BusinessMagazin

Tag: politica

  • Miza alegerilor de la Bucuresti

    "Problema Bucurestiului este ca a fost tratat cu indiferenta; dupa 1990 s-a facut o singura lege a administratiei publice locale si chiar daca a mai fost ea amendata, Bucurestiul a fost tratat in continuare ca un judet mai mare cu sase orase mai mici, nu ca o capitala.”

    Astfel identifica specialistul in administratie publica Sorin Ionita, director executiv al Societatii Academice din Romania (SAR), principala problema de sistem care afecteaza capitala Romaniei si prima mare deficienta care trebuie corectata in mandatul urmatorului primar general: sapte viziuni de multe ori nu diferite, ci contradictorii de administrare a unui oras care creste, dupa cum spune viceprimarul Razvan Murgeanu, “mai repede decat China, cu 10,2% pe an”.

    Pentru ca, dupa cum sunt de acord ambii, problema Bucurestiului nu sunt neaparat banii (Primaria Generala gestioneaza anual un buget de circa un miliard de euro, iar cele sase sectoare insumate tind si ele spre o valoare asemanatoare, la care se adauga alte cateva miliarde de euro care pot fi accesate de la UE prin diverse programe operationale), ci lipsa unei organizari administrative proprii unei capitale.

    Aceasta face de multe ori ca un proiect urban sa nu aiba un traseu liniar, ci sa intre intr-un cerc vicios datorita suprapunerii de competente dintre Primaria Generala si cele de sector, spre exemplu in ce priveste regimul constructiilor.

    Poate si din acest motiv, 24 de organizatii neguvernamentale au cerut cu doua saptamani in urma candidatilor la primariile de sectoare si la PMB sa-si asume in aceasta campanie electorala un “Pact pentru Bucuresti”, a carui coloana vertebrala este tocmai reglementarea unor raporturi de competenta in diverse domenii dintre sectoare si Primaria Generala, motiv care – afirma ONG-urile – a blocat sau sabotat inceperea unor proiecte urbanistice de amploare.

    Spre exemplu, cele 24 de organizatii cer elaborarea unui nou plan de urbanism general (PUG – radiografia urbanistica a Bucurestiului) si trecerea dreptului de a elabora planuri de urbanism zonal (PUZ) in competenta exclusiva a Primariei Municipale, dupa ce experienta a aratat ca multe PUZ-uri elaborate de primariile de sector contravin cu strategia urbanistica convenita la centru.

    Reprezentantul SAR merge insa si mai departe si anunta ca va lansa in aceasta perioada electorala chiar un proiect de “Constitutie pentru Bucuresti”, un document mai arid, dar care ar avea rolul sa decripteze un mecanism birocratic de functionare eficienta a Capitalei.

    Cum ar trebui insa impartit Bucurestiul astfel incat sa poata fi guvernat unitar?

    Sorin Ionita ar inclina spre exemplele capitalelor vecine, cu care Bucurestiul se poate compara ca numar de locuitori si ca suprafata: “Budapesta are 23 de sectoare, Bratislava si mai multe, spre 30, Varsovia are 11, mi se pare; decuparea in astfel de bucati mai mici, care sa tina cont si de specificitatile zonei, ar creste relatia de proximitate dintre sector si cetatean”.

  • Italia: A cazut Guvernul Prodi

    Presedintele va demara consultari de vineri dupa-amiaza, incepand cu presedintii Senatului, Franco Marini, si Camerei Deputatilor, Fausto Bertinotti. Conform formulei uzuale, seful statului a invitat Guvernul demisionar sa ramana in functie pentru a rezolva problemele curente.

    Napolitano va trebui sa decida daca va convoca alegeri anticipate, solutie preferata de formatiunile de dreapta, sau daca va cere formarea unui Guvern de tranzitie pentru a permite votarea unei reforme electorale, varianta dorita de stanga.

    Romano Prodi, care conduce Guvernul italian de 20 de luni, a pierdut votul de incredere in Senat cu numai 156 de voturi pentru si 161 impotriva, in timp ce majoritatea de care avea nevoie era de 160.

    Detalii pe www.mediafax.ro

  • Politica in 2008

    Vom avea vot uninominal la urmatoarele alegeri parlamentare?
    Sansele ca vreunul dintre proiecte (cel sustinut de Presedintie si PD-L si cel sustinut de PNL) sa devina lege sunt minime, cel putin atat timp cat niciuna dintre tabere nu se arata dispusa la concesii. Cristian Parvulescu, presedinte al Asociatiei Pro Democratia: „Sunt sanse reduse, insa unele partide aflate in dificultate (PSD si PNL) nu-si pot permite riscul de a nu continua sa militeze pentru schimbarea sistemului de vot“. Stelian Tanase, profesor la Universitatea Bucuresti: „Nu cred ca exista nici cea mai mica intentie de a trece la votul uninominal si de aceea sunt sceptic“.

    Va deveni PD-L cel mai mare partid politic al Romaniei?
    Rationamentul politic care a dus la formarea Partidului Democrat-Liberal a fost acela ca procentele reunite ale celor doua formatiuni (peste 35%) ar fi suficiente pentru ca noua formatiune sa poata accede la guvernare in 2008. Cristian Parvulescu, presedinte al Asociatiei Pro Democratia: „Daca alegerile parlamentare vor fi anul viitor, da“. Stelian Tanase, profesor la Universitatea Bucuresti: „Cred ca va fi la cateva procente in fata PSD. Nu va fi insa marele succes, marele partid prezidential care s-a visat imediat dupa unificare“.

    Vor reusi PRM si PNG sa treaca de pragul electoral la urmatoarele alegeri?
    Cristian Parvulescu, presedinte al Asociatiei Pro Democratia: „Cred ca nu, PRM si-a epuizat mesajul, nu mai are cu ce sa surprinda, iar PNG are un electorat volatil pe care e greu sa-l mobilizeze“. Stelian Tanase, profesor la Universitatea Bucuresti: „Nu cred, doar un accident politic major mai poate sa-i favorizeze pe unul dintre cei doi lideri (Corneliu Vadim Tudor, respectiv Gheorghe Becali)“.

    Va demisiona presedintele Traian Basescu pentru a face campanie PD-L pentru alegerile parlamentare?
    Cel mai probabil, presedintele Traian Basescu va prefera sa-si pastreze functia, intrucat demisia din acest post l-ar vulnerabiliza atat pe sine cat si pe cei pe care-i sprijina, PD-L. Cristian Parvulescu, presedinte al Asociatiei Pro Democratia, apreciaza ca Traian Basescu va face campanie fara sa demisioneze, la fel ca Ion Iliescu in 2004.

    Ce partid/alianta va forma guvernul dupa alegerile din 2008?
    Cristian Parvulescu, presedinte al Asociatiei Pro Democratia: „Daca o formatiune obtine 40%, negocierile vor decurge mult mai usor; prima sansa ii revine PD-L“. Stelian Tanase, profesor la Universitatea Bucuresti: „Romania va avea o mare problema de guvernare dupa alegerile parlamentare: daca vor intra in Parlament doar partidele mari, negocierile vor fi foarte dificile, pentru ca fie PD-L, fie PSD vor obtine doar o majoritate relativa si vor fi nevoiti sa faca aliante“.

    Ce rol va juca premierul Calin Popescu-Tariceanu dupa 2008?
    Cristian Parvulescu, presedinte al Asociatiei Pro Democratia: „Cred ca pentru Calin Popescu-Tariceanu cariera politica se va incheia repede; depinde insa si cum gandeste PNL planul de succesiune si de rezultatele la alegeri. Nu ma astept insa ca Tariceanu sa mai ramana la conducerea partidului“. Stelian Tanase, profesor la Universitatea Bucuresti: „Cred ca va fi in continuare presedinte al PNL, doar daca partidul nu inregistreaza sub 12% la alegerile parlamentare. Cu toate acestea, la fel ca Emil Boc si Mircea Geoana, si scaunul lui Tariceanu este foarte vulnerabil; nimeni nu este lider consolidat in formatiunea pe care o conduce acum“.

    Se va contura un contracandidat cu sanse reale impotriva lui Traian Basescu la prezidentialele din 2009?
    Scrutinul parlamentar din 2008 anunta o reactivare a modelului „locomotivei“ de partid, cel putin in cazul presedintelui Traian Basescu, care va face transfer de capital de imagine spre si dinspre PD-L. Cristian Parvulescu, presedinte al Asociatiei Pro Democratia: „Partidele sunt obligate sa caute un candidat opozabil lui Traian Basescu si de asta cred ca lupta va fi dura. Va fi cel mai dur an din viata politica romaneasca moderna“. Stelian Tanase, profesor la Universitatea Bucuresti: „In politica, situatiile inventeaza oamenii; inainte de 2004, nici Traian Basescu nu statea excelent in sondaje si cu toate astea a castigat“.

    Vom avea vreo condamnare a unui mare corupt in 2008?
    Cristian Parvulescu, presedinte al Asociatiei Pro Democratia: „Mi-e greu sa cred, dupa cum arata legislatia actuala; in plus, e greu ca justitia sa se realizeze intr-un an electoral“. Stelian Tanase, profesor la Universitatea Bucuresti: „Nu. Justitia este intr-o depreciere continua si cred ca nu vom vedea nici macar un proces de mare corupt. Nu se vor atinge de «marii caizi» intr-un an sensibil precum acesta; poate doar presa sa dea o mare lovitura si sa gaseasca dovezi irefutabile care sa oblige justitia sa se miste mai repede“.

  • Ca o boala de ficat

    O crestere a dobanzii de politica monetara, unul dintre putinele instrumente pe care banca centrala le mai are in lupta cu o inflatie ce iese din fagasul dorit, incepuse sa fie asteptata in piata inca de la sedinta precedenta a Consiliului de Administratie al BNR din 26 septembrie. Nu s-a intamplat insa atunci, banca centrala preferand la momentul respectiv sa spere ca derapajul inflatiei care se simtea deja se va corecta de la sine.

    Dupa ce august a adus insa o inflatie „soc“ (dupa propria catalogare a oficialilor BNR) de 0,86%, septembrie a surprins din nou, dincolo de cele mai pesimiste asteptari, cu o rata lunara de peste 1%. Evidenta problemei a devenit flagranta, iar inflatia anualizata de 6,03% din septembrie i-a convins chiar si pe oficialii BNR sa admita ca, pentru 2007, tinta si intervalul de inflatie autoimpuse sunt ratate. Socul negativ pe partea ofertei – seceta, mai pe romaneste -, dinamica inalta a veniturilor populatiei, cresterea proiectata a cheltuielilor bugetare in ultima parte a anului, precum si incertitudinile legate de evolutia cursului de schimb semnaleaza ca inflatia la sfarsitul anului 2007 va depasi limita superioara a intervalului de variatie de 3-5% asociat tintei de 4%, admitea Consiliul de Administratie al BNR in comunicatul publicat dupa sedinta din 31 octombrie. Prin decizia de a creste dobanda direct cu jumatate de punct procentual, inversand brusc miscarea de relaxare a politicii monetare inceputa din decembrie 2006, BNR nici nu mai incearca acum sa remedieze problema de anul acesta, ci doar undeva in cursul anului viitor. A spus-o chiar guvernatorul Isarescu, la sfarsitul saptamanii trecute, la un seminar financiar la care a participat si ministrul economiei si finantelor Varujan Vosganian. Scurt si plastic, „nu tragem cu tunul monetar in muste“, decreta Isarescu, pentru ca „umflatura de inflatie“ din ultimele luni nu poate fi combatuta cu majorarea de dobanda de 0,5 puncte, iar „prin masura luata ne uitam la riscurile pe 2008 si 2009“.

    Pana atunci insa, guvernatorul va trebui sa se uite la efectele pe termen mai scurt ale deciziei luate la sfarsitul saptamanii trecute. La fel de plastic, chiar el atrage atentia ca, aflat intre ciocanul inflatiei si nicovala de a fi nevoit sa lupte singur contra ei in lipsa unor masuri de politica fiscala adaptate, masura pe care a luat-o e „ca un tratament pentru inima care omoara ficatul“.

    Efectele se produc, de fapt, intr-un lant vicios. Experientele precedente arata ca o cat de mica crestere a dobanzii de politica monetara e preluata aproape imediat in costul creditelor in lei pe care bancile comerciale le acorda populatiei. O scumpire a finantarilor in lei ar fi, in aceste conditii, destul de previzibila, cu atat mai mult cu cat bancherii pregatesc de ceva vreme piata cu anunturi de posibile/iminente scumpiri. Mai timid, dar din ce in ce mai necesar, in conditiile in care au nevoie de lei pentru a finanta creditele, bancherii ar putea creste si randamentele la depozitele in lei. Pana aici totul bine si frumos – o scumpire a creditelor care sa determine (macar) o usoara incetinire a consumului nu ar fi deloc neplacuta bancii centrale, in conditiile in care consumul populatiei alimenteaza deficitul extern. Pus in fata unui deficit de cont curent de 14% din PIB in acest an si a unor cresteri salariale constante, Isarescu n-ar putea decat sa se bucure daca macar creditele ar mai incetini un pic. Problema sa nu e aici, ci pe partea cealalta, a randamentelor la plasamentele in lei – e vorba de cresterea atractivitatii leului ca instrument de castig pentru straini.

    Banii „fierbinti“, capitaluri pe termen scurt, ar putea invada din nou piata romaneasca, ceea ce inseamna apreciere prea abrupta a leului. Pericolul s-a vazut aproape imediat dupa decizia BNR, pe piata valutara leul castigand imediat teren in fata euro. Interesul strainilor pentru leu ar putea fi cu atat mai mare cu cat, de aceasta data, decizia BNR vine in contextul in care Banca Federala a Statelor Unite a hotarat sa reduca dobanda de referinta cu un sfert de punct procentual, la 4,5%.

    Pentru inflatie, o apreciere a leului nu e deloc de rau augur. Aprecierea excesiva a leului, dublata de o volatilitate ridicata a cursului, este insa o amenintare evidenta pentru dezinflatie – risc vizibil, de altfel, in ultimele luni. Aprecierea monedei nationale – sau ieftinirea valutelor – poate duce la o noua explozie a creditelor in valuta. Credite care, pe langa riscul valutar pentru romanul ce isi incaseaza salariul in lei, nu fac altceva decat sa inflameze si mai mult acelasi consum pe datorie. Iar consumul se face preponderent din import, atata vreme cat oferta interna nu tine pasul cu nevoile. Si in acest fel, ciclul bolii de ficat de care vorbea Isarescu se reia mereu si mereu: deficitele cresc pana la niveluri ce i-ar putea speria pe straini, determinandu-i sa fie prudenti cu leul; in acest scenariu, leul cade brusc daca banii fierbinti pleaca rapid, „umflatura de inflatie“ apare din nou, tintele sunt ratate, iar BNR creste din nou dobanda.

  • Justitie si justitiari

    Imaginile prezentate pe postul public de televiziune, la o ora de maxima audienta, au fost chiar mai puternice decat un eventual verdict in justitie care sa-l incrimineze pe recent demisionarul ministru al agriculturii. Aceasta arata ca miza principala nu este neaparat condamnarea actorilor politici implicati, cat determinarea caderii lor imagologice, cadere care va angrena la randul sau o deteriorare rapida a imaginii Guvernului in ansamblu.

    Nu poate fi trecuta cu vederea coincidenta intre momentele in care sunt activate parghiile justitiei si dinamica de pe scena politica. Comparatia cu momentul 2005, cand Dinu Patriciu a devenit o tinta a justitiei, este necesara. Atunci, ca probabil si acum, tinta nu era reprezentata de Decebal Traian Remes, ci de premierul Tariceanu, iar actiunile independente ale justitiei par a fi impulsionate de catre Traian Basescu, cel care ar trebui sa fie – constitutional – factor de echilibru intre institutiile statului. O alta evidenta a acestor confruntari este data si de conjunctura electorala in care se desfasoara acest conflict.

    Din punct de vedere conceptual, intregul scandal mediatic poate fi redus la confruntarea dintre doua interpretari ale justitiei ca putere in stat. Este vorba despre independenta si lupta anticoruptie. Daca primul dintre acestea este asumat de Guvern, cel de-al doilea face parte din apanajul presedintelui. Desi cele doua nu reprezinta decat conjunctural concepte antitetice, acestea par sa coaguleze in jurul lor electorat, asemeni temelor de campanie electorala. Prima abordare atrage atentia asupra faptului ca seful statului incearca sa isi inlature adversarii politici, motivand electoral acest gest ca fiind vointa poporului. De cealalta parte, presedintele acuza ca in spatele acestei independente, cei acuzati nu fac altceva decat sa stopeze lupta anticoruptie.

    Opinia publica romaneasca este ca de obicei incitata de caderile spectaculoase ale liderilor politici, de reducerea fortata a acestora la stadiul de simpli cetateni sau chiar mai putin (potentiali infractori). Mesajul propagat de Traian Basescu este nu doar populist, ci pastreaza si o anumita dimensiune proletara. Seful statului a dus o campanie sustinuta de apropiere, la nivelul imaginii, a liderului de mase. Iluzia deciziei pe care acesta a oferit-o electoratului prin mitingurile din Piata Universitatii si adresarea permanenta catre popor au creat in mentalul colectiv impresia ca oricine poate si merita sa fie conducator. Mai mult, Basescu a sugerat ca nici unul dintre actualii lideri politici nu are alte merite decat cele conjuncturale, care sa il califice pentru pozitia pe care o ocupa.

    Confruntarea dintre cele doua interpretari face in prezent deliciul electoratului, hranindu-se din aviditatea acestuia pentru subiecte de senzatie. Publicul a acumulat de-a lungul timpului o serie de frustrari, cauzate de discrepanta dintre bogatia clasei politice si saracia in care traieste omul de rand. Orice dezvaluire publica a defectelor clasei politice reprezinta o forma de defulare pentru electoratul inchistat in nedreptatile cotidiene.

    Noul scandal mai poate fi vazut si din alta perspectiva: dosarele DNA reprezinta o noua formula de atac la adresa Guvernului, in conditiile in care acesta din urma a ramas in picioare in urma motiunii de cenzura. Directiile trasate de Traian Basescu cu o zi inaintea votului din Parlament au fost ignorate de catre clasa politica (scenariu de altfel previzibil), un motiv in plus pentru seful statului de a utiliza alte parghii prin care sa saboteze cabinetul Tariceanu. Chiar daca executivul condus de Calin Popescu Tariceanu pastreaza inca expresia rezistentei, el este in fapt supus unui asediu care ameninta sa afecteze grav PNL in perspectiva alegerilor parlamentare de anul viitor.

  • A mai ramas o luna

    Zvonurile, dar si declaratiile publice ale unor fruntasi din PNL privind nevoia unei remanieri (cel mai consistent zvon a privit intentia Noricai Nicolai de a ocupa functia lui Tudor Chiuariu la sefia Ministerului Justitiei) au tinut capul de afis saptamana trecuta pana la remanierea fortata a lui Decebal Traian Remes, inlocuit, n urma scandalului mitei, de Dacian Ciolos la conducerea Ministerului Agriculturii. Problema ar fi ramas una interna a PNL daca intre timp naar fi aparut avertismentul Comisiei Europene ca daca intr-o luna Romania nu-si rezolva deficientele in privinta sistemului de plati pentru agricultura, UE va activa clauza de salvgardare in domeniul agriculturii, ceea ce inseamna pierderea a 25% din subventiile europene pentru agricultura prevazute in acest an, adica 110 milioane de euro. Dupa ce Ciolos, fost subsecretar de stat la Agricultura, a amenintat ca daca se va activa clauza ii va demite pe toti secretarii de stat din minister, au aparut si criticile, de la cele ale fostului ministru social-democrat de resort, Ilie Sarbu, care l-a acuzat pe Ciolos ca poarta o parte din vina pentru blocajele de la Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura si pana la unele venite chiar din PNL, conform carora nici n-ar fi trebuit schimbat ministrul tocmai acum, cand Romania e in criza de timp fata de termenul fixat de UE. Nici unul dintre titularii de la Agricultura de pana acum din cabinetul Tariceanu nu s-a remarcat insa prin eficienta, de la ex-liberalul Flutur pana la un om asa de strain de domeniu ca Dan Motreanu, iar probabil cel mai instructiv pentru prestatia lui Remes raman declaratiile lui Sorin Minea, presedintele patronatului Romalimenta, care chiar in ziua demisiei se plangea ca de sase luni a incercat sa-l convinga pe ministru sa faca o solicitare la UE ca sa poata cumpara carne de porc din tarile care n-au avut focare de pesta porcina, pentru ca astfel companiile romanesti sa poata exporta produse din carne pe piata UE.

  • Vreau sa vad carnatii

    In septembrie 2006, 8.000 de oameni ieseau in strada la Budapesta sa protesteze, dupa ce postul national de radio difuzase inregistrarea audio a unor convorbiri intre fruntasii socialisti, unde premierul Ferenc Gyurcsany recunostea in termeni neacademici ca el si partidul lui au mintit poporul vreme de doi ani in privinta problemelor din economie, ca sa poata castiga alegerile. Gyurcsany a recunoscut autenticitatea inregistrarilor, soarta guvernului a fost decisa in parlament, care l-a reconfirmat in functie, dar partidul sau a fost infrant la alegerile municipale din octombrie. Amintirea crizei starnite anul trecut in tara vecina de respectivele inregistrari audio arunca o lumina mai cuprinzatoare asupra scandalului legat de difuzarea pe postul public de televiziune de la Bucuresti si apoi pe internet a faimoaselor inregistrari video cu Remes si Muresan. Aspectul juridic al chestiunii, adica oportunitatea difuzarii in mass-media a unei probe in plina ancheta si felul cum publicarea filmuletului va influenta concret ancheta in cazul ex-ministrului Remes, ca si chestiunile de deontologie jurnalistica, sunt suspendate brusc atunci cand masinaria opiniei publice e starnita cu toate motoarele impotriva unor politicieni – si cu atat mai mult cu cat, in cazul nostru, e vorba de niste gramezi de caltabosi si palinca intr-o tara unde banii de subzistenta si de mancare sunt o problema pentru multa lume. "Vreau sa vad carnatii", scria un forumist care acuza TVR de cenzura fiindca n-a difuzat imediat si partea cu caratul caltabosilor la casa lui Remes.
    Ne putem imagina logic o urmare in care insusi presedintele Basescu (care la randul sau a formulat o solicitare cel putin ciudata atunci cand a cerut TVR sa spuna de unde a capatat "CD-ul sau caseta") sa fie acuzat de cenzura pentru faptul ca nu pune imediat la dispozitia poporului "aspectele si mai tentante din dosarul lui Remes", cele la care se referea saptamana trecuta. Din acest punct de vedere, asupra fiecarui ministru din cabinetul Tariceanu raman suspiciuni, chiar daca nu se va fi adeverit zvonul de la sfarsitul saptamanii trecute, ca urmatorii pe lista pentru DNA ar fi ministrul sanatatii, Eugen Nicolaescu, si Mihai Voicu, ministrul pentru relatia cu Parlamentul. Ceea ce n-au facut nici biletelele roz dezvaluite mai an de de Elena Udrea si nici motiunea de cenzura a PSD realizeaza acum peste noapte niste pachete cu caltabosi si cateva lazi cu palinca, intrezarite vag intr-o filmare alb-negru: compromiterea unui intreg guvern, fara ca macar o ancheta care il vizeaza pe unul dintre ministrii lui sa fi fost incheiata.

  • Cine are urechi de auzit

    "Haosul creat de plecarea noastra i-ar ncuraja nu numai pe extremistii din Irak, ci si Iranul", a spus Bush, adaugand ca sunt excluse negocieri cu Iranul pana ce acesta nu renunta la programul sau nuclear. Comentatorii au vazut in aceste remarci o confirmare a faptului ca administratia Bush a redefinit treptat razboiul din Irak drept o lupta strategica intre SUA si Iran, pornind de la declaratiile mai vechi ale presedintelui ca o buna parte dintre insurgentii irakieni (siiti) sunt inarmati, antrenati si sustinuti de extremistii siiti din Iran. Pe de o parte, aceasta ar insemna ca administratia Bush arunca in responsabilitatea Iranului insuccesul in stabilizarea Irakului; pe de alta parte ar fi vorba de o noua incercare de legitimare a unei eventuale actiuni militare impotriva Iranului, in conditiile in care acuzatiile ca Teheranul vrea sa dezvolte arma nucleara si deci trebuie impiedicat cu orice pret s-o obtina au fost intampinate cu mai multa prudenta decat cele de pe vremuri la adresa regimului unui Saddam Hussein suspectat ca dezvolta arme chimice si finanteaza teroristi.

  • Candidatul nostru

    Pana la o posibila functie de premier, candidatura pe lista celui mai puternic partid din Rusia ii asigura lui Putin un loc in Duma de Stat, iar conform unuia dintre scenariile gandite de analisti, presedintele ar putea demisiona imediat dupa alegeri ca sa preia conducerea Dumei. Aceasta ar insemna ca la prezidentialele din 2008 poate candida pentru un nou mandat de sef al statului, intrucat aceasta nu ar insemna realegerea pentru a doua oara ca presedinte, lucru oprit de Constitutie.

  • Nimic nou la Kiev

    Surpriza insa nu a avut loc: Partidul Regiunilor a obtinut cele mai multe voturi (peste 34%), insuficient insa pentru formarea unei majoritati parlamentare, dupa cum tot un numar insuficient de voturi pentru o majoritate au intrunit si fostii aliati din "revolutia portocalie", Iulia Timosenko si presedintele Viktor Iuscenko, cu al sau partid Ucraina Noastra (ceva mai putin de 45%). Astfel incat vechiul joc al negocierilor si al compromisurilor, care a grevat din plin ultimul an al puterii de la Kiev, a reinceput. Initial, presedintele Iuscenko a cerut negocieri pentru formarea unei coalitii mai largi, parand deci sa-i invite si pe opozanii sai din Partidul Regiunilor, pentru ca ulterior sa precizeze ca vrea doar o coalitie intre fortele pro-occidentale, in primul rand cu Blocul Timosenko. Discutiile s-au anuntat insa complicate, intrucat Iuscenko ar vrea sa evite un guvern care s-o aiba ca premier pe Iulia Timosenko, viitorul lui contracandidat la prezidentialele din 2010, stiut fiind ca prima conditie a doamnei cu codite este sa conduca viitorul guvern. Comentatorii au luat in calcul pentru un posibil deznodamant si rezultatul discutiilor dintre compania rusa Gazprom si autoritatile ucrainene privind plata unei datorii de 910 milioane de euro pentru gazele furnizate de Gazprom, care a amenintat Kievul saptamana trecuta ca sisteaza livrarile daca nu-si incaseaza banii.