BusinessMagazin

Tag: deschidere

  • Skanska a inaugurat cea de-a doua clădire din Green Court Bucharest, o investiţie de 35 de milioane de euro

    Suedezii de la Skanska au anunţat deschiderea oficială a celei de-a doua clădiri din Green Court Bucharest, construită în urma unei investiţii de 35 milioane euro. Clădirea B oferă 18.000 metri pătraţi dispuşi pe 12 etaje superioare, plus trei nivele de garaj subteran, cu un total de 315 locuri de parcare. În momentul de faţă, prezintă o rată de ocupare de 72% şi este închiriată de companii precum: Carrefour Romania, Sanofi, Colgate Palmolive Romania, Adecco Romania şi RINF Outsourcing Solutions.

    “(…) Ne propunem să încheiem anul 2015 cu clădirea B închiriată în întregime, în timp ce lucrările la Clădirea C vor evolua rapid.(…)”, a declarat Marcin Łapiński, Preşedintele Skanska Property România.

    Proiectul Green Court Bucharest este alcătuit din 3 clădiri de birouri cu o suprafaţă închiriabilă de 52.000 metri pătraţi. Prima clădire a proiectului a fost inaugurată la finele anului 2014 şi acum este închiriată în totalitate şi vândută companiei de investiţii imobiliare Globalworth Real Estate Investments Ltd.

    Green Court Bucharest este dezvoltat folosind tehnologii verzi şi soluţii sustenabile cum ar fi faţada eficientă din punct de vedere energetic, aportul crescut de aer proaspăt pentru un mediu de lucru sănătos, sistemele de iluminat eficiente energetic, echipate cu senzori de mişcare şi de intensitate sau prizele de încărcare pentru maşinile electrice. Proiectul va fi certificat LEED Gold şi le va oferi chiriaşilor cel mai înalt grad de confort, unul dintre cele mai eficiente şi versatile spaţii de lucru din Bucureşti şi standarde excelente de calitate.

    Compania suedeză Skanska este un gigant al pieţei de construcţii, cu un rulaj anual de peste 15 miliarde de euro, iar Green Court este primul proiect al companiei de pe piaţa locală. Suedezii au anunţat de mai mult timp că analizează achiziţia unor terenuri noi în Bucureşti, dar până în prezent nu au anunţat finalizarea vreunei noi tranzacţii, potrivit ZF. 

     

  • Anunţul făcut azi de LIDL: deschide un nou magazin iar reţeaua ajunge la 188 de magazine

    Lidl are în prezent peste 3.800 de angajaţi în reţeaua de magazine, centrele regionale de distribuţie şi în sediul central.

    Lidl este unul dintre cele mai mari lanţuri de magazine din Europa, activând în 26 de ţări europene şi având peste 100 de centre logistice ce asigură aprovizionarea a peste 10.000 de magazine. Având mai mult de 170.000 de angajaţi, Lidl se numără printre primii 10 comercianţi de produse alimentare la nivel mondial. Conform unor estimări, vânzările reţelei au depăşit anul trecut pragul de 700 de milioane de euro.

    Nemţii au intrat pe piaţa locală oficial în 2011 prin preluarea reţelei de magazine Plus Discount care număra 107 unităţi. Celelalte peste 80 au fost deschise de Lidl de la zero.

    Pe piaţa locală de retail activează reţele ca Mega Image, Penny, Kaufland, Carrefour, Auchan şi Cora.

     

  • Carmen Idriceanu, Humanic: ”Ne dorim tineri angajaţi care, prin calitatea serviciilor oferite de ei, să ofere un exemplu pentru piaţă”

    ”Un tânăr comerciant – vânzător ar trebui să aibă disponibilitatea şi entuziasmul de a învăţa continuu, să fie empatic şi să aibă o fire activă şi întreprinzătoare. Apoi, este necesar şi un strop de talent comercial, capacitatea de a remarca detalii, de a observa clienţii şi produsele şi de a face o legătură între cele din urmă”, descrie Carmen Idriceanu, country manager al retailerului austriac de încălţăminte Humanic, câteva din calităţile pe care le doreşte la angajaţii săi. În plus, tinerii angajaţi ideali ar trebui să fie motivaţi, deschişi, orientaţi către client, captivaţi de ritmul alert al vânzărilor şi care îşi doresc de la bun început o carieră în domeniu, potrivit lui Idriceanu.

    Carmen Idriceanu a început să lucreze pentru Humanic în 2007 în momentul în care a decis să se întoarcă în România, după ce, în anii ’90, se stabilise în Austria împreună cu familia. Anterior, studiase Chimia în cadrul Institutului Politehnic în Bucureşti şi lucrase ca laborant biolog în industria petrolui, cât şi în cadrul unui spital de copii din Capitală. În Austria şi-a completat studiile la o Academie Tehnică Medicală şi a lucrat în domeniul telemedicinei şi al diagnosticului neurologic. A decis să se alăture Humanic în momentul în care aflase dintr-un ziar românesc că reprezentanţii companiei căutau un country manager pentru piaţa locală. A fost refuzată de biroul de recrutări din România din cauza lipsei de experienţă, dar o discuţie cu directorul de resurse umane al companiei austriece i-a asigurat funcţia. ”Am venit în România în 2008, la deschiderea primului magazin din Băneasa, unde am avut parte de o primă experienţă foarte dificilă. Au fost clipe grele, pentru cineva care este obişnuit să se afle într-o societate în care toate funcţionează şi oamenii se ţin de cuvânt, se răspunde la telefon şi lucurile se întâmplă, pentru o astfel de persoană, contactul este brutal. Dar am fost perseverentă şi asta aş aştepta şi de la tineri, i-aş impulsiona să rămână la treabă. Prima condiţie ca ceva să reuşească este să faci lucrul respectiv, iar a doua este să îl faci până îţi reuşeşte, indiferent de cât de acru este primul rezultat. Dacă s-ar întâmpla aşa, totul ar funcţiona perfect”.

    În scopul pregătirii acestor tineri angajaţi, Humanic va începe  din acest an şcolar, alături de alţi şase retaileri alimentari, de îmbrăcăminte şi încălţăminte sau de mobilă (Billa, C&A, Deichmann, dm drogerie markt, Hervis şi kika), programul Şcoala Comercială Austriacă (o’SCAR), prin care tinerii absolvenţi de gimnaziu vor avea ocazia să câştige calităţile ideale pentru un comerciant, după modelele de ucenicie german şi austriac. Realizat la iniţiativa Ambasadei Austriei, proiectul Şcolii Comerciale Austriece din România se traduce prin introducerea a două clase de şcoală profesională, cu specializarea de comerciant vânzător, la Colegiul Economic Costin C. Kiriţescu, din septembrie 2015.

    Programul are la bază învăţământul dual, cu accent pe componenta practică: se desfăşoară pe parcursul a trei ani de studii, în care componenta practică va avea o pondere din ce în ce mai crescută de la an la an – anul I (80% teorie, 20% practica), anul II (40% teorie, 60% practica), anul III (28% teorie, 72% practica). La finalizarea cursurilor, absolvenţii o’SCAR vor avea prioritate in procesele de recrutare ale celor sapte retaileri.

    ”Retail-ul este un domeniu de activitate extrem de variat şi dinamic, iar existenţa unor calificări relevante pentru acest sector este necesară şi obligatorie pentru formarea unor profesionişti. Principala calitate a unui proaspăt absolvent constă în echilibrul său de cunoştinţe practice şi teoretice”, descrie Carmen Idriceanu, motivele pentru care consideră necesară existenţa unei astfel de şcoli.

    Potrivit lui Idriceanu, un absolvent al unui program precum Şcoala Comercială Austriacă din România va fi familiarizat cu toate elementele specifice retail-ului: de la fluxul mărfii şi mercantizare până la interacţiunea cu clienţii. ”Ultimul aspect este foarte important pentru retail, de aceea orice tânăr bine pregătit care îşi doreşte să ocupe poziţia de comerciant-vânzător şi apoi să evolueze în retail trebuie să stăpânească cunoştinţe solide de tehnici de vânzare. Ne dorim tineri angajaţi care, prin calitatea serviciilor oferite de ei, să ofere un exemplu pentru piaţă. Comportamentul acestor tineri va influenţa decisiv experienţa clienţilor în magazinele noastre, un lucru extrem de important pentru noi”, explică Idriceanu.

    Programul se bazează pe educaţia duală, un concept cu tradiţie în ţări precum Austria şi Germania. ”Acolo acest model este unul de succes şi este atât de popular, încât nu numai vânzătorii comerciali sunt formaţi în cadrul acestor tipuri de şcoală, ci şi funcţionarii de bancă, spre exemplu. Astfel, un absolvent de facultate este, spre deosebire de un absolvent de facultate din România, capabil să presteze o muncă eficientă din prima zi de lucru”, povesteşte Idriceanu.

    Fiecare dintre cele şapte companii a stabilit un magazin ce va funcţiona ca ”şcoală”, iar în cazul acestuia vor exista câte doi formatori, ce îşi vor desfăşura în paralel activitatea de comerciant şi de ghidare a activităţii practice. În funcţie de rezultatele obţinute, elevii înscrişi în acest program pot primi o bursă lunară de până la 400 de lei, dintre care 200 de lei sunt oferiţi prin sistemul de stat şi 200 de lei din partea companiilor partenere. De asemenea, vor beneficia de decontarea costurilor de transport în comun pe perioada studiilor. Iar după absolvire, tinerii vor primi un certificat profesional recunoscut pe plan european.

    Numărul maxim alocat pentru programul pilot din acest an este de 56 de elevi, iar zilele acestea (3-4 septembrie 2015) urmează să se desfăşoare ultima etapă de înscrieri pentru acest an. Potrivit lui Carmen Idriceanu, deşi găsirea de angajaţi este laborioasă, numărul de angajaţi ai Humanic, ce funcţionează în România prin  compania Leather&Shoe,  este stabil şi este cuprins între 90 şi 100 de angajaţi.Compania Leather&Shoe, a terminat anul trecut cu afaceri de 46 mil. lei (10,4 mil. euro), în creştere cu 9,5% comparativ cu anul anterior, potrivit celor mai recente informaţii publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe. 

  • De la fabrica de pensule la castel: cum s-a transformat un centru de producţie într-unul independent de artă contemporană

    Fabrica de pensule se află într-o zonă preponderent industrială, unde se aflau şi fabrica de încălţăminte Clujeana, Unirea, Cug, ce concentrau în perioada comunistă zeci de mii de muncitori, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul primăriei oraşului Cluj-Napoca.

    Tradiţia industrială a zonei a început la sfârşitul secolului al-XIX-lea, cu înfiinţarea mai multor fabrici în vecinătatea căii ferate: fabrica de tutun, fabricile de spirt, de morărit şi panificaţie, cărămizi, chibrituri etc. Fosta fabrică de pensule din Cluj a fost preluată, după 1990, de societatea Perom SA, care a închis fabrica în 2000.

    Nu doar în Capitală fostele spaţii industriale devin locul de găzduire a unor evenimente ce ţin de noua cultură urbană. Andi Vanca, unul dintre organizatorii evenimentului de muzică electronică Electric Castle de lângă Cluj-Napoca, povestea anterior pentru Business Magazin cum istoria festivalului este legată de un astfel de loc. În 2010, antreprenorul Mihai Păun, unul dintre principalii pioni ai festivalului, deschidea clubul Boiler din Cluj-Napoca, într-un spaţiu atipic la vremea respectivă. „Am ales subsolul fostei Fabrici de Pensule din Cluj-Napoca. Era inedit să vii într-un spaţiu de genul acesta cu un context diferit aducând muzică. De la primele evenimente am avut cozi la intrare“, spunea reprezentantul Boiler Events.

    Spaţiul fostei fabrici de pensule se află la marginea zonei industriale a Clujului şi funcţiona din 2009 ca un centru independent de artă contemporană. Numit Fabrica de Pensule datorită locaţiei sale în fostul obiectiv industrial, acesta concentrează, pe o suprafaţă de 2.000 de metri pătraţi, spaţii de artă contemporană: ateliere ale artiştilor, galerii şi organizaţii culturale active în domeniile artelor vizuale, dansului contemporan, muzicii şi teatrului, potrivit informaţiilor publicate de primăria oraşului Cluj-Napoca. Fabrica de Pensule funcţionează ca o federaţie, cu scopul dezvoltării şi promovării culturii şi este o organizaţie neguvernamentală şi nonprofit, potrivit informaţiilor publice disponibile pe site-ul organizaţiei.

    La un an după deschiderea Boiler Club, membrii echipei au făcut un parteneriat cu reprezentanţii unui alt local din Cluj-Napoca, aflat în campusul universitar Haşdeu, unde se organizau evenimente similare. În urma parteneriatului, dimensiunea evenimentelor a înregistrat creşteri rapide, astfel că organizatorii au simţit nevoia de a căuta alte spaţii, care să poată primi publicul tot mai numeros. Au început în Hotelul Continental, un hotel părăsit din Cluj-Napoca, iar ulterior, după finalizarea construcţiei Cluj Arena, au decis să facă evenimente în parcarea subterană a stadionului.

    Poziţionarea de a folosi spaţii neconvenţionale a crescut rapid numărul fanilor din comunitatea clujeană şi a culminat cu organizarea festivalului Electric Castle în castelul medieval Banffy din comuna Bonţida, aflată la aproximativ 30 de kilometri distanţă faţă de Cluj-Napoca. Organizatorii Electric Castle nu comunică cifre legate de veniturile înregistrate de Boiler Club; însă pentru ediţia din acest an a organizării Electric Castle, au avut un buget care a ajuns la aproximativ 2 milioane de euro.
     

  • El voia să meargă la studii in Anglia dar parinţii l-au trimis in China. Acum deţine o afacere de 100 de milioane de euro

    Claudiu Ciobanu ştia încă din clasa a unsprezecea că vrea să facă facultatea în afara ţării. Voia să meargă în Anglia, dar părinţii l-au convins să încerce o facultate din China, care îi va da mai multe posibilităţi.

    Claudiu Ciobanu a plecat în 2001 să studieze mandarina, iar din 2003 comerţul internaţional în China, la University of International Business & Economics (UIBE). La terminarea celor 4 ani de facultate şi după o lucrare de licenţă despre impactul Yiwu la PIB-ul Chinei, avea deja oferte de la cel puţin două multinaţionale pentru a le reprezenta în China, dar învăţase şi destul de bine piaţa pentru a porni o afacere pe cont propriu. A ales a doua variantă, pentru că trăia deja într-o piaţă unde milionarii în cash deveneau mainstream şi unde creşterile fabuloase ale volumelor de business se întâmplau efectiv de la o zi la alta.

    Până a ajunge în situaţia absolventului care are de ales ce să facă mai departe, Claudiu Ciobanu îşi aminteşte că acomodarea în China a fost o poveste în sine: „Am aterizat pe aeroportul din Bejing neştiind că în prima săptămână care urma nu o să mai văd nicio persoană caucaziană. Când am ieşit din aeroport, mă aşteptam să văd un munte de biciclete, dar în schimb am văzut maşini de lux. Ministerul Educaţiei cerea atunci studenţilor străini să fie recomandaţi de un cetăţean chinez care să răspundă în cazul în care cursanţii le-ar face probleme. Nu ştiam pe nimeni în afară de o cunoştinţă a tatălui meu, iar acomodarea într-o ţară precum China nu a fost deloc uşoară”.

    Totul era nou, povesteşte antrepenorul, care nu ştia nici cum să folosească beţigaşele la cantina studenţească, aşa că venea de la cămin cu o furculiţă ascunsă într-un şerveţel. Limba? „Mandarina este o limbă muzicală, bazată pe patru tonuri. Dacă ai ureche muzicală este mai uşor de învăţat. Dacă nu, aşa cum este şi cazul meu, este destul de dificil, pentru că a trebuit să învăţ mecanic tonalitatea. În funcţie de tonul folosit, «mai» poate însemna a vinde, a cumpăra, sau «mai mai» înseamnă comerţ.”

    Diferenţele culturale? „Nu se aseamănă cu nimic din ceea ce suntem noi, românii, obişnuiţi. Chinezii, când ies să ia masă, duc o luptă pentru achitarea notei de plată. Pentru că e şansa celui care plăteşte să crească ierarhic. Chinezii au mese rotunde, dar liderul este cel care se aşază la masă orientat spre ieşire. Sunt şi alte lucruri care m-au frapat iniţial în China şi pot spune că a fost un şoc, dar am absorbit noutatea.”

    Câţi aţi auzit despre Yiwu? Despre oraşul care leagă Europa de China prin cea mai lungă cale ferată din lume (Yiwu – Madrid, 13.000 kilometri)? Despre cel mai mare centru comercial din lume, Futian Market sau Yiwu International Trade City, care se întinde pe 4 milioane de metri pătraţi, cu peste 70.000 de standuri comerciale, şi pe care Naţiunile Unite, Banca Mondială şi Morgan Stanley l-au numit, încă din 2005, cel mai mare angro din lume pentru bunuri de consum?

    „Nu există produs care să nu fie la Futian Market, la fel cum nu există producător chinez, de la cei mai mărunţi până la cei mai mari, şi nici multinaţională importantă care să nu aibă un reprezentant acolo”, spune Claudiu Ciobanu, care a fost fascinat de centrul comercial încă din studenţie, motiv pentru care l-a ales ca subiect al lucrării de licenţă şi care, mai târziu, i-a devenit casă.

    În anii în care Ciobanu era student la Beijing, oraşul Yiwu din provincia Zhejiang câştiga teren în faţa capitalei în rândul micilor comercianţi români. Aşa că în vacanţa de iarnă din anul I Ciobanu a plecat până la Yiwu ca să vadă de ce oraşul din sudul Chinei devenise un magnet pentru oamenii de business. „Nu semăna cu nimic din ceea ce văzusem până atunci! Oameni veniţi din toate colţurile Pământului pentru a cumpăra produse Made in China! Un oraş mic pentru China, cu aproape 2 milioane de locuitori, cu cinci benzi pe sens şi limită maximă acceptată de 100 de tone!”

    A început să lucreze încă din facultate, ca interpret pentru clienţii români veniţi cu afaceri în China: „A fost o perioadă când am exersat mult chineza şi care mi-a deschis apetitul pentru lumea afacerilor. Am fost inspirat de oamenii pe care i-am cunoscut în acea perioadă pentru ca mai târziu să îmi deschid propriul business”. Imediat după terminarea facultăţii, în 2006, s-a urcat în maşina sa Geely (construită de fabricantul chinez care iniţial producea frigidere, care a început să facă maşini în 1998 şi care a cumpărat în 2010 brandul Volvo) şi a plecat de la Beijing la Yiwu, împreună cu viitoarea sa soţie, care, la sfârşitul călătoriei de 1.600 de kilometri, l-a întrebat dacă la Yiwu se vor întâlni cu prietenii lui. „I-am răspuns: «Vom avea prieteni aici, încă nu îi avem!». Şi am pornit spre hotel. Luasem decizia să îmi încerc norocul în acel loc care mă fascinase şi să deschid o firmă care să ofere clienţilor români servicii de consultanţă în achiziţii de la fabricile din China.”

  • Veşti BUNE pentru cine caută de lucru! Încă o multinaţională vine în Bucureşti

    Compania daneză Conscensia, care oferă servicii de IT şi de dezvoltare de software, a decis să deschidă un nou centru în România, pentru care caută un director general, conform unui anunţ al firmei.

    Veşti BUNE pentru cine caută de lucru! Încă o multinaţională vine în Bucureşti

  • Cum a ajuns un singur oraş să exporte 70% din produsele româneşti de software

    Prima oară când am fost la Cluj, în urmă cu vreo 11-12 ani, am rămas cu impresia plăcută a unui oraş civilizat, cu clădiri vechi şi monumente bine aşezate. Îmi aduc aminte de un loc curat şi destul de agitat. Anul acesta am petrecut o săptămână întreagă în oraşul de pe Someş, iar schimbările au fost evidente. Oraşul e în continuare curat, clădirile vechi sunt tot acolo, dar printre ele şi-au făcut loc coloşii de sticlă şi termopan care anunţă noua eră a Clujului, dominată şi generată de creşterea sectorului IT.

    Clujul a fost mereu un centru universitar cu tradiţie şi un oraş cu şomaj mic, dar în ultimii ani a devenit un magnet pentru companiile de IT şi outsourcing. Sursa succesului IT din oraşul transilvan are mai multe explicaţii, dar are la bază tradiţia antreprenorială a oraşului şi încercarea de a găsi o nişă în care oraşul să exceleze.

    Competiţia dintre Cluj şi Bucureşti i-a obligat pe specialiştii din institutele de cercetare de profil din Cluj‑Napoca să adopte rapid o atitudine antreprenorială, încercând să atragă comenzi din exteriorul ţării sau să dezvolte mici afaceri private capabile să furnizeze soluţii proprii pentru mediul economic local şi regional, spune Stelian Brad, preşedinte al Cluj IT. „S-a constatat că institutele de cercetare de profil din Bucureşti beneficiau de cele mai multe fonduri publice de cercetare (peste 60‑70% sau chiar mai mult). În timp relativ scurt, bazându-se pe un fond uman bun, deschis pentru învăţare şi adaptare, cu o atitudine adecvată pentru muncă şi calitate moştenită din tradiţia istorică transilvăneană, comunitatea de IT din oraş a învăţat bine lecţia afacerilor în domeniul software şi a proceselor tehnice aferente, a câştigat încrederea partenerilor externi, şi-a consolidat lanţul valorii şi şi-a dezvoltat şi diversificat reţelele internaţionale de afaceri. Beneficiind de un bazin constant de resurse umane tinere bine calificate şi motivate pentru afirmare profesională, firmele de IT locale şi-au putut creşte treptat-treptat afacerile – preponderent pe pieţele internaţionale (peste 90%). De la acest punct, evoluţia fenomenului de clusterizare în acest caz particular nu mai are rost să fie prea mult descrisă.“

    Industria de IT este cea care a determinat dezvoltarea rapidă a Clujului, transformând oraşul de pe Someş în al doilea „motor“ al economiei după Bucureşti. Iar acest lucru a fost posibil printr-o serie de oportunităţi de care clujenii au profitat, după cum remarcă Stelian Brad: „Dintre oportunităţile acelor vremuri aş menţiona deschiderea canalelor de comunicare cu occidentul, capacitatea specialiştilor IT din oraş de a comunica uşor cu colegii omologi din occident, nivelul redus al capitalului financiar iniţial necesar pentru a porni o afacere privată în domeniul dezvoltării software, raportul preţ/calitate al serviciilor prestate de specialiştii locali extrem de competitiv, evoluţia pozitivă a industriei IT pe plan internaţional, dezvoltarea accelerată a internetului, explozia tehnologiilor hardware şi software în domeniul comunicaţiilor care a facilitat globalizarea afacerilor IT, precum şi impactul IT asupra creşterii productivităţii şi competitivităţii altor sectoare economice“.

    De aici şi până la concentrarea geografică a companiilor de IT din Cluj a mai fost doar un pas, care s-a pliat perfect pe fondul cererii venite din pieţele vestice. „Acestea au ajuns la un grad de saturaţie. Clujul însemna o masă critică de specialişti care pot fi educaţi prin interacţiunea cu pieţele mature. Motivaţiile primare au fost secondate de factori precum preţuri convenabile, competenţele lingvistice, proximitatea geografică, avantajul unei culturi europene sau reducerile de taxe“, subliniază Călin Văduva, CEO al Fortech. „În primul rând, la nivelul României, Clujul deţine cea mai mare pondere de specialişti IT raportat la populaţia activă. Totodată, Clujul este caracterizat de o forţă de muncă preponderant tânără, orientată spre învăţare. Astfel, oraşul a împrumutat repede o cultură a standardelor şi a calităţii muncii, inspirată de experienţa colaborării cu clienţii internaţionali. Apoi, colaborarea dintre universităţi şi companii, dezvoltarea unui cluster de IT sau elanul antreprenorial pot constitui factori diferenţiatori, sporind capitalul de atractivitate al Clujului în comparaţie cu alte oraşe.“

  • Cum a ajuns un singur oraş să exporte 70% din produsele româneşti de software

    Prima oară când am fost la Cluj, în urmă cu vreo 11-12 ani, am rămas cu impresia plăcută a unui oraş civilizat, cu clădiri vechi şi monumente bine aşezate. Îmi aduc aminte de un loc curat şi destul de agitat. Anul acesta am petrecut o săptămână întreagă în oraşul de pe Someş, iar schimbările au fost evidente. Oraşul e în continuare curat, clădirile vechi sunt tot acolo, dar printre ele şi-au făcut loc coloşii de sticlă şi termopan care anunţă noua eră a Clujului, dominată şi generată de creşterea sectorului IT.

    Clujul a fost mereu un centru universitar cu tradiţie şi un oraş cu şomaj mic, dar în ultimii ani a devenit un magnet pentru companiile de IT şi outsourcing. Sursa succesului IT din oraşul transilvan are mai multe explicaţii, dar are la bază tradiţia antreprenorială a oraşului şi încercarea de a găsi o nişă în care oraşul să exceleze.

    Competiţia dintre Cluj şi Bucureşti i-a obligat pe specialiştii din institutele de cercetare de profil din Cluj‑Napoca să adopte rapid o atitudine antreprenorială, încercând să atragă comenzi din exteriorul ţării sau să dezvolte mici afaceri private capabile să furnizeze soluţii proprii pentru mediul economic local şi regional, spune Stelian Brad, preşedinte al Cluj IT. „S-a constatat că institutele de cercetare de profil din Bucureşti beneficiau de cele mai multe fonduri publice de cercetare (peste 60‑70% sau chiar mai mult). În timp relativ scurt, bazându-se pe un fond uman bun, deschis pentru învăţare şi adaptare, cu o atitudine adecvată pentru muncă şi calitate moştenită din tradiţia istorică transilvăneană, comunitatea de IT din oraş a învăţat bine lecţia afacerilor în domeniul software şi a proceselor tehnice aferente, a câştigat încrederea partenerilor externi, şi-a consolidat lanţul valorii şi şi-a dezvoltat şi diversificat reţelele internaţionale de afaceri. Beneficiind de un bazin constant de resurse umane tinere bine calificate şi motivate pentru afirmare profesională, firmele de IT locale şi-au putut creşte treptat-treptat afacerile – preponderent pe pieţele internaţionale (peste 90%). De la acest punct, evoluţia fenomenului de clusterizare în acest caz particular nu mai are rost să fie prea mult descrisă.“

    Industria de IT este cea care a determinat dezvoltarea rapidă a Clujului, transformând oraşul de pe Someş în al doilea „motor“ al economiei după Bucureşti. Iar acest lucru a fost posibil printr-o serie de oportunităţi de care clujenii au profitat, după cum remarcă Stelian Brad: „Dintre oportunităţile acelor vremuri aş menţiona deschiderea canalelor de comunicare cu occidentul, capacitatea specialiştilor IT din oraş de a comunica uşor cu colegii omologi din occident, nivelul redus al capitalului financiar iniţial necesar pentru a porni o afacere privată în domeniul dezvoltării software, raportul preţ/calitate al serviciilor prestate de specialiştii locali extrem de competitiv, evoluţia pozitivă a industriei IT pe plan internaţional, dezvoltarea accelerată a internetului, explozia tehnologiilor hardware şi software în domeniul comunicaţiilor care a facilitat globalizarea afacerilor IT, precum şi impactul IT asupra creşterii productivităţii şi competitivităţii altor sectoare economice“.

    De aici şi până la concentrarea geografică a companiilor de IT din Cluj a mai fost doar un pas, care s-a pliat perfect pe fondul cererii venite din pieţele vestice. „Acestea au ajuns la un grad de saturaţie. Clujul însemna o masă critică de specialişti care pot fi educaţi prin interacţiunea cu pieţele mature. Motivaţiile primare au fost secondate de factori precum preţuri convenabile, competenţele lingvistice, proximitatea geografică, avantajul unei culturi europene sau reducerile de taxe“, subliniază Călin Văduva, CEO al Fortech. „În primul rând, la nivelul României, Clujul deţine cea mai mare pondere de specialişti IT raportat la populaţia activă. Totodată, Clujul este caracterizat de o forţă de muncă preponderant tânără, orientată spre învăţare. Astfel, oraşul a împrumutat repede o cultură a standardelor şi a calităţii muncii, inspirată de experienţa colaborării cu clienţii internaţionali. Apoi, colaborarea dintre universităţi şi companii, dezvoltarea unui cluster de IT sau elanul antreprenorial pot constitui factori diferenţiatori, sporind capitalul de atractivitate al Clujului în comparaţie cu alte oraşe.“

  • Primul hotel Sheraton din România s-a deschis! Cum arată acum noul hotel de 5 stele din Bucureşti după o modernizare de milioane de euro. Galerie FOTO

     Ieri s-a deschis noul hotel Sheraton Bucureşti, construit în locul fostului Howard Johnson, după o investiţie de 6 milioane de euro şi un remake care a durat un an.

  • Un antreprenor italian s-a îndrăgostit de România şi vrea ca toţi străinii să o viziteze

    Am călătorit mult şi am învăţat câte ceva din toate locurile pe care le-am vizitat. Am ajuns în Bhutan, care este o ţară greu accesibilă. Tocmai de aceea o călătorie aici costă mult, deşi în schimb primeşti condiţii simple de trai”, povesteşte Giulio da Sacco despre una dintre experienţele sale memorabile. Dacă ar fi totuşi să aleagă destinaţiile sale preferate, România este pe primul loc, urmată de Maroc şi de Peru.

    Este un călător pasionat, cu experienţă, însă de fiecare dată se întoarce la România, despre care spune că are norocul să aibă o natură virgină ce ar trebui păstrată. Modul cum vorbeşte despre România, pe care acum o consideră acasă, aminteşte de discursul prinţului Charles, un alt admirator entuziast al României în ansamblu şi al Transilvaniei în particular. De altfel, cei doi mai au un lucru în comun: amândoi şi-au cumpărat case în inima României. Prinţul Charles a ales Viscri. Giulio da Sacco a fost cucerit de Meşendorf.

    „Am decis să-mi diversific portofoliul şi să investesc în turism, mai exact în trei case din Transilvania, în satul Meşendorf, şi într-o agenţie. M-am lăsat convins de soţia mea, care crede cu tărie că România este o ţară minunată, deşi cei mai mulţi români îşi critică ţara.” Soţia sa este româncă, dar a călătorit la rândul său în jurul lumii, cu studiile, cu munca, dar şi ca turist. „De asemenea, vărul meu, care m-a convins să vin în România iniţial, m-a dus şi în Transilvania, o zonă care m-a fermecat pe loc. După ce am văzut filmul Wild Carpathia nu am mai avut nicio îndoială”, îşi aminteşte antreprenorul italian cum a început viaţa sa românească.

    A cumpărat trei case la Meşendorf, mai exact cele de la numerele 68, 106 şi 53. În sat, casele sunt identificate după numărul lor. Una dintre ele i-a plăcut şi prinţului Charles, mai exact cea care are o presă de vin. “Existau trei astfel de prese în sat, una este astăzi la Muzeul Satului, iar pe două le avem noi.” A luat decizia achiziţiei celor trei proprietăţi acum circa trei ani şi a plătit pentru ele circa 100.000 de euro. Casele au venit la pachet cu proprietăţi generoase, pe care Giulio da Sacco şi familia sa au început deja să le lucreze. „Preţul nu a fost mare, însă ne va costa mai mult restaurarea lor. Am început deja. Am reparat acoperişul, ne-am ocupat de scurgeri. Avem şi o grădină de legume amenajată şi deja «alimentăm» Grano de la ea.”

    Vrea să replice modelul vărului său, care a cumpărat la Copşa Mică, în apropiere, nouă case şi s-a ocupat personal de renovare. A angajat un arhitect român, prima casă de la Meşendorf urmând a fi gata în acest an. Pe cea de-a doua speră să o finiseze în prima parte a lui 2016.

    Achiziţia caselor a fost însă o poveste în sine. “Unul dintre proprietari nu a vrut să vândă, aşa că l-am curtat multă vreme, mai exact un an şi jumătate. Voia să îl conving că eu chiar iubesc România şi că nu cumpăr case doar de dragul businessului, mai exact că le iau ca să le revând apoi la un preţ mai bun.” De altfel, antreprenorul vrea să le folosească atât pentru el şi familia sa, ca să meargă acolo în vacanţă, cât şi pentru a le pune la dispoziţia turiştilor care vin în România. „Ne dorim să organizăm şi «vânătoare» de trufe la Meşendorf, cu câini specializaţi. Vrem să organizăm cursuri de gătit şi petreceri tematice.”

    Giulio da Sacco, alături de soţia sa şi de încă o asociată, deţin şi agenţia de turism Beyond Dracula Travel. Recunoaşte că s-a gândit mult ce nume să aleagă pentru agenţie şi au decis că ar fi o pierdere să nu folosească numele de Dracula. Alegerea finală a fost ideea soţiei sale. „Am decis să investesc şi într-o agenţie de turism pentru că eu cred că trebuie să aducem tot mai mulţi străini în România, să se convingă că ţara asta merită.”

    A început proiectul agenţiei în urmă cu 3-4 ani, însă l-a îngheţat la scurt timp. A cunoscut-o apoi pe partenera lor Raluca Spiac şi, împreună, au decis să revină la acest business. Ea deţine astăzi 20% din acţiunile agenţiei. „Raluca are 32 de ani şi am cunoscut-o prin soţia mea. S-au întâlnit în Germania la universitate, a lucrat apoi pentru un producător de iahturi, iar ulterior a revenit în ţară şi am pus împreună bazele parteneriatului.” Până acum agenţia a adus în România clienţi din Liban, Australia, Marea Britanie, dar şi din alte colţuri ale lumii. Beyond Dracula Travel oferă doar vacanţe personalizate şi a avut anul trecut, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe, afaceri de 68.000 de lei, 2014 fiind primul an efectiv de funcţionare.