BusinessMagazin

Tag: animale

  • Imagini incredibile cu tribul care nu a fost atins de lumea modernă – GALERIE FOTO

    Tribul Mentawai, care numără în jur de 64.000 de oameni, se găseşte pe insula Sumatra de Vest din Indonezia. Cei din trib sunt cunoscuţi pentru tatuajele inconfundabile şi casele decorate cu cranii ale animalelor vânate.
     
    Fotografiile uluitoare realizate de Mohammed Saleh Bin Dollah prezintă viaţa de zi cu zi a femeilor, bărbaţilor şi copiilor care trăiesc pe insulă. Acolo, liderii tribului sunt atotputernici, iar orice problemă poate fi rezolvată de către un vraci, potrivit celor de la Daily Mail.
     
    “Femeile umblă dezbrăcate, iar vieţile lor depind numai de resursele naturale. Am vrut să merg pe insulă pentru a putea împărtăşi cu alţii aceste lucruri uimitoare”, a scris fotograful. Cei 64.000 de mii de membri ai tribului locuiesc în case numite Umas, construite din bambus, lemn şi iarbă şi decorate cu craniile animalelor pe care le vânează. 
     
    Fotografii de Mohammed Saleh Bin Dollah

  • Cartea Junglei nu este doar ficţiune. Vezi cum a trăit un băiat un an în junglă. Azi e unul dintre cei mai cunoscuţi producători de film

    Tom Hugh-Jones, producătorul seriei de documentare de succes Planet Earth II, avea doar cinci ani când părinţii săi, antropologi de meserie, s-au mutat timp de un an în pădurile tropicale amazoniene din Columbia, împreună cu el şi sora sa. Într-un interviu acordat jurnaliştilor de la The Mail, bărbatul de 42 de ani spune că experienţa pe care a trăit-o în copilărie l-a ajutat în crearea seriei de documentare despre traiul animalelor, care a avut un mare succes la nivel global.

    „Îmi amintesc că în prima zi în junglă, călătorind cu o canoe de-a lugul râului până la locuinţele triburilor, localnicii aruncau cu săgeţi cu foc în maimuţele din copacii de pe mal. Am fost atât de şocat încât am început să ţip pentru a determina maimuţele să fugă şi să-şi salveze vieţile”, povesteşte Hugh-Jones. Dar odată ce s-a obişnuit cu mersul lucrurilor, a preluat şi din obiceiurile localnicilor – a avut propriul său arc cu săgeţi, cu care, spune el, urmărea animalele pe care ani mai târziu le-a filmat pentru documentar. „Plecam la vânătoare de papagali, maimuţe, tucani şi porci sălbatici, care făceau parte din meniul meu, la fel ca omizile, furnicile si tot felul de gândaci.

    „Am dormit în hamac şi vestimentaţia mea era exact ca cea a localnicilor, având rolul de a-ţi acoperi doar părţile intime. Am trăit în sălbăticie la cel mai veridic mod. Ai mei mă lăsau să mă plimb singur prin junglă sau să fac focul oriunde doream. Eram în elementul meu”, mai povesteşte acesta. Întreaga familie s-a adaptat, de asemenea, vieţii tribale, ceea ce însemna că vânau animale pentru a-şi procura hrana.  În tot acest timp, Tom a dezvoltat o afinitate pentru animale, cu care a rămas pe viaţă.  După un an, când familia a revenit la viaţa lor din Cambridge, Tom recunoaşte că pentru el a fost un şoc real şi a rămas în „starea de Mowgli ” o perioadă.

    Experienţa pe care a trăit-o în junglă, alături de pasiunea pentru documementarele lui David Attenborough, s-au numărat printre factorii ce l-au determinat pe Tom să-şi ia diploma în zoologie la Universitatea Bristol. Ulterior, acesta s-a alăturat BBC, unde a ajutat la producerea primei serii a documentarelor Planet Earth în 2006.  „La una dintre primele mele misiuni pe teren pentru filmarea Planet Earth m-am întors, după mulţi ani, în pădurile amazoniene, unde am filmat animalele pe care cândva le vânam. A fost o experienţă puţin ciudată.  Îi spuneam cameramanului <<acestea au chiar un gust bun>>” , îşi aminteşte Tom.  „Şi îmi tot veneau în minte mirosuri şi gusturi familiare, ce au evocat amintiri pe jumătate uitate, dar încă vii”, adaugă el.

    În calitate de producător al seriei a II-a Planet Earth, Tom a fost responsabil pentru supravegherea echipelor celor şase filme ce au captivat milioane de telespectatori. 

  • Cartea Junglei nu este doar ficţiune. Vezi cum a trăit un băiat un an în junglă. Azi e unul dintre cei mai cunoscuţi producători de film

    Tom Hugh-Jones, producătorul seriei de documentare de succes Planet Earth II, avea doar cinci ani când părinţii săi, antropologi de meserie, s-au mutat timp de un an în pădurile tropicale amazoniene din Columbia, împreună cu el şi sora sa. Într-un interviu acordat jurnaliştilor de la The Mail, bărbatul de 42 de ani spune că experienţa pe care a trăit-o în copilărie l-a ajutat în crearea seriei de documentare despre traiul animalelor, care a avut un mare succes la nivel global.

    „Îmi amintesc că în prima zi în junglă, călătorind cu o canoe de-a lugul râului până la locuinţele triburilor, localnicii aruncau cu săgeţi cu foc în maimuţele din copacii de pe mal. Am fost atât de şocat încât am început să ţip pentru a determina maimuţele să fugă şi să-şi salveze vieţile”, povesteşte Hugh-Jones. Dar odată ce s-a obişnuit cu mersul lucrurilor, a preluat şi din obiceiurile localnicilor – a avut propriul său arc cu săgeţi, cu care, spune el, urmărea animalele pe care ani mai târziu le-a filmat pentru documentar. „Plecam la vânătoare de papagali, maimuţe, tucani şi porci sălbatici, care făceau parte din meniul meu, la fel ca omizile, furnicile si tot felul de gândaci.

    „Am dormit în hamac şi vestimentaţia mea era exact ca cea a localnicilor, având rolul de a-ţi acoperi doar părţile intime. Am trăit în sălbăticie la cel mai veridic mod. Ai mei mă lăsau să mă plimb singur prin junglă sau să fac focul oriunde doream. Eram în elementul meu”, mai povesteşte acesta. Întreaga familie s-a adaptat, de asemenea, vieţii tribale, ceea ce însemna că vânau animale pentru a-şi procura hrana.  În tot acest timp, Tom a dezvoltat o afinitate pentru animale, cu care a rămas pe viaţă.  După un an, când familia a revenit la viaţa lor din Cambridge, Tom recunoaşte că pentru el a fost un şoc real şi a rămas în „starea de Mowgli ” o perioadă.

    Experienţa pe care a trăit-o în junglă, alături de pasiunea pentru documementarele lui David Attenborough, s-au numărat printre factorii ce l-au determinat pe Tom să-şi ia diploma în zoologie la Universitatea Bristol. Ulterior, acesta s-a alăturat BBC, unde a ajutat la producerea primei serii a documentarelor Planet Earth în 2006.  „La una dintre primele mele misiuni pe teren pentru filmarea Planet Earth m-am întors, după mulţi ani, în pădurile amazoniene, unde am filmat animalele pe care cândva le vânam. A fost o experienţă puţin ciudată.  Îi spuneam cameramanului <<acestea au chiar un gust bun>>” , îşi aminteşte Tom.  „Şi îmi tot veneau în minte mirosuri şi gusturi familiare, ce au evocat amintiri pe jumătate uitate, dar încă vii”, adaugă el.

    În calitate de producător al seriei a II-a Planet Earth, Tom a fost responsabil pentru supravegherea echipelor celor şase filme ce au captivat milioane de telespectatori. 

  • Oraşul subteran unde au trăit 20.000 de oameni a fost descoperit din greşeală de un bărbat în timp ce îşi renova casa

    În 1963, un bărbat turc din regiunea Cappadocia a făcut o descoperire impresionantă în momentul în care a început să-şi renoveze casa. După ce a dărâmat un zid din subsolul acesteia, a dat peste o cameră secretă care a condus la un tunel subteran ce s-a deschis într-un oraş complet ascuns: Derinkuyu.

    Fotografii realizate în oraşul conservat arată cum 20.000 de oameni şi toate proviziile şi animalele lor – ar fi putut trăi într-un oraş structurat pe 18 etaje sub pământ, potrivit unui articol al Daily Mail. 

    Comunitatea ascunsă era conectată de alte oraşe subterane prin tunele care se întind pe zeci de kilometri, iar acum a devenit o atracţie pentru turiştii care vizitează Cappadocia. 

  • De ce nu este bine să bei cafeaua oferită în avion

    Câteva din secretele angajaţilor companiilor aeriene, dezvăluie de ei într-o discuţie pe Reddit, ar putea face viaţa mai uşoară celor ce călătoresc deseori cu avionul:

    1. Dacă animalele dvs. de companie zboară la cală, este util să scrieţi numele lor pe cutiile în care sunt transportaţi. Cei care operează bagajele ar putea astfel să liniştească animalul la îmbarcare, iar dacă ar şti numele acestuia, le-ar fi mai uşor să facă acest lucru. ”Câinii sunt terifiaţi când intră în cala avionului, pisicile în schimb nu sunt stresate deloc”, spune angajatul unei linii aeriene într-o discuţie pe Reddit.

    2. Preferaţi un zbor mai lin sau unul mai scurt? Linia aeriană pe care o alegeţi poate face diferenţa. ”Sunt controlor de trafic aerian şi am observat că oamenii sunt surprinşi să afle că diferite linii aeriene au moduri diferite a a zbura. (…) Există linii aeriene care fac mai mult decât altele pentru a evita turbulenţele”, spune un alt participant la discuţie.

    3. Nu beţi niciodată cafeaua din avion. ”Cafeaua oferită în avioane este dezgustătoare pentru că nimeni nu spală recipientul folosit în fiecare dimineaţă. Cei care sunt plătiţi cu foarte puţin nu dau doi bani pe curăţarea acestuia. Un alt motiv este faptul că nu le sunt furnizate produsele de curăţat necesare pentru a face acest lucru.” În plus,”(…), vehiculul care alimentează avionul cu apă potabilă pentru spălarea mâinilor şi prepararea cafelei este parcat lângă cel folosit pentru golirea toaletelor, când nu ar trebui să fie aşa. Cel care alimentează cu apă aeronava deseori foloseşte mănuşi pe care nu le-a schimbat mai bine de doi ani”.

    4. Nu toate locurile din avion sunt la fel. Alegeţi-l înţelept. ”Există mai multe modalităţi prin care puteţi avea o experienţă plăcută de zbor. Seat Guru vă oferă informaţii referitoare la locul ales. Route Happy agregă câţiva factori cheie în ce priveşte tipul aeronavei, entartainment-ul din avion, conexiuni, etc. Flight Stats include informaţii pe baza performanţei zborului dvs. în ce priveşte sosirile la timp.”

    5. Turbulenţele nu pot doborî un avion, dar foarte rar, pot fi atât de grave încât să rupă gâtul cuiva. ”Turbulenţele nu pot cauza prăbuşirea unui avion. Se consideră ca acest lucru este posibil să se fi întâmplat o singură dată în istoria aviaţiei. (…) Turbulenţele severe te pot face să te loveşti de scaunul din faţa ta sau în tavan dacă nu ai centura, ori poţi să fii lovit de bagajele care cad din locurile destinate acestora.”

    6. Avionul în care te afli poate avea părţi lipsă sau stricate, iar acest lucru nu reprezintă un motiv de îngrijorare. ”Există o listă imensă de lucruri care pot lipsi dintr-o aeronavă căreia îi este în continuare permis să zboare.” ”Există ceva care se numeşte Minimum Equipment List (MEL), o listă care arată ce poate fi stricat în avion şi care să permită în continuare operarea avionului. Spre exemplu, dacă echipamentul de la sol anti-îngheţ este stricat, acesta poate fi în continuare folosit în locuri precum California.”

    7. Dacă pare că personalul însoţitor de zbor oferă tratament preferenţial anumitor pasageri, acest lucru ar putea fi adevărat. ”Însoţitorii de zbor au o listă cu cine se află în avion şi pe pe ce loc se află. De asemenea, ştiu ce experienţă de zbor are pasagerul respectiv.”

    8. Fiţi drăguţi cu însoţitorii de zbori şi vor fi şi ei drăguţi cu voi. ”Una dintre regulile însoţitorilor de zbor este că pe măsură ce sunteţi mai politicoşi, vom putea face mai multe lucruri pentru voi”, spune un alt angajat.

    Sursa: upvoted.com

     

     

  • Filmul “Fantastic Beasts and Where to Find Them”, “vedeta” box office-ului românesc de weekend

    Filmul “Fantastic Beasts and Where to Find Them/ Animale fantastice şi unde le poţi găsi” în regia lui David Yates, după romanul lui J.K. Rowling, a vrăjit box office-ul românesc, unde a generat încasări în valoare de 1.467.132 lei în weekendul de lansare şi a fost vizionat de 66.287 de spectatori.

    Unul dintre cele mai aşteptate filme ale anului, producţia Warner Bros. Pictures ,,Animale fantastice şi unde le poţi găsi” a devenit astfel cea mai de succes premieră a unui film marca J.K. Rowling, autoarea seriei de succes ,,Harry Potter”.

    O incursiune a publicului într-o nouă eră a lumii vrăjitoreşti create de J.K. Rowling, noua aventură a putut fi urmărită în premieră pe un număr de 107 ecrane.

    O lansare cinematografică demnă de încasări pe măsură, lansarea filmului „Animale fantastice şi unde le poţi găsi” a reprezentat un real eveniment pentru publicul din România. Fie ca este vorba despre fani ai seriei Harry Potter sau nou-veniţi în lumea vrăjitoriei propuse de J.K. Rowling, spectatorii au fost încântaţi de transpunerea în acest univers.

    Având acţiunea plasată în anul 1926, povestea filmului îl are în centru pe magizoologul auto-proclamat Newt Salamandă (Eddie Redmayne), înainte ca acesta să fi scris manualul care avea să ajungă într-o bună zi lectură obligatorie la Şcoala Hogwarts. Ajungând la sfârşitul călătoriei sale care l-a purtat în tărâmuri îndepărtate în căutarea unor creaturi fantastice, Newt soseşte la New York unde pierderea preţioaselor sale animale îl aruncă într-un val imprevizibil de întâmplări, care ameninţă să dea în vileag comunitatea vrăjitorilor, inteligent camuflată printre Nu-Magi.

    Din talentata distribuţie care i s-a alăturat lui Eddie Redmayne, în faţa camerelor de filmat fac parte şi Katherine Waterston, Dan Fogler, Alison Sudol, Ezra Miller, Samantha Morton, Jon Voight, Carmen Ejogo şi Colin Farrell.

    În spatele camerelor de filmat s-a reunit o serie de „absolvenţi” ai francizei Harry Potter, inclusiv scenograful Stuart Craig. Pe parcursul celor opt filme din franciză, Craig a reuşit să dea viaţă viziunii lui Rowling referitoare la lumea vrăjitorilor, cel mai notabil element fiind probabil Castelul Hogwarts, a cărui siluetă a devenit la fel de uşor de recunoscut precum cele ale personajelor care locuiau acolo. Pentru acest film, Craig a creat o altă instituţie din lumea vrăjitorilor – cartierul general al MACUSA (Congresul Vrăjitorilor din Statele Unite ale Americii). Cu toate acestea, majoritatea conceptelor sale şi-au avut rădăcina în mediul Nu-Magilor din New York-ul anului 1926, care a fost efectiv construit de la zero la studiourile Leavesden ale Warner Bros. din Anglia. Unele scene au fost de asemenea filmate în locaţii din Liverpool.

    O producţie Warner Bros. Pictures, aventura magică „Animale Fantastice şi unde le poţi găsi” a avut premiera pe marile ecrane din 18 noiembrie, în format 3D şi IMAX 3D.

  • Filmul “Fantastic Beasts and Where to Find Them”, “vedeta” box office-ului românesc de weekend

    Filmul “Fantastic Beasts and Where to Find Them/ Animale fantastice şi unde le poţi găsi” în regia lui David Yates, după romanul lui J.K. Rowling, a vrăjit box office-ul românesc, unde a generat încasări în valoare de 1.467.132 lei în weekendul de lansare şi a fost vizionat de 66.287 de spectatori.

    Unul dintre cele mai aşteptate filme ale anului, producţia Warner Bros. Pictures ,,Animale fantastice şi unde le poţi găsi” a devenit astfel cea mai de succes premieră a unui film marca J.K. Rowling, autoarea seriei de succes ,,Harry Potter”.

    O incursiune a publicului într-o nouă eră a lumii vrăjitoreşti create de J.K. Rowling, noua aventură a putut fi urmărită în premieră pe un număr de 107 ecrane.

    O lansare cinematografică demnă de încasări pe măsură, lansarea filmului „Animale fantastice şi unde le poţi găsi” a reprezentat un real eveniment pentru publicul din România. Fie ca este vorba despre fani ai seriei Harry Potter sau nou-veniţi în lumea vrăjitoriei propuse de J.K. Rowling, spectatorii au fost încântaţi de transpunerea în acest univers.

    Având acţiunea plasată în anul 1926, povestea filmului îl are în centru pe magizoologul auto-proclamat Newt Salamandă (Eddie Redmayne), înainte ca acesta să fi scris manualul care avea să ajungă într-o bună zi lectură obligatorie la Şcoala Hogwarts. Ajungând la sfârşitul călătoriei sale care l-a purtat în tărâmuri îndepărtate în căutarea unor creaturi fantastice, Newt soseşte la New York unde pierderea preţioaselor sale animale îl aruncă într-un val imprevizibil de întâmplări, care ameninţă să dea în vileag comunitatea vrăjitorilor, inteligent camuflată printre Nu-Magi.

    Din talentata distribuţie care i s-a alăturat lui Eddie Redmayne, în faţa camerelor de filmat fac parte şi Katherine Waterston, Dan Fogler, Alison Sudol, Ezra Miller, Samantha Morton, Jon Voight, Carmen Ejogo şi Colin Farrell.

    În spatele camerelor de filmat s-a reunit o serie de „absolvenţi” ai francizei Harry Potter, inclusiv scenograful Stuart Craig. Pe parcursul celor opt filme din franciză, Craig a reuşit să dea viaţă viziunii lui Rowling referitoare la lumea vrăjitorilor, cel mai notabil element fiind probabil Castelul Hogwarts, a cărui siluetă a devenit la fel de uşor de recunoscut precum cele ale personajelor care locuiau acolo. Pentru acest film, Craig a creat o altă instituţie din lumea vrăjitorilor – cartierul general al MACUSA (Congresul Vrăjitorilor din Statele Unite ale Americii). Cu toate acestea, majoritatea conceptelor sale şi-au avut rădăcina în mediul Nu-Magilor din New York-ul anului 1926, care a fost efectiv construit de la zero la studiourile Leavesden ale Warner Bros. din Anglia. Unele scene au fost de asemenea filmate în locaţii din Liverpool.

    O producţie Warner Bros. Pictures, aventura magică „Animale Fantastice şi unde le poţi găsi” a avut premiera pe marile ecrane din 18 noiembrie, în format 3D şi IMAX 3D.

  • Regiunea secretă pe care foarte puţini oameni au văzut-o şi care este considerată ca fiind una dintre cele mai mari producătoare de opiu şi heroină din lume

    Regiunea Wa, situată în estul statului Burma, este un loc pe care puţini străini l-au vizitat. Este o regiune secretă, care nu apare nici măcar pe Google Maps; drogurile, banii şi comerţul cu animale exotice au reprezentat baza economiei locale în ultimii 20 de ani.

    Dar lucrurile se schimbă în Wa, şi pentru a dovedi acest lucru autorităţile au permis în luna noiembrie unui grup de jurnalişti ai BBC să realizeze un documentar. A fost primul tur oficial organizat vreodată în Wa.

    Wa este o regiune de mărimea Ţării Galilor, având o populaţie de aproximativ jumătate de milion de oameni. Este un stat în stat, având deschidere şi la graniţa cu China. Statutul autonom datează din 1989, atunci când rebelii Wa au primit dreptul asupra terenului cu condiţia de a încheia luptele. Localnicii au decis să folosească terenul pentru a cultiva maci.

    De-a lungul următorilor zece ani, regiunea şi-a câştigat reputaţia de a fi unul dintre cei mai mari producători de opiu şi heroină din lume; unul din motivele pentru care autorităţile au permis accesul jurnaliştilor a fost pentru a demonstra că acest lucru nu mai este valabil.

    În Mong Mao, al doilea oraş ca mărime din Wa, un om de afaceri local le-a prezentat celor de la BBC plantaţia de ceai pe care o deţine. Tot ceea ce produce exportă către China – în fapt, scriu jurnaliştii britanici, Wa seamănă mai mult cu China decât cu Burma. Moneda locală e yuan-ul, limba folosită e mandarina, iar infrastructura locală precum serviciile de electricitate sau cele de telefonie mobilă este asigurată de companii din China.

    Armata din Wa este bine echipată, iar schimburile comerciale cu China au permis contrucţia unor drumuri sau şcoli care sunt mai bune decât în restul Burmei.

    Cu toate acestea, drogurile reprezintă încă o problemă importantă: chiar dacă producţia la scară largă a dispărut, consumul pare să fie în continuare des întâlnit. Mai multe rapoarte ale ONU acuză regiunea de a fi un important producător de metamfetine, drog cunoscut local sub numele de “yaba”.

    Turul a continuat cu o vizită în capitala Panghsan – iar aici, scriu cei de la BBC, a devenit clar că apetitul localnicilor pentru afaceri ilegale nu se rezumă la droguri. “La fiecare colţ de stradă vedeai magazine ce vindeau animale pe cale de dispaiţie sau doar părţi ale acestora”, scriu jurnaliştii. “Colţi sau cranii de tigru, chiar şi fildeş erau la vânzare la marginea străzii, în aer liber.”

    Dar locuitorii din Wa nu văd asta ca o problemă – ei spun că majoritatea comerţului înseamnă ceai şi cauciuc (există numeroase plantaţii de arbore cauciuc în regiune).

    Chinezii au organizat mai multe întâlniri în care au propus o anumită federalizare a Burmei, dar cei din Wa au avut întotdeauna aceeaşi poziţie: ei sunt mulţumiţi cu starea de fapt şi libertatea pe care aceasta o aduce.

  • Regiunea secretă pe care foarte puţini oameni au văzut-o şi care este considerată ca fiind una dintre cele mai mari producătoare de opiu şi heroină din lume

    Regiunea Wa, situată în estul statului Burma, este un loc pe care puţini străini l-au vizitat. Este o regiune secretă, care nu apare nici măcar pe Google Maps; drogurile, banii şi comerţul cu animale exotice au reprezentat baza economiei locale în ultimii 20 de ani.

    Dar lucrurile se schimbă în Wa, şi pentru a dovedi acest lucru autorităţile au permis în luna noiembrie unui grup de jurnalişti ai BBC să realizeze un documentar. A fost primul tur oficial organizat vreodată în Wa.

    Wa este o regiune de mărimea Ţării Galilor, având o populaţie de aproximativ jumătate de milion de oameni. Este un stat în stat, având deschidere şi la graniţa cu China. Statutul autonom datează din 1989, atunci când rebelii Wa au primit dreptul asupra terenului cu condiţia de a încheia luptele. Localnicii au decis să folosească terenul pentru a cultiva maci.

    De-a lungul următorilor zece ani, regiunea şi-a câştigat reputaţia de a fi unul dintre cei mai mari producători de opiu şi heroină din lume; unul din motivele pentru care autorităţile au permis accesul jurnaliştilor a fost pentru a demonstra că acest lucru nu mai este valabil.

    În Mong Mao, al doilea oraş ca mărime din Wa, un om de afaceri local le-a prezentat celor de la BBC plantaţia de ceai pe care o deţine. Tot ceea ce produce exportă către China – în fapt, scriu jurnaliştii britanici, Wa seamănă mai mult cu China decât cu Burma. Moneda locală e yuan-ul, limba folosită e mandarina, iar infrastructura locală precum serviciile de electricitate sau cele de telefonie mobilă este asigurată de companii din China.

    Armata din Wa este bine echipată, iar schimburile comerciale cu China au permis contrucţia unor drumuri sau şcoli care sunt mai bune decât în restul Burmei.

    Cu toate acestea, drogurile reprezintă încă o problemă importantă: chiar dacă producţia la scară largă a dispărut, consumul pare să fie în continuare des întâlnit. Mai multe rapoarte ale ONU acuză regiunea de a fi un important producător de metamfetine, drog cunoscut local sub numele de “yaba”.

    Turul a continuat cu o vizită în capitala Panghsan – iar aici, scriu cei de la BBC, a devenit clar că apetitul localnicilor pentru afaceri ilegale nu se rezumă la droguri. “La fiecare colţ de stradă vedeai magazine ce vindeau animale pe cale de dispaiţie sau doar părţi ale acestora”, scriu jurnaliştii. “Colţi sau cranii de tigru, chiar şi fildeş erau la vânzare la marginea străzii, în aer liber.”

    Dar locuitorii din Wa nu văd asta ca o problemă – ei spun că majoritatea comerţului înseamnă ceai şi cauciuc (există numeroase plantaţii de arbore cauciuc în regiune).

    Chinezii au organizat mai multe întâlniri în care au propus o anumită federalizare a Burmei, dar cei din Wa au avut întotdeauna aceeaşi poziţie: ei sunt mulţumiţi cu starea de fapt şi libertatea pe care aceasta o aduce.

  • Porcii, animalele pe care romanii le foloseau pentru a înspăimânta elefanţii armatei inamice

    Este un lucru extrem de cunoscut faptul că animalele erau folosite în bătăliile antice, mai ales caii, elefanţii, câinii, maimuţele şi chiar rinocerii. Rolul acestora era cel de a transporta soldaţii, echipamentul sau, pur şi simplu, de a fi mascotele trupelor, pentru a îi binedispune. Dar cine ar fi crezut că porcii au fost, şi ei, folosiţi în timpul acestor bătălii?

    Porcii au fost folosiţi în bătălii de către romani, mai ales ca o măsură împotriva elefanţilor.

    Vezi aici cum au folosit romanii porcii pentru a înspăimânta elefanţii armatei inamice