Cea mai scurta definitie de afaceri a Romaniei, in cifre: o tara cu 22 de milioane de locuitori, care va intra in Uniunea Europeana in 2007, fiind a doua piata ca marime din centrul si estul Europei, dupa Polonia. Succinta descriere de mai sus e una din mantrele analizelor economice despre Romania si a inlocuit-o pe cea cu tara fosta comunista care a rasturnat regimul printr-o revolutie sangeroasa – o sintagma care se regasea, fara prea multe modificari sau nuante, in mai toate analizele politice pana acum cativa ani.
Privita dintr-un cabinet vest-european de consultanta pentru investitii, asa si arata Romania: o tara mare dupa standarde europene, scapata de cele mai grele dintre tarele tranzitiei, tocmai potrivita pentru investitii.
Cand insa potentialul investitor ajunge in Romania si trece de bariera oraselor, imaginea sumara pe care o avea isi schimba consistenta. Romania, cu cei 22 milioane de potentiali clienti, arata de fapt precum soselele ei: portiuni ca-n palma intrerupte de kilometri intregi cu gropi, pe care inainteaza de-a valma, cu viteze diferite, incurcandu-se unele pe altele, masini de lux si carute deselate, manate de oameni care-si cara fanul pentru vitele din grajd. Vite care le vor da laptele din care vor face branza, pe care apoi o vor vinde la piata, si cu banii capatati vor plati scoala copiilor trimisi la oras.
Pitorescul naucitor al soselelor romanesti expresia unei trasaturi importante a tarii in care traim: cei 22 de milioane de locuitori isi duc viata in doua Romanii paralele, care se suprapun si coexista pasnic intre aceleasi granite. Doua Romanii contrastante, comparabile ca numar de locuitori: una urbana, receptiva, dinamica, proeuropeana si una rurala, saraca si traditionalista.
Romania carutelor e populata de oameni care nu cumpara lapte la tetrapak, oua la cofraj si pulpe de pui la caserola pentru ca laptele il iau de la vaca din grajd, ouale din cuibar si carnea de pui de la gainile din cotet. Pentru companiile de procesare a laptelui ori cele de procesare a carnii de pui – ca sa luam doar doua exemple – aceasta Romanie e reprezentata, pe harta, de o puzderie de pete albe. Inundatiile din iulie au adus la stiri o Romanie care se teme ca va suferi de foame pentru ca viitura i-a luat gainile, vitele, porcii, i-a distrus gradinile de legume si recoltele de cereale – o Romanie a autoconsumului. O Romanie care nu figureaza nici macar pe harta celor care vand, de exemplu, detergent pentru masini automate – pentru ca aceasta Romanie nu are apa curenta care sa le faca posibila functionarea.
Tinta noastra este sa patrundem cu produsele electronice si electrocasnice in sapte milioane de locuinte, spune Ilona Ciausoiu, general manager consumer products la Philips Romania, companie reintrata pe piata romaneasca in 1992 – acum lider de vanzari la electronice si electrocasnice atat ca valoare, cat si ca volum.
Romania, cu cei 21 de milioane de locuitori, reprezinta o piata cu un potential mare pentru vanzarile de computere, afirma, la randul sau, Rudy Kozak, manager pentru Europa, Orientul Mijlociu si Asia al producatorului de echipamente IT Hewlett-Packard. Si daca cei doi se inseala atunci cand isi fac prospectele de piata, bifand ca avantaj al Romaniei populatia din statisticile oficiale? Nu e oare riscant sa-ti faci calcule pentru 22 de milioane de potentiali consumatori? Sa afirmi ca exista un potential semnificativ de crestere pentru consumul de bunuri si servicii dincolo de portile oraselor pare de bun- simt, dar e fals. In urmatorii zece sau chiar 20 de ani, doar o mica parte din romanii care traiesc la tara isi vor cumpara electronice, electrocasnice sau servicii. Nu ii intereseaza. Si chiar daca i-ar interesa, nu ar avea cu ce.
Asadar, fac o eroare cei care cred ca in Romania laptele, televizoarele, carnea, aspiratoarele, sucul sau computerele vor fi intra repede in 8 milioane de case, cat spun statisticile ca avem. Vor intra la un moment dat, fara indoiala, dar ceva mai tarziu decat si-ar dori oamenii de afaceri. Cat despre dezvoltarea serviciilor in zonele rurale, nici nu poate fi inca vorba.
Pentru cei 47,3% dintre romanii care locuiesc la tara economia de piata e un concept pe care il aud des la televizor sau la radio, dar care evolueaza doar tangent la vietile lor. Economia rurala a Romaniei e dominata de o agricultura a carei trasatura predominanta este procentul foarte mare a fermelor de subzistenta, care produc in principal pentru autoconsum, comercializand pe piata doar marginal, se arata intr-un studiu elaborat de Centrul Roman pentru Politici Economice (CRPE).
Cum poate un om de afaceri sa patrunda pe piata rurala cu un produs nou? Singura cale ar fi sa controleze distributia in magazinele universale. Publicitatea ar trebui sa fie si ea o cale, dar aici ne invartim intr-un cerc vicios: pe de o parte, nici un advertiser nu-si face publicitate adaptata la publicul rural, pentru acesta nu e inca o miza, iar pe de alta publicul rural e prea putin receptiv la publicitate.
Consecinta e ca o jumatate de Romanie nu e nici macar luata in calcul de agentiile de publicitate sau de companiile care fac studii de piata, sau e luata in calcul doar accidental. In Romania avem o problema. Vorbim doar cu populatia urbana, spune Razvan Matasel, research manager la agentia de publicitate Leo Burnett. De aceea TVR are dificultati in a vinde spatiu de publicitate.
O explicatie a faptului ca nimeni nu-si bate capul cu cei 47,3% dintre cetateni care traiesc in mediul rural e ca deocamdata merge si asa. Fie ca vorbim de televizoare sau racoritoare, vanzarile continua sa creasca doar pe spatele consumatorului din mediul urban.
Iar populatia urbana nu se va inmulti peste noapte. Mitul ca populatia rurala migreaza catre oras, schimbandu-si, implicit, obiceiurile de consum ramane doar atat: un mit. E drept, sunt multi cei care iau drumul oraselor in cautare de locuri de munca – dar ponderea populatiei rurale nu s-a diminuat semnificativ si nici nu se va diminua prea repede, fie si pentru ca – desi in ansamblu numarul de locuitori ai Romaniei e in scadere – natalitatea din mediul rural e mai mare decat cea din mediul urban.
Pe parcursul deceniului trecut, Romania a pierdut 1,13 milioane de persoane, dintre care 84% din zona urbana si 16% din cea rurala. Rata medie anuala de scadere a populatiei a fost de 0,8% in zona urbana si de numai 0,2% in zona rurala, fapt ce a redus diferenta dintre populatia urbana si cea rurala la numai 1,1 milioane de locuitori, scriu Mihai Dumitru, Dana Diminescu si Valentin Lazea in studiul mentionat anterior.
Dar mai devreme sau mai tarziu, producatorii de bunuri si servicii vor fi umplut orasele si se vor vedea nevoiti sa-si caute clienti si in zonele albe de pe hartile afacerilor lor. Un prim obstacol va fi comunicarea cu nou-descoperitii potentiali clienti. Sa luam ca exemplu telefonia mobila, unul dintre putinele servicii care au patruns semnificativ la tara. Motivul principal pentru care gasesti un telefon mobil uitat prin ungherul cu semnal mai bun al casei de la tara e ca proprietarul vorbeste, din cand in cand, cu rudele de la oras. Dar pentru utilizatorii de telefoane mobile de la tara serviciul de voce e singurul care prezinta interes – pentru cel care munceste de dimineata pana seara la camp sau cu animalele, microfonul, difuzorul, tastele numerice, cea verde si cea rosie sunt singurele lucruri necesare la un telefon mobil. Agricultorul roman nu are nevoie de trafic de date, conexiune la Internet, ecran color, sunete polifonice – nici macar de SMS. Nimeni sau nimic nu ii creeaza astfel de nevoi – reclamele la 3G, la mesajele multimedia ori la SMS nu li se adreseaza lor, ci celor care locuiesc in cealalta jumatate de Romanie.
Este de asteptat insa ca operatorii de telefonie mobila sa fie printre primii care isi vor regandi campaniile de publicitate. Gradul de penetrare a serviciilor de telefonie mobila a ajuns deja la 50%; mai exista un oarecare potential de crestere in mediul urban, fireste, dar mai devreme sau mai tarziu operatorii va trebui sa-si faca curaj pentru a ataca in mod serios si piata rurala.
Cartelele preplatite si telefoanele la mana a doua sunt foarte populare in unele zone ale tarii, fiind o optiune accesibila si avantajoasa. Cea mai mare crestere a numarului de utilizatori Connex in urmatorii ani va veni din zona rurala si a oraselor mai mici, spune Ted Lattimore, presedintele si directorul general al operatorului.
Dar ce limba va trebui sa vorbeasca un om de afaceri pentru a convinge un agricultor sa isi ia mobil, iar daca il convinge, de ce ar cumpara servicii de la acesta si nu de la altul? Directori de creatie din agentiile de publicitate sunt cei care vor gasi raspunsurile. Dar daca ne gandim ce putine studii despre comportamentul consumatorilor rurali exista, lucru subliniat si de Razvan Matasel de la Leo Burnett, ne dam seama ca va fi greu. Va fi greu si pentru ca oricate spoturi si promotii va gandi o agentie de publicitate, pentru comunicarea cu potentialii consumatori de la tara nu exista suport, acolo nu se consuma media, spune Matasel.
Ce scenarii de lucru mai pot fi luate in calcul? Prezenta la targuri si iarmaroace? Afise lipite la caminul cultural sau la birtul din sat?
Companiile care vand produse albe (frigidere, masini de spalat, in general electrocasnice) vor fi, dupa toate probabilitatile, printre primele care se vor gandi sa atace cu toate fortele piata rurala. Dar din cauza problemelor legate de distributie si de infrastructura necesara acesteia – numai 7,7% din drumurile judetene si comunale sunt modernizate si 25% din cele comunale nu pot fi folosite pe timp nefavorabil – este foarte probabil ca primul venit sa blocheze piata pe segmentul respectiv, cum s-a intamplat cu bauturile alcoolice si cele racoritoare. Daca esti primul si nu faci greseli, nu mai pierzi cota de piata, spune reprezentantul Leo Burnett. Factorii decisivi, pe langa distributie, sunt pretul si promotiile. Din pacate, in calea vanzarilor de bunuri la sate sta un obstacol aparent insurmontabil: lipsa creditului de consum.
Din cele zece cooperative de credit care au cerut autorizarea Bancii Nationale, numai o singura retea cooperatista (Creditcoop, care are circa 500 de filiale), a fost autorizata. Restul nu au indeplinit fie cerintele de capital, fie cele de acoperire geografica, fie nici una, nici cealalta. Utilitatile sunt o alta problema a celeilalte Romanii. Daca circa 98% dintre locuinte sunt conectate la reteaua de electricitate, in privinta celorlalte utilitati statisticile sunt descurajante.
Doar 17% din satele si comunele romanesti sunt conectate la reteaua de apa si doar 3,2% la cea de canalizare. Numai 16% din gospodariile din mediul rural au bai si doar 32% toalete. La fel, doar 697 de sate (circa 5%) sunt conectate la reteaua de distributie a gazelor naturale. Mai mult de 90% dintre gospodariile rurale folosesc sobe cu lemne pentru incalzire si 43% sunt obligate sa foloseasca masini de gatit pe baza de lemn sau motorina.
Asadar, o Romanie complet inutila pentru multe afaceri, dar care poate fi valorificata de altele. Pentru ca agricultura e aici principala activitate economica, toate produsele si serviciile asociate acesteia – de la cele financiare pana la distributie locala, de la comunicatii la transport si infrastructura – sunt vandabile in mediul rural.
Merita luata in calcul si perspectiva de consolidare a exploatatiilor agricole, care se va produce in mod natural cand agricultura va deveni o afacere profitabila. Insa atat timp cat pamantul ramane pentru multi sursa de hrana si nu de venituri suplimentare, taranii nu vor vinde si nici nu vor fi interesati sa produca eficient. Intre un milion si 1,5 milioane de hectare de pamant raman necultivate in fiecare an din diverse motive.
In privinta capitalului uman pe care se sprijina Romania rurala, statisticile arata ca doar 1% din populatia rurala a absolvit un nivel superior de invatamant, fata de 9% in mediul urban. Iar teoria spune ca diversificarea economiei rurale depinde de nivelul de educatie, de aptitudini si calificari al fortei de munca.
Unii analisti privesc cu speranta spre romanii plecati la munca in strainatate care, o data ce se intorc acasa, ar putea produce modificari importante de mentalitate si ar face o infuzie de capital care ar putea compensa lipsa acuta de bani din mediul rural. Incepand din 2000, Guvernul Romaniei constata ca circa 3% din PIB provine din economia migratiei. Cifrele de afaceri ale bancilor de transfer – Western Union, MoneyGram si Smith & Smith – confirma acest lucru. Potrivit bancilor, romanii din Israel si Irlanda trimit lunar intre 600-700 de euro acasa, iar cei din Grecia, Italia si Spania in jur de 300-400 de euro. Pe langa acesti bani, mai exista sume, greu de estimat, care intra in tara prin intermediul societatilor de transport, a rudelor, vecinilor, sau sunt aduse chiar de catre migrantii care, incepand cu 2002, circula liber intre locul de munca din strainatate si Romania natala.
Unde se duc acesti bani? Studiile CRPE arata ca in majoritatea cazurilor e vorba de investitii in bunuri de folosinta indelungata – case, utilitati pentru case, autoturisme. Foarte putine investitii au ajuns in sectorul privat (demararea de afaceri proprii) si aproape deloc in spatiul colectiv (echipamente urbane, scoala etc.).
Comertul cu valiza de la inceputul anilor 90 a fost o etapa importanta in circulatia migratoare a romanilor. Declinul acestui tip de mobilitate arata ca logica comerciala a acestui comert n-a depasit practica de valiza. Si nu a condus decat in rare exceptii la transformarea migrantului in antreprenor si respectiv la inlocuirea unei circulatii in care migrantul camuflat in turist insotea marfa, cu o circulatie stricta numai a marfii, spun autorii studiului, Mihai Dumitru, Dana Diminescu si Valentin Lazea. Prin urmare, daca scenariul se va repeta, ne putem astepta ca doar putini dintre cei care azi castiga bani in strainatate sa-si demareze afaceri serioase la intoarcere.
O varianta de lucru pentru Romania rurala e agroturismul, care poate valorifica chiar acele lucruri care pentru afacerile urbane sunt dezavantaje: obiceiurile, traditiile, pitorescul.
Insa si pentru asta e nevoie de infrastructura si de institutii care sa sprijine turismul in general si aceasta nisa in special, asa ca potentialul de crestere a turismului rural nu trebuie supraestimat pentru ca, avertizeaza economistii, piata turismului este globalizata si puternic competitiva. Sperantele sunt insa indreptatite in anumite judete de munte sau pe coasta marii (Brasov, Harghita, Sibiu, Maramures, Suceava, Tulcea si Constanta). Dintre cele circa 4.000 de case care ofera servicii turistice (cazare si mic dejun), 1.965 sunt incluse in retele organizate de turism, dar numai 1.267 dintre acestea sunt certificate si indeplinesc conditiile legale, restul necesitand modernizari pentru a obtine clasificarea din partea unui organism de certificare.
Va salva UE cealalta jumatate de Romanie? Putin probabil – specialistii spun ca aderarea la Uniunea Europeana nu va face decat sa adanceasca, mai ales la inceput, discrepantele dintre oras si sat.
Exista un risc semnificativ ca procesul de restructurare si aplicarea Politicilor Agricole Comunitare sa fie asociate cu cresterea somajului si cu adancirea saraciei la nivel rural, spune studiul CRPE. Nu trebuie exclusa nici posibilitatea ca, in cazul in care s-ar trece la exploatarea pe suprafete mari si cu metode eficiente, sa se produca o descrestere drastica a fortei de munca ocupate in sectorul agricol, care sa aiba drept efect deteriorarea vietii rurale. Sectorul agricol romanesc este macinat de doua extreme. Un numar foarte mic de ferme comerciale, dar de dimensiuni mari, lucreaza 44,6% din suprafata agricola utilizata a tarii, comparativ cu un sector individual extrem de fragmentat, in care 4,7 de milioane de gospodarii cultiva 55,4% din aceasta suprafata.
Iar asta arata ca problema fundamentala este evident mai putin de natura agricola, cat mai degraba rurala, deoarece cresterea productivitatii si competitivitatii fermelor necesita un transfer semnificativ de forta de munca dinspre activitati agricole spre alte activitati, cu sanse reduse de mutare a acestei parti importante a populatiei din spatiul rural, concluzioneaza studiul CRPE.
Mai in gluma, mai in serios, Romania seamana oarecum cu Luna. Mai creste, mai descreste, dar se invarte mereu cu aceeasi fata catre investitori. Si putini se intreaba deocamdata ce se intampla in partea nevazuta a Romaniei.