cucerită, ocupată. Ţinuta sa atrăgătoare şi hainele sale deosebite l-au făcut să poată fi recunoscut instantaneu de milioane de oameni din întreaga lume. În multe feluri, el a întruchipat puterea moale.
    Dar, dacă puterea moale ar fi fost un instrument la fel de eficient de politică externă, precum susţineau avocaţii săi, fără îndoială, Tibetul ar fi dobândit până acum o anumită măsură de autonomie. În schimb, China şi-a consolidat controlul şi Dalai Lama însuşi a devenit, în cel mai bun caz, o celebritate minoră şi lipsită de culoare. Statutul său a fost perfect simbolizat de imaginea cu el părăsind Casa Albă, după o întâlnire cu Obama, printr-o alee unde era depozitat gunoiul. Puterea dură a Chinei i-a învins decisiv puterea moale.
    În altă parte, Greta Thunberg şi echipa sa nu au reuşit să influenţeze recenta conferinţă COP 25 de la Madrid privind schimbările climatice. Acest lucru arată cum pot fi ignorate chiar şi cele mai bine planificate încercări de a utiliza puterea moale pentru a crea un sentiment de panică în masă în jurul unei probleme. După atâtea decenii de panici legate de mediu, dintre care puţine s-au dovedit a fi justificate, oamenii au învăţat să ignore astfel de campanii şi să continue să mănânce carne, să conducă maşini şi să se adapteze la proclamaţiile mărunte şi enervante ale puternicei aristocraţii politice verzi. Interzicerea paielor din plastic nu este într-adevăr o modalitate de a arăta capacitatea cuiva de a modela cursul istoriei umane.
    În schimb, puterea dură revene. Nici China, nici SUA nu cred că influenţa culturală poate înlocui puterea economică sau militară. Puterea moale sub diferite forme nu va dispărea niciodată cu adevărat, dar s-a dovedit că nu este o forţă decisivă în politica mondială. În aceste condiţii, „Band in China“ pare o revelaţie puternică.
    La începutul acestui an, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, care îşi pregăteşte terenul pentru ceea ce pare că va fi o dictatură pe viaţă, le-a spus ruşilor că ţara lor conduce lumea în ceea ce priveşte armele, fiind lider la rachete supersonice. Rusia se poate mândri, în special, cu o rachetă capabilă să transporte focoase nucleare ce nu poate fi detectată de tehnologia americană. „Eforturile noastre pentru îmbunătăţirea capabilităţilor de apărare au fost efectuate la momentul potrivit şi aş vrea să subliniez că pentru prima dată în istoria rachetelor militare, inclusiv perioada sovietică, nu încercăm să ajungem din urmă pe nimeni. Este tocmai invers, celelalte puteri mari ale lumii încearcă să creeze armele pe care Rusia deja le are”, a afirmat Putin.
    Cam în aceeaşi perioadă cu discursul lui Putin, China a lansat la apă cea mai mare şi mai avansată tehnologic navă militară de suprafaţă a sa, un distrugător din clasa Nanchang dotată cu rachete. Nava, care are un deplasament de 10.000 de tone şi a fost dezvoltată în întregime de China, va fi folosită probabil în convoaie de luptă alături de portavioane. Este singurul astfel de distrugător din lume, iar Beijingul a dat comandă pentru mai multe nave de acest tip. China este capabilă să construiască şi portavioane, primul dezvoltat cu tehnologie chineză fiind Shandong. China are în total două portavioane, primul fiind un portavion vechi ucrainean modificat.