BusinessMagazin

Tag: angajati

  • Veşti bune pentru salariaţi: Angajaţii care vor avea parte de o minivacanţă de patru zile săptămâna viitoare

    Săptămâna viitoare, românii care lucrează la stat vor avea parte de o nouă minivacanaţă de patru zile, ca urmare a faptului că urmează sărbătorirea zilei de 1 mai (joi – Ziua Muncii), iar aceştia ai şi ziua liberă de 2 mai 2025 care urmează să facă punte cu ziua de 1 mai şi weekendul 3-4 mai.

    În anul 2025 Codul Muncii, legea care stabileşte numărul zilelor libere acordate angajaţiilor din România, prevede 17 zile de sărbătoare legală pe care românii le vor avea libere. Din cele 17 zile nelucrătoare de sărbătoare legală doar 13 pică în timpul săptămânii. Deoarece 4 dintre cele 17 zile zile nelucrătoare de sărbătoare legală pică în weekend, salariaţii care au un program de lucru de luni până vineri se vor bucura de doar 13 zile libere.

    Zilele libere, care urmează în anul 2025 sunt

    1 mai (joi – Ziua Muncii);

    8 – 9 iunie (duminică şi luni) – Rusalii

    15 august (vineri – Sfânta Maria);

    30 noiembrie (duminică – Sfântul Andrei);

    1 decembrie (luni – Ziua Naţională a României);

    25 şi 26 decembrie (joi şi vineri – prima şi a doua zi de Crăciun).

    Angajatorii ai căror salariaţi lucrează în zile de sărbătoare legală, sunt obligaţi să le acorde acestora compensaţii.

    Conform legislaţiei în vigoare, angajaţii au dreptul la o compensare cu timp liber în următoarele 30 de zile. În caz că această compensare nu poate fi acordată, angajaţii au dreptul la un spor salarial de cel puţin 100% din salariul de bază.

    Angajatorii care nu acordă salariaţilor timp liber în zilele nelucrătoare sau care nu-i recompensează pentru munca în respectivele zile riscă amenzi între 5.000 şi 10.000 de lei.

     

  • Au început să apară primele victime ale războiului comercial. Mai multe fabrici gigant îşi reduc drastic producţia şi fac concedieri pe bandă rulantă

    Fabricile din China reduc producţia şi disponibilizează angajaţi, în contextul intensificării taxelor vamale care au dus la scăderea abruptă a comenzilor pentru o gamă variată de produse, de la blugi la electrocasnice, scrie Financial Times.

    În condiţiile în care tot mai multe produse chinezeşti sunt afectate de tarife de până la 145%, directorii de fabrici se confruntă cu o realitate dură: partenerii americani îşi suspendă comenzile, iar liniile de producţie se opresc.

    Anul trecut, aproximativ 15% din totalul exporturilor Chinei au fost direcţionate către SUA. Acum, pe reţelele de socializare, muncitorii postează fotografii cu hale goale şi notificări de închidere temporară, semn al adâncirii crizei.

    „Războiul comercial a dus la suspendarea producţiei pentru cel puţin o săptămână în multe fabrici care produc de la tălpi de pantofi la prize şi sobe portabile”, au declarat mai mulţi angajaţi. Alţi directori susţin că au fost nevoiţi să taie orele suplimentare şi să elimine lucrul în weekend, într-o încercare disperată de a-şi echilibra costurile.

    Wang Xin, preşedintele Shenzhen Cross-Border E-Commerce Association, organizaţie ce reprezintă peste 2.000 de comercianţi, afirmă că mulţi dintre aceştia sunt „extrem de neliniştiţi” şi au cerut fabricilor şi furnizorilor să întârzie sau chiar să anuleze livrările.

    Trei recrutori din provincia Guangdong, colaboratori ai mai multor producători, confirmă că numeroase fabrici reduc activitatea, iar cele mai dependente de comenzile din SUA şi-au suspendat complet producţia.

    „Nu ştim cât de răspândite sunt aceste închideri”, spune Han Dongfang, fondatorul China Labour Bulletin, un ONG care monitorizează îndeaproape sectorul manufacturier. „Dar este clar că reorganizarea industriei chineze va fi un proces de durată, iar costurile umane vor fi semnificative.”

    Sectorul electronic, în mod tradiţional un colos al angajărilor în China, pare momentan protejat – smartphone-urile şi alte echipamente electronice fiind scutite de cele mai dure tarife impuse de Washington. Totuşi, guvernele locale din oraşe-cheie, precum Shenzhen şi Dongguan, au lansat programe speciale pentru „stabilizarea comerţului exterior”.

    Săptămâna trecută, autorităţile din Shenzhen au anunţat subvenţii pentru participarea firmelor la târguri internaţionale şi extinderea asigurărilor de export, cu scopul de a proteja companiile afectate de comenzile anulate din SUA.

    Un manager de la Ningbo Taiyun Electric a declarat că fabrica a fost închisă pe 12 aprilie, dar că a fost reluată o producţie redusă de aparate de îndreptat părul şi fiare de călcat. „Mai avem câteva comenzi din Europa şi încercăm să atragem altele. Sperăm ca politica americană să se schimbe curând.” Compania nu a oferit, însă, un comentariu oficial.

    China, care a încheiat anul trecut cu un excedent comercial record de aproape 1 miliard de dolari, a reacţionat prin introducerea unei taxe suplimentare de 125% asupra importurilor din SUA. În timp ce Donald Trump continuă să declare că este dispus să poarte discuţii cu preşedintele Xi Jinping, Beijingul pare să nu se grăbească să ceară o întrevedere.

  • Primele victime ale războiului comercial: Marile fabrici chineze sunt forţate să îşi reducă producţia şi să dea afară oameni pe bandă rulantă după ce au fost lovite în plin de taxele vamale

    Fabricile din China reduc producţia şi disponibilizează angajaţi, în contextul intensificării taxelor vamale care au dus la scăderea abruptă a comenzilor pentru o gamă variată de produse, de la blugi la electrocasnice, scrie Financial Times.

    În condiţiile în care tot mai multe produse chinezeşti sunt afectate de tarife de până la 145%, directorii de fabrici se confruntă cu o realitate dură: partenerii americani îşi suspendă comenzile, iar liniile de producţie se opresc.

    Anul trecut, aproximativ 15% din totalul exporturilor Chinei au fost direcţionate către SUA. Acum, pe reţelele de socializare, muncitorii postează fotografii cu hale goale şi notificări de închidere temporară, semn al adâncirii crizei.

    „Războiul comercial a dus la suspendarea producţiei pentru cel puţin o săptămână în multe fabrici care produc de la tălpi de pantofi la prize şi sobe portabile”, au declarat mai mulţi angajaţi. Alţi directori susţin că au fost nevoiţi să taie orele suplimentare şi să elimine lucrul în weekend, într-o încercare disperată de a-şi echilibra costurile.

    Wang Xin, preşedintele Shenzhen Cross-Border E-Commerce Association, organizaţie ce reprezintă peste 2.000 de comercianţi, afirmă că mulţi dintre aceştia sunt „extrem de neliniştiţi” şi au cerut fabricilor şi furnizorilor să întârzie sau chiar să anuleze livrările.

    Trei recrutori din provincia Guangdong, colaboratori ai mai multor producători, confirmă că numeroase fabrici reduc activitatea, iar cele mai dependente de comenzile din SUA şi-au suspendat complet producţia.

    „Nu ştim cât de răspândite sunt aceste închideri”, spune Han Dongfang, fondatorul China Labour Bulletin, un ONG care monitorizează îndeaproape sectorul manufacturier. „Dar este clar că reorganizarea industriei chineze va fi un proces de durată, iar costurile umane vor fi semnificative.”

    Sectorul electronic, în mod tradiţional un colos al angajărilor în China, pare momentan protejat – smartphone-urile şi alte echipamente electronice fiind scutite de cele mai dure tarife impuse de Washington. Totuşi, guvernele locale din oraşe-cheie, precum Shenzhen şi Dongguan, au lansat programe speciale pentru „stabilizarea comerţului exterior”.

    Săptămâna trecută, autorităţile din Shenzhen au anunţat subvenţii pentru participarea firmelor la târguri internaţionale şi extinderea asigurărilor de export, cu scopul de a proteja companiile afectate de comenzile anulate din SUA.

    Un manager de la Ningbo Taiyun Electric a declarat că fabrica a fost închisă pe 12 aprilie, dar că a fost reluată o producţie redusă de aparate de îndreptat părul şi fiare de călcat. „Mai avem câteva comenzi din Europa şi încercăm să atragem altele. Sperăm ca politica americană să se schimbe curând.” Compania nu a oferit, însă, un comentariu oficial.

    China, care a încheiat anul trecut cu un excedent comercial record de aproape 1 miliard de dolari, a reacţionat prin introducerea unei taxe suplimentare de 125% asupra importurilor din SUA. În timp ce Donald Trump continuă să declare că este dispus să poarte discuţii cu preşedintele Xi Jinping, Beijingul pare să nu se grăbească să ceară o întrevedere.

  • Sfârşitul experimentului DOGE: Retragerea lui Elon Musk din guvern marchează o nouă etapă în consolidarea controlului cabinetului Trump asupra reformelor federale

    Membrii cabinetului preşedintelui Donald Trump ar putea limita influenţa angajaţilor din Departamentul pentru Eficienţă Guvernamentală (DOGE) şi şi-ar putea reafirma controlul asupra bugetelor şi personalului, odată ce Elon Musk se va retrage din conducerea acestuia, au declarat două surse guvernamentale cu informaţii directe despre situaţie, raportează Reuters.

    Departamentul pentru Eficienţă Guvernamentală, înfiinţat printr-un ordin executiv în ziua în care Trump a preluat funcţia de preşedinte şi condus de miliardarul Elon Musk, a fost în fruntea eforturilor de reducere a aparatului guvernamental federal şi a deficitului bugetar, prin concedieri în masă, anularea contractelor şi reducerea serviciilor oferite cetăţenilor. 

    Musk a confirmat marţi că intenţionează să îşi reducă implicarea în activităţile guvernamentale la una sau două zile pe săptămână, pentru a se concentra pe compania sa auto aflată în dificultate, Tesla (TSLA.O). Acest anunţ a generat întrebări legate de viitorul activităţii departamentului. În calitate de angajat guvernamental special, mandatul lui Musk urma să expire la sfârşitul lunii mai.

    Prezenţa sa în administraţie a oferit acoperire politică Casei Albe pentru măsurile drastice de reducere a cheltuielilor aplicate de DOGE, măsuri care l-au făcut nepopular în rândul funcţionarilor de carieră. Secretarii de cabinet consideră că angajaţii DOGE le subminează autoritatea tradiţională în privinţa angajărilor şi concedierilor şi, în unele cazuri, au ezitat să urmeze directivele departamentului.

    În ultimele săptămâni, tensiunile din cadrul administraţiei Trump s-au accentuat din cauza autorităţii acordate lui Musk. Într-o şedinţă de cabinet din luna martie, secretarul de stat Marco Rubio s-a certat cu Musk, acuzându-l că subminează USAID, iar secretarul pentru transporturi, Sean Duffy, l-a confruntat în legătură cu concedierile propuse în rândul controlorilor de trafic aerian, în contextul unor îngrijorări legate de siguranţa aviaţiei, potrivit unor surse apropiate situaţiei.

    Secretarii de cabinet au cerut în mod constant mai mult control asupra deciziilor bugetare. În lipsa prezenţei proeminente a lui Musk, eforturile lor de a aplica reduceri bugetare ţintite — şi nu generale — vor avea mai multe şanse să avanseze fără obstacole majore, au spus sursele, sub protecţia anonimatului.

    Cea mai importantă schimbare va fi creşterea autorităţii cabinetului. Şefii de agenţii vor avea acum ultimul cuvânt în privinţa iniţiativelor care vor fi puse în aplicare, ceea ce le va consolida rolul central în strategia de eficienţă şi cheltuieli guvernamentale.

    „Cabinetul va avea mai multă autonomie şi nu va mai fi necesară aprobarea lui Musk pentru fiecare decizie”, a declarat una dintre surse.

    Schimbarea echilibrului de putere în cadrul DOGE va duce şi la o reevaluare a rolurilor şi responsabilităţilor inginerilor tineri angajaţi de Musk în cadrul departamentului.

    Influenţa acestora ar putea scădea, a adăugat sursa, precizând că vor fi supuşi unui control mai atent. Se va pune sub semnul întrebării atât calificarea lor, cât şi autoritatea deţinută, având în vedere lipsa lor de experienţă în administraţia publică.

  • Lovitură de teatru: Klaus Schwab, fondatorul Formului Economic de Mondial de la Davos, a intrat în vizorul instituţiei pe care a creat-o la doar o zi după ce şi-a anunţat demisia. Miliardarul este vizat într-o anchetă privind deturnarea de fonduri şi abuzuri asupra angajaţilor

    Forumul Economic Mondial a lansat o investigaţie asupra lui Klaus Schwab, fondatorul său, după ce un informator din interiorul instituţiei a atras atenţia într-o scrisoare că Schwab foloseşte banii şi proprietăţile Forumului de la Davos în scop personal, scrie Financial Times.

    Aceste acuzaţii se adaugă altora formulate anul trecut, potrivit cărora Schwab a contribuit la construirea unei culturi organizaţionale toxice, în care hărţuirea sexuală nu a fost investigată în mod corespunzător, iar angajaţii de culoare şi femeile au fost discriminaţi.

    Un purtător de cuvânt al lui Schwab a declarat pentru WSJ că fiecare acuzaţie este falsă şi că familia Schwab intenţionează să intenteze un proces împotriva persoanelor din spatele scrisorii anonime.

    WEF a declarat că, deşi „ia în serios aceste acuzaţii, subliniază că acestea rămân neprobate şi va aştepta rezultatul investigaţiei pentru a face alte comentarii”.

  • Gen Z, noile generaţii, nu vor să lucreze pentru patroni, ci pentru o companie

    Pare o contradicţie în titlu, pentru că o companie are un acţionar, are un patron. În spatele fiecărei com-panii antreprenoriale este cineva cu nume şi prenume. În anii ’90 era patron, prin 2000 a devenit om de afaceri, iar acum este antreprenor. Dar tot patron este.

    Gen Z consideră că patronii reprezintă trecutul din generaţia bunicilor şi a părinţilor. Mai mult decât atât, cuvântul „patron” are o conotaţie negativă, es-te perceput ca un exploatator, ca cineva care face bani din munca altora.

    Cei din noile generaţii au auzit multe poveşti despre patroni, din tumultul anilor ’90 şi începutul anilor 2000. Gen Z consideră că patronii fac bani pe seama lor, nu au nicio legătură cu modul în care se schimbă lumea, aşa că Gen Z spune că nu vor să-i îmbogăţească pe patroni şi de aceea protestează prin atitudine, prin neimplicare, prin frecvenţa cu care îşi schimbă jobul.

    Prin aceste lucruri vor să le dea o palmă patronilor şi să le arate că, fără ei, cei care muncesc cu adevărat, nimeni nu ar câştiga.

    Chiar şi când patronul împarte ceva cu angajaţii, la final tot este „urât”, pentru că a împărţit prea puţin. Gen Z preferă, în schimb, să lucreze pentru o companie, pentru un nume, ironic, pentru cineva care nu este patron. Mulţi patroni se întreabă de ce le pleacă angajaţii, de ce noile generaţii pleacă imediat dacă li se face observaţie, de ce cei din Gen Z au această ati-tudine faţă de muncă.

    Gen Z vrea să lucreze pentru un brand, pentru o marcă, pentru un nume străin, dacă se poate, pentru cineva impersonal, care are o poveste în spate, dar acea poveste să nu fie aso-ciată cu patronul.

    Gen Z vrea să lucreze pentru companii care au proceduri clare, care au cafenea proprie, unde să se îmbrace frumos, unde să se vorbească în termeni de corporaţie, unde să te duci la cur-suri, cu ajutorul cărora poţi să negociezi un salariu mai mare în altă parte.

    Multinaţionalele investesc foarte mult în imagine, investesc mult în campanii „ipocrite”, în mesaje corporatiste, într-o imagine de formă.

    Deşi companiile româneşti, deşi patronii au ajuns să ofere salarii, bonusuri şi pachete de perfor-manţă extrem de competitive, imaginea face diferenţa. Companiile antreprenoriale româneşti trebuie să investească mult mai mult în branding, în campanii de marketing de companie dacă vor să atragă talente.

    În toate sondajele de HR, companiile antreprenoriale româneşti sunt ultima opţiune când este vorba ca un corporatist să se angajeze. Sub presiunea crizei de pe piaţa resurselor umane, companiile antreprenoriale româneşti trebuie să se mişte dacă vor să atragă talente.

    Dar, aşa cum am început acest articol, companiile româneşti trebuie să nu se mai identifice cu un patron, de fapt trebuie să-şi ascundă patronul.

    Gen Z nu este frate cu profitul, considerându-l un instrument de capitalism feroce, care se realizează prin exploatarea angajaţilor. Mulţi patroni se întreabă de ce noile generaţii sunt atât de stricte cu timpul, în sensul că la ora 18:00 „se sparge uşa”. Nimeni nu are chef să lucreze peste program ca să îl îmbogăţească pe patron.

    Cea mai mare parte a companiilor din România sunt antreprenoriale şi au în spate câte un patron, pe care acum piaţa îl apelează ca antreprenor.

    Pretenţiile angajaţilor faţă de companiile pentru care lucrează au crescut substanţial, iar aşteptările noilor generaţii sunt să le asigure un loc de muncă bine plătit, un „banc de lucru” occidental, plus un training de top. Aceasta este lumea în care trăim, aceasta este percepţia Gen Z faţă de patroni.

    Când se duc la un interviu de angajare, vor să discute cu HR, cu viitorul şef direct, şi nu vor să se intersecteze cu „patronii”. Gen Z vrea să lucreze la companii cu nume, la companii care au un brand important în piaţă, la companii care au o imagine şi review-uri bune.

    Iar această companie, imaginea ei de sine stătătoare, trebuie să bată orice altceva. Pat-ronii nu prea consideră că trebuie să investească în brandingul propriilor companii, pentru că sunt bani aruncaţi degeaba, pentru că nu se văd rezultate palpabile.

    De obicei, patronii au un grup de management, de directori, foarte puternic, pentru că aceştia ţin businessul. De multe ori, aceşti manageri sunt mult mai bine plătiţi decât omologii lor din multinaţionale. Dar, odată ce s-a trecut de acest nivel, restul se duce într-o mulţime care este numai bună de a fi biciuită.

    Mulţi patroni vor să se ştie că o companie este a lor, dar s-ar putea ca acest lucru să nu-i ajute, cel puţin din perspectiva noilor generaţii. Acestea preferă un branding de companie şi mai puţin vor să se identifice cu un patron, cu imaginea lui, cu ceea ce face el. De multe ori, este mai bine ca patronii să se ascundă de noile generaţii.   

     

  • Statul român asistă fără nicio intervenţie la închiderea fabricii de vagoane de marfă din Arad cu peste 700 de angajaţi, deşi companiile feroviare de stat dar şi cele private au nevoie de vagoane noi

    ♦ Compania americană Greenbrier România, care deţine fabrica de vagoane de marfă din Arad, cu o istorie de 130 de ani, a anunţat că va închide activitatea acesteia ♦  Statul român nu arată nicio preocupare pentru asigurarea continuităţii acestei fabrici de vagoane de marfă, în condiţiile în care transportul feroviar de mărfuri este o prioritate a UE şi este o oportunitate a României, odată cu aderarea la Schengen ♦ Compania de stat CFR Marfă şi companiile feroviare private de transport marfă au programe anuale de reînnoire a parcului de vagoane, iar prin închiderea celei de la Arad se vor duce şi mai mult spre importuri ♦ Vârsta medie a vagoanelor din România trece de 30 de ani ♦ În condiţii de criză, statele puternice precum UK intervin şi salvează prin măsuri temporare companii strategice, aşa cum se întâmplă acum cu British Steel, unde proprietarul chinez vrea să oprească furnalele combinatului din estul Angliei.

    Statul român nu a arătat nicio preocupare pentru soarta uzinei de vagoane de marfă Arad, deşi aceasta are peste 130 de ani de vechime şi 700 de angajaţi, iar în România companiile de transport feroviar atât de stat cât şi private au nevoie de vagoane noi. Americanii de la Greenbrier  au anunţat că au luat decizia de a o închide, iar producţia se va muta la Caracal şi Drobeta-Turnu Severin. 

    De ce nu a intervenit Ministerul Transporturilor? 

    „Ministerul Transporturilor nu face achiziţii. Achiziţiile se fac de către compa­niile din domeniu, în baza legii achiziţiilor publice. Ar fi ilegal ca un ministru să se im­plice în procesul de achiziţie publică”, a explicat Sorin Grindeanu, ministrul trans­porturilor. 

    Transportul feroviar ar trebui să devină atractiv şi performant pentru a atinge obiectivele politicii UE, inclusiv pe cele legate de reducerea poluării, însă pe calea ferată circulă vagoane de călători cu o vârstă medie de 32 de ani şi locomotive şi automotoare cu vârsta medie de 51 de ani. 

    Ce se întâmplă cu cei 700 de angajaţi? „Comunitatea locală de business şi administraţia s-au mobilizat pentru a prelua cei 700 de salariaţi care îşi pierd locul de muncă din cauza închiderii uzinei Astra Rail. Aceştia vor fi absorbiţi integral de celelalte fabrici din Arad. Avem companii care cresc pe plan local, care extind capacitatea de producţie şi implicit au nevoie de forţă de muncă”, a spus Călin Bibarţ, primarul municipiului Arad. 

    Miza vagoanelor o reprezintă transportul de marfă pe cale ferată elec-trificată, soluţie care contribuie la reducerea emisiilor de CO2, în condiţiile în care în transporturi acum se discută tot mai mult despre camioane electrice, pentru a reduce amprenta de carbon a transpor-turilor.

    Greenbrier România, fosta Astra Rail Industries era al doilea cel mai mare exportator din judeţul Arad după Joyson Saftey Systems. Aceasta es-te cea mai dură decizie din zona industrială din acest an. Compania a înregistrat în 2023 afaceri de 245 mil. euro, în creştere cu 48% faţă de anul anterior. De asemenea, profitul net ajungea la 14,4 mil. euro, faţă de 0,6 mil. euro în 2022. După creşteri succesive, numărul salariaţilor ajungea în 2023 la 2.246. Având în vedere un preţ mediu de 1mil. euro pentru un vagon de marfă, compania producea în 2023, potrivit calculelor ZF, circa 250 de vagoane.

    Gruia Stoica, fondator şi preşedinte GRAMPET Group, a explicat pentru ZF că a intenţionat în trecut să cumpere pentru Grup Feroviar Român o astfel de fabrică de vagoane, dar nu a reuşit. 

    „GRAMPET Group a susţinut constant industria românească de material rulant şi continuă să o facă. Ne-am concentrat mereu pe investiţii şi achiziţii care contează nu doar pentru grup, ci şi pentru comunitate. Am desemnat, în urmă cu ceva timp, una dintre companiile Big Four, special-izate în tranzacţii de acest nivel, pentru a negocia posibilitatea achiziţiei unei fabrici de vagoane din România. Din păcate însă, au spus că nu este de vânzare. Între timp, am realizat investiţii semnificative în modernizarea flotei şi în capacităţi proprii de producţie. Astfel că, astăzi producem deja vagoane, adaptate nevoilor specifice ale grupului şi ale pieţei. Rămânem însă deschişi oricărei oportunităţi care poate contribui la dezvoltarea durabilă a transportului feroviar din România”, a spus Gruia Stoica. 

    GRAMPET Group deţine patru fabrici în România şi Ungaria, unde constru-ieşte, repară  şi modernizează vehicule feroviare. „La REVA Simeria, de exemplu, producem vagoane cisternă Zacns 85mc şi vagoane Sgmmnss 40′. Totodată patru noi tipuri de vagoane de marfă sunt în faza de certifi-care, urmând ca producţia acestora să înceapă în 2026”.

    Fără un acces la vagoane noi, CFR Călători pariază pe modernizarea unor vagoane şi locomotive care au chiar şi peste jumătate de secol, timp în care producătorii locali depind numai de exporturi, iar americanii Greenbrier România, fosta Astra Rail Industries produc numai pentru ex-port. 

    „Datorită provocărilor dificile şi accelerate de pe piaţa locală, com-pania Greenbrier România intenţionează să îşi înceteze operaţiunile de producţie, desfăşurate la fabrica din Arad. Această decizie a fost in-fluenţată de mai mulţi factori, printre care presiunile tot mai puter-nice de la nivelul industriei de profil, costurile operaţionale în creştere prin comparaţie cu celelalte fabrici, dar şi constrângerile logistice legate de vechimea unităţii şi de mediul urban”, au transmis oficialii într-un comunicat de presă. Surse din piaţă spuneau la început de martie că fabrica ar fi afectată de posibila anulare a unei comenzi de vagoane din Statele Unite, care devenea necompetitivă odată cu creşterea taxelor vamale de către SUA. 

    „Vârsta medie a parcului inventar de vehicule feroviare motoare (locomo-tive, automotoare şi rame electrice) este de 51 ani, iar 40 % din parcul inventar de locomotive electrice nu a atins niciun proces de moderni-zare, în timp ce parcul inventar de material rulant tractat al „CFR Călători“ are vechimea medie de 32 de ani de la data fabricaţiei“, se arată în Strategia de Material Rulant a CFR Călători pentru perioada 2021-2024.

    Greenbrier România va continua să îşi consolideze operaţiunile de producţie la fabricile din Caracal şi Drobeta Turnu Severin. Uzinele Greenbrier din România, ca şi Softronic din Craiova sunt dependente de exporturi, în condiţiile în care pe plan local contractele merg către modernizări. Spre exemplu, în decembrie 2023 CFR Călători a semnat mai multe contracte de prestări servicii ca parte a PNRR, proiect care in-clude şi modernizarea a 55 de locomotive şi 139 de vagoane de călători. Acestea sunt modernizate la Atelierele CFR Griviţa, Electroputere Paşcani, Remarul 16 Februarie Cluj, Reloc Craiova, Softronic şi SCRL Braşov. Softronic, care nu a vândut nicio locomotivă nouă pe plan local (a livrat către Deutsche Bahn Cargo România, dar compania mamă nu este locală), dar a livrat pentru Deutsche Bahn şi a exportat inclusiv în Suedia, are acum un contract de circa 100 mil. euro pentru modernizarea a 19 locomotive. Prima locomotivă modernizată a fost fabricată în urmă cu 50 de ani la Craiova. 

    Ionuţ Ciurea, preşedintele Asociaţiei Pro Infrastructură spunea anterior pentru ZF că în acest moment este un dezastru în transportul feroviar pe material rulant, în condiţiile în care s-au ratat toate programele şi ţintele, nu putem să vorbim de performanţă, ci doar de supravieţuire la cum arată parcul de material rulant.

  • Veşti bune pentru salariaţi: Angajaţii vor avea parte de o minivacanţă de patru zile săptămâna viitoare

    Săptămâna viitoare, românii care lucrează la stat sau la privat, vor avea parte de o minivacanţă de patru zile, ca urmare a faptului că urmează sărbătorirea Paştelui. Astfel, ziua de 18 aprilie (vineri) va fi zi liberă cu ocazia sărbătorii Vinerea Mare a Paştelui , ziua de 20 aprilie este sărbătorit Paştele Ortodox va fi liberă pentru că este duminică, ziua de 21 aprilie este a doua zi de Paşte care va fi considerată, de asemenea, liberă.

    În anul 2025 Codul Muncii, legea care stabileşte numărul zilelor libere acordate angajaţiilor din România, prevede 17 zile de sărbătoare legală pe care românii le vor avea libere. Din cele 17 zile nelucrătoare de sărbătoare legală doar 13 pică în timpul săptămânii. Deoarece 4 dintre cele 17 zile zile nelucrătoare de sărbătoare legală pică în weekend, salariaţii care au un program de lucru de luni până vineri se vor bucura de doar 13 zile libere.

    Zilele libere, care urmează în anul 2025 sunt

    18 aprilie  (vineri) – Vinerea Mare

    20 – 21 aprilie (duminică şi luni) – Paştele

    1 mai (joi – Ziua Muncii);

    8 – 9 iunie (duminică şi luni) – Rusalii

    15 august (vineri – Sfânta Maria);

    30 noiembrie (duminică – Sfântul Andrei);

    1 decembrie (luni – Ziua Naţională a României);

    25 şi 26 decembrie (joi şi vineri – prima şi a doua zi de Crăciun).

    Angajatorii ai căror salariaţi lucrează în zile de sărbătoare legală, sunt obligaţi să le acorde acestora compensaţii.

    Conform legislaţiei în vigoare, angajaţii au dreptul la o compensare cu timp liber în următoarele 30 de zile. În caz că această compensare nu poate fi acordată, angajaţii au dreptul la un spor salarial de cel puţin 100% din salariul de bază.

    Angajatorii care nu acordă salariaţilor timp liber în zilele nelucrătoare sau care nu-i recompensează pentru munca în respectivele zile riscă amenzi între 5.000 şi 10.000 de lei.

     

  • Ce decizie au luat cei din Generaţia Z în legătură cu ţinuta de la locul de muncă, după ce mulţi au fost concediaţi pentru felul în care erau îmbrăcaţi

    După ce au fost concediaţi pentru ţinute nepotrivite, tinerii din Generaţia Z renunţă acum la topurile scurte şi la stilul „office siren” în favoarea unei uniforme zilnice inspirate de Steve Jobs.

    Nu doar Steve Jobs de la Apple prefera să poarte aceeaşi ţinută în mod repetat. Acum, tinerii din Generaţia Z şi milenialii adoptă şi ei acest truc de productivitate, scrie un articol amplu publicat de revista Fortune. Pe TikTok, utilizatoarea @corporateagonyaunt îşi prezintă rotaţia de ţinute de iarnă în nuanţe de gri şi negru, care alcătuiesc „uniforma“ ei de lucru. Desigur, nu este o uniformă impusă de angajator.

    Ea explică: „Nu am timp pentru oboseala decizională şi distrugerile pe care le cauzează“. Astfel, angajata din Marea Britanie roteşte o mică colecţie de ţinute de lucru, constând în principal din blugi, un sacou negru şi un palton lung. Alţii sunt şi mai restrictivi: „Port exact aceeaşi ţinută în fiecare zi la muncă. Da, este într-adevăr în stilul lui Steve Jobs“, spune un tânăr de 28 de ani cunoscut ca @metzcampos pe platforma video. „Partea nebunească este că nimănui nu-i pasă, atâta timp cât nu mă prezint la birou cu o igienă precară, iar hainele pe care le port sunt curate şi arăt prezentabil, nimic altceva nu contează cu adevărat.“ Unii şi-au creat propriul „look Steve Jobs” – o uniformă de încredere la care apelează, nu în fiecare zi, ci în dimineţile în care se grăbesc să ajungă la muncă şi se simt prea copleşiţi pentru a alege ceva elegant. „Am văzut recent un TikTok despre găsirea ţinutei tale în stil Steve Jobs şi mi-am dat seama: Stai, eu am una. Trăiesc, respir, mor în cămăşi Oxford“, spune @bykwezi. Şi nu doar la muncă este adoptat acest trend.

    Tânăra influenceriţă şi designer de modă spune că poartă cămaşa Oxford caracteristică la orice: „Dacă am o întâlnire, e o cămaşă Oxford. Dacă merg la aeroport, e o cămaşă Oxford şi nişte pantaloni de trening. Dacă ies în oraş seara, e o cămaşă Oxford şi o fustă mini“. De asemenea, spre sfârşitul anului trecut, o fotografie cu femei din Generaţia Z îmbrăcate aproape identic într-o seară în oraş a devenit virală. „Când au început toate fetele să se îmbrace exact la fel?”, a întrebat o milenială din New York pe TikTok săptămâna aceasta. „Parcă ar fi o uniformă. Ieri seară, stăteam la un bar şi am văzut 10 fete, un grup de fete mergând împreună, şi arătau identic… Ce se întâmplă? Oamenii nu au auzit de stil personal?“ Ţinuta de lucru a fost un subiect fierbinte de când membrii Generaţiei Z au intrat pe piaţa muncii în timpul pandemiei; au fost angajaţi prin Zoom şi au lucrat de pe canapea în pantaloni de trening, înainte de a trebui să înfrunte complexităţile muncii în persoană fără experienţă anterioară.

    „Am observat că generaţia tânără exprimă un anumit nivel de confuzie cu privire la ce să poarte la muncă, aşa că o uniformă poate părea mai simplă, mai eficientă şi mai puţin riscantă într-un mediu care ar putea părea nou şi necunoscut,“ spune Eloise Skinner, autoare, psihoterapeută şi fondatoare a The Purpose Workshop. „Acest lucru ar putea fi valabil mai ales pentru o generaţie care a ratat oportunităţile timpurii de experienţă de muncă în birou din cauza impactului pandemiei asupra muncii de acasă şi care ar putea petrece doar câteva zile pe săptămână la birou.” Spre deosebire de presupunerea că o întreagă generaţie şi-a pierdut simţul stilului personal, tendinţa „uniformei”, care a început să apară anul trecut, vine rapid după ce au fost acuzaţi că nu ştiu cum să se îmbrace pentru muncă.

    Fie că poartă aceeaşi ţinută sigură precum colegii lor, fie că respectă o uniformă zilnică în stil Steve Jobs, este cu adevărat o surpriză că generaţia preferă să fie precaută? Anul trecut, un număr uimitor de şase din zece angajatori au recunoscut că au concediat angajaţi din Generaţia Z la doar câteva luni după angajare – şefii în cauză au menţionat alegerile vestimentare nepotrivite ale tinerilor lucrători ca unul dintre motivele principale ale concedierii. „Cu temerile legate de concedieri şi incertitudinea economică care planează, nu este neobişnuit ca indivizii să graviteze către structură şi rutină pentru confort,“ explică Amanda Augustine, coach de carieră certificată la platforma de cariere resume.io. „Prin dezvoltarea unei rutine matinale consistente – inclusiv o «uniformă de lucru» standard – tinerii profesionişti găsesc modalităţi de a se simţi mai în control asupra carierei lor, chiar şi atunci când alte elemente pot părea nesigure.“

    În esenţă, uniforma Generaţiei Z este mai profundă decât o tendinţă de modă – este o încercare disperată de a-şi recăpăta sentimentul de stabilitate într-un climat în care inflaţia rămâne ridicată, recesiunea pare iminentă, locurile de muncă sunt tot mai puţine, salariile au stagnat, iar piaţa imobiliară e tot mai inaccesibilă. Frica de concedieri este constantă, iar tinerii îşi caută repere în gesturi mici, dar semnificative – cum e adoptarea unei uniforme. Chiar şi CEO-ul American Eagle Outfitters, Jay Schottenstein, a remarcat recent această tendinţă de conservatorism economic în rândul tinerilor consumatori. „Nu e vorba doar de tarife sau de inflaţie”, a spus el. „Vedem cum guvernul taie din sprijinul acordat, iar oamenii nu ştiu cum vor fi afectaţi. Şi când nu ştii ce nu ştii… devii foarte precaut.” Deşi Steve Jobs este figura-simbol asociată cu această alegere vestimentară, nu este singurul lider care a înţeles valoarea rutinei. CEO-ii sunt cunoscuţi pentru fidelitatea lor faţă de obiceiuri zilnice bine stabilite – care merg dincolo de hainele purtate. Într-un episod recent al podcastului Table Manners with Jessie and Lennie Ware, Tim Cook, CEO-ul Apple, a dezvăluit că urmează un program riguros, trezindu-se la ora 5 dimineaţa, iar mesele le ia zilnic în aceeaşi cantină – „Aleg de obicei peştele”, a spus el. La rândul său, Brian Niccol, fost CEO al Chipotle şi actual CEO al Starbucks, a declarat pentru Fortune că dimineţile lui încep la 5:45, cu o cafea şi un biscuit, urmate de sport şi un mic dejun constant – un shake sau ouă cu cârnaţi. Jack Dorsey, cofondatorul Twitter şi CEO-ul Block, spunea încă din 2015 că îşi începe ziua la ora 5 dimineaţa şi o încheie la 11 noaptea, respectând o rutină strictă de meditaţie, sport şi chiar o plimbare de cinci mile până la birou. „Aceleaşi lucruri în fiecare zi”, explica el. Acum, tinerii angajaţi încep să le urmeze exemplul. @selfpaidjade explică pe TikTok că trăieşte „în seturi asortate” de haine de când a aflat cât de mult ajută această strategie liderii globali. „Oboseala decizională înseamnă că fiecare alegere ne consumă energie mentală. Dacă reduci deciziile banale, ca ce să porţi, economiseşti energie pentru lucruri importante.” Spre deosebire de multe „trucuri de productivitate” promovate pe reţelele sociale, uniforma zilnică chiar are susţinerea specialiştilor. Experţii consultaţi de Fortune susţin că stabilirea unei uniforme de muncă contribuie real la conservarea resurselor mentale necesare pentru sarcinile dificile din timpul zilei. „Schimbările aparent mici în rutina profesională – cum ar fi stabilirea unei uniforme – pot aduce câştiguri majore în timp”, spune Amanda Augustine. „Cu cât elimini mai multe decizii triviale din viaţa ta, cu atât vei irosi mai puţină energie mentală.” „Eliminarea alegerilor repetitive şi mici reduce stresul mental şi emoţional, ceea ce duce la o concentrare mai mare, productivitate crescută şi luarea unor decizii mai bune pe parcursul zilei.” Totuşi, un expert atrage atenţia că această strategie nu funcţionează pentru toată lumea – în special pentru cei care nu sunt stresaţi de alegerea hainelor, ci de felul în care arată în ele. „Din experienţa mea, unii oameni sunt anxioşi şi obsedaţi de cum arată, iar alţii pur şi simplu nu sunt”, spune dr. Claire Taylor, şefa departamentului de resurse umane de la Nottingham Business School. Pentru cei cu stima de sine scăzută, adaugă ea, „a avea o uniformă sau un cod vestimentar simplu la muncă poate să nu schimbe mare lucru”. Cu alte cuvinte, dacă te îngrijorezi constant în privinţa imaginii tale, nu contează cât de simplu îţi este outfitul: vei continua să consumi energie întrebându-te dacă arăţi bine în „ţinuta ta Steve Jobs”. 

    Traducere şi adaptare: Ioana Matei

  • Până la adânci bătrâneţi: Milioane de oameni renunţă pe capete la planurile de pensionare fiindcă nu îşi mai permit să viseze la o bătrâneţe liniştită

    Milioane de americani intenţionează fie să rămână la muncă şi după vârsta pensionării, fie să nu se mai pensioneze, potrivit unui studiu publicat de Institutul Transamerica. Aproximativ 36% dintre angajaţi intenţionează să se pensioneze la peste 70 de ani sau mai mult, iar 53% spun că intenţionează să lucreze la pensie, pentru că nu şi-ar permite o bătrâneţe linişitită, scrie Bloomberg.

    „Generaţia baby-boomerilor au deschis cu adevărat calea către ideea că munca şi pensionarea nu se mai exclud reciproc. Oamenii îşi spun că vor continua să lucreze şi  cu jumătate de normă, iar pensionarea este percepută este libertatea şi flexibilitatea de a petrece timpul cum vor, chiar dacă asta presupune muncă” declarat Catherine Collinson, preşedintele şi directorul executiv al institutului.

    O excepţie aici, totuşi minusculă, este a celor cărora sunt pasionaţi de ce fac şi vor să rămână activi şi după 65 de ani. Dar, din ce în ce mai mult, bărbaţii americani îşi ajustează şi aşteptările privind pensionarea, temându-se că nu şi-o vor putea permite.

    Potrivit studiului, aproape 40% dintre angajaţii intervievaţi au declarat că una dintre cele mai mari temeri ale lor legate de pensionare este aceea de a-şi epuiza economiile. Cu toate acestea, creşterea economiilor poate fi dificilă în aceste zile. În ultimii ani, costul vieţii a rămas încăpăţânat de ridicat, iar un război comercial promovat de administraţia Trump ar putea creşte şi mai mult presiunile asupra preţurilor.

    Deja, datoria totală a gospodăriilor – în principal ipoteci, împrumuturi pentru studii , împrumuturi auto şi solduri ale cardurilor de credit – a atins un nivel record de 18 000 de miliarde de dolari la sfârşitul anului 2024. În plus, ponderea datoriilor de consum aflate în întârziere în trimestrul al patrulea a fost cea mai mare din ultimii aproape cinci ani, potrivit unui raport al Federal Reserve Bank of New York.

    Aproape patru din 10 angajaţi spun că au apelat la economiile lor pentru pensie la un moment dat. Cele mai frecvent citate motive pentru a face acest lucru sunt o urgenţă financiară, îmbunătăţirea locuinţei, facturile medicale şi plata cardurilor de credit. Pentru mulţi, presiunea financiară nu este nouă. Aproximativ 55% dintre respondenţii la sondaj care sunt angajaţi activ au declarat că încă nu şi-au revenit din punct de vedere financiar în urma pandemiei şi a consecinţelor acesteia.