BusinessMagazin

Tag: investitii

  • Cât valorează Brexitul în România? Unde şi cât investesc britanicii în ţara noastră

    Un eventual Brexit al oamenilor de afaceri britanici din România ar însemna evaporarea a aproximativ 2,6 miliarde de euro din economie, arată un studiu efectuat de analiştii de la KeysFin, pe baza datelor companiilor cu acţionar majoritar din Regat.

    De la construcţii şi imobiliare la industria berii, domeniul farmaceutic, IT, tutun sau comerţ, britanicii sunt prezenţi în aproape toate segmentele economiei româneşti, astfel că efectele unei ieşiri din piaţă a firmelor cu capital majoritar din UK ar fi semnificative, în ciuda asigurărilor optimiste date de autorităţi.

    Britanicii fac cele mai mari afaceri în România în sectorul farmaceutic, de peste 2 miliarde lei, urmate de piaţa berii, cu 1,41 miliarde lei şi fabricarea articolelor din fire metalice (lanţuri şi arcuri metalice) – 963 milioane lei.

    Potrivit datelor KeysFin, afacerile celor 1098 de firme cu acţionariat majoritar britanic din România au crescut în ultimii ani în mod susţinut, de la 10,7 miliarde de lei în 2010, la 10,9 miliarde în 2011, 11,3 miliarde în 2013 şi au depăşit 11,89 miliarde lei în 2014. Singurul an în care trendul a fost descendent a fost punctul de maxim al crizei, din 2011, când business-ul cu pedigree englez a atins 10,39 miliarde lei.

    Cei mai importanţi investitori britanici în economia românească sunt, potrivit datelor statistice de la Registrul Comerţului şi Ministerul de Finanţe, cei de la SABMiller, care controlează Ursus Breweries SA, care au realizat în 2014, în industria berii, o cifră de afaceri de 1,41 miliarde de lei. Urmaţi de Sews Romania SRL, cu 963,6 milioane de lei, Europharm Holding SA, cu 870, 9 milioane lei, Bricostore Romania SA cu 572,4 milioane lei şi Glaxosmithkline SRL, cu 514,7 milioane lei.

    “La prima vedere, judecând teoretic, închiderea acestor firme ar evapora din piaţă 2,6 miliarde de euro, însă trebuie luate în calcul efectele pe orizontală, pe lanţurile de furnizori, clienţi etc. Practica economică arată că retragerea unei firme importante în piaţă duce, dincolo de la evaporarea ofertei, la blocaje financiare, pierderi de locuri de muncă, venituri în scădere din taxe şi impozite etc., astfel că eventualele consecinţe trebuie multiplicate cu un ordin de mărime superior”, spun analişti de la Keysfin.

    “Britanicii se află printre investitorii străini cei mai bine ancoraţi în realităţile din România. Sunt implicaţi în mod direct în business-uri cu potenţial, iar perspectivele investiţionale, până să vină Brexitul, erau dintre cele mai pozitive. Nu credem că, în viitor, trendul se va schimba. În cel mai rău caz, o parte din firme vor trece pe offshore-uri, pentru a evita o posibilă taxare suplimentară celei practicată în prezent”, potrivit Keysfin. 

  • Enel Distribuţie Muntenia, investiţii de peste 2 milioane de lei, finalizate în judeţul Giurgiu

    Enel Distribuţie Muntenia a finalizat lucrări de modernizare a reţelei în judeţul Giurgiu in valoare de peste 2 milioane de lei, potrivit unui comunicat de presă dat publicităţii.

    Au fost vizate atât reţeaua de joasă tensiune, cât şi cea de medie tensiune. Costul lucrărilor finalizate se ridică la peste 2.000.000 lei, şi fac parte dintr-un program de modernizare a reţelei din judetul Giurgiu. İn procesul de modernizare au fost inlocuiţi până acum peste 19.000 metri liniari de cablu şi au fost montate peste 400 grupuri de masură şi protecţie.

    İn localitatea Copaciu reţeaua de joasă şi medie tensiune, precum şi branşamentele au fost modernizate integral iar aparatele de masură au fost montate la exterior, se arată în comunicat. İn localitatea Uzunu au fost finalizate lucrările la posturile de transformare pentru reţeaua de medie tensiune, împreună cu cele de modernizare a reţelei de joasă tensiune. Planurile pentru Uzunu şi Angheleşti prevăd mutarea aparatelor de măsură la exterior şi instalarea contoarelor de tip inteligent.

    Prin sistemul de contorizare inteligentă se vor putea realiza citiri de la distanţă a consumului de energie electrică, dar şi operaţiuni comerciale precum schimbări tarifare, conectări şi deconectări.

  • Povestea apei de izvor din Codrii Vlasiei

    „Fabrică de apă“ este o exprimare care pare a avea o nuanţă nefirească. În fond, apa nu se fabrică – la fel ca iaurtul, salamul sau detergentul –, ci doar se îmbuteliază – e primul gând care îţi vine în minte dacă nu eşti obişnuit cu exprimarea. E drept, apele de masă, minerale sau de izvor, sunt filtrate, în drumul lor de la izvor spre sticla în care sunt îmbuteliate, iar în unele fabrici se fac analize ale calităţii apei.

    Laboratorul fabricii Calipso, de pildă, are mai multe încăperi, iar în zona de măsurători microbiologice accesul vizitatorilor este interzis, pentru a nu contamina nici aerul; prin pereţii de sticlă se văd aparatele la care se fac măsurători, iar Daciana Siderache, directorul general al Calipso, de profesie farmacist, spune că laboratorul nu este o condiţie impusă companiilor de profil. Adaugă însă că ea a considerat că este foarte important să aibă acest laborator, pentru a urmări permanent parametrii apei. „Nu orice companie îşi permite să aibă un asemnea laborator, costul aparatelor este mare“; un singur aparat poate costa mai bine de 10.000 de euro, iar investiţia totală a fost de 100.000 de euro.

    Laboratorul s-a dovedit extrem de util îndeosebi cu prilejul recentului scandal al apelor contaminate din magazine; Calipso a deschis uşile oricărui vizitator pentru a dovedi care erau măsurătorile documentate în ce priveşte calităţile apei. În portofoliul firmei se află apă plată, carbonatată (îmbogăţită cu dioxid de carbon), la ambalaje de 2 litri, 5 litri, 6 litri şi 10 litri, dar şi băuturi răcoritoare pe care le produce sub mărci proprii ale retailerilor.

    Întinsă pe o suprafaţă cât mai multe terenuri de fotbal, la marginea Bucureştiului, fabrica de apă Calipso este o clădire de câteva zeci de mii de metri pătraţi, cu nouă foraje în zona ce adăpostea altădată Codrii Vlăsiei. Cu o investiţie de 2 milioane de euro producătorul de apă de izvor şi-a crescut anul acesta capacitatea de producţie, iar previziunile pentru 2016 se referă la o cifră de afaceri mai mare cu 30% faţă de rezultatele anului trecut, când vânzările companiei au ajuns la 45,2 milioane de lei, cu un profit de 7 milioane de lei. Piaţa apelor îmbuteliate, care reuneşte apele minerale, de izvor şi de masă, are o valoare anuală estimată la circa 1,3 miliarde de lei; faţă de alte segmente, produsele româneşti domină ferm piaţa, România fiind o ţară bogată în resurse de apă. Importurile deţin cote infime, iar peste 60% din vânzările de pe segmentul apelor minerale sunt realizate de cele mai vândute cinci mărci – Borsec, Dorna, Izvorul Minunilor, Perla Harghitei şi Bucovina. În nişa apelor de izvor, Calipso are cele mai mari rulaje: anul trecut a vândut 150 de milioane de litri de apă; pe poarta fabricii ies zilnic zeci de tiruri, 25-30 în vreme de iarnă, iar numărul lor se dublează pe perioada verii.

    Daciana Siderache a preluat conducerea afacerii de câţiva ani de la tatăl său, fondatorul afacerii, iar fratele său, absolvent de Finanţe-Bănci, este directorul fabricii. „Foarte rar nu suntem de acord şi în general ne‑am împărţit bine ariile şi nu ne călcăm pe picioare, ca să zic aşa. Am fost crescuţi în acelaşi spirit…“, povesteşte tânăra antreprenoare. Era „foarte mică“, îşi aminteşte Daciana Siderache, în 1991, când părinţii săi au hotărât să-şi încerce norocul în afaceri. „Tata, care a avut o viziune de afaceri, a avut idei pe care nu le-am înţeles la acel moment. A spus: «Eu nu mai vreau să lucrez în domeniul de stat»“. Înainte de a miza pe cartea antreprenoriatului, fondatorul Calipso coordonase şantiere de construcţii, fiind responsabil de activitatea a sute de oameni; „era plecat mai tot timpul de acasă, dar avea un salariu de circa zece ori mai mare decât cel mediu de la acea vreme“.

    Primii paşi în antreprenoriat au fost în domeniul comerţului, cei doi soţi antreprenori aducând produse din Turcia; la scurt timp au cumpărat un spaţiu comercial la Constanţa, aprovizionat  cu alimente de la producătorii din ţară, cum ar fi Agricola Bacău; „tata s-a ocupat vreo trei ani de activitatea de comerţ alimentar, care a mers bine“. A început apoi comerţul cu produse nealimentare, luând produse de la fabrici precum Siretul Paşcani, treninguri de la Piatra Neamţ. „Mama a lucrat şi ea în comerţ la ICRTI (întreprinderea de comerţ cu ridicata), instituţie care distribuia toate tipurile de produse către centrele comerciale mari din Capitală, ca Bucur Obor“. În 1997, fondatorul afacerii a intuit că domeniul comerţului nu va mai aduce profiturile de până atunci şi s-a hotărât să demareze o activitate de producţie. S-a hotărât să cumpere o maşină care produc PET-uri, prin injecţie cu aer cald; la acea vreme un singur utilaj de acest fel era 10.000 de dolari. „Nu toată lumea şi le permitea.“ Căutând materii prime, a constatat însă că preformele (formele de plastic, asemănătoare unei eprubete, care se încălzesc şi sunt umflate cu aer pentru a forma PET-urile) sunt importate şi şi-a dat seama că această nişă este cea pe care trebuie să se dezvolte. „La momentul acela fabricile de apă nu erau extrem de bine utilate şi ne-am gândit să intrăm pe acest segment şi să furnizăm ambalaje şi pentru producătorii de ulei. Am mai luat un utilaj de injecţie şi am făcut şi capacele pentru sticle“, continuă Daciana Siderache povestea. Fabrica de producţie a PET-urilor şi a preformelor a fost ridicată pe un teren deţinut de bunicii antreprenoarei, în Voluntari, şi, spune ea, toate finanţările au fost făcute din credite şi bani proprii. Prin 2005, spaţiul din Voluntari, de 1.000 mp, a devenit insuficient, pentru că activitatea de producţie crescuse, apăruseră noi şi noi hale. „Până în 2004-2005 am făcut ambalaje pentru fabricile de ulei, am şi distribuit ulei alimentar în Bucureşti, am făcut şi listări în reţele de magazine – o experienţă plină de provocări“, spune reprezentanta Calipso. La acel moment, firma avea afaceri anuale de circa 11 milioane de lei şi un număr similar de angajaţi; de-a lungul anilor, chiar dacă cifra de afaceri a crescut de mai bine de patru ori, numărul angajaţilor s-a menţinut constant, pentru că utilajele cumpărate au preluat o serie de operaţiuni. „Am cumpărat maşini automate care implică foarte puţină intervenţie umană.“

  • Promisiunile biotehnologiei

    Biotehnologia, cu aplicaţiile sale în cele mai variate domenii, s-ar putea dovedi un atu pentru România, aşa cum IT-ul s-a transformat într-un veritabil motor de creştere economică. Investiţiile în cercetare, acces la finanţări publice şi europene, legislaţie coerentă şi un cadru economic previzibil sunt însă condiţiile fără de care domeniul nu poate prinde aripi.

    Detergenţi pentru haine care curăţă la temperaturi mici. Cantităţi reduse de înălbitor pentru producţia hârtiei. Acestea sunt doar două dintre zonele în care biotehnologia şi-a croit drum, iar în domeniul medical aplicaţiile sale sunt mult mai ample. De la insulina esenţială pentru un pacient cu diabet până la tratamentele bioterapeutice pentru bolnavii de cancer sau vaccinuri, biotehnologia este prezentă în tot mai multe aspecte ale vieţii de zi cu zi. În 2014, la nivel european, veniturile celor peste 2.200 de companii din domeniul biotehnologiei s-au plasat la 3,2 miliarde de euro şi avea peste 61.000 de angajaţi. Îndeosebi industria farmaceutică marşează pe descoperirile domeniului pentru a dezvolta tratamente inovative.

    Ce poate face România pentru a se transforma într-un hub european – şi de ce nu mondial? – în acest domeniu? Industria biotehnologică din domeniul medical se loveşte, în unele state, de diverse impedimente, cel mai pregnant fiind lipsa investiţiilor în cercetare şi dezvoltare, motorul creşterii acestui segment. Este şi cazul pieţei locale, ce s-a dovedit a fi dificilă pentru companiile farmaceutice, conform reprezentanţilor domeniului. ăAutorităţile au implementat diverse propuneri de legi care, de-a lungul timpului, au devenit adevărate poveri pentru industria farma“, spune Gábor Sztaniszláv, director general al Amgen România, unul dintre liderii industriei biofarma la nivel global. În fiecare an, compania investeşte un sfert din cifra de afaceri pentru dezvoltarea de medicamente inovatoare. Una dintre companiile deschizătoare de drumuri în ceea ce priveşte dezvoltarea de produse inovatoare în tehnologia ADN-ului recombinat şi în biologia moleculară, AMGen (Applied Molecular Genetics – Genetică Moleculară Aplicată), companie americană de biotehnologie, a fost fondată în 1980, denumirea actuală (ăAmgen“) preluând-o după trei ani de activitate. Afacerile sale s-au extins în întreaga lume, iar astăzi, după 36 de ani de activitate, compania este prezentă în peste 75 de ţări la nivel mondial şi rulează afaceri de 21,7 miliarde de dolari la nivel global, cifră înregistrată în 2015.

    La nivel global, Amgen a investit în 2015 în jur de 4 miliarde de dolari în cercetarea şi dezvoltarea de medicamente noi, din care 600 milioane de dolari au fost destinate susţinerii unor programe inovative sau construirii unor facilităţi de producţie de ultimă generaţie. ăO parte din sumele investite ar putea fi direcţionate şi către România, dacă am reuşi să dezvoltăm o strategie pe termen mediu şi lung pe plan local“, spune Sztaniszláv.

    Cu mai bine de un deceniu în urmă, Amgen a lansat pe piaţă două dintre primele substanţe terapeutice de origine umană derivate biologic – Epoetină alfa şi Filgrastim – produse care au dus la o îmbunătăţire a stării pentru sute de mii de pacienţi care sufereau de afecţiuni din sfera bolilor renale cronice şi a cancerului. În prezent, compania se concentrează pe şase domenii terapeutice: oncologie/hematologie, boli cardiovasculare, inflamaţie, sănătatea oaselor, nefrologie şi neurologie şi are în dezvoltare 40 de terapii biologice şi şase produse biosimilare. Dintre acestea, două molecule pentru tratarea cancerului se află în ultimă fază clinică – una pentru tratamentul melanomului malign şi una pentru tratamentul mielonomului multiplu.

    Medicamentele Amgen sunt destinate tratării bolilor pentru care numărul de opţiuni terapeutice eficiente este limitat sau oferă o alternativă viabilă la celelalte produse disponibile. Înţelegerea mecanismelor biologice fundamentale ale omului reprezintă un element esenţial în dezvoltarea gamei sale de medicamente. Abordarea Amgen, ce a devenit şi sloganul companiei – ăBiologia pe primul plan“– presupune ca în primă fază cercetătorii să exploreze căile moleculare complexe ale bolii, iar apoi să stabilească ce tip de medicament sau ce modalitate de tratament poate să asigure cel mai ridicat nivel de eficienţă şi siguranţă.

  • Medicover deschide a doua clinică la Cluj-Napoca, în urma unei investiţii de 300.000 de euro

    Medicover deschide a doua clinică multidisciplinară la Cluj-Napoca, în urma unei investiţii de 300.000 de euro. Aceasta este situată în Liberty Technology Park Cluj, pe Strada Gării, şi oferă acces la zece specialităţi medicale, un departament dedicat de medicina muncii, o sală pentru kinetoterapie şi fizioterapie, precum şi programe pentru sănătatea angajaţilor.

    Noua clinică pune la dispoziţia clujenilor zece specialităţi medicale la cele mai înalte standarde suedeze, printre care medicina muncii, cardiologie, ORL, obstetrică – ginecologie, dermatologie, medicină fizică şi de recuperare, precum şi o sală specială pentru kinetoterapie şi fizioterapie.

    „Cluj-Napoca este unul dintre motoarele economiei româneşti şi un centru de business de referinţă pentru noi. Deschiderea aici a celei de-a optsprezecea clinici Medicover din România reprezintă un pas natural, întrucât răspunde nevoilor în creştere ale clujenilor şi companiilor locale pentru servicii medicale”, a declarat Adrian Peake, directorul general al Medicover România.

    Clinica din Liberty Technology Park este cea de-a doua unitate Medicover din Cluj-Napoca. Prima clinică este operaţională încă din 2006, fiind situată în apropierea Grădinii Botanice, pe Strada Republicii.

    În prezent, în cele două clinici Medicover din Cluj-Napoca sunt angajaţi 40 de medici.

  • Opinie Sorin Pâslaru, redactor-şef al ZF: În timp ce turcii fac poduri suspendate de 3 km, noi producem strategii de competivitate

    Guvernul şi Banca Naţională urmează să prezinte astăzi un plan economic pentru următorii ani, în condiţiile în care nimic din ce s-a întâmplat  – bun sau rău – în România în ultimele decenii nu a fost planificat anterior în cadrul unui proiect de ţară.        

    Nici cei 2-3 milioane de români din Italia şi Spania care trimit şi azi mai mulţi bani în ţară anual decât investiţiile străine directe, nici salvarea econo­miei din anii ’90 datorată lohnului în textile, nici investiţiile în auto din vestul ţării. Şi nici efervescenţa actuală a sectorului de IT&C, care dintr-o dată are valoare adăugată mai mare decât agricultura şi construcţiile.
    Nimeni nu a scris nici în 1992, nici în 1996, nici în 2000 şi nici în 2004, când s-au schimbat guverne şi s-au făcut programe şi strategii, că acestea sunt posibile traiectorii pentru economia românească.

    Singură ţintă care a întrunit la un moment dat consensul şi a fost un document de parcurs a fost strategia de aderare la UE şi NATO din 2000. Dar pasul următor, cum utilizăm aceste alianţe externe şi pentru ce, ce obiective vrem din punct de vedere economic, nu a mai fost făcut. Aderarea la zona euro a rămas o Fata Morgana, iar în noile condiţii de la vest nici nu se mai pune problema. România este o ţară care înaintează bâjbâind, nesigură ca în toată istoria sa, să nu supere la stânga sau la dreapta şi se adaptează 10-20 de ani mai târziu la orice trend global.

    Reformele poloneze din anii ’80, mişcarea Solidarităţii, Perestroika şi Glasnostul de la est care s-au sfârşit până la urmă în destrămarea URSS, au fost abia cu un deceniu mai târziu şi în mod brutal preluate.

    Privatizările şi restructurarea şoc a întreprinderilor din Polonia, Ungaria şi Cehia din anii ’90 au fost amânate cât  mai mult aici, pentru ca tensiunile acumulate să răbufnească în 1997 şi 1998.

    Iar acum, când Ungaria şi Polonia dau tonul la un cântec nou – „nu mai putem creşte doar pe resurse externe şi trebuie să ne ocupăm cu adevărat de creşterea nive­lului de trai al oamenilor” –  iarăşi suntem în contra timp cu cel puţin 10 ani şi ne uităm la ei ca la soldaţi care au ieşit din front.

    Când colo, atitudinea lor individualistă este împărţită mai la vest, iar ieşirea Marii Britanii din UE  este un mare semnal pentru noua politică prin care ţările se uită întâi la cum să-şi protejeze propriile resurse şi propriii cetăţeni şi abia apoi să se conformeze nu ştiu căror cerinţe de la Bruxelles.

    În context, agresivitatea cu care Bruxelles-ul şi-a trimis oamenii să ceară intempestiv României şi companiilor sale de gaz să faciliteze exportul nu e de bun augur. Orice legi, directive şi regulamente s-ar invoca, parcă nu poţi să te duci cu bocancii în birouri, să confişti documente şi să faci interogatorii pe un subiect atât de sensibil – energia, gazul metan – pentru care se fac războaie şi planuri geostrategice pe decenii.

    Parcă era în discuţie Uniunea Energetică din cadrul UE, erau planuri mai largi, noua conductă BRUA, care ar urma să ducă gazul din Marea Neagră direct în Austria, este acum pe mesele proiectanţilor, deci oricum era dat. Dar iată că şi ce există trebuie pus la dispoziţie neîntârziat: vă lăsăm oamenii să circule liber la muncă oriunde la noi, puneţi gazul la bătaie.

    În lipsa unui pod nou, a unei autostrăzi finalizate sau a unei noi fabrici de automobile care să creeze 10.000 de locuri de muncă la Craiova, la Galaţi sau la Iaşi, mai facem un plan de 50 de pagini sau 100 în care vorbim despre nevoia de competitivitate.

    În acest timp, mai la sud, turcii au terminat un nou  pod, Ozman Gazi, de 3 km, peste Marea Marmara, al doilea ca lungime din Europa şi al patrulea la nivel mondial. Şi noroc că ArcelorMittal, fostul combinat Sidex, a avut şi el partea sa de 34.000 de tone de laminate furnizate pentru construcţia sa.

    De la podul de la Giurgeni – Vadu Oii, de 1,5 km, făcut în 1970, Sidexul nu a mai furnizat laminate pentru vreun mare pod din România. Galaţiul se uită lacom la orice proiect mare de infrastructură local, dar nu are cui vinde. Combinatul de Călăraşi, care trebuia să producă cale ferată pe care să circule cu 160 km pe oră, a fost terminat sub diversele acorduri cu Banca Mondială şi FMI, iar astăzi calea ferată este în derivă.  

    Sau, dacă acceptăm că nu producem local şi că asta este şansa noastră, să ne exportăm forţa de muncă brută, măcar să le facem viaţa mai uşoară şi să mai facem un aeroport sau nou terminal. Mergeţi dimineaţa la 7-8 la Otopeni să vedeţi cozile de sute de persoane  de la check-in sau poliţia de frontieră, mai rău ca în trenurile de navetişti de dinainte de ’89.

    Într-o ţară ca România, care plânge după investiţii, să ai producţie de ciment şi de oţel în scădere (3,2 milioane tone de oţel brut produse în 2014, faţă de 6,3 milioane de tone în 2006 şi 7,6 milioane tone de ciment produse în 2014 faţă de 8,2 mil. tone produse în 2012 şi 10,6 mil. tone în 2008) nu înseamnă macrostabilitate, ci macroderivă.  Pariem că graficele cu producţia de oţel şi ciment nu sunt în strategia prezentată astăzi.

    Aşa se măsoară măreţia unei ţări – cu poduri, cu fabrici, cu gări civilizate, cu linii de cale ferată de mare viteză –  nu cu hârtii, cu planuri şi strategii de competitivitate, cu macrostabilitate şi ţinte de inflaţie atinse.

    Şi, dacă vreţi, până la urmă o ţară unde gloria este la Banca Naţională pentru macro-stabilitate şi nu la Ministerul Industriei pentru o fabrică de

  • Cât investesc companiile în lobby la Bruxelles şi ce sectoare româneşti sunt cel mai bine reprezentate în capitala Europei?

    Bugetul anual pentru public affairs/ comunicare  (excluzând costurile cu personalul) al celor 3.000 de federaţii ce reprezintă industriile din cadrul UE la Bruxelles a ajuns la 191 de milioane de euro în 2016, în creştere cu 21% faţă de 2009, când această valoare se plasa la 158 de milioane de euro, potrivit unui studiu  al Institutului EurActiv din Bruxelles. În acelaşi timp, corporaţiile cheltuiesc pe comunicare la Bruxelles circa 73 de milioane de euro, în creştere cu 3% faţă de anul 2009, potrivit aceleiaşi surse.

    Dan Luca, directorul institutului EurActiv spune că în aceste bugete intră activităţi de monitorizare şi reprezentare a iniţiativelor  legislative, comunicare şi lobby. Din studiul derulat de EurActiv reiese că peste jumătate dintre cele 400 de corporaţii analizate cheltuiesc peste 100.000 de euro pentru activităţi de comunicare/public affairs la Bruxelles, excluzând costurile cu personalul: peste 33% dintre companiile chestionate au declarat că investesc în această direcţie mai mult de 250.000 de euro, între 101.000 şi 250.000 de euro (17%), între 51.000 şi 100.000 de euro (10%), 26.000-50.000 de euro (17%), mai puţin de 25.000 de euro (23%).

    În acelaşi timp, peste jumătate dintre federaţii au un buget alocat activităţilor de comunicare de circa 25.000 de euro: 10-25.000 de euro  – 27%, mai puţin de 10.000 de euro – 18%, 25.000 – 50.000 de euro – 17%, 50.000-100.000 de euro – 13%, mai mult de 100.000 de euro – 20%.

    Aproape jumătate dintre corporaţii sunt reprezentate în birourile de la Bruxelles de doi – cinci angajaţi cu normă întreagă (43%), 23% au peste 10 astfel de angajaţi, 13% au între 6 şi 10 angajaţi full time la Bruxelles, iar  13% dintre cele 400 de companii analizate au câte un angajat full time, în timp ce 9% nu sunt reprezentate la Bruxelles prin astfel de angajaţi.

    Aproape jumătate dintre federaţiile de la Bruxelles au mai mult de 10 oameni în birourile lor de la Bruxelles (43%), între 6 şi 10  (22%), între 2 şi 5 angajaţi (25%), un angajat full time (5%), mai puţin de un angajat (5%), niciun angajat (mai puţin de 5%). 

    Astfel, corporaţiile au un buget semnificativ mai mare alocat comunicării la Bruxelles pentru echipe formate din mai puţini oameni decât federaţiile, observă Dan Luca.

    Potrivit directorului institutului EurActiv, cele mai puternice tipuri de lobby de la Bruxelles sunt: lobbyul ţărilor membre, apoi lobbyul industriilor, apoi cel al ONG-urilor (spre exemplu, Green Peace, WWF), al regiunilor şi al universităţilor.

    ”Sunt în jur de 3.000 de federaţii care au un secretariat aici la Bruxelles, multe au în jur de 10 persoane în staff –  acest lucru  nu înseamnă că fac toţi lobby la Bruxelles. Dintre acestea, aproximativ 300 au şi membri români”, descrie Dan Luca situaţia reprezentării româneşti din capitala Uniunii Europene.

    Potrivit lui Dan Luca, sectoarele româneşti bine reprezentate la Bruxelles sunt: energia (prin Centrul Român al Energiei, de pildă);  notarii publici din România; UNCJR – Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene – din 2003; IT-ul românesc (Romanian Office of Science and Technology – activitate a agenţiei române de cercetare – Ministerul Cercetării, mai multe universităţi axate pe cercetare, companii din domeniul tehnologiei precum Siveco şi Teamnet).

    Potrivit informaţiior disponibile oferite de Registrul Transparenţei, o platformă ce are drept misiune transparentizarea lobby-ului dintre Parlamentul European şi organizaţiile care fac lobby, Institutul Naţional pentru Cercetare şi Dezvoltare în Fizică şi Inginerie Nucleară Horia Hulubei este instituţia cel mai implicată în astfel de acţiuni, dacă ne uităm la valoarea costurilor de lobby declarată, de peste 10 milioane de euro, urmată de Academia Navală Mircea cel Bătrân (7,75 – 7,99 milioane de euro), Academia Aeriană Henri Coandă (2 – 2,4 milioane de euro) şi Viticola Corcova (1,5 milioane de euro). Celelalte organizaţii înscrise în registru au declarat valori mai mici de 1 milion de euro şi, în majoritatea cazurilor, 0.

    ”Trebuie să fii pe piaţă, să monitorizezi, abia apoi să ai un rezultat – nu se prea întâmplă în cazul României, unde este nevoie de construirea unei culturi a comunicării. Ţara noastră este un stat membru nou – trebuie să ne batem pentru noi, cel mai puternic lobby din Bruxelles este cel din ţările membre, iar noi nu avem unul coagulat, aceasta e o problemă şi ar trebui să ne gândim să o rezolvăm  pentru a ne apăra interesele şi a fi luaţi în discuţie”, explică Dan Luca, directorul institutului EurActiv din Bruxelles necesitatea reprezentării României la Bruxelles prin structuri de comunicare.

     

  • S-a deschis cel mai mare parc de distracţii din Carpaţi – GALERIE FOTO

    Weekend-ul trecut, 24-26 iunie, a fost redeschis, după mai bine de doi ani de planificări şi investiţii, Arena Platoş Păltiniş la poalele munţilor Cindrel. Este cel mai mare complex de agrement din judeţul Sibiu, un parc de distracţii cu peste 15 atracţii care mai de care mai spectaculoase.

    Sanie de vară
    Este cea mai atractivă activitate de vară de pe platoul Platoş din Păltiniş, având o pârtie special amenajată pentru sezoane care nu dispun de zăpadă, dar care vă invită să veniţi în tricouri şi pantaloni scurţi la săniuş.

    13516645_1039241282830734_8923399724365522347_n

    13521969_1039240119497517_7546328264973016879_n

    CROSS COUNTRY TRAIL
    Lungime aproximativ 2500m
    Traseu de Cross-Country cu o abordare domestică şi fără pericole, accesibil tuturor cu un nivel începător, mediu sau avansat. Este dedicat celor care vor sa facă mişcare la munte în aer liber, admirând coclaurile şi munţii din mişcare, dar şi celor experimintaţi care pot aborda şi porţiuni mai tehnice.

    13508930_1039242876163908_631900589552648255_n

    DOWNHILL TRAILS
    O varietate de trasee de coborâre cu bicicleta, folosind telescaunul pentru acces, senzaţiile tari sunt pentru toată lumea, de la începători până la avansaţi, valurile, contrapantele şi rampele de sărituri ţin adrenalina la înălţime.

    13508897_1039241356164060_8854306768112247821_n

    Cititi mai multe pe www.romani-buni.info

  • S-a deschis cel mai mare parc de distracţii din Carpaţi – GALERIE FOTO

    Weekend-ul trecut, 24-26 iunie, a fost redeschis, după mai bine de doi ani de planificări şi investiţii, Arena Platoş Păltiniş la poalele munţilor Cindrel. Este cel mai mare complex de agrement din judeţul Sibiu, un parc de distracţii cu peste 15 atracţii care mai de care mai spectaculoase.

    Sanie de vară
    Este cea mai atractivă activitate de vară de pe platoul Platoş din Păltiniş, având o pârtie special amenajată pentru sezoane care nu dispun de zăpadă, dar care vă invită să veniţi în tricouri şi pantaloni scurţi la săniuş.

    13516645_1039241282830734_8923399724365522347_n

    13521969_1039240119497517_7546328264973016879_n

    CROSS COUNTRY TRAIL
    Lungime aproximativ 2500m
    Traseu de Cross-Country cu o abordare domestică şi fără pericole, accesibil tuturor cu un nivel începător, mediu sau avansat. Este dedicat celor care vor sa facă mişcare la munte în aer liber, admirând coclaurile şi munţii din mişcare, dar şi celor experimintaţi care pot aborda şi porţiuni mai tehnice.

    13508930_1039242876163908_631900589552648255_n

    DOWNHILL TRAILS
    O varietate de trasee de coborâre cu bicicleta, folosind telescaunul pentru acces, senzaţiile tari sunt pentru toată lumea, de la începători până la avansaţi, valurile, contrapantele şi rampele de sărituri ţin adrenalina la înălţime.

    13508897_1039241356164060_8854306768112247821_n

    Cititi mai multe pe www.romani-buni.info

  • S-a deschis cel mai mare parc de distracţii din Carpaţi – GALERIE FOTO

    Weekend-ul trecut, 24-26 iunie, a fost redeschis, după mai bine de doi ani de planificări şi investiţii, Arena Platoş Păltiniş la poalele munţilor Cindrel. Este cel mai mare complex de agrement din judeţul Sibiu, un parc de distracţii cu peste 15 atracţii care mai de care mai spectaculoase.

    Sanie de vară
    Este cea mai atractivă activitate de vară de pe platoul Platoş din Păltiniş, având o pârtie special amenajată pentru sezoane care nu dispun de zăpadă, dar care vă invită să veniţi în tricouri şi pantaloni scurţi la săniuş.

    13516645_1039241282830734_8923399724365522347_n

    13521969_1039240119497517_7546328264973016879_n

    CROSS COUNTRY TRAIL
    Lungime aproximativ 2500m
    Traseu de Cross-Country cu o abordare domestică şi fără pericole, accesibil tuturor cu un nivel începător, mediu sau avansat. Este dedicat celor care vor sa facă mişcare la munte în aer liber, admirând coclaurile şi munţii din mişcare, dar şi celor experimintaţi care pot aborda şi porţiuni mai tehnice.

    13508930_1039242876163908_631900589552648255_n

    DOWNHILL TRAILS
    O varietate de trasee de coborâre cu bicicleta, folosind telescaunul pentru acces, senzaţiile tari sunt pentru toată lumea, de la începători până la avansaţi, valurile, contrapantele şi rampele de sărituri ţin adrenalina la înălţime.

    13508897_1039241356164060_8854306768112247821_n

    Cititi mai multe pe www.romani-buni.info