Tag: resurse

  • Ministrul Muncii vrea simplificarea procedurilor de accesare a fondurilor europene

    Ministrul Muncii a precizat ca doreste ca FSE sa devina mai usor
    de accesat si mai transparent , intrucat in ultimii trei ani
    Romania ar fi putut atrage mult mai multe fonduri decat a facut-o
    din cauza faptului ca s-a lucrat incet.
    “Am ineput deja sa deschidem poarta si deja se simte o crestere a
    numarului de proiecte evaluate si contractate si a inceput
    efectuarea platilor restante”, a spus Mihai Seitan.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • FMI nu mai are bani pentru imprumuturi

    Traderii considera ca institutia financiara internationala ar
    putea cauta cumparatori printre bancile centrale din Asia. “Nu va
    fi o surpriza daca banca centrala a Indiei sau alte asemenea
    institutii din Asia opteaza pentru aurul FMI. Dupa criza financiara
    globala, toata lumea stie ca nu este de dorit detinerea pe termen
    lung de rezerve mari in valuta, indiferent de provenienta. Toti
    incearca sa diversifice”, a declarat analistul Bank of Baroda Rupa
    Rege Nitsure.

    Pretul aurului a crescut cu peste 20% in ultimii doi ani.


    Cititi mai multe
    pe www.mediafax.ro

  • Ministrul Agriculturii: Sper ca macar Dumnezeu si astrele sa ne ajute sa avem un an agricol bun

    “Anul 2010 este un an greu, in care vom incerca sa iesim din
    criza, un an in care va trebui sa ne descurcam cu resurse bugetare
    limitate. Sa speram ca vom reintra pe o panta de crestere
    economica, destul de firava la inceput”, a declarat agentiei
    MEDIAFAX Mihail Dumitru.

    El a adaugat ca agricultura va merge rau in conditiile in care
    economia va avea probleme.

    Alte stiri pe www.mediafax.ro

  • Angajatii nu-si mai doresc pensii private facultative

    Cele mai dorite beneficii la locul de munca sunt asigurarea
    privata de sanatate si abonamentele la clinicile medicale private.
    Pentru aceste beneficii au optat atat angajatii din Bucuresti, cat
    si cei din provincie.

    Pe ultimele locuri in preferintele angajatilor sunt bonurile de
    masa, accesul la traininguri si bonurile de cadouri.

    Interesant este ca doar 8,3% dintre bucuresteni si 6,4% dintre
    locuitorii din provincie aleg primele ca beneficiu
    extrasalarial.

    Angajatorii au explicat coborarea in top a pensiilor facultative
    prin faptul ca nu sunt privite ca beneficii imediate, ci pe termen
    lung. Din acelasi motiv, nici pentru angajatori aceste suplimente
    salariale nu sunt prioritare.

    Media contributiei lunare pe care respondentii care au declarat
    ca intentioneaza sa contracteze o pensie privata facultativa ar fi
    dispusi sa o plateasca este de 135 de lei in Bucuresti si 105 lei,
    in provincie.

    Totusi, la intrebarea daca exista intentia de aderare la un fond
    de pensii facultative, doar 15,4% dintre respondentii din Capitala
    au raspuns afirmativ, in timp ce in provincie ponderea a crescut
    pana la 15,8%.

    Studiula a fost realizat in luna aprilie, pe respondenti cu
    varste cuprinse intre 22 si 65 de ani, din Bucuresti si orase cu
    peste 100.000 de locuitori.

  • Datoria externa a explodat: de la 1,3 mld. la 57 mld. euro in 18 ani

    Principalul motor de crestere devine nevoia de finantare a deficitului bugetar galopant, care inghite de-a valma bani de la banci, de la FMI, UE si de pe piata internationala.

    Romania "recupereaza" astfel rapid in clasamentul tarilor cu cea mai mare datorie externa in PIB din regiune, riscand ca dupa iesirea din criza sa fie nevoita sa aloce resurse mai mult pentru rambursarea creditelor decat pentru investitii.

    Aflati mai multe despre problemele economice cu care se confrunta Romania pe www.zf.ro.
     

  • N-aveti un post liber?

    “Acum ai din ce alege”, sintetizeaza Daniela Necefor, managing partner al firmei de executive search Total Business Solutions (TBS), situatia din ultimele luni. Cine se incumeta acum sa faca angajari are toate sansele sa puna mana pe oameni buni si foarte buni, carora sa le ofere pa­che­te salariale sensibil mai mici decat ar fi oferit acum un an. Cu toate acestea, este o miscare pe care putine companii isi permit sa o mai faca acum, cand cuvinte precum “instabilitate”, “disponibilizari” sau “reduceri de costuri” sunt la ordinea zilei. “Mai avem cativa clienti din infrastructura si FMCG care cauta oameni. In rest, companiile sunt destul de rezervate la capitolul angajari, in acest moment, indiferent de nivelul posturilor”, precizeaza Necefor. Deja pretentiile salariale pe care le arata managerii care isi cauta o alternativa pentru actualul loc de munca au scazut cu aproximativ 30%, iar situatia se va mentine, cel mai probabil, si anul viitor, cand majorarile salariale nu se vor gasi pe lista de prioritati a companiilor.
     
    Faptul ca firmele isi reduc costurile renuntand la noi angajari sau la majorari salariale, dar si pericolul inchiderii unor firme sau unitati ale acestora au creat panica nu numai in randul maselor de angajati, ci si la nivelurile superioare. Numai la sfarsitul lunii octombrie, numarul somerilor din Romania a crescut cu 11.271 de persoane fata de luna anterioara, iar companiile si sindicatele anunta ca valul de disponibilizari va continua masiv si la anul. Doar la nivelul judetului Cluj vor fi disponibilizati 4.000 de angajati in total pana la sfarsitul anului. In Brasov s-au anuntat deja 3.000 de disponibilizari pana la sfarsitul anului, in Sibiu 700, in Timis 2.000, iar in Oradea 1.000.
     
    Desi primii care sunt trimisi acasa sunt angajatii care nu ocupa pozitii-cheie si fac parte din personalul de entry level, din zona de productie sau personal auxiliar, nu sunt scutiti nici cei de pe treptele ierarhice superioare. “La nivel de management, primii care vor fi disponibilizati sunt cei din middle management, mai ales din departamentele de PR, HR sau unele persoane din vanzari”, prevede Daniela Necefor. Acesti manageri au inceput sa caute solutii alternative pentru a preveni o eventuala disponibilizare. Nu doar pentru ca le e teama ca isi vor pierde locul de munca actual, ci si pentru ca sunt constienti ca o concediere este, indiscutabil, o pata neagra in CV. “Atunci cand selectam un manager si vrem sa il plasam undeva este foarte important sa fim atenti si la motivele pentru care el nu mai lucreaza in fosta companie. In general, daca vezi ca un om a fost concediat, te gandesti ca nu este foarte competent si atunci il eviti. Oricum, din experienta, pot sa spun ca un manager care a fost concediat are sanse foarte mici sa se mai angajeze undeva pe o pozitie similara. Mai ales in perioada asta”, crede Necefor.
     
    Asa incat s-a creat o situatie fara precedent: managerii au ajuns sa asalteze head-hunterii si sa se arate dispusi sa-si paraseasca locul de munca in orice moment, chiar pentru un altul care sa nu fie la fel de bine platit, dar care sa ofere stabilitate. “Am manageri buni de la companii foarte mari care ma suna, imi trimit CV-ul si imi cer sa ii am in vedere daca apare ceva”, spune Razvan Soare, senior consultant in cadrul Stanton Chase. De asemenea, a devenit la fel de comuna si situatia in care head-hunterii sunt cautati fie de expati, fie de romani care vor sa se repatrieze. “Nici aici lucrurile nu sunt roz, dar parca arata un pic mai bine decat in alte tari. Din pacate, acum trebuie sa ii refuz, pentru ca in acest moment nu am ce face cu ei. In plus, foarte multi dintre acestia sunt oameni care vor pleca din Romania imediat ce lucrurile se indreapta in afara, iar companiile nu vor pe cineva temporar. Or, eu nu imi permit ca peste un an sa fac «replacement»”, completeaza Razvan Soare, facand referire la faptul ca fiecare contract pentru un asemenea post contine o clauza prin care este garantata calitatea si continuitatea noului angajat. Daca acesta este concediat sau pleaca in primele sase luni sau un an de la angajare, costurile aducerii unui inlocuitor sunt suportate de cel ce a garantat pentru managerul care paraseste compania, adica de cel care l-a plasat.
     
    Este, din acest punct de vedere, o perioada riscanta pentru head-hunteri: orice pas pe care il fac poate fi foarte riscant. Dupa cum poate fi si foarte avantajos, daca reusesc sa atraga persoanele potrivite si daca pot convinge companiile sa-si asume respectivele costuri. Realitatea este ca, in acest moment, companiile angajatoare se lasa destul de greu convinse, mai ales cele din domeniile care au avut de suferit – banci, imobiliare sau auto. “Sunt oameni din real estate care, daca ii sunam anul trecut, nici nu mi-ar fi raspuns la telefon pentru mai putin de 5.000 de euro, iar acum ma suna si s-ar angaja si pe 1.500-2.000 de euro, fara probleme”, enunta Soare. In ultimele luni au aparut si alte schimbari in comportamentul managerilor, care pana acum aveau atitudinea unor mici zei carora totul le era permis.
     
    “Spre exemplu, nu mai avem interviuri in timpul zilei. Daca pana acum plecau oricand de la birou pentru a-si rezolva si probleme care nu tineau de serviciu, acum nu isi mai permit aceasta. Nu vor sa fie vazuti ca pleaca in timpul programului si, in general, nu mai fac niciun lucru care le-ar putea periclita pozitia in companie”, constata managing partnerul de la TBS.

  • Economia de resurse

    Probabil ca nu, dar cu siguranta LetsAllShare.com poate fi o modalitate de economisire, fara sa fie nevoie de alte strategii de “cost cuts”. Ideea din spatele site-ului a inceput, ca multe alte lucruri, cu o intrebare: “de ce cumparam cu totii lucruri pe care le folosim doar din cand in cand, ca sa aflam apoi, dupa ce am dat deja banii, ca le puteam imprumuta de la un prieten sau de la un vecin?”.

    Sharing is caring

    Impartind ce avem cu prietenii sau oamenii din comunitate, fie ca este un obiect, un serviciu sau o recomandare, putem consolida sau construi relatii in timp in ce reducem diverse cheltuieli. Putem, de asemenea, sa facem profit din lucruri de care ne putem dispensa un timp, prin inchirierea acestora. Cam asta face LetAllShare.com. Iti ofera prilejul sa cunosti oameni noi, sa faci schimb de diverse lucruri, servicii sau recomandari si, poate cel mai important dintre atribute, sa economisesti banii atat de greu castigati, mai ales in vremurile actuale. Ce fel de lucruri poti inchiria sau imprumuta de la cei inregistrati pe site? Lista este nesfarsita: de la echipamente de gradinarit, accesorii de masina sau echipamente de schi pana la haine, obiecte de mobilier, carti sau DVD-uri. Cand vine vorba de servicii, acestea pot fi la fel de diverse. Poti face pe babysitter-ul cu copiii unui prieten sau vecin sau poti ajuta cu sfaturi sau informatii oameni absolut necunoscuti. In lista de recomandari pot fi restaurante, constructori sau instalatori. Tot ce trebuie sa faca un utilizator pentru beneficiile de mai sus este sa posteze anunturi si sa astepte sa vada ce se intampla.

    Cum functioneaza?

    Desigur, in primul rand trebuie sa devii membru al LetsAllShare, dar acesta este gratuit. Odata inregistrat, vei putea vedea cele doua comunitati: comunitatea Friends & Family, unde poti invita prieteni, oameni pe care ii cunosti sau familia, si comunitatea locala care cuprinde toti ceilalti membri ai site-ului si care impart acelasi cod postal. Apoi postezi propria lista de obiecte pe care vrei sa le imprumuti oamenilor din cele doua comunitati, alaturi de termenii si conditiile in care vrei sa faci acest lucru. Trebuie retinut ca fiecare utilizator are controlul absolut asupra lucrurilor pe care doreste sa le imprumute, alegand singur cu cine si in ce conditii doreste sa-si imparta bunurile. Ca utilizator, cand ai nevoie de ceva, poti cauta in comunitatile in care esti membru, pentru a vedea daca cineva imprumuta acel lucru de care ai tu nevoie. LetsAllShare.com asigura toti utilizatorii ca datele lor personale sunt in siguranta, prin afisarea exclusiva a nickname-ului de inregistrare. Toate celelalte date personale vor fi facute publice doar de catre utilizator, obiectivul fiind acela de a asigura clientii ca au control absolut asupra identitatii lor.

    A pornit de la un cabrio 

    LetsAllShare.com a fost fondat de doi prieteni, Stas si Lecky, la sfarsitul anului 2006. Totul a pornit de la o conversatie, in care Stas ii povestea lui Lecky ca a primit un telefon de la sora sa care dorea sa isi cumpere un hard top pentru masina cabrio. Stas i-a spus sa nu “arunce” banii pe asa ceva pentru ca el are unul nefolosit in garaj, pe care i-l poate imprumuta oricand. Intamplarea l-a facut sa se intrebe cati alti oameni au lucruri nefolosite prin poduri sau garaje, in timp ce altii dau bani buni pentru a le avea. Astfel, cei doi au inceput sa se gandeasca serios cum pot sa-i aduca fata in fata pe acesti oameni. Initial schimburile au inceput in familie si intre prieteni, iar pe parcusul a doi ani au intrat in comunitate si alti oameni care nu aveau nicio legatura cu cei doi. Site-ul a fost lansat pe 19 noiembrie 2006, iar in urmatoarele 14 luni, cei doi l-au construit in forma actuala de astazi.

  • Acasa la Kaz Munai Gaz

    Dinu Patriciu pare putin trist si pentru cateva secunde pare sa nu aiba replica. Nu ii vine sa creada ca partenerii sai kazahi, carora le-a vandut compania construita in ultimii zece ani pornind de la vechea Petromidia, au decis sa dea publicitatii informatii pe care el nu le-ar fi divulgat niciodata. “Nu trebuia sa spuna cati angajati vor pleca din Rompetrol sau cati bani au platit pe companie, acestea sunt informatii care trebuie sa ramana <in house>”, spune Dinu Patriciu, care a venit saptamana trecuta la Almati, fosta capitala a Kazahstanului, pentru a participa la deschiderea Kioge, cea mai importanta expozitie de petrol din Asia Centrala. De la Kioge nimeni nu a lipsit: toate marile companii petroliere din lume au avut acolo macar un reprezentant pentru negocieri cu autoritatile kazahe si mai ales cu oficialii celor doua mari companii de stat, KMG si Sambruk. Cu cateva minute inainte de aparitia sa la expozitie, Danyar Berlibaev, presedintele consiliului de administratie al Rompetrol, facuse o serie de declaratii in legatura cu strategia Rompetrol pentru urmatorul an, iar cu doua zile in urma, la Astana, raportul anual al TradeHouse KazMunaiGaz arata suma exacta pe care au platit-o kazahii pentru achizitia Rompetrol (1,6 miliarde de dolari). Oficialii kazahi au confirmat, de asemenea, ca valoarea companiei in momentul achizitiei a fost de 2,2 miliarde de dolari, spunand de asemenea ca “nu au auzit niciodata” despre valoarea de 3,6 miliarde de dolari confirmata de companie si ca “pretul atractiv” a fost unul dintre motivele pentru alegerea Rompetrol dintre 45 de companii si rafinarii analizate de kazahi in perioada 2006-2007.
     
    Spre deosebire de strategia de comunicare a omului de afaceri roman, care considera ca astfel de informatii pot afecta pozitia companiei pe piata sau productivitatea angajatilor, oficialii KMG sunt mai putin precauti. Pe parcursul catorva discutii scurte cu jurnalisti romani, oficialii kazahi au spus mai multe despre Rompetrol decat s-a aflat pe parcursul ultimului an (anuntul de vanzare a Rompetrol s-a facut la sfarsitul lunii august 2007). Dinu Patriciu spune ca majoritatea deciziilor comunicate de partenerii sai kazahi ar fi facut parte si din strategia sa de restructurare a grupului in aceasta perioada, respectiv vanzarea unor companii care nu fac parte din businessul de baza (non-core) sau disponibilizarea unor angajati. De fapt, adauga Patriciu, un plan de restructurare a fost facut inca din 2006, cand negocierile erau in curs si Rompetrol trebuia sa arate investitorilor cum intentioneaza sa arate compania in cativa ani.
     
    “Ar fi fost oricum normal sa ma gandesc la o restructurare, deoarece compania a crescut foarte mult, si cu atat mai mult m-as fi gandit la asa ceva in actualele conditii de piata”, spune Dinu Patriciu, referindu-se la criza financiara internationala.
     
    Din punctul de vedere al oficialilor KMG, restructurarea se leaga in principal de faptul ca Rompetrol trebuie integrata in structura companiei kazahe. “Primul scop al unei companii este organizarea eficienta a acesteia, iar in al doilea rand trebuie sa tinem cont de faptul ca KMG este o companie integrata vertical peste tot in lume – luand in considerare aceasta, din portofoliul vast al Rompetrol trebuie eliminate functiile duble”, spune Berlibaev. Presedintele CA al Rompetrol da ca exemplu faptul ca atat Rompetrol, cat si KMG au cate o companie care presteaza servicii de aviatie: “Intr-o situatie ca aceasta, dublata de faptul ca Rompetrol nu are o flota proprie, am luat decizia de vanzare a Eurojet”. Eurojet, care se afla deja in curs de vanzare, este evaluata de Dinu Patriciu (care s-a si aratat interesat de achizitia ei) la un milion de euro.
     
    Eurojet este insa una dintre cele mai mici mize ale vanzarii companiilor non-core din Rompetrol. Danyar Berlibaev estimeaza ca vanzarea tuturor firmelor non-core din grupul Rompetrol va aduce aproximativ 100 de milioane de euro, insa nu este deocamdata de acord sa numeasca activele ce vor fi scoase la vanzare si de care ar putea fi interesat tot Dinu Patriciu, din punctul de vedere al caruia sunt active valoroase: “La inceputul anilor 2000, lipsa serviciilor de calitate de pe piata ne-a facut sa lansam in interiorul Rompetrol tot felul de divizii, ce s-au dezvoltat pana au ajuns sa presteze peste 50% servicii catre terti clienti; pe acestea le vom vinde”. Vanzarea companiilor va insemna si plecarea angajatilor catre noul cumparator, numarul lor putand ajunge la 2.000 de persoane, dupa cum estimeaza presedintele CA al Rompetrol. Danyar Berlibaev tine sa spuna insa ca restructurarea si inlaturarea activelor non-core nu vor afecta doar Rompetrol, ci si KMG – a carei companie de media (LLP) ar putea fi vanduta in perioada urmatoare.
     
    O restructurare a KMG ar insemna insa o restructurare a intregii economii din Kazahstan, KMG fiind actionar la mai toate companiile de importanta strategica din tara, incepand cu porturile si companiile de transport maritim si pana la rafinarii sau capacitatile de productie de petrol. De asemenea, majoritatea companiilor vestice din domeniul petrolier care vin cu activitati in Kazahstan intra de obicei printr-un joint-venture cu KMG, aceasta fiind un fel de conditie pentru intrarea pe aceasta piata. Faptul ca reprezinta cel mai de pret bun al tarii, industria petroliera, se vede la o simpla privire din balconul Companiei Nationale KazMunaiGaz, care sta fata in fata cu palatul presedintelui Nursultan Nazarbaev. De fapt, din sala de sedinte de la KMG se vede intreaga capitala, cu dimensiunile perfecte si stralucitoare la care a fost trasata cu 15 ani in urma, cand a fost construita. De fapt, capitala este atat de noua, incat nu a apucat sa fie populata decat cu functionarii din aparatul de stat care s-au mutat aici. Dimensionarea orasului a fost facuta insa pe masura unei capitale: zone de restaurante, mall-uri si galerii comerciale sau faleze de kilometri, precum si cladiri de birouri care nu sunt inca tocmai ocupate de chiriasi.

  • Carte de vizita, pe scurt CV








    Multi candidati, desi se pot lauda cu o experienta de munca notabila, nu au ajuns sa inteleaga ca angajarea si obtinerea unui salariu atractiv depind uneori in mare masura de prima impresie pe care si-o formeaza angajatorul. CV-ul si interviul dinaintea angajarii reprezinta puncte-cheie care se pot transforma in reale avantaje competitive pentru candidatii care stiu cum sa le speculeze.




     

    “Pentru a construi un CV convingator, trebuie sa luam in considerare ca recrutorul acorda un timp limitat pentru scanarea CV-urilor, iar daca primeste 200 de CV-uri pentru un post va folosi mai intai criterii pentru a elimina CV-uri si abia apoi pentru a selecta”, spune Dragos Gheban, business development manager la Catalyst Recruitment Solutions.

     

    Unul dintre principalele criterii de eliminare consta in faptul ca multi candidati nu inteleg ca trebuie sa adapteze CV-ul postului sau domeniului pentru care candideaza si depun CV-uri foarte generale, care “astazi pot fi trimise pentru un job de contabil intr-o banca, iar maine pentru unul de marketing specialist intr-o multinationala”. O greseala pe care angajatorii o confunda, cel mai adesea, cu lipsa de interes real a celor care isi cauta un loc de munca. Inevitabil, atunci cand un angajator nu este convins de motivatia candidatului, disponibilitatea sa de a fi maleabil in negocierea salariului scade semnificativ. Un mare minus, asadar, pentru cei care se pregatesc de angajare. “Daca vrei sa candidezi pentru un post in marketing, nu insista pe stagiile de practica in domeniul financiar. Le poti lista succint, alocand un spatiu mai mare pentru a prezenta studiile, certificarile, experienta si rezultatele obtinute in marketing”, ii sfatuieste Gheban pe cei aflati in cautarea unui loc de munca.

     

    La fel de greu cantareste in defavoarea angajatului un CV scris intr-un stil prolix, care nu face decat sa il oboseasca pe cel ce il citeste. “Nefiind scris intr-o forma clara, simpla, recrutorului ii vine greu sa inteleaga care sunt posturile, care este perioada cand a lucrat, pentru ce companie si, cel mai important, care sunt rezultatele si responsabilitatile candidatului”, spune Gheban. Desi acestea par doar detalii ce nu oglindesc competenta candidatilor, angajatorii spun ca reprezinta indicatori relevanti ai personalitatii, ai capacitatii de sinteza si ai nivelului de motivatie. Un candidat ce transmite un nivel ridicat de motivatie poate avea mult de castigat chiar si in fata unor candidati mai bine pregatiti decat el, spun recrutorii, pentru ca angajatorii identifica un candidat motivat cu unul in care merita sa investeasca.

     

    “Pentru fiecare post exista o anumita grila salariala, cu o limita maxima si una minima. In functie de CV-ul candidatului si de modul cum decurge interviul, decidem unde anume sa-l pozitionam pe aceasta axa”, explica Anca Iancu, recruitment & development manager la ING Asigurari de Viata. Este adevarat ca, de multe ori, modul cum este facuta pozitionarea tine de subiectivismul fiecarui angajator sau de criterii specifice politicii fiecarei companii in parte. Astfel, daca pentru unii conteaza mai degraba modul cum este redactat CV-ul, pentru altii poate conta felul in care candidatul alege sa se imbrace in ziua interviului sau cat de bine poate face fata imprejurarilor de moment si intrebarilor capcana. In aceste conditii, atuuri precum experienta acumulata sau specializarile profesionale nu mai inde­plinesc rolul de element de diferentiere.

     

    De altfel, momentul interviului este decisiv si, daca majoritatea angajatorilor si a recrutorilor spun ca CV-ul nu este intotdeauna elaborat in favoarea candidatului, la interviu situatia se schimba. “Candidatii se <vand> mult mai bine in cadrul discutiilor si al interviurilor, cand incearca sa isi supravalorizeze anumite abilitati, probabil pentru ca incep sa capete mai multa incredere si sa fie mai interesati de perspectivele concrete de a obtine postul respectiv”, enunta Ana Ionescu, consultant la Hart HR Consulting.

     

    Importanta acestora din urma nu trebuie insa subminata. Nicio companie nu va angaja un candidat doar pentru ca arata impecabil si este spontan. Pentru a fi convins ca va face fata postului pe care i-l ofera, angajatorul va avea ca punct de reper recomandarile de la fostii sefi si realizarile profesionale anterioare. In acest sens, orice candidat trebuie sa stie cum sa dozeze cantitatea si calitatea informatiilor furnizate. “Este mult mai bine cotat un candidat care recunoaste, de exemplu, ca nu are certificatul x, dar ca este interesat sa il obtina in cel mai scurt timp sau ca nu are experienta in activitatea y, dar ca doreste sa invete si sa se implice pe viitor in asa ceva”, mentioneaza Ioana Tot, senior consultant la Consulteam.

     

    In acelasi timp, expunerea profesionala a candidatului poate creste exponential salariul pe care acesta il va primi. “Este posibil ca un candidat care are un numar de ani de experienta mai mic, dar pe un post cu o expunere foarte mare sa fie preferat in fata altuia care desi are o experienta mai vasta, aceasta sa fie destul de limitata din punctul de vedere al responsabilitatilor”, spune Ana Ionescu. Un alt punct care ii sensibilizeaza pe angajatori este varsta candidatilor. Tinerii au devenit principala categorie vizata de companiile care cauta personal, indiferent de post; multe companii chiar si-au construit strategia de resurse umane pe reducerea mediei de varsta a angajatilor, prin asimilarea a cat mai multi tineri. Avantajul principal al strategiei consta in faptul ca acestia se adapteaza mai usor si fac fata mult mai bine proiectelor noi si unui program de munca solicitant.

     

    “Sistemul bancar se afla inca in expansiune si va avea nevoie in continuare de forta de munca proaspata. Aceasta forta de munca este necesara si pentru intinerirea personalului, nu numai pentru dezvoltare”, subliniaza Adela Jansen, director de resurse umane la BRD.  




  • Cand e mai sanatos sa pleci








    Situatia in industria farmaceutica a ramas, in linii mari, aceeasi: o piata emergenta, supusa unei legislatii schimbatoare, dar al carei ritm de crestere a inceput sa dea semne de oboseala. Daca inainte actionarii marilor companii cautau manageri care sa gestioneze cresteri anuale de 20-25%, acum preferati sunt cei care pot controla costurile din ce in ce mai mari si reducerea ritmului de dezvoltare a pietei. “In momentele de dezvoltare rapida, asa cum a fost cazul Romaniei pana acum, actionarii cautau manageri antreprenori, care sa fie inovatori, chiar cu pretul asumarii unor greseli. Acum, intr-o perioada de consolidare, este nevoie de un manager mai aplecat catre eficientizarea operatiunilor interne ale companiei”, crede Roberto Musneci, fostul sef al liderului producatorilor din Romania, GlaxoSmithKline (GSK), care anul trecut a renuntat la functie pentru a deveni partener la firma de lobby Serban & Musneci Associates. Multiplele schimbari la nivel de varf in industria de profil vin si pe fondul primilor pasi pe care ii face piata catre maturizare, in tarile occidentale “mandatul” unui manager de top din domeniu fiind de doi-trei ani.



     

    Marius Savu, care a plecat in toamna trecuta din fruntea Eli Lilly Romania pentru a-si infiinta propria firma in domeniu, Resource Pharma, adauga ca “dupa pozitia de general manager intr-o subsidiara, oportunitatile de avansare sunt mai stratificate, iar cei care nu reusesc sa acceada la o functie globala intr-o multinationala ori pleaca pe functii similare in alte companii, ori imbratiseaza ideea antreprenoriatului”. Savu spune ca a plecat de la Eli Lilly pentru ca simtea ca nu mai poate avansa, iar ideea de a parasi tara din nou nu i-a suras. A intrat in companie in 1992, angajandu-se ca reprezentant medical, in urma unui anunt in ziar. Sfarsitul lui 1999 il prinde in plin razboi civil in Africa de Vest, in Coasta de Fildes, unde ca director regional se ocupa de vanzari, promovare, resurse umane si finante. “Experienta africana a fost o scoala pentru mine, pentru ca administram intreaga afacere cu resurse extrem de reduse. Cu o echipa de 16 oameni am reusit sa pun Nigeria pe harta Eli Lilly”, spune Savu. In 2000, se intoarce in tara pentru a coordona operatiunile romanesti si bulgare ale companiei, pentru ca dupa sapte ani sa-si lanseze propria afacere pe segmentul suplimentelor nutritive. Chiar daca dupa plecarea de la Eli Lilly i-au fost oferite functii similare in alte companii, Savu spune ca nu s-ar intoarce niciodata in industria farma “formala”, dar ca ar fi interesat sa lucreze intr-o companie de promovare pentru mai multe marci farmaceutice. Pentru moment, el isi propune sa continue activitatea de consultanta in domeniu, sa imbogateasca portofoliul de produse al Resource Pharma si, in paralel, sa incerce si un proiect in zona de media, in forma unei colaborari pentru o emisiune despre politica sanitara. Pe vremea cand Marius Savu urca in ierarhia Eli Lilly, Nicolae Voiculescu era la carma filialei locale a Eli Lilly, un business aflat inca la inceput, cu trei-patru angajati.


    Intre 1991 si 1998, Voiculescu a reusit sa aduca producatorul in topul companiilor de profil din tara si a atras atentia conducerii centrale, care i-a oferit un post de director de resurse umane in sediul corporatiei, de la Indianapolis. Dupa cei doi ani petrecuti in Statele Unite ale Americii, in 2000, Voiculescu se intoarce in Romania din motive personale, cocheteaza pentru scurt timp cu ideea antreprenoriatului si accepta propunerea grupului Novartis de a construi afacerea aproape de la zero, cu o echipa de 12 oameni care, in momentul acela, realiza vanzari modeste. La inceputul anului in curs, Voiculescu renunta la functie si incepe o afacere proprie de consultanta in domeniul sanatatii, alaturi de firma de avocatura Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP).

     

    “Dupa 18 ani de experienta in domeniul farma si la 44 de ani, am ajuns la concluzia ca am contribuit suficient pe pozitii executive in multinationale si m-am decis sa trec intr-o noua etapa, aceea a antreprenoriatului, in care sa dezvolt un domeniu foarte putin explorat in Romania pana acum, cel al serviciilor de consultanta si executie in domeniul medical si farmaceutic”, precizeaza Voiculescu. Ideea afacerii s-a cristalizat la sfarsitul lui 2006, in urma unor discutii cu Ion Nestor, unul dintre partenerii coordonatori ai NNDKP, cu care se cunoaste inca de la inceputul anilor ’90. “Cred ca orice investitie de timp intr-o noua functie de GM nu mi-ar mai aduce satisfactii, pentru ca am ajuns la o masa critica de experienta”, explica fondatorul Link Resource.

     

    La doar cativa ani de la iuresul marilor tranzactii prin care principalii producatori locali au fost preluati de catre multinationale, schimbarile la nivel de top management erau previzibile. “Factorii care determina o companie sa faca o modificare la nivel de top management tin atat de schimbarea proprietarului, de fuziuni sau achizitii, dar si de reorientarea afacerii sau a strategiei de business”, explica Ruxandra Stoian, director al departamentului de consultanta in resurse umane din cadrul PricewaterhouseCoopers.

     

    Acesta este si cazul britanicului Stephen Stead, actualul CEO al companiei farmaceutice LaborMed Pharma, preluata la sfarsitul anului trecut de fondul american de investitii Advent International, intr-o tranzactie evaluata la circa 123 de milioane de euro. In perioada 2002-2004, cat a fost la carma producatorului clujean Terapia, Stead a inzecit investitiile Advent International si i-a pregatit exit-ul, pentru a lasa loc liber investitorilor de la grupul farmaceutic Ranbaxy, actualii proprietari. Dupa un scurt mandat la sefia Polpharma, cel mai mare producator polonez de medicamente, Stead se intoarce in Romania sa coordoneze operatiunile LaborMed Pharma. Ce anume l-a determinat sa paraseasca o companie de 20 de ori mai mare decat LaborMed si sa lucreze intr-o piata emergenta, susceptibila fluctuatiilor cursului leu/euro si schimbarilor legislative? “Ceea ce m-a facut sa revin in Romania a fost sa-mi regasesc cativa colaboratori cu care am mai lucrat in cadrul Terapia si care cunosc piata, beneficiind totodata de sprijinul Advent International. Nu marimea companiei conteaza, ci oportunitatea de a face o schimbare pe piata”, declara Stead.

     

    Dar nu Advent International l-a adus pe britanic in Romania, ci GSK, Stead fiind cel care a pus pe picioare, la sfarsitul anilor ’80, primul birou de aici al marelui producator, situat intr-un hotel din Capitala. Dupa mai bine de un deceniu in cadrul GSK, se muta pe un post similar in cadrul companiei farmaceutice Roche, ca mai apoi sa ajunga la Terapia si, intr-un final, CEO al LaborMed. Desi experienta din cadrul Terapia a fost cel putin fructuoasa din punct de vedere financiar, englezul spune ca nu s-ar intoarce niciodata in compania clujeana, deoarece “mi-am terminat misiunea acolo, compania a fost vanduta, iar Terapia face parte acum dintr-un grup multinational”. Pentru moment, Stead are planuri mari pentru LaborMed, unde detine un pachet de actiuni, dorind sa aduca firma in topul primilor zece jucatori de pe piata de profil si sa se concentreze pe portofoliul OTC (produse farmaceutice eliberate fara reteta).