BusinessMagazin

Tag: retete

  • Studiu de caz: Povestea prahovenilor care nu vor să exporte mobila produsă în România

    CONTEXTUL: Afacerile producătorilor de mobilă sunt în creştere, iar motorul acesteia sunt exporturile: circa 80% din producţia totală de mobilă părăseşte graniţele ţării, România situându-se pe locul 13 în lume în topul exportatorilor mondiali. Lucrurile diferă în ce priveşte consumul pe piaţa locală de mobilă, aflată în scădere de la începutul crizei.

    DECIZIA: În urmă cu cinci ani, conducerea Lemet Câmpina a hotărât dezvoltarea reţelei de magazine Lem’s, ca urmare a identificării unei categorii de consumatori dispuşi să investească în produse de mobilier autohtone. Decizia a fost luată împotriva tendinţei generale, prin dezvoltarea reţelei de magazine Lem’s în ţară şi prin dezvoltarea de produse după gusturile românilor.

    EFECTELE: Producătorul de mobilă a înregistrat o creştere a afacerilor de 21% în prima parte a anului curent, până
    la 8,3 milioane de euro. Reprezentanţii companiei previzionează o creştere de 20% pentru tot anul, la fel ca în 2012.

    EXPORTUL A REPREZENTAT ÎN ULTIMII ANI PENTRU MULTE INDUSTRII ŞI COMPANII «GURA DE OXIGEN» DE CARE AVEAU NEVOIE PENTRU O EVOLUŢIE POZITIVĂ A CIFRELOR„, explică Alexandru Rizea, proprietarul fabricii de mobilă Lemet Câmpina, tendinţa producătorilor autohtoni de a se orienta spre export. Rizea a identificat o cerere pentru mobilier autohton şi pe piaţa locală, argumentată de creşterea vânzărilor prin reţeaua proprie de magazine, Lem’s. În 2012, aceasta a fost de 20%, până la 200 de milioane de lei, iar în primele trei luni ale anului curent a fost tot de circa 20%, până la 36,5 milioane de lei. De aceea, Rizea preferă să „lăsăm exportul pentru anii viitori, doar dacă va fi cazul„. Evoluţia de la începutul anului se datorează celor patru milioane de module de mobilier vândute pe piaţa locală doar prin magazinele din reţeaua Lem’s.

    Cea mai recentă investiţie făcută de producător a fost pentru deschiderea magazinului din Oradea, cel mai mare din reţeaua de retail ce ocupă 65.000 de metri pătraţi în toată ţara. Magazinul din Oradea s-a adăugat celorlalte zece deschise în cursul anului 2013, în urma unei investiţii de peste 10 milioane de lei. Decizia pentru extinderea reţelei a fost luată în urmă cu cinci ani, inaugurările de magazine făcând parte dintr-un proces de extindere şi de creştere a suprafeţelor de expunere generat de dezvoltarea produselor din portofoliu. În 2012 au fost deschise 12 magazine noi, iar ţinta fixată pentru 2013 este de 15, număr care ar adăuga încă circa 6 milioane de lei la capitolul investiţii.

    Evoluţia pozitivă a companiei este motivată şi de dezvoltarea de noi produse, concepute în urma unor studii făcute pentru ca mobila creată să fie potrivită „casei românilor„.  Iar românul este din ce în ce mai atent la cheltuielile pe care le face în materie de mobiler, observă Rizea. Omul de afaceri este optimist şi crede că 2013 va aduce o creştere a pieţei interne: „Consumatorul este tot mai pretenţios, dar bugete pentru achiziţie există„. În ce priveşte afacerile Lem’s, a observat o creştere a vânzărilor datorată categoriilor de produse premium şi de lux, un exemplu fiind un modul de bucătărie din segmentul premium, devenit lider de vânzări în reţea, cu 3.500 de unităţi vândute la un preţ mediu de 5.000 de lei.

    MOBILIERUL ESTE REALIZAT ÎN FABRICA DE LA CÂMPINA, fondată de Alexandru Rizea în 1991. Dacă la început businessul lui era constituit dintr-un un mic atelier, în care lucra primele piese de mână, ulterior şi-a construit propriile utilaje. În prezent, tehnologiile existente în fabrica ce se întinde pe 30.000 de metri pătraţi sunt cele mai noi existente la nivel mondial. Capacitatea de prelucrare a Lemet este de aproximativ 1.200.000 de metri pătraţi de PAL pe an, iar pe poarta fabricii ies anual peste 360.000 de module de mobilă. Lemet se numără în rândul primilor 20 de producători autohtoni, pe o piaţă estimată la circa un miliard de euro.

    Aceasta este dominată de trei firme maramureşene: afacerea românească Aramis Invest, estimată la peste 100 de milioane de euro şi despre care se spune că ar fi una dintre fabricile furnizoare ale retailerului suedez Ikea, compania italiană Italsofa, cu centrele de vânzări răspândite în toată Europa şi cu afaceri de 71,4 milioane de euro, precum şi compania producătoare de articole tapiţate Taparo, cu o cifră de afaceri de 60,7 milioane de euro. Majoritatea jucătorilor se axează pe exporturi, 80% dintre produsele fabricate în România ajungând în Marea Britanie, Belgia, SUA, Ungaria, Polonia, Cehia, Rusia sau Slovacia.

    România se numără astfel printre principalii producători din lume, clasându-se pe locul 28 în topul statelor cu cea mai mare producţie de mobilă, potrivit unui studiu al World Furniture Outlook, care analizează cele mai mari 70 de pieţe. În ce priveşte consumul, suntem poziţionaţi pe locul 49. Printre principalele dificultăţi identificate de Rizea pe piaţă se numără cumpărarea substanţială de mobilier de import: „Statisticile arată că în România sunt aproximativ 2.000 producători de mobilier, însă doar o mică parte din ei reuşesc să înţeleagă comportamentul de consum al românilor şi să îşi adapteze produsele şi serviciile în funcţie de acestea„.

    La acestea se adaugă situaţia economică, care îngreunează procesul de achiziţie: rata crescută a şomajului, TVA-ul de 24%, care au de asemenea un rol în decizia românului de a face investiţii noi în piese de mobilier, dar şi în alte lucrări de renovare. Totuşi, Alexandru Rizea este încrezător, iar „strategia de expansiune a reţelei Lem’s în România este principalul obiectiv pentru următorii ani„.

  • Povestea tartei cu mere: de la aluat, la restaurantele de top ale lumii

    POVESTEA TARTEI TATIN, UNA DIN VERSIUNI.
    Mademoiselle Stephanie este grăbită. Are de pregătit cina pentru oaspeţii hotelului şi se plânge că nu are ajutor. Când e grăbită, rulează r-urile cu putere, ca şi cum ar râşni piper lung de Indonezia. Pentru seară a anunţat supă rrece de carrtofi şi prrrrrraz sotat în unt, fripturră de rraţă la cuptorrr cu purrre pufos şi prăjiturrră cu merre.

    Este trecut de patru după-amiază şi abia a reuşit să tranşeze raţa şi să cureţe mormanul de cartofi. O ajută un băiat, însă acela mai mult se zgâieşte la fustele slujnicei. La ora cinci şi jumătate friptura este condimentată în cuptor, iar prazul se desface leneş în tigaie, sfârâind uşor în unt.

    Cina se serveşte la ora 19:00 şi mai sunt atâtea de făcut… Ah, Caroline, sora ei de sânge, singurătate şi hotelărie tocmai acum şi-a găsit să stea la palavre cu vânzătorul de lapte!  Ca domnişoare respectabile ce ţin un hotel în Lamotte-Beuvron, la nici 160 kilometri de Paris, Stephanie şi Caroline Tatin fac piaţa, gătesc şi servesc singure oaspeţii, primind ajutor doar la menaj şi grădinărit. Nu se face ca nişte domnişoare, chiar dacă au împletit cosiţa dalbă, să se ocupe de lenjeria cavalerilor ce poposesc la hotelul lor.

    Stephanie a curăţat merele şi le-a pus la foc moale, scăldate în unt şi zahăr. Verifică apoi raţa în cuptor şi decide că îi mai trebuie puţină untură. Pasărea aceasta nu a fost îndopată bine, o să aibă grijă să-i transmită ea fermierului Philippe. Pe când acoperă copanele cu untură de la raţa de săptămâna trecută, nasul ei lung de fată bătrână îi spune că untul s-a caramelizat. Aleargă într-un suflet la maşina de gătit şi strigă încă înainte de a ajunge: „Mon Dieu! Am ars merele!„

    ARE DREPTATE, DAR NUMAI PE JUMĂTATE; MERELE S-AU RĂSCOPT ŞI-S RUMENE ŞI LIPICIOASE ÎN TIGAIE, bolborosind nervoase în suc propriu, îngroşat de unt şi zahăr. Ce să facă? E trecut de şase şi jumătate, nu mai are nici timp şi nici mere să refacă prăjitura. Acoperă dezastrul cu o păturică de aluat foetat şi răstoarnă prăjitura readusă la viaţă pe un platou. Feliile de mere se cuibăresc cuminţi în sosul ce se-ntăreşte uşor, păstrându-le în formă şi Stephanie continuă să o bombăne pe Caroline-flecara.

    Cu inima cât un purice, domnişoara Stephanie se înfăţişează oaspeţilor ţinând în mână platoul rotund şi îi serveşte cu gura strânsă, aruncând cu ochii săgeţi verzi către mademoiselle Caroline, ce tocmai a intrat în vorbă cu un domn care a cerut a doua porţie de desert. Se întâmpla pe la 1890, în Franţa, iar desertul ce a luat numele surorilor Tatin a devenit simbol al patiseriei franceze.
     


     

  • Reţeta sigură pentru un loc de muncă bine plătit

    “Vorbitorii de poloneză, cehă, olandeză, suedeză sau germană sunt cel mai greu de găsit pe piaţa muncii din România, situaţia cea mai dificilă fiind în cazul ultimei limbi străine, pentru care şi cererea de personal este mare”, a arătat Vladimir Sterescu, Country Manager al companiei americane CGS, cel mai mare furnizor de soluţii de outsourcing din România.

    De asemenea, considerând necesarul de personal din ultima perioadă, cel mai greu de găsit sunt angajaţii care vorbesc o limbă nordică (mai precis daneza, norvegiana sau suedeza) şi, în acelaşi timp, au şi cunoştinţe sau măcar aptitudini tehnice; pe locurile următoare în topul “greu de găsit” se află candidaţii care cunosc foarte bine olandeza sau limba germană şi care posedă anumite aptitudini tehnice.

    “Limbile străine de care avem cea mai mare nevoie ca şi număr de angajaţi sunt engleza, franceza, germana, spaniola şi italiana, dar cererea nu se limitează la acestea”, a precizat Vladimir Sterescu. Cel mai greu de găsit pe piaţa muncii sunt însă candidaţii care cunosc foarte bine poloneza, ceha, olandeza, suedeza sau germana, iar recrutarea aproape se blochează dacă vorbim despre combinaţii între cunoaşterea unei limbi străine şi aptitudini tehnice, întrucât candidaţii pasionaţi de tehnică nu sunt, în general, orientaţi către limbi străine şi invers, cu o excepţie notabilă, şi anume limba engleză. “Având în vedere că pentru peste 70% dintre joburi cerem din start candidaţilor să vorbească perfect o limbă străină, în majoritatea cazurilor nu mai punem alte condiţii obligatorii, cum ar fi o experienţă strictă sau un nivel înalt al altor competenţe: trainingurile pe care le susţinem împreună cu companiile-clienţi asigură  dezvoltarea profesională, inclusiv pe latura tehnică”, a arătat Vladimir Sterescu.

    Procesul de recrutare durează în general între 2 şi 4 săptămâni, în funcţie de poziţia căutată. Majoritatea angajaţilor din contact-centere sunt studenţi sau absolvenţi ai facultăţilor de Limbi străine, dar sunt şi mulţi cu studii economice. “Electronica şi telecomunicaţiile, relaţiile publice şi, respectiv, automatica şi calculatoarele se numără, de asemenea, printre cele mai întâlnite specializări pe care le au angajaţii noştri. Peste 60% dintre ei vorbesc o limbă străină, iar aproape 15% – două limbi străine”, a precizat Vladimir Sterescu.

    Pe piaţa muncii, cererea de limbi străine, în special nordice şi asiatice va fi în continuă creştere în anii următori în România, iar necesarul pe limba germană este departe de a fi acoperit. “România are toate şansele să îşi dezvolte sectorul de outsourcing, având o forţă de muncă pregătită şi cu calificările necesare. Dezvoltarea capacităţilor în ceea ce priveşte pregătirea angajaţilor şi extinderea competenţelor pe limbile străine cele mai solicitate sunt însă condiţii esenţiale pentru ca România să nu piardă acest tren în favoarea altor competitori din regiune -precum Polonia, Ungaria etc”, a arătat Vladimir Sterescu.

     

     

  • Reţetă străină cu administrare românească. Cum a devenit Castelul Bran o afacere mult mai profitabilă ”în privat” decât ”la stat”

    ”De când a revenit în proprietate şi în administrare privată, în urmă cu trei ani, Castelul Bran s-a transformat dintr-o ruină financiară într-o afacere de succes,care aduce un profit anual de peste un milion de euro noilor săi proprietari, Dominic Habsburg Lothringen şi surorile sale Elisabeth Sandhofer şi Maria Magdalena Holzhausen, urmaşii Principesei Ileana”.  Aşa sună un clişeu,  vehiculat de unii şi pentru Castelul Peleş din Sinaia, care însă, la o privire mai atentă, se dovedeşte complet fals. Căci Castelul Bran a fost o destinaţie turistică profitabilă, din punct de vedere financiar, şi până la trecerea ”în privat”, chiar dacă nu duduia. Acest fapt este atestat de bilanţurile financiare oficiale din anii de dinaintea preluării sale de către Dominic Habsburg&Co, în mai 2009. Singura diferenţă o constituie eficienţa administrării, cuantumul profitului şi destinaţia acestuia, după intrarea în stăpânirea noilor proprietari afacerea Castelul Bran devenind rapid de câteva ori mai profitabilă decât ”la stat”.

    Profit ”de stat” de aproape 300.000 de euro pe an

    Conform bilanţurilor amintite, în 2007 şi 2008 de pildă, Castelul Bran a avut venituri proprii de 4,4 milioane lei, respective de 4,8 milioane lei, iar în primele patru luni şi jumătate din 2009, de 2,6 milioane lei. 

    Citiţi aici mai multe detalii

  • Guvernul solicită Comisiei Europene includerea mititeilor pe lista reţetelor tradiţionale, pentru a nu fi interzişi

    Directiva prevede că de la 1 iunie se interzice folosirea în compoziţia produselor de carne procesată a carbonaţilor de sodiu, a unui conservant şi a unui antioxidant – aditivi alimentari ce sunt esenţiali în reţeta de preparare a micilor.

    Guvernul a anunţat joi, printr-un comunicat, că va face demersuri ca produsul “mititei” să fie introdus, alături de burger şi de cârnatul spaniol chorizo, în categoria produselor tradiţionale care nu sunt supuse acestor reguli.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Skol schimbă ambalajul berii şi renunţă la ingredientele care nu fac parte din reţeta tradiţională

    ”Skol în 2013 iese în evidenţă în segmentul său de piaţă prin avantajele competitive şi inovaţiile aduse atât în reţeta, cât şi în imaginea mărcii. Aceste noutăţi, dezvoltate original de echipa de creaţie, nu fac decât să ofere consumatorilor beneficii suplimentare precum un produs autentic, o bere cu 100% malţ, filtrată la temperaturi sub zero grade, care sunt o garanţie a calităţii şi gustului”, a declarat Roccos Cosmatos, vicepreşedintele de marketing URBB.

    Campania „100% malţ” a inclus şi o schimbare la nivelul ambalajului, iubitorii mărcii Skol putându-se bucura de nouă înfăţişare a sticlelor de 0,5L şi a celor de plastic –  1L, 2L PET, precum şi a dozelor şi ambalajelor secundare precum six-pack-ul de doză. Noul ambalaj poartă semnătura unui design menit să aducă mai multă personalitate prin tipul logo-ului şi prin identificatorii puternici ai mărcii, susţin oficialii companiei.  Pentru noul Skol, s-a renunţat total la folosirea oricăror alte ingrediente care nu fac parte din reţeta autentică şi tradiţională de fabricare a berii.

  • CNAS: Reţeta electronică, obligatorie din ianuarie 2013. Peste trei milioane au fost prescrise online până acum

    “Utilizarea sistemului se apropie de indicatorii de succes vizaţi, urmând ca de la 1 ianuarie 2013 să devină obligatorie. Controale inopinate în farmacii, reducerea stocurilor de formulare tipărite şi stimulente financiare sunt măsuri pentru impunerea generalizării sistemului”, se precizează într-un comunicat remis MEDIAFAX joi de CNAS. Potrivit sursei citate, miercuri, 7 noiembrie, a fost depăşit pragul de trei milioane de reţete electronice înregistrate de la punerea în funcţiune a sistemului la 2 iulie 2012, ceea ce înseamnă aproximativ 75.000 de reţete prescrise zilnic cu ajutorul acestui sistem. Oficialii CNAS mai spun că pentru atingerea pragului de un milion de reţete electronice a fost nevoie de aproximativ trei luni de zile.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • DOSAR: Eliberarea de reţete false de către un “grup organizat”, sesizată de MS şi CNAS încă din 2009

    În 24 septembrie 2009, Ministerul Sănătăţii a înaintat Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie o sesizare, însoţită de documente doveditoare pentru continuarea investigaţiilor, care indica o fraudă cu o valoare preliminară de peste 21 miliarde de lei, comisă de un prezumtiv “grup organizat”. Sesizarea a fost formulată în contextul problemelor de finanţare a programelor naţionale de diabet şi oncologie înregistrate la jumătatea lui 2009. Atunci, Ministerul Sănătăţii a dispus constituirea unei Comisii de evaluare şi monitorizare a comisiilor comune de specialitate din MS şi CNAS care gestionau cele două programe naţionale. La acea dată, ministrul Sănătăţii Ioan Bazac a cerut retragerea dreptului de a mai prescrie reţete, până la finalul anchetei, în cazul medicului diabetolog Tiberiu Mogoş din Bucureşti, citat în raportul MS privind frauda de peste 21 miliarde lei de la programul naţional de diabet, demnitarul spunând că vrea recuperarea pagubei şi închiderea farmaciei implicate.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • Din reţetele sclavilor americani: carne frăgezită la foc mic

    O tradiţie pe care americanii au preluat-o de mult din Caraibe a trecut oceanul, fiind adoptată de localuri din Europa, scrie The Wall Street Journal. Metoda preparării lente a specialităţilor de grătar care presupune, în accepţiunea americană, afumatul cărnii prin aşezarea ei pe un grătar de lemn şi expunerea indirectă la căldură vreme de ore bune, ca să se frăgezească, a pornit din sudul SUA.

    Iniţial, cei ce pregăteau carnea în acest mod erau sclavi, care, după abolirea sclaviei s-au văzut nevoiţi să-şi câştige existenţa şi au deschis localuri unde serveau specialităţi de grătar. Mai apoi, odată cu apariţia brichetelor de cărbuni pentru grătar din anii cincizeci, multă lume şi-a putut prepara uşor asemenea feluri de mâncare acasă.

    Vestul Europei s-a obişnuit fie să fiarbă carnea, fie s-o frigă direct pe grătar, fără a o trece mai întâi prin afumătoare. În ultima vreme însă au apărut o serie de restaurante care practică gătitul lent al cărnii pe model american, cărora acest procedeu de preparare le permite să folosească bucăţi de carne care în mod normal ar fi date la o parte, cum ar fi capetele şi picioarele de porc ori carnea de pe burtă, sau chiar grăsimea de pe spate.

    Unii proprietari de restaurante au ales metoda americană pentru că trecerea cărnii prin afumătoare îi dă acesteia o aromă deosebită, care nu se poate obţine doar pe grătar. Pe lângă restaurante deschise în diverse locuri din Europa, printre care Londra, Leeds sau Barcelona, au început să apară şi firme care importă cele necesare afumării şi frigerii cărnii, comercializate către cei ce vor să prepare asemenea bucate acasă.

  • Medicii pot elibera, începând de vineri, reţete electronice

    Reprezentanţii CNAS au explicat modul de funcţionare a noului sistem, pentru ca acesta să le fie clar atât medicilor şi farmaciştilor, cât şi pacienţilor.

    “Reţeta va avea două componente: componenta de prescripţie şi componenta de eliberare. În varianta online, pentru a funcţiona, medicul trebuie să se autentifice cu un certificat digital, iar pacientul, cu CNP. Apoi, medicul poate face prescripţia, care începe prin identificarea pacientului acum CNP (informaţii personale), apoi verifică dacă este asigurat şi care sunt drepturile pe care le are prin asigurare”, a spus fostul directorul general al CNAS, Dorin Ionescu, la 25 mai, când încă se afla în funcţie.

    Mai multe pe mediafax.ro