Tag: uniunea europeana

  • Este sfârşitul Made in Europe aproape?

    De la producători de sticlă, la fabrici de hârtie, industriile euro­pene se chinuie să supravieţuiască. Germania, cea mai mare economie europeană, coboară pe unul din ulti­mele locuri într-un clasament al eco­nomiilor industriale după atractivi­tate ca locaţie de investiţii. În tot acest context, Franţa propune o schimbare radicală a abordării UE referitoare la impulsionarea indus­triei proprii.

    Costul energiei, împins la nive­luri record în 2022 de invadarea Ucrainei de către Rusia şi închiderea de către aceasta a unor gazoducte vitale, a devenit insuportabil pentru mulţi producători europeni în lupta acestora pentru a rămâne competi­tivi. În acelaşi timp, un vast pachet de subvenţii americane pentru industria verde îi şochează şi nemulţumeşte profund pe oficialii UE, care văd SUA, un presupus aliat, ca ademe­nind companiile să se relocheze peste Atlantic, scrie Politico.

    Criza energiei este resimţită acut de sectoarele mari consumatoare, însă în faţa competiţiei economice în creştere constantă venită din partea Chinei şi acum a Statelor Unite din ce în ce mai protecţioniste, liderii eu­ro­peni avertizează în mod deschis cu privire la un val de dezindustrializare care va lovi toate sectoarele manu­fac­turiere ale continentului.

    Evitarea unui astfel de scenariu sumbru şi efectelor sociale şi politice a urcat în topul priorităţilor UE în 2023. „Nu exagerăm când spunem că industria europeană se află în faţa unei crize existenţiale“, arată Luc Triangle, secretar general al sindica­tului IndustriALL, care reprezintă muncitorii din sectorul manufactu­rier.

    Atractivitatea Germaniei ca lo­ca­ţie de investiţii a coborât patru lo­curi pe 18 din 21 de poziţii într-un clasa­ment al economiilor industriale reali­zat de institutul de cercetare econo­mică ZEW. Costurile în creş­tere la energie şi penuriile de locuri de mun­că s-au adăugat problemelor legate de taxele ridicate, birocraţie şi ritmul lent al inovaţiei, notează Reuters.

    Avertismentele privitoare la pericolul dezindustrializării la scară largă capătă putere, ca şi apelurile pentru măsuri coordonate, la nivel de bloc pentru salvarea bazei manufac­turiere a Europei. Franţa cere acum o nouă strategie comprehensivă „Made in Europe“ la nivel de bloc, potrivit Politico.

    Într-o scrisoare dataă 9 ianuarie, guvernul francez face apel la UE să accelereze ţintele de producţie, să relaxeze regulile privind ajutoarele de stat, să înfiinţeze un fond de su­veranitate de urgenţă şi să mobilizeze instrumente de apărare comercială, toate ca reacţie la pachetul de sub­venţii anunţat recent de SUA.

    Însă, deşi numeroase ţări susţin teoretic propunerile Franţei, nu exis­tă un consens cu privire la cum ar putea fi acestea puse în practică.

    Preşedinta Comisiei Europene von der Leyen îşi va prezenta poziţia privitoare la reacţiile faţă de iniţiativa SUA pe 1 februarie, înaintea summitului liderilor UE din 9-10 februarie în care subiectul va ocupa locul central.

     

     

  • De la creştere pe termen scurt la hiper-rezilienţă pe termen mediu şi lung: „Avem nevoie de lideri flexibili, care să lucreze cu mai multe scenarii”

    La început de an, Bogdan Ion, Country Managing Partner la EY România şi Moldova şi Chief Operating Officer pentru EY Europa Centrală şi de Sud-Est şi Asia Centrală, una dintre marile firme de audit şi consultanţă, OFERĂ O PERSPECTIVĂ DESPRE dezvoltarea mediului românesc de afaceri şi, implicit, a României.

    Pe termen scurt, lucrurile nu stau rău deloc: în 2023 poate exista o recesiune scurtă în unele economii, dar cel mai probabil, acestea vor ocoli piaţa locală. Este totuşi nevoie de eforturi mari pentru a menţine o creştere economică robustă pe termen lung. Ce este cel mai important? Ca românii să ajungă treptat din urmă nivelul de trai al vest-europenilor.

    După retricţiile şi blocajul economiei provocate de pandemia de coronavirus, care a dat peste cap întreaga planetă, 2022 şi anii următori puteau să aducă o revigorare puternică a economiei. Însă, odată ce Rusia a invadat Ucraina, nesiguranţa a revenit în prim-plan, iar escaladarea războiului de la graniţa României şi extinderea sancţiunilor asociate au amplificat tensiunile geopolitice, preţurile energiei şi alimentelor au ajuns la niveluri record, inflaţia a urcat la maxime ale ultimelor decenii şi băncile centrale au început să majoreze dobânzile şi să scumpească creditarea, sporind riscul recesiunii. Iar toate aceste provocări testează rezistenţa businessurilor şi a întregii economii.

    Privind în trecut, în ultimele decenii, vedem că au mai fost şi alte crize economice prin care România a navigat, crize mai ample sau mai temperate, cu unele trăsături comune sau cu valenţe diferite, iar în perspectivă pot urma şi alte crize, urmate de perioade de redresare a economiei. De-a lungul timpului piaţa de consultanţă şi audit a luat „pulsul” economiei în condiţiile în care auditorii şi consultanţii ştiu cam tot ce se întâmplă în business, având contact permanent cu planurile de expansiune sau de restructurare ale firmelor, cu marile fuziuni şi achiziţii şi cu strategiile companiilor şi instituţiilor financiare care le sunt clienţi.

    Cum s-a schimbat economia României în ultimii 30 de ani şi care este perspectiva următorilor 30 de ani?

    Schimbările din societatea şi economia românească din ultimii 30 de ani sunt majore şi, în ciuda provocărilor pe care le trăim în acest moment istoric, în următorii 30 de ani România se va schimba şi mai mult în bine, cu o societate mult mai prosperă şi dezvoltată, consideră Bogdan Ion, Country Managing Partner la EY România şi Moldova şi Chief Operating Officer pentru EY Europa Centrală şi de Sud-Est şi Asia Centrală, una dintre marile firme de audit şi consultanţă.

    România a înregistrat unul dintre cele mai rapide ritmuri de convergenţă economică în ultimii 20 de ani, iar acest proces de convergenţă economică va continua, crede el. „În ciuda diferenţelor persistente faţă de Vest, să nu uităm că România a reuşit să facă parte astăzi din grupul select al ţărilor cu venituri ridicate, conform clasificării Băncii Mondiale. De asemenea, ne pregătim să ne alăturăm ţărilor OECD.”

    Se poate spune că România se află deja în top 10 economii din UE – în termenii parităţii puterii de cumpărare, completează Bogdan Ion, care are o experienţă professională de peste 25 de ani în servicii de audit şi consultanţă. După ce se iau în considerare diferenţele dintre nivelurile preţurilor, România a fost în 2022 a 7-a cea mai mare economie a UE, înaintea Suediei, Irlandei, Belgiei sau Austriei. În termeni nominali, însă, România se afla în 2022 pe locul 12, cu un decalaj mare faţă de Austria, aflată pe locul al 10-lea, a explicat şeful EY în interviul acordat BUSINESS Magazin.

    De fapt, în cele din urmă nu este atât de important care este locul României în clasamentul celor mai mari economii din UE,  ceea ce contează este ca românii să ajungă treptat din urmă nivelul de trai al vest-europenilor, în opinia şefului EY. „În această privinţă, decalajul rămâne mare, fie în termeni nominali (40% din media zonei euro), fie ajustat la paritatea puterii de cumpărare (aproximativ 2/3 din media zonei euro).” Pentru a continua procesul de convergenţă, România trebuie să adreseze inflaţia, deficitul bugetar şi deficitul de cont curent, adică să reducă nivelul acestor indicatori. „Soluţionând cele trei probleme, putem vorbi de creştere durabilă pe termen lung”.


    „Este nevoie de oameni care sunt dispuşi să îşi schimbe abordarea pe măsură ce situaţia evoluează şi lideri care pot cântări în acelaşi timp mai multe scenarii şi pot lua decizii în consecinţă. De obicei, un grad de incertitudine prea mare paralizează, dar avem nevoie de oameni care să se simtă provocaţi de un astfel de mediu.”

    Bogdan Ion, Country Managing Partner la EY Romania şi Moldova şi Chief Operating Officer pentru EY Europa Centrală şi de Sud-Est şi Asia Centrală


    România a rămas în urmă nu numai faţă de Europa de Vest, ci şi faţă de ţările din regiunea Europei Centrale şi de Est (ECE) în domenii de importanţă structurală precum educaţia, asistenţa medicală, infrastructura sau elaborarea politicilor publice – companiile se plâng de instabilitatea reglementărilor şi de guvernarea care are de cele mai multe ori un orizont pe termen scurt. Utilizarea eficace a fondurilor UE poate ajuta la rezolvarea unora dintre probleme – în special infrastructura – unele sunt susceptibile a se îmbunătăţi în mod natural pe măsură ce PIB-ul pe cap de locuitor creşte, dar altele vor necesita un efort substanţial din punctul de vedere al politicilor publice, consideră Bogdan Ion.

    Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă, deja celebrul PNRR, decis la nivel european şi care se aplică şi în România, este un cadru financiar care poate reprezenta un catalizator pentru investiţii de anvergură, cu implicarea atât a investitorilor locali, cât şi pentru investiţii străine directe. Referindu-se la PNRR, şeful EY spune că „este un program extrem de important dacă vom atrage respectivele finanţări şi vom implementa proiectele”, dar rămâne de văzut în ce măsură vom reuşi să atragem aceste fonduri. Într-o notă mai optimistă, spune el, România este relativ bine plasată în comparaţie cu alte ţări din regiune pentru a face faţă actualei crize energetice şi tranziţiei energetice pe termen lung, având în vedere că produce deja două treimi  din energia sa electrică din surse regenerabile şi nucleare.

    „Rezumând, în timp ce economia României are o poziţie bună la acest moment, vor fi necesare eforturi substanţiale pentru a menţine ţara pe calea unei creşteri economice robuste pe termen lung, susţine şeful EY, companie de audit şi consultanţă care a aniversat 30 de ani de prezenţă în Romania în 2022 şi a contribuit, direct şi indirect, cu peste 1 mld. de dolari la PIB-ul României. Contribuţia directă a EY la PIB-ul României a fost de 750 mil. dolari şi depăşeşte 1 mld. dolari în cazul în care calculăm atât impactul direct, cât şi impactul indirect, cel indus, potrivit datelor EY.

    Provocarea demografică. Care ar fi modelul economic cel mai fezabil de urmat de România în următorii 30 de ani?

    România are câteva provocări de rezolvat pe termen mediu şi lung. Pe lângă problemele legate de inovaţie, sănătate, educaţie şi infrastructură, una dintre cele mai semnificative provocări este cea demografică, marcată de îmbătrânirea accelerată şi de scăderea populaţiei active, menţionează şeful EY.

    România are o problemă demografică semnificativă, practic o problemă existenţială ca societate. Până în 2050, previziunea este ca populaţia activă în vârstă de 15-64 de ani să scadă cu 40% faţă de 2004. „Dacă ne uităm la tendinţe, este o evoluţie negativă mult peste media UE şi, de asemenea, mult peste nivelul din Polonia şi Ungaria. O astfel de scădere dramatică la nivelul populaţiei active necesită implementarea unor politici publice, cu efecte pe termen mediu şi lung.” Fenomenul emigraţiei este doar parte a problemei, dar o parte importantă. Conform estimărilor EY, 21% dintre români trăiesc în afara graniţelor. Prin comparaţie, Polonia are 13%, iar Ungaria 7% din populaţie în afara graniţelor.

    Îmbunătăţirea sistemelor de sănătate şi educaţie ar însemna pentru români un argument în plus pentru a reveni în ţară, iar, pentru cei care încă nu au plecat, un argument puternic pentru a rămâne. De aceea, progresul în aceste două domenii este în interesul direct al companiilor care activează în România şi a celor care ar dori să investească, prin creşterea capitalului uman disponibil, explică Bogdan Ion, care conduce firma de audit şi consultanţă EY Romania & Moldova din 2011, iar din 2018 a devenit Chief Operating Officer pentru EY CESA, regiune care include 29 de ţări. „Sectorul privat s-a implicat şi se implică în acest sens.

    Cred că sectorul privat poate avea un impact transformaţional chiar şi într-un domeniu precum educaţia, în care statul deţine în mod tradiţional iniţiativa şi pârghiile. De exemplu, EY România, ca parte a angajamentului nostru pentru creare de valoare pe termen lung, împreună cu Banca Mondiala şi ASE, pregătim primul program de master dedicat ştiinţelor economice în educaţie din România. Avem nevoie de specialişti în educaţie care să ia decizii pe bază de analize şi date comparative, în evaluarea eficienţei anumitor procese educative sau a cererii pentru abilităţi şi cunosţinte pe piaţa forţei de muncă.”

    Revenind la problema demografică, se observă şi două fenomene pozitive. Primul este accelerarea imigraţiei, despre care se vorbeşte frecvent. Al doilea, mai puţin vizibil, este creşterea gradului de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă, care a depăşit nivelul pre-pandemic şi pare să se afle pe o traiectorie de creştere de la an la an, mai spune oficialul EY. De-a lungul timpului, oamenii de afaceri şi economiştii au indicat nu doar problema scăderii populaţiei active din România, ci şi o rată de activitate redusă a populaţiei în vârstă de muncă în economie. Tendinţa de creştere a acestei rate este o veste bună pentru economia României, dar rămâne în continuare scăzută. „Dacă ne referim la rata de ocupare a populaţiei în vârstă de muncă (15-64 ani), aceasta a fost, în trimestrul II al anului 2022, de 63,5%, în creştere faţă de trimestrul I 2022 cu 1,1 puncte procentuale, conform Institutului Naţional de Statistică.” Una dintre soluţiile aduse în discuţie de şeful EY este posibilitatea de a integra forţa de muncă din mediul rural pentru a creşte participarea populaţiei în vârstă de muncă la activitatea economică. „Am putea creşte rata de ocupare cu forţa de muncă din agricultura, care ar putea fi mutată în alte sectoare economice. Dar aceasta este o soluţie pe termen scurt. Pe termen lung este nevoie de politici publice de atragere şi păstrare a imigranţilor”.

    Referitor la modelul economic, într-o ţară în care populaţia scade accelerat, o direcţie strategică ar putea fi cea a exportului ca motor al creşterii economice, apreciază şeful EY. „Deocamdată raportul exporturilor în PIB stagnează la un nivel relativ redus de zece ani, în timp ce deficitul comercial creşte. Această tendinţă ar trebui inversată, iar oportunităţile nu lipsesc. Ţările din zona noastră pot beneficia de <friendshoring> şi <nearshoring>, în contextul unei noi segmentări a lumii, în care deglobalizarea nu înseamnă dispariţia business-urilor globale, ci o competiţie acerbă a ţărilor pentru a fi parte din structurile regionale ale acestora.”

    De exemplu, tendinţa de localizare sau regionalizare a lanţurilor de aprovizionare este evidentă în rezultatele studiului EY Attractiveness Survey România 2022. „Dacă ne uităm la ce spun cei care iau în considerare oportunitatea de a investi în România, cei mai mulţi, respectiv 42% dintre investitori, au în vedere în special sectorul Supply Chain & Logistics. România este cea mai atractivă destinaţie din Europa în acest sector, conform studiului. Este clar că există tendinţe pozitive în contextul acesta de deglobalizare şi regionalizare, dar există şi o competiţie puternică.” Conform EY Attractiveness Survey 2022, cele mai interesante domenii ale viitorului în România sunt: 1. Tehnologia informaţională, media şi telecomunicaţii, 2. Industria bunurilor de consum, inclusiv agri-business, 3. Industria auto cu ramurile conexe. La nivelul Europei, cele trei sectoare ale viitorului în opinia investitorilor sunt: 1. Economia digitală, 2. Cleantech şi regenerabilele, 3. Serviciile de sănătate. „Suntem printre ţările din Uniunea Europeană cu cele mai mari contribuţii ale industriei IT&C la valoarea adăugată în Produsul Intern Brut, IT&C-ul devenind unul dintre motoarele creşterii economiei româneşti.  De exemplu, în 2022, în primele 9 luni, contribuţia IT&C la creşterea PIB a fost de 1,5%, conform ultimelor date INS.” Ştim cu toţii că inovaţia, industriile creative şi tehnologia sunt viitorul, punctează Bogdan Ion. „Dacă vom urmări tendinţele şi le vom fructifica în continuare, sper ca IT&C-ul românesc să crească şi mai mult ca procent din PIB şi să contribuie la creşterea economică viitoare.” Şeful EY adaugă că este nevoie de un consens pentru dezvoltarea serviciilor publice şi a infrastructurii, care să dubleze angajamentul existent pentru creşterea economică. Dar este nevoie şi de o îmbunătăţire a gradului de colectare a veniturilor statului având în vedere că, de exemplu, în 2021 veniturile publice s-au aflat la doar 32,8% din PIB, faţă de 46,9% cât era media UE. „Până când toţi actorii din societatea românească nu vor ajunge la un consens şi un angajament solid pentru dezvoltarea serviciilor publice şi a infrastructurii, ele vor înainta cu viteză prea mică. Nu ne permitem acest lucru, dacă vrem să păstrăm ritmul creşterii economice şi să fim mai rezilienţi ca economie şi societate.”

    Lipsurile din infrastructură, educaţie şi sănătate trag în jos competitivitatea României dinamice şi limitează oportunităţile economice pentru România cu viteza a doua, cea din mediul rural şi oraşele mici, în care accesul la serviciile publice este restrâns. De asemenea, cu o educaţie mai bună şi un sistem de sănătate mai dezvoltat, mai mulţi români ar rămâne sau s-ar întoarce aici.

    În ceea ce priveşte tehnologia şi inovaţia, dacă ne uităm la ce spune Uniunea Europeană în European Innovation Scoreboard 2022, România se află la 32,6% din performanţa medie la nivel UE. „Performanţa este doar la 50% inclusiv comparându-ne cu ţările din aceeaşi categorie cu noi, ţări emergente în inovaţie. Iar ecartul României la capitolul inovaţie creşte, în loc să scadă, în ciuda îmbunătăţirii unor aspecte, precum investiţiile de tip venture capital. Polonia, în schimb, se află la 60,5% din performanţa medie UE şi îşi micşorează accelerat ecartul faţă de UE.”

    Creşterea şi dezvoltarea sunt inevitabil neuniforme nicio ţară care a acces la statutul de economie dezvoltată nu a reuşit să crească uniform. Şi, cu siguranţă, pe măsură ce România va creşte mai mult, diferenţele regionale în privinţa nivelului de bunăstare se vor echilibra, în viziunea şefului EY. „Una dintre cheile pentru a micşora aceste diferenţe este educaţia. Copiii din zonele rurale şi din oraşele mici sunt lipsiţi de informaţie şi modele inspiraţionale. Sunt copii care, în principiu, au acces la educaţie, dar din cauza lipsei de perspective şi modele nu înţeleg de ce şcoala contează. Cum spuneam, ca sector privat, cred că împreună putem avea un impact în educaţie. Putem să modelăm o infrastructură a oportunităţilor din educaţie pentru cât mai mulţi copii. De exemplu prin mentorat, burse, proiecte punctuale şi regionale, dar nu numai. Noi, la EY, ca firmă a cărei valoare adăugată este rezultatul capitalului uman, al educaţiei şi knowledge-ului specializat al angajaţilor, suntem cu atât mai mult preocupaţi de dezvoltarea infrastructurii oportunităţilor în educaţie.”

    Impactul situaţiei geopolitice tensionate asupra economiei şi companiilor. Riscul recesiunii în 2023 şi perspectiva inflaţiei mari

    Suntem nevoiţi să navigăm într-un mediu foarte volatil, presiunile geopolitice şi cele de pe piaţa energiei riscând să slăbească competitivitatea economiei europene, susţine şeful EY. „Criza energetică a expus vulnerabilităţi în modelele economice ale firmelor europene care se bazau pe energie ieftină. În acest sens, atât inflaţia, cât şi riscul recesiunii, depind nu doar de încheierea războiului, ci şi de găsirea de soluţii la criza energetică şi la slăbirea competitivităţii europene.” În acelaşi timp, vedem o creştere a naţionalismului economic în SUA, cu subvenţii şi măsuri protecţioniste, în linia urmată de China deja de mulţi ani, ceea ce va pune şi mai multă presiune pe competitivitatea europeană şi ar putea expune Europa unui proces de dezindustrializare, în următorii ani. Dar, Europa aflându-se la mijloc în competiţia geopolitică dintre SUA şi China, există şi scenariul în care decuplarea de la producţia din China va însemna un proces semnificativ de reindustrializare şi un val de investiţii de capital în Europa, ceea ce poate crea un trend favorabil, explică Bogdan Ion. O provocare este inflaţia, atât în Europa, cât şi în SUA, motivul principal al inflaţiei la nivel european până la momentul începerii războiului din Ucraina fiind în principal legat de creşterea costurilor energiei. Dacă în criza din 2008 ne-am uitat la Marea depresiune economică din 1929-1930, acum ne uităm la Marea Inflaţie, de la mijlocul anilor ’60 până la începutul decadei ‘80, marcată de asemenea de crize energetice, dar nu numai. Băncile Centrale au învăţat atunci cum să combată inflaţia şi psihologia inflaţiei prin creşterea dobânzilor. Şi vedem că acum iau măsuri agresive în acest sens, aminteşte şeful EY. „Cu siguranţă, preţurile energiei se duc în inflaţie, erodând puterea de cumpărare şi diminuând încrederea consumatorilor. Dar, dacă în zona euro motorul inflaţiei este preţul energiei, în România, inflaţia are o bază mai largă – în iulie 2022, de exemplu, din totalul inflaţiei, 5,7 puncte procentuale s-au datorat creşterii preţurilor la produsele alimentare. În acelaşi timp, restricţionarea finanţării, prin măsurile agresive luate de băncile centrale pentru a controla inflaţia, va constrânge investiţiile companiilor. O performanţă redusă a economiei chineze se adaugă riscului de încetinire economică globală.”

    De aceea, şeful EY previzionează pentru 2023 o recesiune scurtă în unele economii, dar cel mai probabil nu în România. De altfel, estimează el, economia românească va continua să crească în toate cele trei scenarii modelate de EY legate de preţul energiei. „Aceste scenarii sunt: cel în care preţurile la energie ar continua să scadă, scenariul în care rămân ridicate şi scenariul moderat, în care gazul european se menţine în jurul valorii de 200 USD/mil.BTU, iar petrolul şi carbunele se menţin la valorile prezente. Statele Unite şi zona euro vor stagna dacă preţurile la energie nu continuă scăderea, în timp ce Statele Unite evită recesiunea, iar zona euro scade, în scenariul negativ.”

    Cât de mare este riscul de restructurare a companiilor în 2023? Strategia de business recomandată firmelor

    Coborând din universul macro la nivel microeconomic apare întrebarea: care ar fi strategia de business recomandată firmelor pentru perioada următoare. În economia globală, viitoarea recesiune va fi probabil relativ limitată (superficială), PIB-ul în economiile majore scăzând cu aproximativ 1% şi în condiţii de piaţă a forţei de muncă solidă. Economiile ar intra în recesiune cu pieţe ale forţei de muncă sub presiune, tensionate – astfel, mai întâi companiile îşi vor reduce planurile de noi angajări, înainte de a se orienta către concedieri, spune Bogdan Ion. El consideră că multe companii vor fi tentate mai degrabă să-şi păstreze angajaţii („labour hoarding”), deoarece îşi amintesc cât de dificil a fost să găsească noi angajaţi în timpul revenirii post-pandemie. Desigur, unele sectoare – în special unele industrii mari consumatoare de energie – pot fi supuse unui stres mai sever şi nu vor avea de ales decât reducerea forţei de muncă. Cu toate acestea, EY se aşteaptă ca şomajul să crească doar marginal, cu mult mai puţin faţă de recesiuni comparabile din trecut. România, cel mai probabil, va evita recesiunea, astfel că riscul insolvenţelor şi disponibilizărilor este redus pe termen scurt, în viziunea şefului EY. „Ne aşteptăm ca România să aibă rezultate relativ bune pe termen scurt, cel mai probabil economia urmând să evite recesiunea. Astfel, riscul unor reduceri substanţiale de personal sau insolvenţe în România este chiar mai mic decât în economiile majore.” În ceea ce priveşte strategia recomandată firmelor în noul context tensionat, şeful EY vorbeşte despre hiper-rezilienţă, planificare diferită pe bază de scenarii şi investiţii în capitalul uman. Se vorbeşte de mulţi ani de creşterea rezilienţei companiilor. În noul context, în care incertitudinea este endemică, companiile hiper-reziliente vor reuşi nu doar să depăşească cu bine această perioadă, dar vor ieşi cu un avans puternic faţă de companiile care vin din urmă. Pentru că rezilienţă nu înseamnă doar capacitatea de revenire rapidă, ci adaptarea continuă în faţa provocărilor şi accelerarea creşterii. Astfel de companii nu sunt în incertitudine doar defensive, ci trec şi la ofensivă, este de părere şeful EY. „Din acest punct de vedere, companiile trebuie să se pregătească pentru ce este mai rău, o perioadă economică de stagnare sau scădere, dar şi pentru revenirea economiei. Recesiunile pot fi scurte şi de mică amploare, iar companiile pot accelera chiar şi în aceste perioade, ceea ce le poate oferi un avantaj pe termen lung.” O abordare pentru creşterea rezilienţei este utilizarea scenariilor în procesul de decizie, detaliază Bogdan Ion. „Abordarea bazată pe scenarii pleacă de la înţelegerea că mediul este prea complex pentru a identifica toate forţele şi intensitatea cu care vor influenţa viitorul. Din acest punct de vedere, procesul clasic de planificare poate fi limitativ, pentru că oferă de multe ori impresia de certitudine, acolo unde aceasta nu există.” A lua decizii pe bază de scenarii nu înseamnă neapărat să anticipezi ce va urma, ci să iei în considerare cât mai multe forţe care influenţează viitorul şi să te pregăteşti pentru a răspunde implicaţiilor lor. Iar, din acest punct de vedere, rezilienţa companiilor ţine în primul rând de capitalul lor uman, completează şeful EY. „Este nevoie să investim mai mult ca oricând în oameni cu mentalităţi deschise, adaptabile, cu spirit antreprenorial şi să cultivam aceste abordări la nivelul echipelor. Este nevoie de oameni care sunt dispuşi să îşi schimbe abordarea pe măsură ce situaţia evoluează şi lideri care pot cântări în acelaşi timp mai multe scenarii şi pot lua decizii în consecinţă. De obicei, un grad de incertitudine prea mare paralizează, dar avem nevoie de oameni care să se simtă provocaţi de un astfel de mediu .”

    Scopul este acela de a proteja ce este critic acum şi de a identifica repede ce va constitui un avantaj în viitor, pe măsură ce situaţia evoluează, mai spune Bogdan Ion. „Din punct de vedere operaţional, companiile reziliente reacţionează rapid şi decisiv pentru a păstra sau creşte productivitatea, fără să afecteze capacitatea de creştere atunci când cererea îşi va reveni. Există presiuni pe costuri în contextul inflaţionist, dar firmele trebuie să-şi reţină talentele, compensându-le adecvat. Provocarea va fi cum să administreze marjele şi cum să transfere cât mai puţin din aceste presiuni către clienţi. Aceste companii îşi păstrează spaţiul de manevră şi din punct de vedere financiar, ajustându-şi gradul de îndatorare. De asemenea, iau decizii rapide de dezinvestire atunci când este nevoie, dar şi de achiziţie, pentru că în această perioadă apar şi oportunităţi.” Bogdan Ion se declară încrezător în rezilienţa companiilor româneşti, dintre care multe şi-au construit şi exersat această „super-putere” în criza din 2008 şi apoi în pandemie. „Acestea sunt companiile care ştiu că singurul mod de a cunoaşte ce ne aduce viitorul este dacă îl creează chiar ele”. La fel ca şi companiile, şi statele sunt mai mult sau mai puţin reziliente. Cu cât sunt mai rigide instituţional şi în modul în care anticipează viitorul, cu atât sunt mai puţin reziliente. Din acest punct de vedere, România are multe de făcut, în opinia lui Bogdan Ion. „Să nu uităm că Banca Mondială ne-a clasificat pentru prima dată ca economie cu venituri mari înainte de pandemie. Însă, criza care a urmat ne-a declasat, România revenind în anul următor în grupul din care fac parte toate economiile occidentale. Într-o lume în care crizele se succed mai rapid ca niciodată, avem nevoie de o economie rezilientă şi de o creştere durabilă, pentru a nu ne abate atât de uşor de la traiectoria dezvoltării”, concluzionează şeful EY. 

  • Iarna istoric de caldă se transformă în salvarea Europei în alimentarea cu gaze. Depozitele sunt pline-ochi. România bifează cea mai dramatică scădere a cererii din industrie, deşi este al doilea mare producător de gaze din Uniunea Europeană

    ♦ Pe 9 ianuarie, gradul de umplere pentru depozitele cu gaze la nivel european era de 83%, nivel istoric în contextul în care în aceeaşi zi a anului trecut gradul de umplere era de numai 50%. ♦ Cu o iarnă neobişnuit de caldă şi cu scăderea masivă a consumului în unele cazuri, cum este şi cel al industriei din România, Europa pare acum salvată de ceea ce putea fi o iarnă foarte complicată în absenţa gazului rusesc.

    „Europa a evitat la limită o apocalipsă energetică în iarna aceasta, spun economiştii şi oficialii, datorită unei ierni neobişnuit de calde şi eforturilor de a găsi surse alternative de gaze după ce Rusia a tăiat cea mai mare parte a livrărilor sale către continent“, scriu jurnaliştii de la AP News.

    Recordurile de tempe­ratură au fost spulberate anul acesta în cel puţin 11 sta­te printre care se nu­mă­ră Cehia, Franţa, Olanda, Polonia şi Elveţia.

    Mai departe, statisti­cile europene arată scăde­rea puternică a cererii în perioada august-noiem­brie, 2022. „Consumul de gaze la nivelul UE a scăzut cu 20,1% în perioada august-noiembrie 2022 faţă de media din perioada similară a anilor 2017-2021“, se arată într-un arti­col publicat de Eurostat, unde este amin­tit faptul că la nivelul UE ţinta de reducere a consumului de gaze a fost stabilită la 15% pentru perioada august 2022-martie 2023. „În perioada august-no­iem­brie 2022, consumul de gaze naturale a scăzut în majoritatea statelor membre. În 18 state, scăderea consumu­lui a fost peste ţinta de 15% stabilită la nivelul UE. Cel mai mult s-a redus consumul în Finlanda (circa 53%), Letonia (43%) şi Lituania (42%). Pentru România, procentul din această perioa­dă este de circa 35%.

    Dar dincolo de vremea care a fost cel mai puternic aliat al Europei în reducerea dependenţei faţă de gazul rusesc, scăderea puternică a consumului pe fondul preţurilor istorice a jucat la rândul său un rol uriaş.

    Analiştii de la Bruegel arată că în perioada ianuarie-noiembrie 2022, la nivelul UE 27, scăderea cererii de gaze a fost de 11% în total. În România, datele arată o reducere a consumului de 13%, cea mai mare parte a acestei scăderi fiind generată de zona in­dustrială. Aici, România a înregistrat o scădere a cererii de gaze la nivel industrial de 64%, cea mai mare din UE, deşi, para­doxal, România este al doilea mare pro­ducător de gaze din Uniune. Cu toate acestea, consumatorii industriali nu au fost în niciun fel protejaţi de scumpirea gazului, cei mai afectaţi fiind producătorii de îngră­şăminte chimice, pentru care gazul este materie primă.

    Aceşti doi factori, vremea neobişnuit de caldă şi reducerea consumului, au făcut ca la acest moment depozitele de gaze europene să fie aproape pline.

    De exemplu, datele disponibile pe platforma Gas Infrastructure Europe arată că pe data de 9 ianuarie, la nivelul UE, gradul de umplere a depozitelor era de 83%. Nivelul este semnificativ mai mare faţă de procentul de 50% din aceeaşi zi a anului trecut. Mai departe, şi cantităţile înmagazinate au fost cu peste 64% mai mari. România, de exemplu, avea un grad de umplere a depozitelor de 77% faţă de procentul de 51% din 2022. „Nivelul de 83% este extraordinar. De obicei, gradul de umplere din depozitele de înmagazinare începea să scadă din octombrie, iar reumplerea acestora începea în primăvară“, mai sscriu jurnaliştii de la AP News.

    Mai departe, experţii din de la Bruegel, un think tank din Bruxelles, sunt de părere că vârful urgenţei a fost depăşit, chiar dacă nu se poate spune că acum criza energtică s-a terminat.


     

     

  • România, în top 5 importatori de ciocolată din UE. România a importat în 2021 aproape 35.000 de tone de ciocolată albă, neagră şi batoane de ciocolată şi a exportat de 6,5 ori mai puţin

    Familia Meinl din Austria este singurul mare producător de ciocolată din România prin cele două companii pe care le deţine, Kandia Dulce şi Heidi Chocolat În toată „industria“ fabricării de ciocolată din România lucrează 3.200 de oameni, cât într-o fabrică mare din Germania.

    În 2021, România a importat 33.700 tone de ciocolată albă, neagră şi batoane ori tablete de ciocolată mai mici de două kilograme, conform calculelor ZF făcute pe baza datelor Eurostat, biroul european de statistică. În acelaşi timp, exporturile României au fost de 5.167 de tone, de 6,5 mai mici decât importurile.

    Aproape 90% din ciocolata importată de România, circa 30.000 de tone, vin din interiorul Uniunii Europene, principalii exportatori fiind Germania, Belgia şi Bulgaria. Din afara spaţiului european, românii au cumpărat ciocolată din Emiratele Arabe Unite (2,54 tone în 2021), China (circa 1,8 tone), Columbia (circa 1,7 tone), India (4,4 tone), Japonia, Noua Zeelandă şi Vietnam.

    În topul celor mai mari importatori de ciocolată şi batoane de ciocolată, produse în interiorul UE, cu peste 27.000 de tone, România s-a situat pe locul 6, iar în ceea ce priveşte importul de ciocolată şi batoane de ciocolată, produse în afara UE, s-a situat pe locul 3, conform datelor Eurostat. De asemenea, România se află în primii cinci importatori de ciocolată albă din afara spaţiului UE.

    Astfel, cu importuri de 33.712 tone de ciocolată albă, neagră şi batoane ori tablete de ciocolată, jumătate din consumul de ciocolată nu este „made in Ro“. Consumul de ciocolată la nivel naţional ajunge la 60.000-70.000 de tone, căci consumul per cap de locuitor este de 3-4 kg.

    De altfel, România a exportat în 2021 peste 5.000 de tone de ciocolată albă, neagră şi batoane de ciocolată. Cu această cantitate exportată de companiile active în sectorul ciocolatei, România nu intră în top 15 exportatori din UE, clasament în care la vârf se află Germania, Belgia şi Olanda. Mai mult, în faţa României în topul marilor exportatori nu se află doar ţări cu tradiţie în domeniu, ci şi Bulgaria, dar şi Ungaria.

    România are doar două fabrici mari care produc şi anume Kandia Dulce şi Heidi Chocolat, ambele deţinute de familia austriacă Meinl. Kandia este un nume cu o istorie de peste 130 de ani, însă fabrica iniţială nu mai există. Cu toate acestea, brandul Kandia, dar şi ROM, care are şi el o istorie de peste 50 de ani, sunt printre cele mai vândute în categoriile din care fac parte.

    În sectorul fabricării produselor din cacao, a ciocolatei şi a produselor zaharoase activează peste 300 de companii care generează anual o cifră de afaceri de peste 600 de milioane de lei. Cele 300 de fabrici de ciocolată şi bomboane au peste 3.200 de salariaţi, conform ultimelor date de la Registrul Comerţului.

     

  • Europa îşi trage sufletul: Continentul va trece prin cea mai caldă lună ianuarie din ultimii ani, pe măsură ce criza energetică se atenuează

    Europa va avea cea mai caldă lună ianuarie din ultimii ani, ceea ce va atenua criza de energie care a afectat regiunea timp de mai multe luni, scrie Bloomberg.

    Condiţiile blânde vor persista probabil în întreaga regiune până la sfârşitul lunii, un front atmosferic puternic blocând aerul rece polar, potrivit companiei de prognoză Maxar Technologies Inc. Deşi a stârnit îngrijorări legate de climă, căldura din ultimele două săptămâni a fost un avantaj pentru naţiunile UE, care se luptă cu o criză apăsătoare a costului vieţii, care a dus la creşterea facturilor la energie şi a inflaţiei în gospodării.

    Temperaturile sunt prognozate să se situeze între 2 şi 5 grade celsius peste normal în Franţa şi Germania până la 17 ianuarie, ceea ce va face ca cererea de încălzire în Europa să se situeze sub media pe 10 ani, potrivit Maxar şi Weather Company. În Marea Britanie, care a avut cel mai cald an înregistrat în 2022, este probabil ca temperaturile blânde să persiste în această lună, potrivit Met Office.

    Pentru Europa, „prima jumătate a lunii s-ar putea număra printre cele mai călduroase înregistrate în ultimele decenii, dacă lucrurile se desfăşoară aşa cum se aşteaptă”, a declarat Matthew Dross, meteorolog la Maxar.

    Este o schimbare bruscă faţă de temperaturile scăzute de la începutul lunii decembrie, care au generat îngrijorări cu privire la epuizarea prea rapidă a rezervelor de gaze naturale. Guvernele şi consumatorii au petrecut o mare parte din vară îngrijoraţi că se vor confrunta cu pene de curent după tăierile bruşte ale furnizării de gaze de către Rusia în urma războiului din Ucraina.

    Cu toate acestea, criza energetică este departe de a se fi încheiat. Reducerile profunde ale aprovizionării Rusiei continuă să fie o sursă de îngrijorare, deoarece înlocuirea volumelor uriaşe este dificilă. Fluxurile zilnice către Uniunea Europeană au scăzut cu aproximativ 80% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut şi există un risc real ca livrările rămase să fie oprite, potrivit unui raport al băncii ING.

    Acesta este un motiv pentru care guvernele încă îi îndeamnă pe cetăţeni să continue să economisească energia. De asemenea, vremea s-ar putea schimba rapid. O rafală de frig în următoarele zile ar putea împinge temperaturile din Finlanda, nordul Suediei şi Norvegia, Belarus şi statele baltice cu 3 până la 5 grade celsius sub nivelurile medii, potrivit Oliviei Birch, meteorolog la The Weather Company. Marea Britanie ar putea avea parte, de asemenea, de „câteva intervale mai reci”, a declarat Nicola Maxey, meteorolog la Met Office.

     
  • UE a făcut stocuri importante de gaze naturale

    Reprezentanţii UE anunţă că ţările europene au reuşit să depoziteze cantităţi importante de gaze naturale în ciuda problemelor provocate de războiul din Ucraina.

    Reprezentanţii UE au dezvăluit că s-a ajuns un nivel ridicat de stocare a gazelor naturale, în ciuda problemelor provocate legate de aprovizionarea din Rusia.

    Nivelul de stocare a gazelor naturale în UE este în prezent de aproape 84%. Cantităţile au fost mai mari în decembrie decât media rezervelor din urmă cu patru-şase ani, în ciuda încercărilor Rusiei de a bloca aprovizionarea, au declarat oficialii, potrivit Sky News.

    Anul trecut, cele 27 de ţări din Uniunea Europeană au început să îşi facă rezerve de gaze. În septembrie, nivelul rezervelor a ajuns la 82%, cu mult peste ţinta de 80% stabilită pentru luna noiembrie. De asemenea, consumul de gaze a scăzut cu 20% din august până în noiembrie, ca urmare a temperaturilor ridicate şi a creşterii preţurilor.

    „Este o poziţie destul de bună. Avem un nivel sănătos de stocare a gazelor pentru începutul acestui an, dar nu suntem în niciun caz mulţumiţi. Ştim că anul acesta va continua să fie o provocare”, a declarat presei purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Tim McPhie.

    Înainte de război, gazele din Rusia reprezentau 40% din totalul importat de Europa, iar acum s-a ajuns la doar 9%.

  • Europa se pregăteşte pentru un “big bang” în domeniul reciclării textilelor

    Reciclarea textilelor nu e lucru uşor, însă companiile din sector spun că o viitoare obligaţie impusă ţărilor UE de a colecta şi sorta textilele vechi va ajuta industria aflată la început să ia avânt, scrie Euractiv. 
     
    Impactul industriei asupra mediului este semnificativ, iar pentru a veni cu soluţii, Comisia Europeană a prezentat în martie 2022 o strategie UE pentru textile sustenabile. Conform acesteia, textilele plasate pe piaţa europeană va trebui să dureze mai mult, să fie mai uşor de reparat, iar durata de viaţă a acestora ar urma să fie prelungită prin reciclarea materialelor conţinute de acestea în produse noi de calitate ridicată. 
     
    Obiectivul este ca toate textilele plasate pe piaţa UE să fie durabile, reparabile şi reciclabile şi produse “în mare măsură” din fibre reciclate.
     
    Ratele de reciclare pentru textile sunt în prezent destul de reduse, cu 1,7 până la 2,1 milioane de tone de textile uzate fiind colectate anual la nivel de bloc, potrivit unui studiu JRC. 
     
    Reciclarea textilelor va fi într-o măsură foarte mare încurajată şi în urma introducerii din 2025 a unor noi ţinte de colectare a deşeurilor şi reciclare la nivel de bloc. 
     
    Ţările UE va trebui să constituie sisteme pentru colectarea separată a deşeurilor textile până pe 1 ianuarie 2025. În acest moment, nu există ţinte pentru colectare, aşa că statele membre nu sunt obligate să raporteze. Doar 13 ţări UE fac acest lucru în prezent.
     
    Revizuirea viitoare a directivei-cadru privind deşeurile va include şi o propunere de armonizare a aşa-numitor scheme de responsabilitate extinsă a producătorilor pentru textile, care introduc o obligaţie asupra producătorilor de a finanţa sistemele de colectare a deşeurilor la nivel local. 
     
    Schemele obligatorii EPR pot asigura finanţarea necesară pentru colectarea textilelor uzate separate, dar şi contribui la finanţarea infrastructurii necesare pentru sortarea şi pregătirea textilelor pentru reciclare.
     
    Franţa este un pionier în această privinţă. În 2007, aceasta a devenit prima ţară UE care a introdus o astfel de schemă. Drept rezultat, volumul de textile sortate în Franţa a înregistrat mai mult de o dublare în 10 ani, urcând de la 96.000 la 196.000 de tone.
    Iar acum, Olanda îi urmează exemplul.
     
    “În acest moment, avem o mulţime de sisteme EPR în dezvoltare în mai multe ţări UE, iar acestea nu sunt deloc similare”, arată Mariska Boer, din cadrul Boer Group, o companie de reciclare de textile cu sediul în Olanda. “Trebuie să existe un cadru comun”, argumentează aceasta.
     
     
  • De unde vin jucăriile de sub bradul de Crăciun: Uniunea Europeană a importat anul trecut jucării în valoare de 7,1 mld. euro din ţări extracomunitare

    ♦ China este cel mai mare furnizor de jucării pentru Uniunea Europeană, reprezentând 83% din importurile de jucării în 2021, arată datele Eurostat. 

    ♦  În acelaşi an, România a importat din afara UE jucării în valoare de 188,3 mil. euro, iar exporturile au totalizat circa 29,8 mil. euro.

    Cele mai multe dintre cadourile de Crăciun pentru copiii din lumea întreagă, pe care Moşul le lasă an de an sub brad într-o singură noapte, vin de peste mări şi ţări.

    Anul trecut, Uniunea Europeană a importat jucării în valoare de 7,1 mld. euro din ţări extracomunitare, iar China este de departe principalul importator, reprezentând 83% din importurile de jucării în 2021, arată datele Eurostat.

    Spre comparaţie, exporturile extra-UE din 2021 au totalizat aproximativ o treime din importuri, mai exact, 2,4 mld. euro, potrivit aceloraşi date.

    În acelaşi an, România a importat din afara UE jucării în valoare de 188,3 mil. euro, iar exporturile au totalizat circa 29,8 mil. euro.

    China, cel mai mare furnizor de jucării pentru UE, a fost la mare distanţă de Vietnam (4%) şi Regatul Unit (2%). Aproximativ o cincime din importurile UE de jucării au mers în Germania (19%), în timp ce Ţările de Jos şi Franţa au reprezentat 17% şi, respectiv, 11%.

    Principala destinaţie de export din afara Uniunii Europene, conform Eurostat, a fost Regatul Unit (27%), după care au urmat Elveţia (12%) şi Statele Unite ale Americii (11%). Cumulat, aceste destinaţii au reprezentat jumătate din valoarea exporturilor extra-UE.

    Peste jumătate din jucăriile exportate în UE, mai arată datele Eurostat, provin din Cehia (34%), Germania (21%) şi Belgia (7%).

     

     

     

     

     

  • Tensiune la Bruxelles: Uniunea Europeană a îngheţat Fondurile Europene de 22 mld. de euro pentru Ungaria

    Comisia Europeană a anunţat joi că va reţine toate cele 22 de miliarde de euro din fondurile de coeziune ale UE pentru Ungaria până când guvernul acesteia va îndeplini condiţiile legate de independenţa sistemului judiciar, libertăţile academice, drepturile LGBTQI şi sistemul de azil, scrie Reuters.

    Instituţiile UE deciseseră deja, la 12 decembrie, să îngheţe 6,3 miliarde de euro din aceste fonduri până când guvernul lui Viktor Orban va îndeplini un set de 17 condiţii legate, de asemenea, de sistemul judiciar şi de abordarea corupţiei la nivel înalt.

    Cele 22 de miliarde de euro reprezintă suma fondurilor de coeziune ale UE pe care Ungaria urmează să o primească din bugetul pe termen lung al UE între 2021 şi 2027. Acestea sunt transferuri de la UE menite să egalizeze standardele de viaţă între cei mai bogaţi şi cei mai săraci membri ai UE, plătite în principal ca rambursări pentru banii cheltuiţi de guvernele individuale pentru obiectivele convenite.

    Cele 22 de miliarde de euro destinate Ungariei sunt alocate pentru programe precum educaţia pentru copiii defavorizaţi, modernizarea transportului feroviar, accesul la internet în bandă largă şi ajutoare pentru regiunile afectate de închiderea unor mine de cărbune.

    Decizia de a reţine întreaga sumă destinată Ungariei a fost luată deoarece joi Comisia şi Budapesta au semnat un aşa-numit acord de parteneriat, care detaliază modul în care vor fi cheltuiţi banii din bugetul UE, precum şi 11 programe operaţionale din cadrul politicii de coeziune.

    Ungaria va putea obţine, fără nicio acţiune prealabilă, 1,5% din fonduri sub formă de prefinanţare, precum şi o parte din bani sub formă de asistenţă tehnică pentru pregătirea proiectelor.

    Ungaria şi UE sunt de mult timp în dezacord în ceea ce priveşte statul de drept, corupţia, tratamentul minorităţilor sexuale, educaţia şi politicile de migraţie.

    Pe lângă fondurile de coeziune, UE reţine şi subvenţiile de 5,8 miliarde de euro acordate Ungariei din fondul de redresare al UE, până când guvernul va rezolva problemele legate de independenţa instanţelor.

  • Oficial UE: Europa nu se poate baza doar pe SUA pentru a se apăra

    Jiri Sedivy, şeful agenţiei de apărare a UE a declarat că Europa nu se poate baza doar pe SUA pentru a se apăra faţă de ameninţările externe.

    Statele Uniunii Europene ar trebui să cumpere arme în comun pentru a reface stocurile după ce au aprovizionat Ucraina, a declarat şeful agenţiei de apărare a blocului, avertizând că SUA ar putea să nu fie întotdeauna capabile să protejeze Europa de ameninţări.

    „Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei demonstrează deficienţele noastre în materie de capacităţi”, a declarat Jiri Sedivy, directorul executiv al Agenţiei Europene de Apărare, un organism al UE care ajută guvernele blocului să îşi dezvolte capacităţile militare.

    Agenţia se află în discuţii cu firmele europene de armament pentru a stimula producţia, a spus el. De asemenea, sunt discuţii cu ţările membre pentru a se asocia şi pentru a cumpăra echipamente şi muniţie.

    „Este important ca noi, Uniunea Europeană, să fim capabili să devenim un furnizor credibil de securitate în protejarea cetăţenilor”, a declarat Sedivy pentru Reuters, îndemnând ţările să ţină cont de apelurile SUA de a investi în apărare.

    „Statele Unite vor fi inevitabil angajate în Asia-Pacific şi nu vor fi capabile să furnizeze unii dintre factorii esenţiali, cum ar fi transportul aerian strategic, avioanele de recunoaştere, rachetele ghidate cu precizie şi apărarea aeriană.”

    El a subliniat şi ameninţarea terorismului din Orientul Mijlociu sau Africa de Nord.

    Europa a avut o abordare divizată în materie de apărare, ţările echipându-şi în mare parte armata pe cont propriu, ceea ce a generat un mozaic de arme şi echipamente incompatibile.

    Războiul din Ucraina a confruntat regiunea cu cea mai mare provocare din ultima generaţie, expunând diviziuni profunde în ceea ce priveşte modul de abordare a problemelor de securitate.

    Cheltuielile europene în domeniul apărării au depăşit pentru prima dată 200 de miliarde de euro în 2021, în creştere cu 6% faţă de anul precedent. Totuşi, fără ajutorul SUA, UE ar avea dificultăţi în a se apăra singură, neavând informaţii, avioane de recunoaştere şi apărare antirachetă cu rază medie de acţiune, precum şi nave amfibii şi submarine, potrivit unui raport din 2020 al Parlamentului European.