BusinessMagazin

Tag: Analize

  • Profiturile isi mai reduc zerourile

    Cum va evolua pretul barilului de petrol? 

    Spre deosebire de anii trecuti, cand liderii pietei petroliere dadeau estimari destul de clare privitoare la pretul petrolului, pentru 2009 pana si estimarea lui Dinu Patriciu este una care lasa loc oricaror surprize. Omul de afaceri crede ca pretul petrolului se va putea situa oriunde in intervalul 25-200 de dolari pe baril. Agentia Internationala pentru Energie prevede pentru 2009 un pret de 60-65 de dolari pe baril. Atat liderii pietei petroliere locale, cat si organismele internationale anticipeaza o cerere de petrol la acelasi nivel cu cea din de barili pe zi).    

    Cum vor evolua vanzarile de carburanti din Romania in conditiile unui an despre care se vorbeste numai in termeni de criza financiara? 

    In 2009, vanzarile de carburanti vor fi similare cu cele din 2008. Andrei Chirilescu, directorul adjunct al Lukoil Romania, estimeaza ca in 2009 se vor vinde in Romania aproximativ 1,5 milioane de tone de carburanti. O revenire a cotatiei barilului de petrol in jurul valorii de 60 de dolari, corelata cu majorarea accizelor de la 1 ianuarie si devalorizarea leului, poate conduce insa la noi scumpiri ale carburantilor.  

    Cum va afecta criza economica profiturile si cifra de afaceri a principalelor companii petroliere?  

    Presedintele OMV, Wolfgang Ruttenstorfer, apreciaza ca in 2009 profitabilitatea companiei va fi in usoara scadere, iar dividendele aferente profitului pe 2008 nu vor creste comparativ cu cele corespunzatoare anului precedent, de 1,25 euro pe actiune. Constantin Tampiza, seful Lukoil Romania, exclude cresterea cifrei de afaceri si estimeaza o scadere a profitului cu cel putin 10%. Pentru Rompetrol, careia ratingurile internationale i-au scazut progresiv in ultimele luni din 2008, Standard & Poor’s apreciaza posibilitatea unui flux de numerar diminuat considerabil in 2009 si 2010, in timp ce capacitatea actionarului principal, compania kazaha KMG, de a sustine Rompetrol se va afla sub presiune. “Cred ca anul viitor nu vom inregistra scaderi semnificative pe piata din Romania”, spune Dan Ionescu, COO al Rompetrol.  

    Va mai exista crestere a pietei de electricitate? 

    Planurile tuturor companiilor din piata de energie electrica, fie ca este vorba de producatori, traderi, furnizori sau distribuitori, s-au bazat din 2005 incoace pe o crestere anuala a cererii de energie electrica de aproximativ 4-5%, cresterea cererii de energie mergand de obicei in acelasi ritm cu cresterea economica. “Piata va creste cu maximum un procent sau doua, in afara de zona industriala, unde s-au anuntat deja restrangeri de activitati. Vor fi consumuri mai mici inclusiv pe rezidential din cauza problemelor financiare ce vor aparea in urma somajului”, spune Doru Voicu, director de dezvoltare a afacerilor al CEZ Romania. 

    Care sunt cele mai asteptate evenimente din energie? 

    Unul dintre cele mai importante evenimente este decizia guvernului de a privatiza diverse companii din energie, in special producatori. Eventualii investitori sunt inca interesati de aceste privatizari, chiar daca in piata nu sunt multe lichiditati sau valoarea acestor companii a scazut in ultimii ani din cauza lipsei de investitii. Cu toate acestea, investitorii insista ca autoritatile sa scoata la vanzare, in 2009, cel putin Complexul Energetic Craiova, iar firma de stat Hidroelectrica sa inceapa privatizarea centralelor care au capacitati de peste 10 MW. Un alt eveniment asteptat este formarea sau nu a companiei energetice nationale, care asteapta acum verdictul Consiliului Concurentei.

  • Cel putin 6 luni de pauza

    Ati cumpara o locuinta acum? 

    Ionut Bordei, director al departamentului rezidential din cadrul CBRE Eurisko, declara recent ca ar cumpara, considerand ca numarul dezvoltatorilor care au ajuns deja sa vanda la pretul de cost este destul de mare si ca “in mare, preturile vor ramane aceleasi pentru apartamentele noi”. Pe de alta parte, Andrei Sandu, director general al companiei imobiliare MediaCity, spune ca nu ar cumpara un apartament in aceasta perioada. “Fiindca nu am toate informatiile si imi e frica sa nu gresesc”, spune consultantul, argumentand prin faptul ca evolutia preturilor este greu de estimat. 

    Mai scad preturile apartamentelor? 

    Dupa mai multe luni de scadere a preturilor apartamentelor vechi si chiar si ale celor noi – avand in vedere includerea in oferta de baza a unor facilitati precum locurile de parcare – cea mai frecventa intrebare este legata de preturile locuintelor pe termen scurt: mai scad sau am atins deja minimul? Voalat, actorii pietei imobiliare recunosc ca daca robinetul finantarilor nu va fi redeschis, preturile au sanse sa mai scada, inclusiv pe segmentul noilor constructii. Pe de alta parte, exista si opinii potrivit carora unii dezvoltatori au ajuns deja la limita profitabilitatii si ca preturile nu pot merge mai jos, companiile preferand mai degraba sa opreasca constructia si sa inapoieze avansurile contractate. 

    Cate apartamente se vor finaliza anul acesta? 

    Consultantii CBRE Eurisko si MediaCity estimeaza ca anul trecut au fost finalizate in Bucuresti aproximativ 1.600 – 1.700 de locuinte noi, cifra inferioara celei anuntate initial. “Lipsa finantarilor si vanzarile foarte slabe astazi va duce la amanarea a aproximativ 90% din constructiile prevazute, atat proiecte noi cat si faze urmatoare ale proiectelor deja incepute”, declara Ionut Bordei. Consultantii CBRE Eurisko au declarat anterior ca maxim 50% din cele circa 7.000 de apartamente anuntate anul acesta vor fi finalizate. 

    Va fi acest an chiar mai slab decat 2008 in materie de tranzactii? 

    Alexandra Dimofte, head of capital markets al CBRE Eurisko, considera ca primele sase luni din acest an vor aduce un volum de tranzactii semnificativ mai redus, chiar daca randamentele de investitii vor continua sa creasca – adica preturile vor deveni tot mai mici. Cristian Ustinescu, directorul departamentului de investitii al DTZ Echinox, considera ca aceasta tendinta se va mentine pana cand increderea va reveni in sectorul imobiliar din intreaga lume. 

    Vom vedea someri in constructii? 

    Un lucru aproape imposibil la inceputul anului trecut, in plin boom imobiliar si cu un deficit de forta de munca estimat la cateva sute de mii de persoane, a devenit deja realitate. “Avem deja disponibilizati in ultimele doua luni, muncitori care sunt in somaj tehnic. Totul depinde de finantari, daca se vor acorda, muncitorii vor avea ce sa lucreze, daca nu, vor sta acasa”, spune Laurentiu Plosceanu, presedintele Asociatiei Romane a Antreprenorilor din Constructii (ARACO). Aproximativ 30% din santierele locale au fost inchise in ultimele doua luni din 2008. 

    Vom asista la o scadere a productiei totale de ciment? 

    Dupa mai multi ani in care reprezentantii celor trei mari producatori de ciment, Lafarge, Holcim si Carpatcement, au declarat ca produc la capacitate maxima si tot nu fac fata cererii interne, oprirea unei serii de proiecte imobiliare naste intrebari privind totalul cererii de ciment din acest an. “Pentru 2009 ne asteptam la o crestere mult mai redusa a pietei din cauza schimbarii conditiilor de creditare a populatiei pentru achizitionarea unei locuinte si a crizei financiare”, considera directorul general al Holcim Romania, Markus Wirth, care spune ca o scadere a cererii a inceput deja sa se simta in ultimele doua – trei luni.

  • Poate isi revine BVB?

    Isi poate reveni bursa?

    “Indicii cred ca vor putea sa inchida pe un plus 20% in acest an, aceasta variatie fiind usor de atins pe volatilitatea si preturile actuale”, sustine Octavian Dragolea, seful sucursalei din Bucuresti a societatii de brokeraj IFB Finwest. El crede insa ca actiunile sunt deja la preturi foarte joase si nu pot sa mai scada mult, dar ca lichiditatea scazuta face dificila o revenire mai puternica. Alti brokeri nu exclud posibilitatea ca piata sa inregistreze noi scaderi, iar preturile actiunilor sa atinga noi minime in prima parte a anului din cauza problemelor macroeconomice.

    In ce actiuni sa investim?
    “Cel mai atractiv sector in acest an va fi probabil cel al utilitatilor publice, reprezentat pe BVB de catre Transelectrica si Transgaz. Atractivitatea acestui domeniu este data de o certitudine mai ridicata a rezultatelor financiare comparativ cu societatile din domeniul privat”, explica Alexandra Suciu, analist la Intercapital Invest. Analistii mai recomanda investitorilor sa se orienteze catre companii cu o situatie financiara solida si un grad redus de indatorare, un alt criteriu de selectie fiind politica de dividend. Actiunile din sectorul financiar sunt considerate, de asemenea, investitii interesante pe termen lung.
    Mai vin companii noi?
    Brokerii spun la unison ca nu. Dimpotriva, este posibil ca unele dintre companiile existente sa se delisteze, preturile scazute facand posibila rascumpararea de actiuni cu un efort financiar redus. “Atunci cand actiunile sunt scumpe, le scoti la vanzare, iar cand sunt foarte ieftine, le delistezi. Eu nu cred ca derularea unui IPO sau subscrierea in cadrul unui IPO sunt oportune in actualele conditii de piata”, spune Mihai Piscan de la EFG Eurobank Securities. Fondul Proprietatea este asteptat sa vina pe Bursa la jumatatea anului, conform ultimului calendar publicat, insa, deocamdata, statul trebuie sa aleaga administratorul fondului.
     

  • Cel mai greu an din banci

    Viata pe credit devine istorie? 

    Creditarea va suferi o incetinire dramatica in 2009, o tendinta ce a devenit evidenta inca din ultimele luni ale anului trecut. Incetinirea creditarii vine ca urmare a dificultatilor tot mai mari pe care le au bancherii in a mai atrage finantari din strainatate, asa ca bancile isi vor relua activitatea de creditare in masura in care vor reusi sa atraga resurse de pe plan local. Pe de alta parte, si conditiile mai severe impuse de banca centrala duc la incetinirea activitatii de creditare. In aceste conditii, majoritatea analistilor anticipeaza o ajustare abrupta a ritmului de crestere la maxim 10-15% pentru anul 2009. 

    Se inchid sucursale bancare? 

    Efervescenta deschiderilor de sucursale din anii trecuti a fost inlocuita, inca de la finele anului trecut, de discursuri cumpatate privind nevoia de reducere a costurilor si, implicit, de restructurare a punctelor de lucru neperformante. Cei mai multi dintre bancheri au anuntat ca nu vor mai deschide in 2009 sucursale noi, in timp ce altii, precum clujenii de la Banca Transilvania, au deja in vedere inchiderea unor unitati care in mod structural lucreaza in pierdere. La finele lunii septembrie numarul total de unitati bancare a urcat la peste 6.300, aproape dublu fata de decembrie 2005, in timp ce numarul de angajati in sistemul bancar era de 71.500. 

    Ce se intampla cu dobanzile? 

    Nevoia de a atrage lichiditati de pe piata locala, pentru a compensa sistarea finantarilor de pe pietele internationale, i-a determinat pe bancheri sa plateasca dobanzi tot mai ridicate pentru economiile clientilor. Asa se face ca, in ultimele luni ale lui 2008, dobanzile la depozite atat la cele in lei, cat si la cele in valuta au crescut spectaculos, ajungand si pana la 15% pe an pentru lei si 7,5-8% la euro. Cresterea randamentelor platite la depozite genereaza insa, in lant, si o majorare a costurilor pentru credite. Pe de alta parte, o serie de reglementari noi privind protectia consumatorilor, care au intrat in vigoare la sfarsitul anului 2008, forteaza bancherii sa stabileasca modalitati mai transparente de calcul al costurilor pentru creditele noi vandute clientilor privati. 

    Din ce traiesc asiguratorii? 

    Ritmul de crestere al pietei de asigurari va scadea la 10-15% in 2009, comparativ cu majorarea de circa 25% de anul trecut, potrivit Angelei Toncescu, presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. Scaderea este generata, in primul rand, de zona de asigurari auto, Casco si RCA, puternic afectate de reducerea vanzarilor de masini noi. Pe de alta parte, este de asteptat ca asiguratorii sa se indrepte mai mult catre vanzarea de asigurari de viata, iar de la jumatatea anului vor intra in vigoare cel mai probabil si asigurarile obligatorii de locuinte.

  • Ce ni se intampla in 2009?

    In materie de crestere economica, optimistii mai vad cate ceva in pahar, iar pesimistii vad deja paharul spart. Si asta nu este tot: deficitul de cont curent, evolutia monedei nationale sau inflatia isca noi temeri.

    Economia, incotro?

    Orice scenariu poate sa fie valid, crede Lucian Anghel, economist-sef al Bancii Comerciale Romane, in conditiile in care evolutia economiei depinde de “extrem de multe variabile”, precum contextul international, masurile pe care le va lua noul guvern, modul in care va evolua cererea, dar si starea vremii. Prognozele privind PIB variaza: in timp ce mai ales analistii straini anticipeaza ca economia romaneasca ar putea intra in recesiune, analistii locali sunt ceva mai optimisti. Cele mai multe scenarii avanseaza prognoze de 2-3%, in timp ce Guvernul si BNR anticipeaza o crestere economica de 3,5%. Iar pesimistii cred ca economia romaneasca ar putea scadea, in unele scenarii, cu mai mult de trei procente.

    Cat de adanc va taia bisturiul in deficite?

    Obiectivul Guvernului de a reduce in acest an deficitul bugetar la 1,7-2% “va fi probabil indicatorul cel mai comentat de observatorii straini”, apreciaza Lucian Anghel de la BCR. Fata de nivelul inregistrat la sfarsitul lui 2008, de aproximativ 5% din PIB, o astfel de ajustare este insa greu de realizat. Cea mai mare incertitudine in 2009 se refera la modul in care se va produce modificarea deficitului de cont curent, crede Ionut Dumitru, economist-sef al Raiffeisen Bank. “Sper ca se va intampla intr-o maniera mai lenta, dar nu trebuie exclus nici riscul ca ajustarea sa fie brutala”, spune el, anticipand pentru finele anului un nivel de 10,7% din PIB, fata de circa 13,5% in 2008. Prognozele variaza, la acest capitol, foarte amplu: in timp ce guvernul actual ia in calcul o ajustare pana la 10,5% din PIB, analistii merg si pana la 8,8%.

    Ce se va intampla cu leul?

    “Va fi din ce in ce mai slabit”, spune Lucian Anghel, de la BCR, iar parerea sa este impartasita in unanimitate de analistii locali sau straini. Economistul- sef al BCR estimeaza insa ca deprecierea monedei nationale nu va fi nici foarte brusca si nici foarte rapida, ci mai degraba se va produce in pasi mici – o tendinta vizibila, de altfel, de la finele lui 2008. Ionut Dumitru anticipeaza ca nivelul maxim al deprecierii se va atinge in martie, la un nivel de 4,2 lei/euro, insa cursul va ramane “puternic dependent de politicile bugetare”.
     

  • 200 de povesti despre afaceri




    O figura feminina cu un binoclu, scrutand zarea – coperta uneia din primele editii de BUSINESS Magazin de la sfarsitul lui 2004. Marea intrebare era ce perspective are Romania in 2005, cand erau asteptate doua dintre cele mai importante evenimente ale deceniului, din punct de vedere macroeconomic: introducerea cotei unice de impozitare si liberalizarea contului de capital. Era asteptata din partea BNR trecerea la politica de tintire directa a inflatiei, in conditiile in care pentru 2005 nu se putea spera la o inflatie anuala mai joasa de 7%, iar aprecierea leului – care pe atunci tocmai incepuse sa se manifeste, dupa ani in sir cand nimeni nu vedea posibile si alte stiri despre leu in afara de aceea ca pierde din valoare – punea in pericol un deficit de cont curent de peste 5% din PIB.








     

    Dorinta de a obtine atunci previziuni mai exacte pentru cursul leului ne-a determinat sa apelam la singurii ce ar fi putut face asemenea estimari – dealerii bancilor si analistii pietei financiare. Asa a aparut “pariul pe curs”, un sondaj printre experti facut de noi la fiecare sase luni, cu scopul de a oferi o prognoza de curs pentru urmatoarea jumatate de an. In iunie 2005, dealerii bancilor au avansat previziuni intre 35.000 de lei (evident, exprimarea in “lei grei” nu era inca populara) si 37.600; la urmatorul sondaj, din decembrie acelasi an, am vazut ca au fost banci care au determinat corect cursul, foarte aproape de valoarea euro la 31 decembrie, de 36.771 de lei.

    Am continuat cu sondajele si am vazut si epoci suficient de agitate pentru piata valutara incat toate previziunile dealerilor sa fi dat gres sau suficient de incerte incat intre cele mai optimiste si cele mai pesimiste estimari sa fi fost un interval incredibil de larg, pe masura unei economii inca foarte vulnerabile la cele mai diverse categorii de socuri. Criza financiara internationala, pornita anul trecut, i-a impartit la randul ei pe experti in tabere diferite: ultimele previziuni, cele pentru sfarsitul lui 2008, vorbesc de un curs intre 3,27 lei/euro si 3,88 lei/euro, iar dupa ce o serie de banci straine si agentii de rating au prevestit de anul trecut ca economia Romaniei va suferi masiv de pe urma crizei, fara ca aceasta sa se fi intamplat, si analistii romani au devenit mai prudenti, preferand sa avanseze mai multe scenarii posibile, dar fara a opta ei insisi pentru unul.

    Articolele de fond succesive din BUSINESS Magazin pe marginea spectaculoaselor caderi ale Bursei, incepand din toamna trecuta, respectiv asupra sanselor ca piata de capital sa-si revina ilustreaza din plin astfel de incertitudini. Am avut insa parte si de previziuni clare: in noiembrie anul trecut, cand pretul petrolului era aproape de 100 de dolari, Dinu Patriciu se arata sigur ca peste un an barilul va ajunge la 150 de dolari (articolul “Bancnota de un baril” din editia cu numarul 157); cifra le-a parut incredibila multor comentatori, desi in iulie anul acesta barilul a ajuns deja la 147 de dolari – din fericire, fara a se fi mentinut la acest nivel.

    Cat despre criza financiara internationala si posibilul ei impact asupra Romaniei, majoritatea analistilor chestionati de noi in iulie s-au aratat de un optimism surprinzator, vorbind de un deznodamant fericit al crizei, pentru ca in urma ei va ramane un sistem financiar mai curat si mai sanatos. Romania? “Nu trebuie sa cadem intr-un pesimism prea mare, avem de-a face pentru moment doar cu efecte foarte indirecte”, raspunde Patrick Gelin, presedinte-director general al BRD-Société Générale. Pariurile raman, evident, deschise.

    La fel cum deschise raman pariurile si pentru un alt capitol delicat al economiei, piata muncii. In primavara lui 2005, companiile de resurse umane constatau ca incep sa se intoarca acasa in numar tot mai mare romanii plecati in strainatate cu ani in urma, in special cei in functii manageriale (“Se intorc romanii”); pentru unii dintre ei, cum a constatat autoarea articolului, atractia era legata inclusiv de salariile mari pe care le puteau obtine aici, dar si de mobilitatea si de creativitatea permise de o economie in dezvoltare si aproape de pragul intrarii in UE. Asa a aparut, cateva luni mai tarziu, ideea unui cover story cu titlul “Cat veti castiga in 2010”, cu estimari pentru salariul mediu net pe economie intre 337 si ceva peste 400 de euro.

    Putini prevedeau atunci criza de forta de munca de acum, cand salariul mediu a ajuns deja in jur de 370 de euro, iar exodul de forta de munca, stimulat de momentul aderarii la Uniunea Europeana, a continuat cu acelasi dublu efect: intrari masive de bani de la muncitorii romani din strainatate, ajunse sa echivaleze cu investitiile straine in economie (“Anul capsunarului roman”) si silirea companiilor sa caute solutii la lipsa de personal (“Intoarceti-va acasa”, un titlu de cover story parca in mod ironic opus celui citat mai devreme).

    Printre toate variabilele enuntate mai sus despre economie au stiut sa inainteze insa multinationalele si marile companii romanesti care au avut cea mai clara viziune despre viitor si cele mai bune arme sa-i faca fata; despre ele, BUSINESS Magazin a vorbit in fiecare din ultimii trei ani, cu ocazia topurilor anuale ale celor mai mari 100 de companii din Romania, intocmite de redactorii revistei.

    Aceste topuri raman in arhiva revistei drept cele mai bune radiografii a ceea ce insemnat reteta performantei in economie in toata aceasta perioada: management profesionist, piete de desfacere bune si cresteri de productivitate (exemplele clasice ale Petrom sau Dacia) ori pur si simplu oportunitati bine exploatate (companiile de telefonie mobila sau din industria cimentului ori marii importatori auto). Fiecare dintre aceste topuri a inclus si proiectii privind situatia clasamentului in anii urmatori. Si nu dintr-o obsesie a aventurii de a ghici viitorul, care ar parea sa caracterizeze revista, ci din convingerea ca nu poti judeca prezentul economiei doar raportandu-te la trecut, ci luand obligatoriu in calcul si tot ce poate aduce viitorul. Chiar daca, din fericire sau din nefericire, nu toate previziunile se implinesc.

     

    Strategii si antreprenori
    Tranzactii si evenimente
    Analize sectoriale
    Noi domenii
    Ghid de business
    Tendinte

  • Cei 500 de tigri ai Estului




    De la inaltimea cresterii economice de 8,8% in primul semestru, cea mai ridicata din istoria Romaniei, premierul Calin Popescu-Tariceanu isi permite sa viseze. La o intalnire recenta cu diplomatii romani, premierul Tariceanu afirma cu mandrie ca Romania ar putea ajunge a saptea sau a opta putere economica a Europei pana in 2014, daca actualele tendinte economice se mentin.

    “Romania a avut o imagine de tara modesta si complexata imediat dupa caderea regimului comunist. Trebuie pus un accent major pe expansiunea economica in strainatate”, spunea Tariceanu, care cerea diplomatilor romani sa se implice in promovarea unei “alte fete”, de stat ambitios si emancipat. Nu este prima data cand premierul declara ca are ambitia sa aduca Romania pe locul corespunzator numarului de locuitori si suprafetei sale in regiune.

    Pare frumos, nu? Ceea ce ar trebui sa aiba in vedere premierul este ca o economie mare se bazeaza pe companii mari, iar marile companii romanesti (de fapt formularea corecta ar trebui sa fie “companii din Romania”, caci sunt detinute in cea mai mare parte de grupuri straine) sunt mai degraba niste jucatori din liga a doua la nivel regional, asa cum reiese din topul realizat de compania de consultanta Deloitte, in colaborare cu ziarul polonez Rzeczpospolita si publicat pentru al doilea an consecutiv de BUSINESS Magazin.

    Cu doar 30 de companii afl ate in topul celor mai mari 500 din Europa Centrala si de Est, Romania este cu mult in urma potentialului pe care il are, considera George Mucibabici, presedintele Deloitte Romania. “Procesul ingreunat al reformelor a influentat principalii indicatori macroeconomici, ca rata inflatiei sau cursul de schimb. De asemenea, mediul economic instabil a constituit un factor decisiv care a impiedicat companiile romanesti sa atraga investitii straine directe importante si sa se dezvolte in ritmul in care au facut-o companiile din Europa Centrala”, sustin oficialii Deloitte.

    In aceste conditii, Romania este devansata in clasamentul regional nu doar de Polonia (cu aproape 180 de companii in top), ci si de tari cu o populatie de doua ori mai mica (Cehia si Ungaria, fiecare avand de doua ori mai multe companii in top decat Romania), semn ca mai este inca mult de recuperat pentru ca aspiratiile premierului Tariceanu sa devina realitate. Iar unul dintre cele mai bune lucruri pe care un guvern le poate face ar fi sa nu intervina asupra mecanismelor pietei, spun managerii celor mai mari companii.

    “Companiile ar putea fi prinse intre doua prevederi ale legii obligatorii si la fel de puternice, dar implementarea uneia dintre aceste prevederi ar putea-o incalca pe cealalta”, avertizeaza Mariana Gheorghe, seful Petrom, cea mai mare companie din Romania. Cu afaceri de peste 3,5 miliarde de euro anul trecut, Petrom se afla abia pe locul 16 in clasamentul dominat de giganti din domeniul energiei precum PKN Orlen, MOL sau CEZ sau producatori de masini precum Skoda, Audi sau Volkswagen.  

    De altfel, Volkswagen este de departe grupul industrial care a beneficiat cel mai mult de urma ascensiunii economice a Europei Centrale si de Est. Anul trecut cele mai mari companii pe care producatorul german de masini le controleaza in regiune au avut afaceri cumulate de aproape 24 de miliarde de euro, adica de zece ori mai mari decat afacerile realizate de cel mai mare producator de masini din Romania, Dacia, detinut de grupul francez Renault.



  • Miza alegerilor de la Bucuresti

    "Problema Bucurestiului este ca a fost tratat cu indiferenta; dupa 1990 s-a facut o singura lege a administratiei publice locale si chiar daca a mai fost ea amendata, Bucurestiul a fost tratat in continuare ca un judet mai mare cu sase orase mai mici, nu ca o capitala.”

    Astfel identifica specialistul in administratie publica Sorin Ionita, director executiv al Societatii Academice din Romania (SAR), principala problema de sistem care afecteaza capitala Romaniei si prima mare deficienta care trebuie corectata in mandatul urmatorului primar general: sapte viziuni de multe ori nu diferite, ci contradictorii de administrare a unui oras care creste, dupa cum spune viceprimarul Razvan Murgeanu, “mai repede decat China, cu 10,2% pe an”.

    Pentru ca, dupa cum sunt de acord ambii, problema Bucurestiului nu sunt neaparat banii (Primaria Generala gestioneaza anual un buget de circa un miliard de euro, iar cele sase sectoare insumate tind si ele spre o valoare asemanatoare, la care se adauga alte cateva miliarde de euro care pot fi accesate de la UE prin diverse programe operationale), ci lipsa unei organizari administrative proprii unei capitale.

    Aceasta face de multe ori ca un proiect urban sa nu aiba un traseu liniar, ci sa intre intr-un cerc vicios datorita suprapunerii de competente dintre Primaria Generala si cele de sector, spre exemplu in ce priveste regimul constructiilor.

    Poate si din acest motiv, 24 de organizatii neguvernamentale au cerut cu doua saptamani in urma candidatilor la primariile de sectoare si la PMB sa-si asume in aceasta campanie electorala un “Pact pentru Bucuresti”, a carui coloana vertebrala este tocmai reglementarea unor raporturi de competenta in diverse domenii dintre sectoare si Primaria Generala, motiv care – afirma ONG-urile – a blocat sau sabotat inceperea unor proiecte urbanistice de amploare.

    Spre exemplu, cele 24 de organizatii cer elaborarea unui nou plan de urbanism general (PUG – radiografia urbanistica a Bucurestiului) si trecerea dreptului de a elabora planuri de urbanism zonal (PUZ) in competenta exclusiva a Primariei Municipale, dupa ce experienta a aratat ca multe PUZ-uri elaborate de primariile de sector contravin cu strategia urbanistica convenita la centru.

    Reprezentantul SAR merge insa si mai departe si anunta ca va lansa in aceasta perioada electorala chiar un proiect de “Constitutie pentru Bucuresti”, un document mai arid, dar care ar avea rolul sa decripteze un mecanism birocratic de functionare eficienta a Capitalei.

    Cum ar trebui insa impartit Bucurestiul astfel incat sa poata fi guvernat unitar?

    Sorin Ionita ar inclina spre exemplele capitalelor vecine, cu care Bucurestiul se poate compara ca numar de locuitori si ca suprafata: “Budapesta are 23 de sectoare, Bratislava si mai multe, spre 30, Varsovia are 11, mi se pare; decuparea in astfel de bucati mai mici, care sa tina cont si de specificitatile zonei, ar creste relatia de proximitate dintre sector si cetatean”.

  • Bear Stearns trebuia lasata sa cada

    Ne vom trezi cu o moneda si mai slabita, o inflatie galopanta, o continuare a agoniei din ultimul an a bancilor si a firmelor de brokeraj? Sau toate cele de mai sus.

    Tineti aproape, pentru ca vom afla in curand. Si n-o sa fie deloc placut. Cand au fost de acord sa garanteze o linie de credit care sa permita JP Morgan sa preia controlul Bear Stearns, Rezerva Federala (Fed) a admis ca nu trebuie lasata sa dea faliment nicio firma importanta cu un portofoliu de obligatiuni ipotecare sau imprumuturi acordate emitentilor de ipoteci. A fost cel mai explicit semn al doctrinei salvarii pe care tinde s-o imbratiseze Fed si care a fortat deja pana acum mariajul dintre Bank of America si Countrywide Financial.

    Dar de ce trebuia salvata banca Bear Stearns? Beneficiarul acestei rascumparari, va amintiti, a jucat adesea in zonele gri ale Wall Street-ului, avand o abordare dura si agresiva. Pana cand au intervenit organismele de supraveghere in 1996, Bear Stearns a fost libera sa furnizeze bilanturile sale contabile si situatia financiara catre doua obscure firme de brokeraj, Stratton Oakmont si A.R. Baron, albind tranzactiile dubioase cu actiuni.

    Si ca unul dintre cei mai mari jucatori din afacerile cu obligatiuni ipotecare de pe Wall Street, Bear a oferit linii de credit generoase unor creditori ipotecari de pe piata secundara cu renume de stalpi ai societatii, ca New Century (acum in faliment). Bear detine si EMC Mortgage Servicing, unul dintre cei mai agresivi dealeri de obligatiuni ipotecare secundare de pe piata.

    Scaderea valorii contabile a obligatiunilor tip Alt-A pe care le-a subscris Bear arata si ca practicile sale de creditare au fost foarte relaxate in timpul boom-ului imobiliar. In februarie, potrivit datelor culese de Bloomberg, 15% din aceste imprumuturi din cadrul portofoliului de obligatiuni subscrise de Bear aveau intarzieri la plata mai mari de 60 de zile sau erau deja in faza de executare a ipotecii. Pentru comparatie, valoarea medie a acestui indicator pe ansamblul pietei este de 8,4%.

    Sa nu uitam ca Bear Stearns a pierdut vara trecuta miliarde din banii clientilor sai, dupa ce doua din fondurile sale speculative care investisera masiv in obligatiuni ipotecare s-au prabusit. Si compania a incercat sa bage pe gatul publicului propriile obligatiuni toxice pe care le detinea, intr-o oferta initiala de actiuni a unei companii numita Everquest Financial. Din fericire, aceasta nu s-a mai realizat in cele din urma.

    Amintiti-va si ca, in 1998, cand fondul de investitii Long Term Capital Management a cerut sa Fed sa-l salveze de la faliment, Bear Stearns a refuzat sa raspunda apelului bancii centrale. Jimmy Cayne, directorul executiv de atunci al companiei, le-a spus celor de la Rezerva Federala sa plimbe ursul.

    Si totusi, Bear Stearns, asemanata de unii cu versiunea moderna a Drexel Burnham Lambert, banca de investitii care a falimentat in anii ‘80 dupa ce a riscat cu obligatiuni neperformante, este salvata. Dar deznodamantul diferit al cazurilor lor arata ca suntem intr-o situatie cu mult diferita si mai periculoasa decat cea de la sfarsitul anilor ‘80.

    “De ce sa nu facem un exemplu din Bear Stearns, acesti baieti nemilosi, fara scrupule?” intreaba William A. Fleckenstein, presedinte al Fleckenstein Capital din Issaquah, Washington si coautor al cartii “Baloanele lui Greenspan: epoca ignorantei la Rezerva Federala”. “Acum e cel mai bun moment sa dam un exemplu, dar celor de la Fed nu le pasa. Suntem o Tara a Salvarii.”

    Si chiar asta suntem. Dupa ani de zile in care nu le-am permis niciuneia dintre institutiile noastre financiare sa se prabuseasca, ele au ajuns uriase, astfel incat nimeni nu mai poate fi lasat sa se scufunde sub valuri. Altfel, tsunami-ul ar matura fondurile speculative, bancile si alte firme de brokeraj. Daca Bear Stearns s-ar prabusi, spre exemplu, aceasta ar insemna o vanzare masiva de obligatiuni ipotecare si de alte active pe o piata care e deocamdata inghetata si in care cumparatorii nu se arata. Un asemenea val de vanzari ar forta celelalte institutii care au in portofolii aceleasi tipuri de obligatiuni sa-si lichideze pozitiile, ceea ce in final ar genera mai multe falimente.

  • GHID DE PENSII: Nehotararea costa

    Mai sunt doar circa doua luni in care angajatii cu varsta sub 35 de ani trebuie sa isi aleaga un fond de pensii privat spre care le va fi virata o parte din contributia pentru pensie. Cei care pana pe 17 ianuarie nu isi vor exprima optiunea vor fi automat si aleator redistribuiti spre un administrator, in timp ce angajatii cu varsta intre 35 si 45 de ani pot face aceasta alegere pe termen nelimitat.

    Pana la finele primelor doua luni de campanie de vanzare pentru fondurile din pilonul II, circa 2,3 milioane de salariati de maxim 45 de ani au optat pentru unul dintre cei 18 administratori autorizati sa vanda astfel de produse. Piata totala (care ii include atat pe contributorii ce au obligatia sa intre in sistem, cat si pe cei care au aceasta optiune, dar nu sunt obligati sa si-o exercite) este estimata la circa 4,5 milioane de persoane, potrivit informatiilor Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). Estimarile iau in calcul numarul total de persoane inregistrate la Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS) in anul 2007, insa estimarile companiilor vad o piata potentiala mai redusa, de circa 3,5 milioane de clienti. Pornind de la aceasta ultima estimare, doar 35% din totalul de contributori eligibili nu si-au ales inca un fond. Si, in conditiile in care companiile de profil au trimis pe terenul „de lupta“ peste 250.000 de agenti de vanzare, greu de crezut ca vor mai ramane multi potentiali clienti ce nu vor face o alegere pana pe 17 ianuarie.

    Trecand peste vanzarea efectiva, mai raman totusi alte doua probleme ce trebuie avute in vedere. Pe de o parte, contractele celor ce semneaza cu doua sau mai multe companii de pensii sunt invalidate, iar acestia au toate sansele sa ajunga in asa-numita loterie – respectiv in procesul de redistribuire automata ce va avea loc dupa incheierea campaniei de vanzare. Pana una-alta, numarul actelor de aderare invalidate (fie din cauza semnaturilor multiple, fie din alte cauze ce tin de completarea incorecta a actelor) este foarte mic – mai putin de 3% din totalul semnatarilor de contracte aflandu-se in aceasta situatie.

    O a doua problema ce poate aparea dupa incheierea campaniei de vanzare tine de migratia contributorilor intre cele 18 fonduri de pensii. Pentru cei ce semneaza cu o companie, dar ulterior se decid ca vor sa fie clientii unui alt fond exista posibilitatea de a se transfera. Totusi, migrarea intre fonduri costa, reglementarile CSSPP stabilind ca administratorii pot percepe un comision maxim de 5% din activul personal al participantului, daca transferul la un alt fond de pensii are loc mai devreme de 2 ani de la data aderarii initiale. In cazul in care acest transfer are loc dupa perioada de doi ani, administratorul nu mai percepe acest comision de 5%. Cu o singura exceptie, toti administratorii autorizati pe piata romaneasca au adoptat aceasta prevedere, stabilind comisionul de transfer la cota maxima de 5%, doar francezii de la AG2R optand sa-l reduca la 3,5% pentru primii doi ani.

    Totusi, tinand cont de contributia relativ mica ce va fi transferata la inceput spre fondurile private (2% din venitul brut al contributorului in 2008 si cu 0,5% mai mare in urmatorii ani), valoarea efectiva a acestei penalizari de transfer nu poate fi nici ea foarte consistenta. Spre exemplu, la un venit de 800 de euro pe luna, in 2008 activul personal din contul participantului ar fi sub 150 de euro (corespunzator unei contributii lunare de 16 euro pe luna si pentru noua luni de contributii, in varianta in care colectarea incepe in luna aprilie). Aplicat la un astfel de activ total, comisionul de transfer de 5% este de circa 7,5 euro, daca mutarea are loc dupa primul an de contributii. Pe langa comisionul de transfer mai trebuie insa luate in calcul si comisioanele bancare pe care le presupune mutarea activului personal de la un administrator la altul – dat fiind ca, indiferent de momentul transferului, participantul este cel care suporta aceste cheltuieli.

    Trecand insa de costurile efective ale unui transfer, mai trebuie luat in calcul un fapt: potrivit unui proiect de norma al CSSPP (aflat pentru moment in dezbatere publica), clientii isi vor putea schimba fondul doar de patru ori pe an. Mai precis, transferurile intre administratori vor putea fi facute doar in lunile februarie, mai, august si noiembrie ale fiecarui an. Dat fiind ca, teoretic, transferul se poate efectua doar dupa ce este platita prima contributie (plata ce confirma in esenta calitatea de membru al unui fond), iar momentul primei colectari va fi, cel mai probabil, dupa martie-aprilie 2008, prima luna de transfer efectiv pentru cei ce doresc ar putea fi mai anul viitor. La fel de adevarat este ca, pentru cei care nu isi aleg acum fondul absolut la intamplare sau fortati de factori externi (lucru interzis prin lege, de altfel), transferul imediat de la un fond la altul nici nu prea are logica. In esenta, o astfel de mutare isi va avea sensul dupa ce se vor vedea primele randamente ale fondurilor – iar acest lucru nu are cum sa se intample mai devreme de 6-8 luni, in cea mai fericita perspectiva, de la momentul primelor contributii. Pentru cei ce aleg inca de pe acum „cu cap“ grija costurilor sau a momentelor in care este posibil acest transfer nu ar trebui, de fapt, sa existe deloc.

    Puncte cheie