BusinessMagazin

Tag: roboti

  • Cea mai inteligentă clădire din lume, locul unde securitatea şi curăţenia sunt asigurate de roboţi

    Ştie unde locuieşti. ştie ce maşină conduci. Ştie cu cine te întâlneşti şi cât zahăr pui în cafea. Este vorba despre edge, probabil cel mai inteligent spaţiu de birouri construit până acum.

    O zi petrecută în clădirea Edge din Amsterdam începe cu o aplicaţie pentru smartphone dezvoltată împreună cu principalul chiriaş al imobilului, compania de consultanţă Deloitte. Din clipa când te-ai trezit, eşti conectat. Aplicaţia îţi verifică programul, iar clădirea îţi recunoaşte maşina la intrare şi te direcţionează către un loc de parcare. Apoi, aplicaţia îţi găseşte un birou, pentru că la Edge nu ai un birou personal. Nimeni nu are. Spaţiile de lucru se alocă în funcţie de programul pe care îl ai: aşezat la birou, în picioare în dreptul unui pupitru, într-o cabină de lucru, într-o sală de şedinţe, pe balcon sau într-o “cameră de concentrare”. Indiferent unde ai merge, aplicaţia îţi cunoaşte preferinţele în privinţa luminii şi a temperaturii şi adaptează atmosfera în consecinţă.

    Edge este şi cea mai ecologică clădire din lume, potrivit agenţiei britanice de evaluare BREEAM, care i-a acordat cel mai mare scor atribuit vreodată, 98,4%. Olandezii au o expresie pentru toate acestea: „het nieuwe werken“, adică noul mod de lucru. Este vorba despre utilizarea tehnologiei informaţiei pentru a adapta stilul de lucru cu spaţiul în care se desfăşoară activităţile. Este vorba despre eficienţa resurselor în sens tradiţional – panourile solare produc mai multă electricitate decât consumă clădirea –, dar şi despre utilizarea optimă a resursei umane.

    Această clădire a necesitat numeroase invenţii. Panourile LED supereficiente au nevoie de atât de puţină electricitate încât pot fi alimentate cu aceleaşi cabluri care transportă datele pentru internet. Panourile sunt dotate totodată cu senzori de mişcare, lumină, temperatură, umiditate, creând un plafon digital răspândit în clădire ca sinapsele unui creier. În total, în clădirea Edge există nu mai puţin de 28.000 de senzori.

    “Credem că putem fi Uberul clădirilor. Le conectăm la internet, le facem mai eficiente, iar în final în lume va fi nevoie de mai puţine imobile”, a declarat pentru Bloomberg Coen van Oostrom, directorul general al dezvoltatorului OVG Real Estate.

    UN ATRIUM DE 15 ETAJE.

    Atriumul este centrul gravitaţional al sistemului solar al Edge. Panourile celulare dintre etaje permit circulaţia aerului, care este evacuat prin acoperiş, creând astfel un sistem natural de ventilaţie. Variaţiile mici de căldură şi curenţii de aer îi fac pe ocupanţii clădirii să se simtă ca şi cum ar fi afară. Chiar şi într-o zi furtunoasă, clădirea rămâne luminoasă, cu lumină naturală.
    Atriumul şi acoperişul său înclinat, care din exterior arată ca şi cum ar fi fost tăiată o felie din clădire, inundă spaţiile de lucru cu lumină naturală, iar fiecare post de lucru se află la mai puţin de şapte metri de o fereastră.

    “Un sfert din această clădire nu este alocat spaţiilor de birouri, ci locurilor de întâlnire. Începem să observăm că spaţiul de birou nu mai este doar un loc de muncă în sine, ci trebuie să creeze o comunitate de lucru, un loc unde oamenii să dorească să vină, unde ideile sunt încurajate, iar viitorul este stabilit”, a explicat Ron Bakker, arhitect al proiectului Edge, la firma PLP Architecture.

    UN NOU MOD DE LUCRU. Circa 2.500 de angajaţi ai Deloitte împart 1.000 de birouri. Conceputul este numit hot desking” şi încurajează crearea de noi relaţii, interacţiunile întâmplătoare şi, la fel de important, utilizarea eficientă a spaţiului. Birourile sunt folosite doar la nevoie. Unele încăperi minuscule ale Edge conţin doar un şezlong şi o lampă, perfect pentru a da un telefon. Există de asemenea săli de jocuri şi baruri unde automatele ştiu cum îţi place cafeaua. Ecrane plate uriaşe aflate la fiecare colţ se pot conecta automat cu orice telefon sau laptop.

    Cum angajaţii care lucrează în Edge nu au birouri proprii, există în schimb dulapuri. Tot ce are de făcut un angajat este să găsească un dulap cu lumină verde şi să îşi folosească legitimaţia pentru a-l putea utiliza. Angajaţii sunt descurajaţi să păstreze un anumit dulap timp de mai multe zile sau săptămâni, parţial pentru că filosofia conceptului este ca oamenii să nu mai fie legaţi de un anumit loc sau de un sistem rigid de gândire.

    Deloitte colectează gigabiţi de date despre cum interacţionează oamenii cu Edge. Tablouri centrale de bord monitorizează totul, de la consumul de energie până la momentul când automatele de cafea trebuie aprovizionate. În zilele în care sunt aşteptaţi la muncă mai puţini angajaţi, o întreagă secţiune a clădirii ar putea fi închisă, reducând astfel costurile pentru încălzire, răcire, iluminare şi curăţenie.
    Filosofia generală a Deloitte în legătură cu Edge a fost că o investiţie care se amortizează în mai puţin de 10 ani merită încercată. Plafonul digital a fost una dintre cele mai costisitoare inovaţii. Deloitte nu a dorit să dezvăluie costul, dar Erik Ubels, director pentru informaţii la Deloitte în Olanda, a spus că va fi nevoie de aproximativ opt ani pentru amortizarea acestuia. Nu există niciun dubiu, a spus Ubels, că viitorul tuturor clădirilor va fi conectarea, atât în interiorul acestora cât şi cu alte clădiri. Întrebarea de mai multe miliarde de dolari este cine o va face. Oricine va reuşi acest lucru va fi una dintre cele mai de succes companii din lume”, consideră Ubels.

  • Sex cu roboţi? Până în 2050 relaţiile sexuale cu roboţi vor fi mai întâlnite decât relaţiile sexuale umane

    Viitorologul Dr. Ian Pearson a anunţat că până în 2050 relaţiile sexuale cu roboţi vor fi mai întâlnite decât relaţiile sexuale umane, informează The Telegraph.

    Pearson spune că până în 2030 foarte mulţi oameni vor experimenta într-o anumită formă sexul virtual. Acest lucru va fi la fel de comun ca privitul filmelor pornografice în prezent. De asemenea, el susţine că în 2035 majoritatea oamenilor vor avea jucării erotice pe care le vor putea utiliza în realitatea virtuală şi ca în 2025 oamenii cu venituri mari vor avea deja o formă incipientă a unui robot sexual.

    Pearson îşi argumentează parerea  prin faptul că tehnologia realităţii virtuale este la un pas de a se comercializa, kitul de realitate virtuală Oculous Rift se va lansa la începutul anului 2016. Pe lângă asta, un sfert din căutările de pe Internet sunt legate de pornografie.

    “Foarte multă lume are rezerve cu privire la sexul cu roboţi, însă treptat o să se obişnuiască cu acest aspect. Odată cu dezvoltarea roboţilor şi a inteligenţei artificiale, oamenii vor putea crea legături emoţionale puternice cu roboţii, iar rezervele legate de acest aspect se vor elimina treptat”, a declarat el.

    Aceeaşi idee este susţinută şi de dr. Helen Driscoll, o autoritate în domeniul psihologiei sexuale şi a relaţiilor. Deşi poate părea un concept science fiction, ideea nu este nouă. Iar relaţia cuiva cu un obiect neînsufleţit apare într-un mit grecesc: un sculptor a cioplit o statuie reprezentând o femeie atât de frumoasă, încît s-a îndrăgostit el însuşi de ea. La rugămintea sa, Afrodita, zeiţă iubirii, a dat viaţă pietrei. Din legendă s-a desprins şi termenul de „pigmalionism“, care descrie atracţia sexuală a unui om faţă de o statuie sau de un obiect neînsufleţit.

    Helen Driscoll susţine că interacţiunile cu roboţi se vor schimba dramatic în următorii ani şi că până în 2070 relaţia omului cu un robot ar intra în normalitate. „Tindem să abordăm aspectele legate de realitatea virtuală şi sexul cu roboţi în raport cu condiţiile sociale existente acum. Dar să ne gândim că în urmă cu 100 de ani multe dintre normele sociale din ziua de azi nici nu existau“, a spus Driscoll pentru Daily Mirror. Psihoterapeutul Bogdan Lucaciu este de părere că afirmaţia lui Driscoll „nu este de domeniul SF, ci de domeniul prostiei“, motivând că jucăriile erotice există deja pe piaţă şi că „probabil peste 50-60 de ani ele (jucăriile) vor fi eventual mai complexe tehnologic, probabil programabile ad libitum. Doar că relaţia sexuală nu e doar actul în sine, ci presupune cucerire, şarm, provocare“, a completat Lucaciu.

    De fiecare dată implementarea unei tehnologii noi a dus la modificări în comportament. „Tehnologiile de masă sunt prost folosite la început, se suprautilizează“, spune sociologul Alfred Bulai. Şi, fără îndoială, tehnologiile noi ne schimbă modul cum trăim şi cum percepem viaţa.

    Numai în ultimii 60-70 de ani s-au produs schimbări semnificative în domeniul sexualităţii şi legate de căsătorie. În 1950 vârsta medie a bărbatului căsătorit era de 22 de ani, iar a femeii de 20 de ani. În prezent, vârsta medie a crescut la bărbaţi la 28 de ani şi la 26 de ani pentru femei. De asemenea, procentul bărbaţilor necăsătoriţi a crescut la 14% de la 6% în 1980.

    În plus, comunicarea şi modul cum relaţionăm s-au schimbat. Tindem să comunicăm mult mai mult prin SMS-uri şi pe aplicaţiile de mesagerie online. Fotografii care de multe ori ar fi catalogate drept intime devin publice pe Instagram. Pe Facebook întâlnim foşti colegi de şcoală care în trecut ar fi dispărut din viaţa noastră şi ex-parteneri răsar în fluxul reţelelor sociale, ceea ce duce la o permanenţă nenaturală, nemaiîntâlnită până acum. Şi, nu în ultimul rând, cu ajutorul unor aplicaţii găsim parteneri pentru o conversaţie, pentru o ieşire în oraş sau poate chiar mai mult, în doar câteva momente, prin intermediul telefonului mobil.

    Tinder, una dintre cele mai cunoscute aplicaţii de dating, este un joc pe care-l joci până câştigi, pentru că fiecare respingere este completată, într-un final, de o potrivire (match). Posibilităţiile de parteneri cresc exponenţial, iar acest lucru duce la următoarea întrebare: oare potenţialii parteneri devin dispensabili? De ce să te limitezi la unul singur, când mai târziu ai putea găsi alţi doi-trei parteneri, poate chiar mai atractivi? „Îndrăgostirile online de persoane sunt frecvente. Doar că persoanele virtuale de la celălalt capăt al relaţiei nu-şi prezintă decât faţete favorabile imaginii celui îndrăgostit. Cel care are tendinţa să se îndrăgostească de idei, descrieri, gânduri completează ceea ce nu percepe direct din propria imaginaţie, idealizând“, este de părere Lucaciu.

    Nu trebuie să mergem în viitor pentru a da peste roboţi sau peste inteligenţă artificială, fie ea chiar minimală, în spaţiul destinat până acum doar oamenilor – flirtul, amorul. Mult pomenitul site Ashley Madison, platforma prin care bărbaţii şi femeile pot avea o aventură, a creat prima femeie artificială în 2002, pe care a denumit-o „Sensuous Kitten“, după cum a dezvăluit publicaţia Gizmondo. Kitten şi alţi mii de boţi aveau misiunea de atragere a utilizatorilor pentru a deveni membri plătitori. Boţii trimiteau mesaje utilizatorilor cu conturi gratuite, iar, dacă aceştia voiau să răspundă, trebuia să plătească. Un truc ieftin, dar eficient. Potrivit aceleiaşi publicaţii, 80% dintre plătitori, atraşi de profilurile false, au plătit doar pentru a răspunde unui robot.

    Cum spune Carole Lieberman în cartea sa Bad Boys, datingul s-a transformat dintr-o întâlnire romantică într-un fel de shopping online, în căutarea produsului potrivit, bifând casete într-un tabel.

    Acestea sunt doar câteva dintre lucrurile care s-au schimbat de-a lungul timpului, chestiuni pe care nu şi le-ar fi imaginat nimeni în urmă cu 50 de ani, cu excepţia viitorologilor sau scriitorilor de science fiction.

    Ideea realităţii virtuale a fost alimentată de romanele SF şi de filme încă din anii ’50. 40 de ani mai târziu, când calculatoarele personale au devenit populare, mai multe companii au încercat să concretizeze această idee. Nu au reuşit, tehnologia nu era destul de avansată. Acum mai multe companii sunt convinse că vor revoluţiona industria divertismentului, dar şi reţelele sociale. Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, pare să fie de acord, el pariind nu mai puţin de 2 miliarde de dolari pe realitatea virtuală, prin achiziţia Oculus Rift, kitul ce se va pune în vânzare la începutul anului viitor.

    Nu este primul dispozitiv de acest fel care va ajunge pe piaţă, dar este unul dintre cele mai sofisticate şi printre cele mai promiţătoare. Şi alte companii speră să prindă un bilet la clasa I în trenul realităţii virtuale: Sony ne oferă un produs asemănător numit Morpheus, iar HTC, Google sau Samsung sunt şi ele interesate. Zuckerberg este convins că realitatea virtuală va schimba modul cum oamenii interacţionează cu calculatoarele, felul cum oamenii vor comunica. Psihoterapeutul Bogdan Lucaciu nu crede că o asemenea tehnologie „va influenţa pozitiv relaţiile dintre oameni, ci cel mult poate produce confuzie dacă nu este luată ca un joc. Poate fi utilizată în terapia unor tulburări psihice, dar în mod limitat şi utilizată adecvat. Ca dezavantaj e posibila dependenţă de virtual, deoarece pot stimula aceleaşi zone ale creierului pe care le stimulează unele droguri“.

  • 590 răman fără loc de muncă după ce a fost deschisa prima fabrică operată doar de roboţi din China

    O firmă chineză a înfiinţat prima fabrică fără oameni în oraşul Dongguan, unde toate procesele sunt operate de roboţi, o soluţie futuristică, care  elimină dependeţa de muncitori a Chinei, scrie The Economic Times

    În fabrica, Changying Precision Technology, toate procesele sunt operate de computere, roboţi şi camioane de transport automatizate. 60 de roboţi produc componente de telefoane mobile zi şi noapte, pe 10 linii de productie, relatează ziarul condus de statul chinez.
    Fiecare linie de producţie are doar trei supraveghetori care verifică şi monitorizează muncă roboţilor. În urmă cu câteva luni, fabricaţia era realizată de 650 de muncitori.

    În momentul de faţă sunt angajati doar 60 de oameni, număr ce va fi redus la 20 în viitor, a declarat Luo Weiqiang, managerul general al companiei. “În următorii doi ani, numărul roboţilor va ajunge la 1.000, iar 80% din procesul de producţie va fi asigurat de către roboţi “, a spus Chen Qixing, preşedintele Changying Precision Technology .

    Un raport al companiei susţine că rata produselor defecte a scăzut de la 25% la 5% odată cu introducerea roboţilor, iar capacitatea de producţie aproape s-a triplat.

  • AVERTISMENTUL oamenilor de ştiinţă: Peste 1.000 de experţi denunţă o cursă a înarmării cu “roboţi ucigaşi”

    Acum, experţii avertizează asupra faptului că “o cursă a înarmării cu armament militar dotat cu inteligenţă artificială este o idee proastă”.

    AVERTISMENTUL oamenilor de ştiinţă: Peste 1.000 de experţi denunţă o cursă a înarmării cu “roboţi ucigaşi”

     

  • Cronică de film: Ex Machina

    „Ex Machina“ revine asupra acestei idei şi încearcă să îi dea noi conotaţii, insistând de această dată asupra asemănărilor şi nu asupra diferenţelor.

    Filmul este regizat de Alex Garland, un alt regizor aflat la debutul în lung metraje, şi îi aduce în prim-plan pe Oscar Isaac („Inside Llewyn Davis“, „A Most Violent Year“), Alicia Vikander („A Royal Affair“, „Seventh Son“) şi Domhnall Gleeson („About Time“, „Unbroken“).

    Povestea este predictibilă în sensul în care poţi ghici cu uşurinţă ceea ce urmează, dar reuşeşte să surprindă prin felul în care dezvoltă exact acele pasaje pe care le aşteptai. Din punct de vedere artistic, producţia poate fi asemănată cu „Her“, „Moon“ sau „Under the skin“.

    Aflat la debutul ca regizor, Garland este totuşi cunoscut pentru scenariile sale science fiction. El este cel care a creat „The Beach“, „28 Days Later“ şi „Dredd“ – filme care au avut partea lor de apreciere.

    Povestea începe atunci când Caleb (Gleeson), angajat al unei companii de tehnologie inspirate de Google (veţi înţelege de ce în primele minute ale filmului), câştigă o loterie la birou, premiul fiind un weekend în compania fondatorului Nathan Bateman (Isaac). Odată ajuns la proprietatea lui Bateman, protagonistul realizează că este de fapt subiectul unui experiment. Toţi actorii îşi fac treaba foarte bine, dar Isaac iese în evidenţă prin interpretarea sa.

     „Ex Machina“ oferă numeroase puncte de vedere vizavi de relaţia dintre bărbaţi şi femei, mai precis asupra modului în care bărbaţii încearcă să controleze femeile.

     Industria de film se transformă în fiecare an, însă anumite subiecte vor rămâne în atenţia producătorilor. Până când inteligenţa artificială va deveni ceva obişnuit, oamenii vor rămâne fascinaţi de legile lui Asimov. Întrebarea care se pune este dacă ei vor fi dispuşi, în continuare, să plătească biletul de intrare la cinematografele care difuzează filme bazate pe acest subiect.

     Încasările mari aduse de filme precum „Avatar“, „Independence Day“ sau „Star Trek“ au încurajat studiourile să prezinte publicului mai mult explozii decât întrebări existenţiale. Cu toate acestea, producătorii unor filme precum „Gravity“ sau „Interstellar“ par că au găsit formula ideală pentru a prezenta atât efecte speciale de ultimă generaţie, cât şi poveşti cu înţeles. Asistăm oare la renaşterea genului science fiction?

    „Ex Machina“ este un film pentru fanii genului SF; cei care nu se regăsesc în această categorie s-ar putea să nu îl aprecieze la întreaga valoare. Dacă ar fi fost produs în urmă cu 20 sau 25 de ani, filmul lui Garland ar fi putut avea un impact mult mai mare.

  • Robotizarea uzinei Dacia Mioveni, la 15 ani de la preluarea de către Renault

    Pe platforma uzinei Dacia lucrează peste 17.000 de angajaţi, dintre care 14.000 ţin direct de activitatea Automobile Dacia şi de producţia de maşini, iar orice zi de muncă şi orice schimb de tură încep cu o avalanşă de angajaţi care vin la muncă.

    Din 2013, odată cu lansarea noii generaţii de Logan şi Sandero, pe lângă toţi aceşti angajaţi îşi fac loc tot mai mulţi roboţi. Faţă de anul 2004, când a intrat în producţie prima generaţie a Logan şi când era un singur robot în uzină, cel care aplica masticul pentru lunetă şi parbriz, acum aceştia se regăsesc în toate secţiile uzinei.

    Cea mai avansată secţie a uzinei este uzina de motoare, acolo unde, pe lângă clasicele propulsoarepe benzină de 1,4 şi 1,6 litri cu opt valve produse acum numai pentru export (deoarece nu mai echipează modelele Dacia livrate în UE), se produce şi motorul TCe 0,9 litri pe benzină de 90 CP, acesta fiind produs exclusiv în România.

    Hala de producţie arată acum „de înaltă tehnologie“, dar este acelaşi loc unde înainte erau produse transmisiile pentru vechile Dacii 1310, celebrele Berline, îşi aminteşte Emil Corbu, şeful departamentului motoare, care are o vechime de mai bine de două decenii în cadrul uzinei Dacia. Acum, în hală se produc anual 450.000 de motoare 0,9 TCe, faţă de 350.000 de unităţi la început, în 2012.

    Adevărata transformare este vizibilă însă la presaj, unde angajaţii stau aproape de prese de zeci şi sute de tone şi unde tabla adusă de la Kosice din Slovacia, de la US Steel, este transformată în elemente de caroserie. Tablă mai vine şi de la Galaţi, însă doar cea utilizată la interior, precizează Florin Şerbănescu, şeful adjunct al departamentui de presaj. În total, secţia ocupă 50.500 mp, din care 30.500 mp (mai bine de trei hectare) sunt destinaţi producţiei, iar 13.500 mp depozitării. În hala de presaj a fost instalată, din 2013, o linie TGSE complet automatizată în urma unei investiţii de 24 milioane de euro, care produce elemente de caroserie alături de cei 1.330 de angajaţi, din care 93% sunt operatori.

    Renault a demarat procesul de modernizare şi de robotizare a liniei de producţie pentru a reduce costurile şi a început cu secţia de presaj, unde sunt create din tablă elementele de caroserie şi unde gradul de automatizare este programat a creşte de la 10% anul trecut, când a fost instalată prima presă automată, la 30% anul viitor când va fi finalizat procesul actual.

    „Secţia presaj este una care trebuie modernizată. Noi am început să automatizăm părţi din linia de presaj,  pe posturi grele din punct de vedere ergonomic şi care generau accidente, unde se lucra cu piese mari“, a explicat Cornel Olendraru, directorul uzinei Vehicule din cadrul Automobile Dacia, care are în subordine peste 7.000 de angajaţi împărţiţi între presaj, caroserie, vopsitorie şi asamblare vehicule. Faptul că angajaţii lucrează cu componente mari de tablă poate genera accidente de muncă şi implicit costuri mai mari pentru companie. De asemenea, şi secţia caroserie va fi modernizată atât prin instalarea de roboţi, cât şi prin optimizarea fluxurilor de producţie.

  • Roboţii care ar putea interveni în caz de dezastru – VIDEO

    Un robot cu formă umană construit de cercetătorii sud-coreeni a învins, sâmbătă, în finala unei competiţii organizate în Statele Unite, “concurenţi” din alte cinci ţări, care au fost creaţi cu scopul de a interveni eficient în cazul unor dezastre umanitare precum accidentul nuclear de la Fukushima.

    Potrivit site-ului fr.news.yahoo.com, echipa sud-coreeană KAIST şi robotul ei DRC-Hub au câştigat premiul I al acestui concurs, însoţit de un cec în valoare de 2 milioane de dolari.

    Roboţii care ar putea interveni în caz de dezastru

  • Mijloacele de transport autonome şi roboţii “verzi”, viitorul în mobilitate şi producţie

    Soluţiile au fost prezentate la Summitul Michelin Challenge Bibendum de la Chengdu, eveniment dedicat inovaţiei în mobilitate.

    Una dintre temele summitului a fost fabrica viitorului, în cadrul căreia compania japoneză Fanuc Corporation a prezentat o nouă generaţie de roboţi,”verzi”.

    “Utilizarea de roboţi creşte productivitatea pe unitate de producţie cu 75%, în timp ce costurile anuale pentru companie scad cu 10%. Astfel, economiile anuale la nivel mondial ajung la 1,2 trilioane de dolari”, a declarat Kiyonori Iniba, directorul general a diviziei Robot din cadrul Fanuc.

    El a arătat că utilizarea roboţilor devine din ce în ce mai ieftină, în timp ce eficienţa acestora este în creştere.

    “Prima generaţie de roboţi pe care am produs-o avea o autonomie de 24 de ore, a doua generaţie avea autonomie de 72 de ore, iar preţul s-a redus cu 10%, iar a treia generaţie are o autonomie de 720 de ore, iar costul s-a înjumătăţit. Venim acum cu roboţii verzi, care colaborează cu oamenii în procesul de fabricaţie”, a precizat Iniba.

    El a adăugat că aceşti roboţi pot lucra direct cu ceilalţi angajaţi dintr-o fabrică, putând fi ghidaţi manual de către aceştia.

    “Angajaţii vor putea vorbi cu roboţii, îi vor putea ghida astfel încât să îi ajute în ansamblarea anumitor produse. Roboţii pot fie să aducă anumite părţi dintr-un produs în timpul ansamblării, fie să ajute oamenii să ridice anumite componente mai grele”, a explicat Iniba.

    Subiectul central al summitului a fost mobilitatea sustenabilă şi accesibilă tuturor.

    În acest sens, dominicana Paola Santana a propus în cadrul evenimentului Ted 2.0, organizat cu ocazia Summit-ului, utilizarea dronelor, vehicule mici fără pilot, ca soluţie de mobilitate în special în zonele sărace, fără un sistem de transport dezvoltat. Programul se numeşte Matternet şi este deja funcţional în Buthan şi Papua Noua Guinee, pentru transportul urgent de medicamente.

    La capitolul automobile electrice sau hibride, Renault a prezentat mai multe modele, printre care Zoe, Kngoo sau Fluence, alţi constructori de maşini care au venit cu astfel de soluţii fiind BMW, Peugeot, Mercedes sau Porsche.

    O nouă provocare pentru viitor este reprezentată de autovehiculele autonome, fără şofer. Compania franceză Ligier Group a prezentat EZ-10, primul autobuz fără şofer. Proiectul este la stadiul de prototip şi este realizat în parteneriat cu Institutul Pascal din Clermont-Ferrand, Franţa. Autobuzul poate transporta 10 pasageri şi merge cu o viteză de 20 km/oră, însă creatorii acestuia vor să o crească până la 40 km/oră.

    Michelin Challenge Bibendum are loc în perioada 11-14 noiembrie în Chengdu, capitala provinciei Sichuan din vestul Chinei.

    Oraşul Chengdu are cu o populaţie de 15 milioane de locuitori.

    Apariţia unui număr mare de oraşe în China şi urbanizarea rapidă au transformat această ţară într-una dintre cele mai importante pieţe din industria transporturilor.

    Vestul Chinei este acum zona cea mai dinamică a ţării. Cu o creştere de 40% a producţiei auto în 2014, Chengdu ocupă în prezent locul al treilea în producţia de maşini. În acelaşi timp, este unul dintre cele mai importante centre ale industriei aviatice şi feroviare din China.

  • Roboţii sunt pe punctul de a ne fura locurile de muncă. Ce meserii riscă să dispară

    Sunt roboţii pe punctul de a ne fura locurile de muncă? Este destinul muncitorilor umani să devină depăşiţi? Acest subiect este dezbătut de peste 100 de ani de economişti, care au creat chiar un termen special – Erezia Ludită – referindu-se la artizanii din ţesătoriile Angliei secolului XIX, care s-au opus utilajelor noi pentru că reduceau nevoia de mână de lucru. În prezent, o tendinţă la fel de înspăimântătoare apare. Aproape neobservată, puterea de calcul a computerelor creşte expo-nenţial şi accelerează eforturile de mecanizare a forţei de muncă, scrie Federico Pistono în comentariul “Roboţii îţi vor fura locul de muncă, dar e în regulă: Cum să supravieţuieşti colapsului economic şi să fii fericit”, pentru CNBC.

    Teoriile economice convenţionale sugerează că pentru fiecare loc de muncă eliminat de tehnologie apar noi locuri de muncă şi noi sectoare economice, situaţie care a fost confirmată de-a lungul timpului. Când oamenii au părăsit fermele, au început să lucreze în fabrici, iar când a început mecanizarea fabricilor, s-au dezvoltat serviciile.

    n prezent Însă, şomajul tehnologic, termen folosit pentru a descrie Înlocuirea permanentă a muncii umane de către maŞini, ro-boţi şi algoritmi, pare tot mai real, iar rădăcinile se află în natura exponenţială a tehnologiei.

    Viteza computerelor (pe unitate de cost) s-a dublat la fiecare trei ani între 1910 şi 1950, s-a dublat la fiecare doi ani în-tre 1950 şi 1966, iar în prezent se dublează în fiecare an. Ceea ce costa sute de milioane de dolari şi ocupa o clădire în-treagă, acum poate fi ţinut în palmă pentru mai puţin de 100 de dolari, iar asta s-a întâm-plat în doar câteva decenii. Această natură exponenţială a tehnologiei are ramificaţii dincolo de viteza computerelor, iar domenii întregi sunt revolu-ţionate.

    Sistemul computerizat cu inteligenţă artificială IBM Watson intră acum în sectorul medical, beneficiind de capacitatea de a înţelege limbajul natural, utilizat de oameni, dar beneficiind şi de funcţii de învăţare, care îi permit să funcţioneze ca sis-tem de suport pentru deciziile personalului medical.

    Companii din întreaga lume intenţionează să se automatizeze complet folosind roboţi avansaţi pentru liniile de produc-ţie. Foxconn Technology, cel mai mare producător de electronice din lume, cu sediul în Taiwan, a instalat deja sute de mii de roboţi pentru a înlocui angajaţii umani, obiectivul fiind de a se îndrepta către un milion de maşini.

    Canon, din Japonia, renunţă la personalul uman pe liniile de producţie, astfel că până în 2015 se va baza integral pe roboţi pentru producţia camerelor digitale. De asemenea, algoritmii scriu deja articole despre imobiliare, analize financiare şi ştiri despre evenimente sportive la un nivel calitativ greu de distins comparativ cu un jurnalist uman, afirmă Pistono.

    Google a anunţat prima maşină complet autonomă în martie 2012, când un astfel de autovehicul a primit număr de în-matriculare din partea autorităţilor din statul Nevada. Experţii din domeniu au estimat că va trece un deceniu ca o altă companie să ajungă din urmă Google. Doi ani mai târziu, mulţi dintre marii producători auto au anunţat prototipuri şi se gândesc deja la eventuala comercializare.

  • China a depăşit Japonia şi a devenit cel mai mare cumpărător de roboţi industriali din lume

     Companiile din China au cumpărat anul trecut unul din cinci roboţi industriali vânduţi la nivel global, depăşind astfel Japonia, recunoscută timp de decenii pentru utlizarea tehnologiilor avansate în producţie, scrie cotidianul Financial Times.

    China a cumpărat 36.560 de roboţi industriali, în creştere cu aproape 60% faţă de anul 2012, arată datele Federaţiei Internaţionale de Robotică, organizaţie a industriei de profil, cu sediul în Germania.

    Japonia a cumpărat 26.015 roboţi anul trecut, în timp ce locul al treilea a fost ocupat de Statele Unite cu 23.679.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro