Compania Plaza Centers a anuntat ca va construi, in cadrul proiectului Dambovita Center, o "Roata a Bucurestiului", similara cunoscutei London Eye din capitala Marii Britanii.
Dambovita Center este un proiect dezvoltat in parteneriat public-privat de compania Dambovita Center SRL, la care Plaza Centers detine 75% din actiuni, pe amplasamentul actualei Case Radio, in zona Eroilor din Bucuresti.
Potrivit arhitectilor de la Chapman Taylor, proiectantii complexului, Roata Bucurestiului va avea un diametru de 60 de metri si va fi amplasata la o inaltime de 20 de metri fata de sol.
Dambovita Center va mai cuprinde si doua turnuri de birouri, cel mai inalt urmand sa aibe aproape 150 de metri, valoarea care il va plasa drept cea mai inalta cladire din Bucuresti.
In plus, proiectul prevede constructia unui hotel cu 320 de camere, a unui aparthotel cu 115 apartamente, a unui complex comercial cu peste 100.000 mp, spatii de divertisment si relaxare (un complex cinematografic cu 16 sali; un centru de divertisment; un complex spa&fitness; un casino; restaurante si cafenele). Spatiile de birouri din cadrul proiectului vor insuma 115.000 mp, cuprinzand atat cele doua turnuri, cat si alte cladiri din proiect , iar complexul va mai include si 300 de unitati rezidentiale.
Blog
-
“London Eye” de Bucuresti
-
ABN Romania se transforma in RBS
ABN Amro Romania va prelua, in decursul anului viitor, brandul britanicilor de la Royal Bank of Scotland (RBS), a declarat la sfarsitul saptamanii trecute la Praga Hanne Wolf, seful comunicarii ABN pentru Europa. Grupul olandez a fost preluat recent de un consortiu format din RBS, Fortis (Belgia) si Santander (Spania). RBS, unul dintre cele mai mari grupuri bancare din lume, nu este inca prezent pe piata romaneasca. Brandul ABN Amro va fi pastrat de belgienii de la Fortis, prezenti deja in Romania pe piata de leasing (prin Global Finance), pe cea de factoring (printr-un parteneriat cu Compania de Factoring) dar si pe cea bancara (oferind insa servicii bancare doar marilor companii).
-
Bursa de Valori incepe saptamana pe rosu
Bursa de Valori Bucuresti a inceput saptamana in scadere. Pana la mijlocul zilei principalii indici au pierdut intre 0,4% si 0,9%, cea mai mare scadere fiind inregistrata de indicele SIF-urilor.
Societatile de Investitii Financiare si bancile au fost cel mai intens tranzactionate, in top situandu-se SIF I Banat-Crisana, cu o valoare totala de 1,2 milioane lei. Banca Transilvania (simbol TLV) se situeaza pe locul secund cu aproape un milion de lei, dar cu ordine de cumparare de peste 800.000 lei. Actiunea TLV a pierdut 1,1% dela startul sedintei, in timp ce SIF I a sczut 1,4 procente.
Actiunile Impact Developer & Contractor (simbol IMP) sunt suspendate de la tranzactionare pentru desfasurarea Adunarii Generale a Actionarilor. Printre deciziile ce urmeaza a fi aprobate in AGA se afla si majorarea capitalului social cu 85 milioane lei (circa 26 milioane euro) din fonduri proprii. -
Tariceanu ii explica guvernatorului BNR cum e cu cresterile salariale
Declaratia sefului Guvernului s-a dorit a fi o explicatie la afirmatiile pe aceasta tema ale guvernatorului Bancii Nationale, Mugur Isarescu. Primul ministru spune ca, deciziile Executivului de majorare a pensiilor si salariilor s-au bazat pe rezultatele de crestere economica din ultimii ani, fiind aplicate atent, fara excese si a precizat ca astfel de masuri trebuie corelate in continuare cu indicele de productivitate.
„Daca vom deschide larg baierele pungii pentru politici salariale nesustenabile, atunci tot ceea ce s-a construit in opt ani se naruie de la un an la altul“, a spus Tariceanu. El a apreciat ca declaratiile pe aceasta tema ale guvernatorului Bancii Nationale au fost „scoase din context“, considerand ca trebuia retinut faptul ca intre BNR si Guvern exista o buna colaborare, ambele institutii avand propriile responsabilitati.
Pentru detalii, click aici
-
Viceprimarul Clujului respinge acuzatiile legate de Aeroportul Cluj-Napoca
Presedintele PNL Cluj, Marius Nicoara, declara, joi, ca liderul PNL Cluj-Napoca, Adrian Popa, risca sa fie sanctionat de conducerea filialei judetene pentru ca a pus in pericol dezvoltarea Aeroportului International Cluj-Napoca si investitia Nokia din comuna Jucu.
Viceprimarul a declarat, duminica, intr-o conferinta de presa, ca nu a discutat la Autoritatea Aeronautica Civila Romana (AACR) despre niciun proiect imobilar concret.
"Am fost la AACR la rugamintea aeroportului si in urma unei intalniri la Primarie impreuna cu reprezentantii unei firme de consultanta in ceea ce priveste dezvoltarea aeroportului. Am fost la autoritate doar pentru chestiuni generale, sa inteleg problemele de con de zbor, zonele orizontale de siguranta, trasele de aterizare-decolare”, a afirmat Popa.
El a explicat ca nu are niciun interes in nici un proiect imobiliar din zona respectiva, si ca nici in Cluj-Napoca nu are nici un proiect imobiliar personal sau al unui prieten de-al sau.
Cititi continuarea aici
-
Romanii se pregatesc deja pentru Revelion!
La mare cautare sunt destinatiile exotice si hotelurile de lux, dar nici pensiunile din
Pe Valea Prahovei si in zona Bran Moeciu, locurile pentru sarbatorile de iarna sunt deja ocupate in proportie de 80-85%. Spre deosebire de alti ani, acum primele care au starnit interesul turistilor au fost pensiunile si hotelurile de lux.
Pentru detalii, click aici
-
Africa Israel preia controlul Cotroceni Park cu 80 mil. euro
Compania de dezvoltare imobiliara Africa Israel, controlata de Lev Leviev, unul dintre cei mai bogati oameni de afaceri din Europa, a cumparat participatia de 50% detinuta de fondul american de investitii New Century Holdings (NCH) in proiectul imobiliar Cotroceni Park din Bucuresti, au declarat pentru ZF surse din piata imobiliara.
In presa internationala a aparut informatia ca AFI Europe, o subsidiara a Africa Israel, a cumparat pentru 78,8 milioane de euro participatia detinuta de partenerul sau american intr-un proiect imobiliar format dintr-un centru comercial si spatii de birouri in Bucuresti, fara a fi specificat numele proiectului sau partenerul din acest deal.
Reprezentantii Africa Israel si reprezentantii NCH nu au putut fi contactati pana la inchiderea editiei, israelienii avand programata pentru astazi o conferinta de presa.
Pentru detalii, click aici
-
Jocul bate consola
Ca urmare a construirii, in anul 2291, a motorului Shaw-Fujikawa Translight, oamenii au reusit colonizarea a peste 800 de planete. Insa, dupa distrugerea de catre rasa Covenant a uneia dintre aceste planete-colonii, umanitatea realizeaza ca se confrunta cu un razboi interstelar de proportii, a carui miza este supravietuirea Pamantului si a intregii galaxii.
SF pentru unii, realitate in care au ajuns sa traiasca altii, povestea incepe, de fapt, in anul 1991 in pivnita unei locuinte din Chicago, in care doi prieteni manati de pasiunea pentru programare incercau sa construiasca un joc video. Pe masura desfasurarii firului epic, prietenii au devenit, pe rand, programatori, antreprenori, parteneri ai Microsoft, creatori de istorie si, asa cum se intampla in aproape toate tehno-novelele, rivali in business. Ce a ramas in urma, trilogia Halo, este jocul cu cele mai mari incasari din istorie si motivul pentru care milioane de oameni au luat cu asalt magazinele de profil in noaptea dintre 24 si 25 septembrie 2007, cand a fost lansata ultima parte a seriei, “Halo 3”.Halo-mania
Seria de jocuri video Halo, realizata de Bungie Studios, a captat atentia publicului ca una dintre cele mai mari lansari din industria de entertainment si cel mai bine vandut joc video al tuturor timpurilor, dupa ce vanzarile inregistrate in prima saptamana de la lansarea ultimei parti, “Halo 3”, s-au ridicat la peste 300 de milioane de dolari, din care 170 de milioane de dolari au fost incasati in primele 24 de ore doar in Statele Unite. Titlul, realizat exclusiv pentru consola Xbox 360 construita de Microsoft, a depasit recordurile anterioare din industrie, revendicate de “Spider Man 3” sau “Harry Potter and the Deathly Hallows” (a carui traducere in limba romana va aparea in luna decembrie).
Ca urmare a succesului Halo, incasarile pentru platforma Xbox 360, lansata simultan de Microsoft ca unic suport pentru “Halo 3”, s-au dublat, iar numarul de jucatori online prin reteaua Xbox Live a fost de aproximativ 3 milioane, adica mai mult de o treime din cei 7 milioane de membri inscrisi la nivel mondial. Ziua lansarii a acumulat 3,6 milioane de ore de joc online, iar spre sfarsitul saptamanii numarul a crescut de 11 ori, pana la 40 de milioane de ore, echivalentul a 4.500 de ani de joc continuu.
Ultima parte a trilogiei epice Halo a fost lansata in 37 de tari si in 17 limbi, iar numarul copiilor vandute pana in prezent depaseste 20 de milioane. Dintre acestea, numai in Statele Unite 1,7 milioane de exemplare au fost comandate inainte ca orice magazin sa isi deschida portile in noaptea de 25 septembrie, punand “Halo 3” nu doar in topul celor mai rapide vanzari din industrie, ci si in topul celor mai mari comenzi ante-lansare. Aprecierea jocului ca un fenomen a fost confirmata de evenimentele organizate cu ocazia lansarii de cei peste 10.000 de retaileri din New York, Seattle, Miami, Los Angeles si nu numai. Acestea au adunat in fata magazinelor milioane de americani nerabdatori ca, pentru 60, 70 sau 130 de dolari, sa puna mana pe o copie “calda” a jocului.O casa, 1 Mac, doi oameni si o companie
Creatoarea trilogiei care a facut valuri printre ahtiatii de jocuri virtuale, Bungie Studios, a fost infiintata in mai 1991. Prima sa opera insa a luat nastere mult mai devreme: “Gnop!” este clona unui joc video clasic, “Pong!”, al carui nume a fost inversat ca urmare a unei decizii de marketing. Ideea a prins, iar Bungie a iesit din anonimatul jocurilor video. Pe atunci, sediul companiei era subsolul casei in care locuia fondatorul ei, Alexander Seropian, in varsta de doar 21 de ani, platforma utilizata era Macintosh, nu Microsoft, iar pretul unei copii a jocului era ceva mai rezonabil decat astazi: gratis, cu exceptia celor 15 $ pe care creatorul “Gnop!” i-a primit de la doi utilizatori in schimbul codului-sursa.
Cand a decis infiintarea firmei, Seropian l-a cooptat pe Jason Jones, cu care era coleg la cursul de Inteligenta Artificiala. Desi pe atunci PC-ul era in mod evident cea mai utilizata platforma pentru jocurile video, cei doi au preferat Mac-ul, din ratiuni legate de comoditate mai mult decat de o strategie de business fundamentata. In plus, competitia pe piata jocurilor video pe PC era acerba, in comparatie cu platformele Macintosh, vag explorate in acel moment.
Prima creatie comuna a celor doi programatori a fost “Minotaur: The Labyrinths of Crete”, lansata in 1992 si care s-a vandut in 2.500 de exemplare. Afirmatia cu care Jones si-a argumentat decizia de a intra in parteneriat cu Seropian a fost ca acesta din urma nu irosea banii. Oricum, pentru o companie in care jocurile virtuale erau create de doi tineri asezati turceste in apartamentul propriu, asambland manual carcasele, termenul de bani era la fel de virtual ca si produsul.O treapta in sus catre 3D
O data cu lansarea, in 1993, a jocului 3D “Pathway into Darkness”, considerat o premiera din punctul de vedere al calitatii audio si video, rezultatele companiei au inceput sa se numere in premii, trofee, aplauze si, in cele din urma, in bani. Cuprinsi de mirajul banilor, tinerii antreprenori au inceput sa isi permita sa faca investitii, ca de exemplu, in haine noi, plata chiriei, meniuri de marime medie, chiar si o masina aproape noua. Sediul companiei a fost mutat un etaj mai sus, iar Bungie era acum o companie in toata regula, nu doar un apartament de o camera cu doi indivizi in el.
Halo nu a fost prima trilogie creata de Bungie, caci in 1994, Seropian si coprogramatorii sai au lansat “Marathon”, odata cu care jocul in retea, imaginile 3D si grafica de calitate au devenit teme recurente ale creatiilor Bungie. Desi de succes, jocul se baza pe o iluzie optica, data de distorsionarea imaginilor de tip bitmap. Dupa “Marathon”, au aparut continuarile “Marathon 2: Durandal” (1995) si “Marathon: Infinity” (1996), care s-au constituit in cea mai importanta creatie a companiei pana la Halo.
Seria “Marathon” i-a adus lui Seropian numeroase premii, primul joc realizat si in varianta pentru PC (“Marathon 2”) si, nu in ultimul rand, o crestere de 500% a veniturilor. Bungie era acum o companie cu departament de marketing, programatori, Post-it-uri si art-directori. Urmatorul joc video, “Myth: The Fallen Lords” s-a vandut in 350.000 de unitati si a fost lansat simultan in ambele variante: pentru PC si pentru Mac. In 1997, ca urmare a cresterii companiei, aceasta s-a extins, prin infiintarea Bungie Studios West, cu sediul in San Jose, California. Misiunea noului sediu era de a lucra la un nou joc, “Oni”, gandit atat pentru platforme de tip Macintosh si PC, cat si, in premiera, pentru consola PlayStation 2.Primii cumparatori
Prima oferta de cumparare a venit din partea Take 2 Interactive, care a achizitionat 19,99% din actiuni si a adus, astfel, un important influx de bani gheata in companie.
In 2000, insa, Microsoft a vazut potential in “Halo”, ale carui secvente fusesera prezentate de Bungie in cadrul unei expozitii de profil cu un an mai devreme si au convins compania condusa de Bill Gates sa cumpere Bungie. Termenii achizitiei nu au fost facuti publici, dar este cert ca parteneriatul i-a adus lui Seropian intrarea in randul micilor antreprenori a caror reusita se traduce printr-o oferta generoasa de cumparare din partea unei corporatii-gigant. In urma contractului, Take 2 Interactive si-a pastrat drepturile de publicare a jocului “Oni” (lansat cu succes in ianuarie 2001). Microsoft a pastrat “Halo”, pe care a hotarat sa il aduca in exclusivitate pe Xbox, consola de jocuri video cu care intentiona sa isi faca intrarea pe piata de profil.
Ca urmare a intelegerii, aproape toti angajatii Bungie au decis sa se mute din Chicago in Redmond, Washington, la sediul Microsoft. Pentru ca se dorea lansarea simultana a jocului si a consolei, presiunile exercitate asupra companiei fondate de Seropian erau mari. Fata de preocuparile privind sistemul de incalzire centrala a sediului, cu care se confruntau inainte de achizitie, staff-ul Bungie avea acum ca principala grija termenul limita impus de Bill Gates insusi.
15 noiembrie 2001 a fost data care a marcat lansarea “Halo” si inceputul freneziei in randul consumatorilor. Zvonurile despre o continuare a primului joc nu au intarziat sa apara, astfel incat trei ani mai tarziu “Halo 2” a vazut lumina reflectoarelor. Cele 8 milioane de copii ale jocului vandute la nivel mondial au determinat aparitia unei adevarate industrii Halo – jucarii, articole vestimentare, romane care reeditau povestea sci-fi – si au facut practic iminenta aparitia, in acest an, a celei de-a treia parti, anuntata ca fiind si finala.Bungie-jumping
Cand construiesti jocul video cu vanzari record in istorie si ti se atribuie meritul de a aduce credibilitate gigantului Microsoft pe piata jocurilor virtuale, nu poti decat sa iei o pauza si sa te bucuri la maxim de succesul atins. Alex Seropian, omul de la baza trilogiei Halo, care a luat mintile a milioane de oameni din lumea intreaga, a procedat insa diferit: imediat dupa succesul primei parti a trilogiei Halo, fondatorul Bungie a decis sa paraseasca firma in care a investit mai bine de 10 ani si sa infiinteze o companie de jocuri video independenta. Aceasta a fost Wideload Games, cu sediul in Chicago, fondata in 2003 de Seropian si alti sase fosti angajati ai Bungie. Antreprenor cu jocurile video in suflet, Seropian a vrut ca noua companie sa puna accentul pe creativitate. Prin urmare, Wideload Games se axeaza pe o singura echipa si externalizeaza procesele efective de productie. Seropian urmareste astfel reducerea costurilor mari implicate de realizarea unui joc video si sa demonstreze ca o companie mai mica poate crea un joc care sa rivalizeze cu produsele marilor corporatii. In incercarea de a-si bate practic, propriul record, Seropian a lansat in toamna anului 2005 primul proiect sub marca Wideload, numit “Stubbs the Zombie” – Rebel Without a Pulse”. Publicata pentru Macintosh, PC si Xbox, aventura 3D presarata cu umor negru nu a avut succesul scontat. Seropian lucreaza insa la un nou joc, “Hail to the Chimp”, care va aparea in primavara anului 2008 si va fi publicat pentru o noua generatie de console apartinand Gamecock Media Group. In acelasi timp, Wideload a anuntat constituirea unui nou grup, Wideload Shorts, care va avea ca misiune realizarea de jocuri video “de scurt metraj” pentru consumatorii care nu dispun de 40 de ore “virtuale” pe saptamana. Un astfel de joc, realizat pentru sistemul de distributie digitala Xbox Live Arcade, este asteptat la sfarsitul anului 2007.Din nou independenta
Decizia lui Seropian de a o lua de la zero si de a crea pentru mai multe platforme video pare a fi sustinuta si de recenta mutare facuta de Bungie Studios. Pe 5 octombrie 2007, compania a anuntat despartirea de Microsoft, in urma unei intelegeri ai carei termeni financiari nu au fost dezvaluiti nici de aceasta data. Microsoft va pastra toate drepturile asupra Halo, in conditiile in care estimarile privind vanzarile inregistrate de seria de jocuri vor depasi pragul de 1 miliard de dolari pana la sfarsitul anului 2007. Mai mult, Microsoft va continua sa detina un pachet minoritar din actiunile Bungie, cu care va continua sa colaboreze in viitor la realizarea de jocuri video pentru Xbox 360 si PC. De asemenea, firmele vor continua proiectul initiat inaintea despartirii, sub forma unui joc de strategie intitulat “Halo Wars”. In schimb, Microsoft va continua sa investeasca in Bungie si sa contribuie la extinderea acesteia intr-un sediu adiacent.
In viitor, compania fondata de Alex Seropian in 1991 va putea realiza jocuri si pentru competitorii consolei Xbox, cum ar fi Sony PlayStation 3 sau Nintendo Wii, iar problema costurilor ridicate ale dezvoltarii de jocuri video – 30 de milioane de dolari in cazul “Halo 3” – nu va mai reprezenta un obstacol semnificativ pentru Bungie, odata ce va redeveni independenta. -
De la ea vine luxul
La doar 30 de ani, Irina Radu conduce 13 magazine si 300 de angajati. La carma grupului Solmar a venit in urma cu 3 ani, cand in Romania aveau deschis un singur magazin. Dezvoltarea grupului pe piata romaneasca este opera ei si a echipei pe care tot ea a ales-o si a format-o. Este foarte usor sa iti dai seama ca isi iubeste munca, pentru ca atunci cand vorbeste despre companie foloseste des cuvantul familie, iar cand vine vorba despre activitatea sa cuvintele pasiune, dedicare si loialitate se regasesc frecvent in frazele pe care le rosteste. Crede, de altfel, ca femeile sunt mai multe (si mai potrivite) in acest domeniu, pe de-o parte pentru ca au un simt al esteticii mai pronuntat, iar pe de alta parte pentru ca nu il judeca si nu il privesc ca pe un business, ci il iubesc si ii sunt dedicate.
Asigura-te ca iti place
A inceput sa lucreze de la 18 ani, dar primul sau job adevarat l-a avut la 22. Cu diploma de economist in buzunar, fiind absolventa a Academiei de Studii Economice, a inceput sa lucreze la Interamerican, cea mai mare asociatie de companii de asigurari din Grecia la momentul acela. Se pare ca sangele chiar ii uneste pe oameni, pentru ca GM-ul Solmar este pe jumatate grecoaica, iar greaca o considera a doua ei limba. In Interamerican a lucrat doi ani si jumatate, in ultimii doi dintre ei fiind director de marketing pe partea romaneasca. Apoi si-a dat seama ca acest mediu nu i se potrivea, nici pentru varsta pe care o avea, nici pentru ceea ce-si dorea sa faca. Si-a facut astfel o companie de consultanta, in asociere cu un coleg de-al sau de atunci. Obiectivul ei si al companiei era sa atraga branduri in Romania, e drept, la un nivel foarte mic. Primele branduri au venit din Grecia, a doua sa casa. Compania a functionat destul de bine in primii 3 ani de activitate, cu 3 magazine deschise in Bucuresti. Dupa care, datorita problemelor companiei din Grecia, Irina Radu s-a vazut nevoita sa renunte la activitatea respectiva.
Dar lucrurile au luat o intorsatura favorabila, pentru ca i s-a oferit oportunitatea de a prelua full time, si nu numai la nivel de consultanta, compania Solmar, care avea un singur magazin in Romania, respectiv Mango, dar care dorea sa se extinda pe o piata care promitea. Ceea ce lipsea era formula corecta pe care sa o aplice pentru dezvoltarea pe o piata neexploatata inca. “Noi ca si companie apartinem unui grup extrem de puternic in zona fostei Uniuni Sovietice. Avem, in momentul de fata, peste 250 de magazine in aceasta zona – Rusia, Ucraina, tarile baltice. Astfel ca relatia cu brandurile era deja consolidata si, prin urmare, era pacat sa ratam oportunitatea pietei din Romania, mai ales ca brandurile isi doreau un partener solid.”Raspunde la intrebare
Experienta dobandita in Interamerican a ajutat-o pe partea administrativa si ca sa isi dea seama de ce fel de oameni are nevoie in compania pe care o conduce. Atunci cand face recrutari de personal, incearca sa-i descopere pe candidati ca si persoane. Nu se uita in CV-uri, ci la oameni. Nu o intereseaza foarte mult experienta profesionala sau studiile potentialilor angajati, ci daca se potrivesc sau nu conceptului de companie pe care ea l-a format. “Cand am inceput sa fac recrutari, imi doream sa gasesc persoane tinere cu dorinta de a evolua. Persoane dedicate si cu trasaturi de caracter pozitive, mai degraba decat persoane cu un CV impresionant si care pana la urma nu isi aveau locul in ceea ce eu voiam sa creez.” Si atunci a preferat sa ia acei oameni care aveau trasaturile de caracter pe care ea le dorea si sa-i formeze exact dupa modelul companiei. “Lucru care chiar a reusit. Nu se poate regasi la toti cei 300 de angajati, categoric, insa la acel core team pe care doream sa-l formez si care de fapt este motorul ce pune in functiune compania, lucrurile acestea chiar exista.”
O intrebare importanta la un interviu este “Cum te vezi peste 5 ani?”, intrebare pe care Irina Radu o adreseaza de fiecare data unui candidat. Dar care ar fi, din perspectiva angajatorului, raspunsul corect? Sefa companiei Solmar considera ca important este sa existe un raspuns, pentru ca de multe ori oamenii se blocheaza la aceasta intrebare. Apoi se gandesc la un raspuns plauzibil si spun mai multe decat cred cu adevarat. “Eu cred ca oamenii ar trebui sa aiba niste aspiratii realizabile pentru ceea ce ei stiu ca pot si stiu sa faca, dar aspiratii care sa fie reale si sa simt ca cel care raspunde – chiar daca spune ca doreste sa aiba o familie cu 5 copii – este sincer si chiar s-a gandit la aceasta intrebare.” Cum se vede ea peste 5 ani? Cu o familie cu 2 copii. Se vede fericita alaturi de sotul sau si dedicata companiei pe care a crescut-o. Si tot intr-un viitor, mai mult sau mai putin indelungat, se vede locuind in Grecia. Si-ar dori sa faca naveta Atena-Bucuresti, si nu invers, cum o face acum.Foame de lux
In numai 3 ani de zile a reusit sa aduca in Romania branduri extrem de cunoscute in intreaga Europa. In prezent compania este impartita in doua divizii. Prima se refera la cel mai vechi domeniu al firmei – si anume divizia de mass market retail din care fac parte brandurile Mango, Promod, Castro, Jennifer si doua branduri nou intrate in Romania – Oasis, un brand britanic si Max & Co. – linia young a brandului Max Mara.
De cealalta parte se gaseste linia de luxury brands din care fac parte liniile secundare ale caselor de moda – D&G, Versace JC, Just Cavalli, CNC – Costume National, Gianfranco Ferre. Iar ultimul si cel mai mare proiect al grupului pe piata romaneasca este Victoria 46, un magazin multibrand ce reuneste peste 35 de designeri.
Irina Radu nu crede ca este in concurenta cu magazinele monobrand ale brandurilor pe care le comercializeaza din simplul fapt ca se adreseaza unor clienti diferiti. “De obicei magazinele multibrand nu prea concureaza direct cu magazinele monobrand, pentru ca le ofera o mai mare diversitate, pe de-o parte, iar pe de alta parte se adreseaza unui segment mai larg de consumatori decat aceia care isi doresc un brand si atat.”
In plus, doar linia a doua a casei de moda Versace este prezenta cu un magazin propriu pe piata romaneasca, iar brandurile care se gasesc in Victoria 46 sunt in regim de exclusivitate. “Am incercat sa concentram aici cam toate brandurile ce sunt la mare cautare pe piata europeana si sa nu ne limitam numai la numele mari si cunoscute.”
In magazinul de pe Calea Victoriei 46 se gasesc nume precum Ives Saint Laurent, Roberto Cavalli, Christian Dior, Alexander McQueen, Balenciaga sua Marc Jacobs.
Ideea unui astfel de magazin a venit in urma cu un an, dar a fost nevoie de ceva timp si de foarte multi bani, pentru a gasi o locatie potrivita pentru ce se dorea sa se realizeze, pentru ca niciunul dintre branduri nu ar fi fost de acord sa intre intr-un mall, Solmar derulandu-si, pana atunci, activitatea numai in mall-uri.
“Este practic primul nostru magazin de strada si ne-a fost foarte dificil sa gasim o suprafata atat de generoasa (600 de metri patrati) pe o artera extrem de importanta cum e Calea Victoriei si cu un acces usor, pentru ca aceasta artera devine din ce in ce mai putin accesibila, locurile de parcare fiind foarte putine, si trebuia sa oferim clientilor un minim de confort din acest punct de vedere.”
Oportunitatea unui spatiu a venit dupa aproape un an de zile de asteptari si cautari, iar actionarii grupului Solmar au investit peste un milion de euro numai in magazin. Dar pe langa acesti bani, exista si o necesitate de capital circulant extrem de ridicata pentru stocul de marfa. Brandurile de lux lucreaza pe un alt sistem – se desfasoara un proces de buying direct din showroom-uri cu 6 luni inainte ca marfa sa ajunga fizic in magazin, si atunci este necesar fondul de capital circulant pentru a asigura stocul necesar in fiecare sezon.Nu concurentei
Sa conduci o companie din domeniul fashion iti pune sau impune cateva reguli in privinta aspectului si a vestimentatiei. Mai ales ca femeie este foarte important sa arati si sa te imbraci intr-un anumit fel, pentru ca prin tinuta exprimi un mesaj, iar acest mesaj trebuie sa fie cat mai pozitiv. “Nu ai cum sa lucrezi in domeniu si sa nu fii si tu in pas cu tendintele. Nu am putea lucra in fashion si sa ne imbracam cu lucruri care nu mai sunt la moda de cativa ani. Iar acest lucru nu inseamna sa fii ‘a fashion victim’, ci sa-ti respecti munca.” Cea care conduce Victoria 46 recunoaste ca aproximativ 40 de procente din venitul ei se duc pe haine, pantofi si accesorii. Iar un lucru pe care si l-a impus ca o regula este renuntarea la achizitionarea de la concurenta. “Nu o fac pentru ca nu mi-ar placea si alte branduri, ci din principiu.”
Ce o atrage cel mai mult la acest domeniu este dinamismul cu care lucrurile se schimba. Nu crede ca exista loc de rutina, de aceea nu se vede facand altceva. Chiar daca in teorie se spune ca un manager general nu trebuie sa stea in aceasta pozitie mai mult de 4-5 ani, Irina Radu considera ca aceasta regula nu se aplica in domeniul modei.
“Este un domeniu plin de provocari, in care schimbarile vin de la sezon la sezon. Este dinamic atat din perspectiva brandurilor pe care le ai deja, dar si din perspectiva noilor proiecte in care te poti angaja.” Pe de alta parte, crede ca daca ar face altceva, este ca si cum ar trada structura pe care singura a format-o, pentru ca in afara de sustinerea de capital pe care actionarii au acordat-o, toate celelalte lucruri sunt opera ei si a echipei ei.Solmar
A aparut in anul 2000
Mango este primul brand adus in Romania de Solmar
Numarul angajatilor a ajuns la 300
In prezent au deschise 13 magazine, iar pentru anul viitor mai pregatesc inca 15 magazine
Cifra de afaceri pe 2006 a fost de 12 milioane de euro. Pentru 2007 estimeaza 19, iar pentru 2008 estimeaza 35 de milioane de euro, avand in vedere planul de dezvoltare pentru anul respectiv -
The Boss
George Steinbrenner a condus Yankees timp de 34 de ani, asa cum Generalul Douglas MacArthur a condus Japonia. Poate chiar mai imperios de atat.
Pentru Steinbrenner, detinerea pachetului majoritar la New York Yankees a fost mereu sinonima cu posesia Mona Lisei. Si-a aparat “comoara” cum a stiut el mai bine, dar vremea cand va trebui sa-si desprinda mainile de pe Yankees se apropie cu pasi repezi.“Les Yankees, c’est moi”
In varsta de 77 de ani, el a fost prezent la un singur meci al yankeilor in tot sezonul, iar asta e dovada clara ca ceva nu este in ordine cu omul a carei casa s-a confundat cu loja proprietarului Yanks timp de aproape patru decenii.
“Nu exista indiferenta cand vorbim de Yanks. Ori ii iubesti, ori ii urasti, dar trebuie sa simti ceva pentru ei”, spune Bill Giles, presedintele echipei Philadelphia Phillies. Acelasi lucru este valabil si pentru Steinbrenner.
“Les Yankees, c’est moi”, a fost atitudinea cu care si-a condus el afacerile si, 34 de ani la rand, a fost cel care a semnat contractele vedetelor, cel care a dat afara si reangajat managerii echipei, dar si cel care a rupt biletele la intrarea in parcarea complexului sportiv. Mai important, a fost de fiecare data cel mai potrivit om pentru fiecare job.
Valoarea clubului cumparat in 1973, pentru 10 milioane de dolari, de la CBS, a fost estimata recent la peste 1,2 miliarde de dolari. Echipa obtine 300 de milioane de dolari pe sezon numai din vanzarea biletelor si alte 100 de milioane din drepturile de televizare (peste 50% din acesti bani sunt obtinuti direct de propria retea de televizare si promovare a echipei, Yankees Entertainment and Sports, YES, din care Steinbrenner detine 35%). De altfel, YES Network, ce transmite meciurile lui Yanks si New Jersey Nets, valoreaza mai mult decat clubul in sine: in cazul unei vanzari, tot mai vehiculata de presa din SUA, valoarea retelei ar putea depasi 3,5 miliarde de dolari.Personaj de film
In primii ani ai “dictaturii” sale nimeni nu a reusit sa tina pasul cu ambitiile si setea sa de victorie; “The Boss” a schimbat 20 de manageri la echipa in primele 23 de sezoane. De cinci ori l-a demis numai pe celebrul Billy Martin, transferand showul George-Billy pe platourile de filmare ale comediilor de peste ocean (in Seinfeld, personajul sau era seful lui George Costanza, a aparut intotdeauna cu spatele, vorbea intr-una si era obsedat ca cineva vrea sa-i fure clubul).
Dar nu a fost nici pe departe singura rumoare pe care a provocat-o intr-un sport american, unde spectacolul a fost mereu mai presus de orice. A fost implicat in scandalul Watergate, a fost suspendat in doua randuri din baseball, ultima data pe viata, dar iertat ulterior de conducerea sportului pe care l-a transformat intr-o mina de aur.
A fost primul proprietar care a folosit piata jucatorilor liberi, fara agent, si, pentru ca a platit sume impresionante pentru marile vedete aduse la NY, este considerat principalul vinovat pentru sumele uriase pe care le primesc astazi jucatorii de baseball din America.
“Cine nu poate tine pasul sa se dea la o parte”, a raspuns, in mai multe randuri, un om care a considerat marketingul din jurul sportului adevarata competitie si mai putin sportul in sine.
Dar lui Steinbrenner soarta i-a suras intotdeauna. S-a nascut pe 4 iulie, de ziua nationala a Americii, intr-o familie privilegiata din Rocky River, Ohio. Tatal sau, Henry, conducea acolo Kinsman Marine, o companie navala pe care Steinbrenner a dezvoltat-o foarte mult pana in 1973, an in care s-a implicat la Yankees.
Insa, asa cum nimeni nu gaseste apa la prima fantana sapata, au fost si cateva incercari nereusite de a conduce o echipa de baschet sau de a prelua un alt club de baseball, de fiecare data fiind nevoit sa se retraga la afacerile mai familiare, cu vapoare. Aici a avut mereu succes si a ajuns chiar sa preia carma gigantului vremii, American Shipbuilding Company.
Dar lista cu dorinte era doar la inceput. In 1970 a oferit, din nou fara succes, 9 milioane de dolari pentru Cleveland Indians, chiar inainte de a-si indrepta definitiv atentia inspre New York Yankees.Watergate
Trei ani mai tarziu era in capul listei investitorilor care au cumparat clubul New York Yankees de la CBS. “Nu o sa ma amestec in operatiunile de zi cu zi ale clubului, pentru ca am destule batai de cap de la afacerile cu vapoare.” Dar nu i-a trebuit mult timp sa se razgandeasca.
In numai patru luni, parteneriatul cu Michael Burke, omul care a creat puntea de legatura dintre el si NY, s-a rupt. Alti manageri au plecat imediat sau le-a fost aratata usa mai tarziu, si vacanta dinaintea primului sezon ca proprietar l-a prins la cumparaturi de manageri si jucatori.
Dar marele subiect al vremii era Watergate, nu baseball-ul. Steinbrenner a fost implicat in scandal si, atunci cand s-au descoperit contributiile sale ilegale pentru campania prezidentiala a lui Nixon, a fost amendat cu 20.000 de dolari si, mai important, suspendat pentru doi ani din liga americana de baseball, Major League Baseball (MLB).
Imediat dupa revenirea in loja proprietarului a inceput sa cumpere nume sonore pe banda rulanta. Semnatura lui Billy Martin, managerul care ulterior avea sa fie demis de cinci ori de la echipa, a fost cea mai importanta achizitie din punct de vedere al performantei sportive, dar miscarea de geniu a fost marirea capacitatii stadionului. A urmarit in principal cresterea numarului de loje de lux (adevarate apartamente in incinta arenei) si s-a orientat mai putin catre platitorii de rand. De atunci, cele mai importante personaje din Big Apple sunt fani Yankees si, implicit, prietenii sau cunoscutii sai. Afinitatea societatii de top newyorkeze pentru Yankees este bine cunoscuta, dar putini stiu ca aceasta s-a nascut tocmai pentru ca Steinbrenner a transformat lojele stadionului in adevarate status symboluri.Suspendat pe viata
Managerul Martin si marea vedeta Reggie Jackson au fost primele garantii pentru acei fani privilegiati ca timp de cel putin cinci ani, perioada contractului, vor vedea un adevarat spectacol de la propriul balcon de deasupra terenului. Costul “afacerii” a fost de 3 milioane de dolari, atunci un record absolut pentru cumpararea unui jucator.
Dar ideea sa aduca vedete la NY indiferent de pret si sa recupereze banii ulterior, din marketing, a dat roade de atunci inainte si a fost preluata de alte si alte cluburi sportive din SUA si din lume (in Europa fotbalul este cel mai bun exemplu).
Un sezon mai tarziu, incurajat serios de cifrele clubului, a plusat: 23 de milioane de dolari pentru semnatura lui Dave Winfield, alta vedeta de 24 de carate. Dar Winfield si Steinbrenner au fost implicati intr-un scandal cu implicatii in lumea pariurilor sportive, ce a condus la a doua sa suspendare din baseball, de data aceasta mult mai serioasa, pe viata. Insa Steinbrenner fost iertat, dupa doar doi ani, de o conducere a ligii profund indatorata pentru cresterea interesului general din jurul baseball-ului. Foarte curand, rezultatele echipei au trecut in plan secund si, indiferent daca echipa castiga sau nu sezonul, caruselul schimbarii managerilor si al cumpararii vedetelor a continuat. Important insa, lumea a continuat sa fie puternic atrasa in jurul echipei, transformand New York Yankees in “nestemata” ligii americane de baseball, o echipa ce aduce in prezent o mare parte din banii obtinuti de MLB din vanzarea drepturilor de imagine si televizare ale meciurilor de baseball.O noua era
Dar timpul nu iarta pe nimeni asa cum o face conducerea ligii, iar acum Steinbrenner va trebui sa coboare singur din loja pe care a iubit-o atat de mult.
“The Boss” s-a retras treptat din fata presei si a fanilor, incepand din 2003, cand a lesinat la inmormantarea unui prieten si presa a ridicat primele semne de intrebare asupra starii lui de sanatate.
La cei 77 de ani, el este vazut tot mai rar in loja proprietarului de unde si-a desenat ascensiunea. Ultima oara a fost prezent acolo la inceputul sezonului actual, in aprilie, dar de atunci comunica cu presa numai prin intermediul lui Howard Rubenstein, un guru al PR-ului din New York.
Dar Steinbrenner si-a facut atat de bine treaba, incat o alta era glorioasa a New York Yankees este gata sa inceapa, chiar daca timpul lui personal se apropie de final.
Mai raman de discutat cateva aspecte importante, ca viitorul fotoliu de conducere, sau daca precursorii lui George vor sti sa mentina interesul oamenilor pentru echipa, asa cum a facut-o tatal lor. “A vrut mereu sa faca prima pagina si s-a priceput de minune la asta”, spune Hal Steinbrenner, favorit sa preia destinele echipei.
Insa un lucru este indiscutabil: faptul ca George Steinbrenner este cel mai important proprietar de echipa din istoria SUA, iar presa de peste ocean ar fi mai indreptatita sa se intrebe nu numai cine va prelua NY Yankees dupa iminenta sa retragere, dar ce va insemna schimbarea pentru intreg sportul american.Viitorul Yanks, al ligii si al sportului american
New York Yankees este organizat ca un S.R.L, cu Steinbrenner care controleaza pachetul majoritar si alti 23 de parteneri, care detin, impreuna, sub 50% din echipa. Printre acestia, fondatorul si presedintele Coca-Cola, Donald Keough, sau alte nume grele ca Thomas Murphy, fostul CEO al Capital Cities, ori producatorul de pe Broadway, James Nederlander, nu au avut niciodata vreun cuvant de spus in conducerea Yanks. Pana de curand, Steve Swindal, ginerele sau, a ocupat “pozitia” de numar 2 in grup, inainte ca sotia sa sa-i intenteze divort in martie anul acesta. Odata cu deportarea lui Swindal, rolul de locotenent pare sa-i fi revenit lui Harold “Hal” Steinbrenner, 38, fiul cel mic al lui George. Acesta a reprezentat clubul la reuniunea proprietarilor de club din MLB, in mai, si pare cea mai plauzibila varianta pentru ocuparea lojei principale din complexul Yanks, desi in trecut a preferat, alaturi de fratele sau, Hank, sa creasca cai pursange.“Labradorul meu auriu ar putea sa vanda clubul”
Spun la unison brokerii apropiati fenomenului baseball si, chiar daca familia a declarat ca va pastra controlul echipei pentru multi ani de-acum inainte, exista precedente: nimeni nu credea ca Dow Jones, publisherul Wall Street va fi vreodata vandut, asta pana in momentul in care cineva a oferit pretul potrivit. Eticheta New York Yankees arata 1,2 mld. dolari acum (estimativ), dar ar putea sa cresca simtitor din 2009, cand se va da in folosinta “noua casa a yankeilor”, in valoare de 1 mld. de dolari, chiar vizavi de vechiul stadion. “Ar fi cel mai mare razboi in oferte din istoria SUA”, spune Richard Walden, managerul executiv al J.P Morgan, despre eventuala vanzare a celui mai mare club sportiv din SUA.“DA”
Yankees Entertainment and Sports (YES) este propria retea de televiziune a New York Yankees si dovada clara ca imaginea si brandul sunt cele mai valoroase “active” ale unei companii. YES, ce transmite alaturi de meciurile propriei echipe si intalnirile celor de la New Jersey Nets, valoreaza in prezent de trei ori mai mult decat New York Yankees in sine, aproape 3,5 miliarde de dolari. Cablevizion, Verizon sau News Corp. se afla printre cei interesati de preluarea pachetului de actiuni, intr-o tranzactie negata de Steinbrenner, care detine 35% din YES, dar anticipata de presa americana.