Tag: deschidere

  • Parcul de distracţii care ironizează Disneyland a generat 20 de milioane de euro

    Dismaland-ul lui Bansky se închide duminică. “Parcul de distracţii”  a generat venituri de 20 de milioane de lire sterline în plus afacerilor din împrejurimi, scrie BBC.

    De-a lungul a cinci săptămâni, cât timp parcul a fost deschis, peste 150.000 de oameni au vizitat opera artistului underground Bansky.

    Dismaland este menit să satirizeze turismul şi industria parcurilor de distracţii. Acesta prezintă O lume rece, ruginită, cu accente sinistre. Aşa-zisul parc de distracţii, definit de creatorii săi drept “cea mai dezamăgitoare atracţie”, adăposteşte operele unora dintre cei mai controversaţi artişti, cum este Damiern Hirst sau Jenny Holzer. Vizitatorii mai pot primi baloane pe care scrie “Sunt un idiot” sau pot vizita librării cu cărţi anarhiste.

    Oraşul, Weston-super-Mare, unde a fost deschis Dismaland, a avut cel mai mult de câştigat. Parcul reuşind să genereze venituri de până la 20 de milioane de lire sterline.

    “A devenit un fenomen global de o importanţă majoră pentru regiune şi subliniează importanţa turismului pentru comunitatea locală”, a spus John Turner, CEO al Visit Somerset.

    Hotelurile şi pensiunile şi restaurantele din zonă au avut cele mai mai creşteri în afaceri. “Camerele de hotel au fost pline, am avut vizitatori de peste tot din lume”, a spus Keith Fearn, proprietar hotel.

  • Are afaceri de 120 mil. euro şi în câteva săptămâni va deschide un nou outlet în Bucureşti. „Abia acum începe goana după preţuri”

    Dan Şucu, omul de afaceri care deţine grupul Mobexpert, are în plan crearea unei reţele de outleturi regionale. Primul a fost deschis în urmă cu şase ani în Pipera, iar următoarea unitate de pe lista antreprenorului va fi deschisă în câteva saptămâni, în Pantelimon.

  • Parcul de distracţii care ironizează Disneyland a generat 20 de milioane de lire sterline

    Dismaland-ul lui Bansky se închide duminică. “Parcul de distracţii”  a generat venituri de 20 de milioane de lire sterline în plus afacerilor din împrejurimi, scrie BBC.

    De-a lungul a cinci săptămâni, cât timp parcul a fost deschis, peste 150.000 de oameni au vizitat opera artistului underground Bansky.

    Dismaland este menit să satirizeze turismul şi industria parcurilor de distracţii. Acesta prezintă O lume rece, ruginită, cu accente sinistre. Aşa-zisul parc de distracţii, definit de creatorii săi drept “cea mai dezamăgitoare atracţie”, adăposteşte operele unora dintre cei mai controversaţi artişti, cum este Damiern Hirst sau Jenny Holzer. Vizitatorii mai pot primi baloane pe care scrie “Sunt un idiot” sau pot vizita librării cu cărţi anarhiste.

    Oraşul, Weston-super-Mare, unde a fost deschis Dismaland, a avut cel mai mult de câştigat. Parcul reuşind să genereze venituri de până la 20 de milioane de lire sterline.

    “A devenit un fenomen global de o importanţă majoră pentru regiune şi subliniează importanţa turismului pentru comunitatea locală”, a spus John Turner, CEO al Visit Somerset.

    Hotelurile şi pensiunile şi restaurantele din zonă au avut cele mai mai creşteri în afaceri. “Camerele de hotel au fost pline, am avut vizitatori de peste tot din lume”, a spus Keith Fearn, proprietar hotel.

  • Anunţul făcut de KFC: va deschide un nou restaurant

    Lanţul de restaurante KFC se va extinde pe 24 septembrie cu un restaurant în Deva. Noul restaurant KFC reprezintă o investiţie de 350.000 euro şi are o suprafaţă de 169 de metri pătraţi. În cadrul restaurantului vor lucra 30 de angajaţi.

    Odată cu deschiderea restaurantul din Deva, reţeaua KFC ajunge la 55 de unităţi, răspândite în  22 de oraşe.

     

     

     

  • 22 de nave ruseşti în drum spre Siria – GALERIE FOTO

    Conform presei ruseşti, peste 20 de nave de luptă se află în Mediterana şi se îndreaptă spre zona estică, în apropierea Siriei. În următoarea galerie foto vă arătăm despre ce nave este vorba.

    Vedeţi AICI Galeria FOTO

  • Criza refugiaţilor, lecţia de la Ankara: Turcia adăposteşte cel mai mare număr de refugiaţi din lume

    Turcia adăposteşte cel mai mare număr de refugiaţi din lume, iar deschiderea arătată faţă de cei două milioane de sirieni şi irakieni care au fugit din calea războiului civil a protejat naţiunile europene de o criză a migraţiei mai gravă decât cea cu care se confruntă în prezent. În timp ce guvernele europene nu reuşesc să găsească o soluţie comună, iar Ungaria a ridicat un gard la graniţa cu Serbia pentru a stăvili valul de migranţi, liderii de la Ankara promit că vor continua să primească refugiaţi. Această politică riscă să devină o povară politică înaintea alegerilor anticipate din Turcia, programate în noiembrie, în special în oraşele din apropierea frontierei, unde numărul refugiaţilor sirieni a devenit mai mare decât cel al localnicilor.

    Când războiul din Siria a izbucnit în 2011, autorităţile din Turcia au crezut că zeci de mii de refugiaţi vor traversa frontiera de 900 de kilometri a ţării. De atunci, luptele au luat amploare, iar militanţii Statului Islamic au exploatat haosul pentru a impune o conducere brutală, în stil medieval, în mari părţi din Siria şi Irak.

    Turcia a cheltuit 6,5 miliarde de euro în scop umanitar, inclusiv pentru cele mai bine echipate tabere de refugiaţi construite vreodată, dotate cu şcoli, asistenţă medicală şi servicii sociale.

    „Este una dintre cele ample reacţii umanitare pe care le-am văzut vreodată. Este acceptarea faptului că, indiferent de inconveniente, Turcia trebuie să îşi ajute vecinii“, a declarat pentru Reuters Rae McGrath, din partea agenţiei americane Mercy Corps. El avertizează însă că abilitatea Turciei de a ajuta refugiaţii ajunge la saturaţie, iar Sinan Ulgen, preşedinte al Center for Economics and Foreign Policy Studies (EDAM) din Istanbul, are o opinie similară. „Reacţia Turciei a fost mai umană decât cea a Europei şi mai aproape de valorile universale exprimate de liderii UE. Mulţi încearcă să înţeleagă până unde este dispusă Turcia să meargă. Cred că ajungem la limită“, consideră Ulgen.

    O explozie care a avut loc în luna iulie în oraşul de frontieră Suruc, atribuită organizaţiei Statul Islamic, a amplificat temerile că politica uşilor deschise facilitează intrarea militanţilor în Turcia, iar prăbuşirea armistiţiului cu insurgenţii kurzi, în aceeaşi lună, a sporit îngrijorarea.

    Cea mai mare provocare este însă una pe termen lung. Autorităţile de la Ankara au probleme cu integrarea unei populaţii de refugiaţi uriaşe, care nu vorbeşte turca şi are perspective limitate de a se întoarce prea curând acasă.

    Ministrul muncii a anunţat în august că nu va acorda permise de muncă refugiaţilor, explicând că un astfel de program ar fi incorect pentru turcii care caută locuri de muncă.

    Turcia a fost lăudată la nivel internaţional pentru adăpostirea a două milioane de refugiaţi, alungaţi de conflictul de patru ani din Siria. Marea majoritate a refugiaţilor caută însă să îşi contruiască o viaţă în afara taberelor de refugiaţi, astfel că efortul de ajutor devine mai complicat.

    Turcia se confruntă cu o rată a şomajului de aproape 10% şi cu încetinirea creşterii economice, autorităţile turce criticând în repetate rânduri reticenţa Europei de a suporta o parte din povara refugiaţilor. În prezent, cei care beneficiază de protecţie temporară în Turcia pot lucra în interiorul comunităţii de refugiaţi, ca medici sau profesori, dar ministrul muncii şi protecţiei sociale, Faruk Celik, a spus că nu există planuri de acordare a permiselor de muncă în cadrul unui program general. Decizia, criticată de reprezentanţii organizaţiilor umanitare, a determinat refugiaţii să se urce în bărci şi să ia drumul Europei.

    Spre deosebire de Grecia, care a permis multor refugiaţi să îşi continue drumul, forţele de securitate turce patrulează rutele către Europa, reţinând bărci şi refugiaţi. Deseori, aşa cum a fost cazul lui Aylan Kurdi, băieţelul de trei ani care s-a înecat cu fratele şi mama sa, forţele turce recuperează trupurile celor care îşi pierd viaţa în drum spre Europa.

    Turcia acordă refugiaţilor statutul de „protecţie temporară“, pentru a avea acces la şcolarizare, servicii de sănătate şi sociale. Dar costurile cresc exponenţial, iar indicatorii economici se contractă. Lira a atins minime record în raport cu dolarul, în luna septembrie, în timp ce economia a crescut în 2014 cu numai 2,9%, cu mult sub obiectivul guvernului, de 5%. Perspectiva economică negativă nu face decât să amplifice fluxul ilegal de refugiaţi către Europa. “Nu este viaţă aici. Trebuie să trăim o viaţă normală. Vreau să îmi găsesc de lucru“, a spus un tânăr de 32 de ani refugiat din oraşul sirian devastat Alep, care aşteapta să treacă ilegal din Bodrum, Turcia, în insula elenă Kos.

  • De ce aş deschide porţile pentru refugiaţi. Între certitudine şi posibilitate

    Sunt, fără doar şi poate, numeroase motive pro şi contra primirii refugiaţilor în România. Personal, mă număr printre cei care sunt de acord cu adăpostirea unor oameni care fug de război sau conflict. Dar sunt deja subiectiv, aşa că voi începe scurta mea argumentare.

    Dilema cu care se confruntă (în mai mare sau mai mică cunoştinţă de cauză) mulţi europeni pare a avea două dimensiuni: cea socială şi cea economică. Socială înseamnă ideea de teamă vs. ideea de empatie faţă de fiinţe umane aflate într-o situaţie dificilă. Cea economică include atât argumente pro cât şi contra (costurile de a găzdui refugiaţii vs. efectele pozitive ale forţei de muncă în economie.)

    Dilema aceasta poate fi însă (şi ar trebui, din punctul meu de vedere) tratată la nivel conceptual. Şi ar trebui tratată astfel de către noi, cei de rând, care de multe ori refuzăm să ne însuşim deciziile luate de alţii.

    Revin: din punctul meu de vedere, dilema refugiaţilor (să o numim aşa) se rezumă la certitudine vs. posibilitate. Certitudinea este că un număr de oameni suferă din cauza unor conflicte pe care nu ei le-au provocat şi pe care ei nu le doresc; chiar definiţia cuvântului “refugiat” explică acest lucru: “Persoană care s-a retras undeva sau la cineva spre a se adăposti, spre a găsi sprijin sau ocrotire în faţa unei primejdii, a unei neplăceri etc.”. Posibilitate este că printre aceşti refugiaţi se află şi unii cu intenţii ascunse, violente sau chiar războinice. Menţionez însă, fiind din nou subiectiv, că mi-e greu să cred că teroriştii ar avea nevoie de un asemenea tărăboi pentru a-şi duce la împlinire obiectivele. Posibilitate este că printre aceşti refugiaţi există oameni care vor aduce plusvaloare economiei, vor deshide peste ani afaceri de succes sau vor conduce companii. Posibilitate este că aceşti oameni, odată încheiate conflictele din Orientul Mijlociu, se vor întoarce acasă.

    Certitudine vs. posibilitate. Putem ajuta fiinţe umane care suferă. Le putem închide porţile, lăsându-i în voia sorţii. Femei, bărbaţi, copii, bătrâni. Posibilităţi sunt multe; certitudinea este una singură.


    Opinie Bogdan Angheluţă, redactor Business Magazin

  • Record pentru România: 80 de noi branduri au intrat în România în ultimii doi ani

    Un numar record de 80 de noi retaileri au intrat in Romania din 2013 pana in prezent, iar suprafata de retail ocupata de acestia este de 30.000 mp, conform unui nou raport lansat de CBRE astazi (“ How Active is the Romanian Retail Market”). In total, aceste 80 de noi branduri au deschis aproape 170 de noi magazine si au in plan sa deschida alte 30 in urmatoarele 12 luni.

    Tipologia marcilor, suprafata ocupata de acestea, amplasarea primului magazin variaza foarte mult. Brandurile nou intrate sunt atat branduri de lux, precum Vionnet sau Michael Kors, branduri de fashion precum Sinsay si Mohito, dar si magazine de decoratiuni (H&M Home, English Home) si chiar si cafenele (Tchibo Coffee Store sau Columbus Café). Acest numar record de noi intrari este corelat cu performanta macro-economica, mai precis cu cresterea PIB in perioada analizata de 3,3%, substantial peste cresterile inregistrate in alte tari Europene.

    In general, chiriasii aleg pentru primul lor magazin o amplasare centrala (94%), in cadrul centrelor comerciale (82%), in Bucuresti (68%). A doua optiune, valabila in special pentru brandurile de lux, este de a alege un spatiu stradal sau in cadrul unor galerii comerciale. Chiar daca orasul Bucuresti este favorit, asta nu inseamna ca orasele regionale sunt ignorate – 1 din 3 retaileri a ales un astfel de oras pentru primul lor magazin si jumatate din marcile analizate au deschis magazine aici. Cele mai atractive orase regionale sunt: Constanta, Timisoara, Brasov, Ploiesti, Iasi si Cluj Napoca.

    Sectorul moda este majoritar, aproape jumatate dintre comercianti analizati provinenind din acest sector. Daca in perioada de boom din 2006 – 2008, modelul operational preferat era pentru franciza, acest model este valabil intr-o oarecare masura, 65% dintre noii intrati opereaza in sistem franciza, si doar unul din trei a intrat prin compania mama. De mentionat ca 88% dintre cafenele&restaurante, 71% dintre magazinele de lux si 86% dintre cele moda opereaza in franciza, dar doar 40% din magazine de decoratiuni casa sunt francizati si nici un supermarket nu opereaza sub acest model.

    Retailerii din Italia, SUA si Franta reprezinta jumatate din noii intrati in piata, iar cei din Polonia, Germania si Marea Britanie au deschis cele mai multe magazine.

  • Fred DeLuca, fondatorul celui mai mare lanţ de restaurant fast-food din lume, a murit la vârsta de 67 de ani

    Fred DeLuca, fondatorul Subway, cel mai mare lanţ de restaurant fast-food din lume, a murit luni la vârsta de 67 de ani, scrie New York Times.  

    În 2013, în timp ce călătorea în jurul lumii să viziteze francizele Subway, a început să se simtă rău. Ulterior a fost diagnosticat cu leucemie. De atunci el a continuat să supravegheze afacerile lanţului, însă treptat s-a retras din treburile administrative şi a numit-o pe sora sa, Suzanne Greco, în funcţia de preşedinte, pentru a desfăşura acţiunile de zi cu zi ale companiei.

    Fred DeLuca s-a născut în 1948 în Brooklyn, New York, iar ulterior s-a mutat împreună cu familia în Connecticut. În 1965, DeLuca a împrumutat 1.000 de dolari de la prietenul său Peter Buck cu intenţia de a strânge bani pentru colegiu. DeLuca voia să studieze medicina şi a pornit un o mică afacere de tip fast-food pentru a putea suporta costurile studiilor.

    Prima reclamă la radio a promovat numele ”Pete’s Submarines„, denumire schimbată ulterior în ”Pete’s Subway„. Numele sub care este cunoscut brandul astăzi a fost ales în 1986. DeLuca a deschis primul magazin pe 28 august 1965 în Bridgeport, Connecticut. În 1966 s-a inaugurat al doilea fast-food, într-o zonă cu vizibilitate mult mai mare. DeLuca a făcut acea investiţie considerând că amplasarea este cel mai important aspect al procesului de marketing. Cel de-al treilea Subway s-a deschis într-o zonă cu vad pietonal mare şi funcţionează şi astăzi. În 1978 reţeaua ajunsese la 100 de locaţii, iar în 1987 la 1.000.

    Creşterea a continuat în mod susţinut, Subway deschizând 1.100 de fast-food-uri doar în 1993. McDonald’s, unul din principalii competitori, a deschis în acelaşi an doar 800 de magazine. Subway numără astăzi peste 40.000 de spaţii şi generează venituri anuale de aproape 10 miliarde de euro. Compania s-a diferenţiat de concurenţă prin faptul că pregăteşte sandvişurile în faţa clientului, pentru a-i căpăta încrederea.

    Don Fertman, chief development officer al companiei, a declarat celor de la Bloomberg că ţinta este de a ajunge la 50.000 de unităţi până în 2017. ”Cineva va ajunge, cândva, chiar şi la 100.000 de restaurante„, a spus Fertman. ”Cine ştie? Poate vom fi chiar noi.„
    În anul 2007, Forbes l-a inclus pe DeLuca pe lista celor mai bogaţi 400 de americani. Omul de afaceri are o avere estimată la 
3 miliarde de dolari. Fred DeLuca şi Peter Buck au dezvoltat în anii ’90 şi compania Franchise Brands, o entitate menită să îi ghideze pe tinerii antreprenori la începutul unei afaceri. După succesul înregistrat de Subway, DeLuca a absolvit cursurile Universităţii din Bridgeport. El trăieşte, alături de soţie şi de copilul lor, în Fort Lauderdale, Florida.

    “Într-o zi obişnuită mă urc în maşină cu directorul local de dezvoltare şi ne plimbăm prin oraş vizitând spaţii şi magazine. Între timp, el îmi povesteşte ce se mai întâmplă cu businessul, dar şi ce se mai aude prin piaţă, iar eu iau ce îmi trebuie din ce spune el şi potrivesc datele într-un puzzle”, povesteşte DeLuca.

  • Cum să faci bani dintr-o afacere cu vinuri şi delicatese franţuzeşti in România

    După 13 ani de când a revenit în România din Franţa şi a încercat să creeze o piaţă pentru delicatesele franţuzeşti, Cristian Preotu va deschide un restaurant de sushi take away cu bacănie japoneză, o ciocolaterie franţuzească, dar şi prima sa afacere din afara graniţelor, în Serbia.

    Piaţa locală de vinuri franţuzeşti este una de 5 milioane de euro, iar noi deţinem 40% din aceasta“ – începe spontan Cristian Preotu o lungă discuţie despre vinuri – o piaţă ce a evoluat în anii recenţi, dar subdezvoltată încă. Cristian Preotu a revenit în România în 2002, după ce a locuit mai bine de un deceniu în regiunea franceză Grenoble. Nu a stat pe gânduri şi a hotărât să potolească dorul românilor pentru delicatesele franţuzeşti întâlnite în călătoriile lor, chiar dacă statisticile arătau că nu există piaţă pentru produse precum caviarul sau vinurile de Bordeaux.

    Acum, 13 ani mai târziu, îşi prezintă câteva dintre comorile aflate în pivniţa Comtesse du Barry din apropierea Ateneului Român, printre care o sticlă de Château Mouton Rothschild din 2007 şi care este o valoare investiţională sigură, sau o sticlă din rândul vinurilor Miraval, produsă la crama din Franţa deţinută de Angelina Jolie şi Brad Pitt, sau sticle de armagnac rare. Pasiunea pentru vinuri se observă cu uşurinţă şi în sala sa de şedinţe, unde, alături de delicatesele franţuzeşti expuse la loc de cinste, cutiile clasice de stocare iau aici forma unora ce transportau anterior mărci precum Les Hauts de Smith, Château Le bon Pasteur sau La Fleur Pourret.

    În prezent, afacerea fondată de familia sa este formată din activităţi de import şi distribuţie de vinuri către reţelele străine de comerţ şi câteva zeci de restaurante şi baruri de top, cinci magazine Comtesse du Barry, dintre care unul ce funcţionează şi cu o măcelărie, restaurantul Le Bistro Français, wine barul The Wine Bar şi magazinul de haine pentru copii Le Petit Bateau din centrul comercial Băneasa. Majoritatea sunt reunite sub numele firmei Le Manoir (conacul – n.r.), care are 60 de angajaţi şi venituri care au ajuns anul trecut la 3,5 milioane de euro, îndreptându-se către valoarea de 5 milioane anul acesta. Potrivit antreprenorului, cadourile corporate generează 1,5 milioane de euro din venituri, distribuţia, circa un milion de euro, iar restul este reprezentat de retail.

    Am început cu mai multe afaceri în acelaşi timp în 2004, an în care piaţa din România de vinuri şi delicatese franţuzeşti era aproape inexistentă. Îmi amintesc că, la primul nostru magazin, după ce vindeam o sticlă de şampanie bună o sunam întotdeauna pe soţia mea să îi spun – ceea ce acum s-a schimbat mult, acum vând foarte multe sticle bune şi lumea consumă şampanie în mod curent, se fac evenimente, primim comenzi de 60-70-100 de sticle“, descrie antreprenorul modul cum a evoluat piaţa în mai bine de un deceniu.
    Cristian Preotu este o enciclopedie în materie de vinuri, gusturi şi obiceiuri franţuzeşti.

    A locuit în Franţa de la 11 ani, absolvind acolo şcoala generală, liceul şi facultatea, şi a ajuns în România la 22. Lucra cu o firmă de consultanţă care l-a trimis aici cu misiunea de a deschide un birou propriu. Doi ani mai târziu, a decis, împreună cu soţia sa, să lanseze afacerea Le Manoir. Au început cu importul şi cu distribuţia de vinuri către câteva restaurante care aveau deschiderea pentru aceste produse şi au continuat cu cadourile corporate. Importul şi distribuţia de vinuri au început încet-încet, vindeam mai mult persoanelor fizice care îşi făceau pivniţe decât restaurantelor.“ Preotu a constatat că în România oamenii erau entuziasmaţi să aducă aceste produse după călătoriile lor în străinătate.

    Aduceau brânză, care mirosea îngrozitor în avion, vinuri, coniac, de toate, iar pe piaţă nu se găsea nimic“. Şi-a propus să facă un concept cu aceste produse şi, pentru că îi cunoştea pe proprietarii mărcii Comtesse du Barry, cu care colaborează de atunci în regim de franciză, nu a întâmpinat mari dificultăţi, în pofida scepticismului lor. Cei de la Comtesse du Barry s-au uitat pe statistici: importul de foie gras în România era zero; importul de Bordeaux – câteva lăzi: eşti sigur că vrei să faci asta?“

    A demonstrat că pariul său pe piaţa locală nu era greşit la o lună de la începutul activităţii, un motor al afacerii fiind broşura de cadouri de sărbători pentru angajaţi, parteneri, ori clienţi pe care a trimis-o firmelor din Top 500. După două zile, au început comenzile, una dintre firme plasând chiar o comandă de 20.000 de euro.“

    În 2006 a deschis primul magazin pe strada Câmpineanu, despre care îşi aminteşte că plătea în perioada respectivă o chirie enormă, de 5.000 de euro pentru de 60 de metri pătraţi, dar că a reuşit să ajungă totuşi la o cifră de afaceri de un milion de euro după doar un an de activitate. Locul devenise un centru de întâlnire, clienţilor le plăcea ambianţa magazinului, deschideam stridii cu un pahar de vin alb, era o ambianţă plăcută, de gustos şi frumos“.

    În 2010 au deschis primul magazin din provincie, în Timişoara, urmat în 2011 de unul în Cluj-Napoca. Magazinele din provincie sunt administrate în parteneriat cu antreprenori locali, fiecare dintre ei având un pachet de 50% din acţiuni. Deşi deţine un magazin Comtesse du Barry şi în centrul comercial Băneasa Shopping Center, spune că cel mai bine au funcţionat cele din centru, din apropierea Ateneului şi din cartierul Primăverii. Magazinele din centru sunt cele mai profitabile, clientelei noastre îi place să vină, să povestească, să parcheze în faţă, este un comportament mult mai personal, pot să stea să guste un pahar de vin, este o întreagă ambianţă.“

    În 2013 a întrezărit o oportunitate şi în deschiderea unui restaurant. Aflat tot pe Strada Episcopiei de lângă Ateneu, acesta este un restaurant cu 35 de locuri, unde gătesc şapte bucătari şi în care a investit cca 350.000 de euro. Pentru restaurant, în 2015, avem prognozată o creştere de 50%.“

    Mare parte din proiecte au fost dezvoltate pe timp de criză, pe care o consideră o oportunitate datorită unor lucruri precum normalizarea chiriilor şi a salariilor, în funcţie de competenţe. Odată cu dezvoltarea afacerii, a dezvoltat şi portofoliul de mărci al acesteia. Sfârşitul anului curent este momentul când Cristian Preotu se va lansa în noi pariuri: primul este Sushi Room, un concept de sushi take away cu băcănie japoneză – unde vor comercializa mai multe tipuri de sake, de bere japoneză, de whisky, sosuri de soia, orez sau unele produse bio. Va fi o imagine frumoasă şi luxoasă, dar o să avem cel mai ieftin sushi din oraş – spre exemplu, cel clasic, de somon, va costa 9 lei. 9 lei nu este un preţ ieftin pentru Paris, e preţul corect“.