BusinessMagazin

Tag: McDonald’s

  • McCEO – povestea şefului McDonald’s România şi planurile lanţului american de restaurante

    Daniel Boaje este de patru ani responsabil de activitatea McDonald’s în România, dar cariera sa a început în urmă cu 20 de ani. La un moment dat a încercat aventura antreprenoriatului, s-a specializat apoi în domeniul financiar, dar a ales în cadrul reţelei de fast-food. El povesteşte care au fost momentele cheie din drumul către fotoliul de CEO al McDonald’s în România.

    “Sunt foarte ambiţios, mă bazez foarte mult pe echipă, sunt foarte preocupat de dezvoltarea oamenilor din jurul meu, încerc să schimb, nu mă mulţumesc cu un lucru bine făcut, care mâine poate fi făcut mai bine; sunt atent să nu fac aceeaşi greşeală de mai multe ori”, spune despre sine Daniel Boaje, care a fost invitat, în cadrul întâlnirii Meet the CEO, să-şi facă analiza SWOT. La capitolul defecte crede că „sunt workahoolic, temperamental, încăpăţânat, dar câteodată – rar – accept un punct de vedere diferit atunci când este bine argumentat; mai am lucruri de învăţat”.

    Daniel Boaje, director general al McDonald’s România, a preluat conducerea companiei în urmă cu patru ani, dar s-a angajat în cadrul companiei americane în urmă cu aproape 20 de ani. Îşi aminteşte limpede toate datele importante din cariera sa, făcând referire nu doar la ani, ci chiar la o anume zi dintr-o lună. Spune despre sine că este „un om normal”, că împlineşte anul acesta 44 de ani şi povesteşte că a început să lucreze la McDonald’s în 1994, după ce a văzut un anunţ în ziar. Chiar dacă la acea vreme apăruseră câteva firme de recrutare, nu era încă vremea lor şi foarte populare erau anunţurile de angajare, care ajungeau şi pe o jumătate de pagină de ziar. „Cred că anunţul suna: «McDonald’s România angajează manager de restaurant», orice ar fi însemnat acest lucru, pentru că nu îmi era clar”, spune acum Daniel Boaje.

    Faptul că a dobândit experienţă încă din vremea studenţiei s-a dovedit de mare folos, iar domeniul în care a activat se leagă cu precădere de vânzări. Odată cu terminarea facultăţii, îşi aminteşte, „am avut şansa să lucrez la Ministerul Comerţului, în 1993, vreme de doar două luni, pentru că apoi am plecat în armată, la Sibiu, la o unitate de intendenţă; iar la întoarcere se restructurase postul”. Spune că nu-şi mai aminteşte exact salariul, dar estimează că se plasa în jurul a 25 de dolari pentru slujba care i-a fost oferită după armată, bani care nu-i erau suficienţi pentru a se descurca; i s-a spus: „Rămâi, s-ar putea să ai şansa să pleci la post, în minister”. Numai că ar fi trebuit să se însoare, „lucru care nu era posibil”. Prin urmare, s-a angajat la o firmă care vindea produse Colgate-Palmolive, iar în perioada de probă, de patru luni, mergea cu tramvaiul sau pe jos; a primit apoi maşină, „lucru pe care l-am considerat o mare promovare, şi am bătut sectoarele 5 şi 6, butic cu butic, magazin cu magazin, aşa cum erau la vremea aceea”.

    Un moment de cotitură în cariera sa a fost cel în care a văzut anunţul dat de McDonald’s şi s-a gândit că n-are nimic de pierdut dacă îşi trimite CV-ul. Dar la acea vreme lucrurile erau mai complicate decât acum: CV-ul a fost trimis prin poştă, cu un număr de telefon de acasă. „Am avut cred şase sau şapte interviuri pe parcursul a jumătate de an”, şi a fost angajat de la 1 noiembrie 1994. Primul restaurant McDonald’s în România s-a deschis în urmă cu 19 ani, pe 15 iunie 1995, şi de atunci, spune Boaje, „s-au întâmplat multe lucruri”. Mai intrase în contact cu marca de fast-food, pentru că fusese însoţitor de bord în 1991 şi una dintre primele ţări pe care le-a vizitat a fost Irlanda, unde a mers la un McDonald’s, pentru că auzise că acolo poate mânca cu bani puţini. „Ne-am uitat la meniu de sus în jos şi ne-am oprit la cafea, pentru că era singura pe care mi-o permiteam la acel moment.” Dar, completează el, prima sa experienţă cu McDonald’s i-a lăsat o impresie plăcută, pentru că era „curat, bine organizat şi personalul foarte amabil, într-o vreme în care în restaurantele din România chelnerii se comportau de parcă erau mai importanţi decât clienţii”.

    La primele interviuri de recrutare a aflat că într-un restaurant McDonald’s sunt mai mulţi manageri, lucru pe care mărturiseşte că nu l-a înţeles de la bun început. „Astăzi avem în medie nouă manageri pentru fiecare restaurant din România; unul dintre ei este şeful.” Pe parcursul celor şase luni în care s-au derulat interviurile, îşi aminteşte că auzea mereu două lucruri: „Unu, este extrem de importantă echipa, oricât de valoros eşti; doi, nimeni nu este de neînlocuit, în sensul că menirea unui manager este să pregătească alţi oameni. Mai mult decât manageri, eram traineri sau formatori”. Iar determinarea cu care şi-a clădit cariera era vizibilă încă de la acele momente: i s-a părut că este important să întrebe, după fiecare etapă, cum s-a descurcat şi când este următoarea etapă, pentru că nu putea fi contactat decât pe telefonul fix, ceea ce limita mult comunicarea: „…nu puteam sta lipit de telefonul fix”.

    Cea mai importantă etapă a procesului de recrutare a fost o probă de lucru pe care a susţinut-o la un restaurant din Ungaria. În ultima fază, din 25 de oameni au fost aleşi doar 14. Îşi aminteşte că vreme de trei zile a lucrat câte 12 ore; că s-a ars, a greşit, a învăţat, a fost certat şi felicitat, dar şi că dormea foarte bine după 12 ore de muncă. Apoi a avut loc interviul final, în urma căruia a fost angajat şi a urmat, în 1994, o perioadă de pregătire de şase luni, tot în Ungaria. Despre nivelul salarial de la acea vreme nu dă detalii precise, dar crede că avea cam acelaşi venit ca şi tatăl său. „Pentru un începător era un salariu foarte motivant şi îl comparam cu venitul pe care îl aveam ca agent de vânzări, când nu câştigam chiar puţin.” Făcea parte din prima echipă de oameni a McDonald’s pe piaţa din România, care avea ca misiune să înveţe cât se poate de mult, pentru că trebuia ca la întoarcere să recruteze angajaţi şi să-i pregătească pentru deschiderea primului restaurant. „Era multă responsabilitate şi cred că McDonald’s este compania care are cel mai complet program de pregătire”, spune Boaje. Din exterior poate părea banal: la un moment dat, când spunea că a absolvit Hamburger University – sunt cinci astfel de istituţii în lume – părea o glumă.

    „Când explic ce înseamnă asta, oricine îşi schimbă părerea”, afirmă el, iar în sprijinul ideii stă faptul că Hamburger University este un campus în adevăratul sens al cuvântului, cu profesori, lectori şi cursuri. „Orice director de restaurant în McDonald’s trebuie să fie absolvent al unei asemenea universităţi şi să aibă o diplomă pe care să scrie «Barchelor of Hamburgerology». Acest lucru spune că noi luăm afacerea asta foarte în serios.” Face asocieri interesante: „«McDonald’s este în industria de entertainment, oamenii trebuie să plece zâmbind şi să încerce să fredoneze lucrul pe care ai încercat să i-l transmiţi în ziua respectivă». Este o perspectivă destul de interesantă, McDonald’s este mai mult decât hamburgeri, Happy Meal, cartofi prăjiţi sau îngheţată”, spune Boaje.

  • McDonald’s vrea să returneze acţionarilor până la 20 de miliarde de dolari, până în 2016

     Planul reprezintă o majorare de până la 20% a fondurilor returnate deţinătorilor de titluri în perioada 2011-2013, se arată într-un comunicat al companiei, relatează Bloomberg.

    McDonald’s intenţionează totodată să vândă 1.500 de magazine, în sistem de franciză, până în 2016, mai ales în Europa, Orientul Mijlociu, Africa şi regiunea Asia-Pacific.

    Acţiunile McDonald’s au o evoluţie ştearsă, în timp ce compania nu reuşeşte să îşi majoreze vânzările, pe fondul încrederii scăzute a consumatorilor în economie şi a concurenţei crescute din partea altor operatori de fast-food-uri.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Anunţul surpriză despre cum se vor schimba produsele de la McDonald’s

    O primă schimbare pregătită de McDonald’s este prelungirea perioadei în care clienţii pot cumpăra micul dejun. Don Thompson, CEO al companiei, a indicat că ar vrea ca lanţul de restaurante să ofere micul dejun pe toată perioada de funcţionare.

    În momentul de faţă, McDonald’s testează pe mai multe pieţe un sistem prin care clienţii îşi pot alege diferite opţiuni pentru burgeri: sosuri, salate sau alte toppinguri. O altă mişcare pe care compania o va pune în curând în practică este extinderea gamei de produse ieftine.

    Cât despre accesibilitate, lanţul de restaurante doreşte lansarea unei aplicaţii mobile dedicate zonelor drivein, care să permită alegerea şi plata produselor prin mobil, astfel încât timpul petrecut să se reducăîn mod substanţial.

    Noua strategie a companiei McDonald’s este similară sistemului Subway, care permite clienţilor să aleagă aproape toate ingredientele unui sandviş.

  • McDonald’s închide restaurantele din Crimeea, iar angajaţii pot opta pentru relocarea în Ucraina

     Anexarea Crimeei de către Rusia, nerecunoscută oficial de noul guvern din Ucraina şi nici de către SUA şi ţările aliate, reprezintă un motiv de îngrijorare pentru corporaţiile care au afaceri în regiunea Mării Negre.

    McDonald’s, care opera trei restaurante în Peninsula Crimeea, a anunţat că speră ca activităţile să fie reluate cât mai curând posibil.

    Compania a oferit însă angajaţilor din Crimeea posibilitatea de a se transfera la restaurante din Ucraina, măsură care sugerează că grupul nu anticipează redeschiderea unităţilor din peninsulă în viitorul apropiat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea tinerei care face marketing pentru şase branduri în România. Unde vrea să poziţioneze KFC

    Nu prea sunt pe principiul nu lăsa pe mâine ce poţi face azi. Uneori se pot aduna prea multe de făcut într-o singură zi.„ În biroul din piaţa Charles de Gaulle, situat deasupra restaurantului KFC, bucureşteanca Monica Eftimie îşi petrece cel puţin opt ore pe zi, deşi admite că în zilele pline programul se poate încheia târziu în noapte. După mulţi ani petrecuţi departe de România, Eftimie gestionează astăzi imaginea de pe piaţa locală a brandurilor KFC, Pizza Hut, Pizza Hut Delivery, Hard Rock Cafe, Paul şi Cinnabon.

    A hotărât că vrea să studieze în afara României încă din perioada liceului, după ce coresponda cu mai mulţi prieteni plecaţi cu familiile în străinătate. „Îmi doream să fac ceva în sfera comunicării şi îmi doream să învăţ altundeva. Pentru că nu trebuia să-mi aleg din primul an specializarea, am ales Statele Unite„, povesteşte Eftimie. Universitatea Northwestern din Chicago i-a acceptat cererea şi la 18 ani tânăra ajungea la una dintre cele mai bune universităţi de profil, aflată în top zece în SUA.

    „Cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o acolo este că în lumea asta trebuie să ştii să fii un team-player, dar în egală măsură să ştii că eşti de fapt singur şi ajungi în vârf doar dacă lupţi pe cont propriu. Am fost surprinsă de acest individualism mascat.„ Tot în facultate a obţinut un program de schimb de experienţă de patru luni la Paris, unde a lucrat în departamentul de marketing al grupului Accor, care deţine hotelurile Sofitel şi Novotel.

    După patru ani de studiu, a decis să revină în România în 2000, unde s-a angajat în departamentul de marketing al McDonald’s, afacere condusă la acea vreme de Marian Alecu, primul angajat al lanţului de restaurante, ajuns ulterior director general. „Nu era identic cu ce se întâmpla în State, dar erau lucruri asemănătoare. După doi ani, m-am gândit că dacă vrei să creşti un business în România e bine să ai şi experienţa americană.

    Bugetele, consumatorii, strategia diferă„, spune Eftimie, care a ales să plece din nou la un MBA din sfera marketingului la universitatea Georgetown din Washington. Accentul american şi cuvinte precum „dream job„ sau „study abroad„ sunt fluente în discursul managerului, care admite că nu este o puristă, dar încearcă să nu folosească prea multe cuvinte în limba engleză. „M-am întors în România crezând că pot schimba lumea de aici cu ce am învăţat acolo.

    Nu a fost chiar aşa. Nu sunt o idealistă, dar cred că e bine să credem şi să încercăm lucrul acesta.„ În 2007, a ales să încerce industria financiar-bancară, aşa că a lucrat în marketing pentru servicii în cadrul Millennium Bank, bancă aflată la debutul pe piaţa locală, dar a înţeles repede că prima ei dragoste, mâncarea, este „mai apropiată de inima mea„.
     

  • McDonald’s raportează un profit de 1,5 mld.dolari în trimestrul al treilea, în creştere cu 5%

    Vânzările restaurantelor deschise de cel puţin 12 luni, un important indicator al afacerilor companiei, au crescut cu 0,9% în perioada analizată, uşor sub estimările analiştilor.

    În trimestrul al treilea al anului trecut, compania americană a înregistrat venituri de 7,15 miliarde de dolari şi un profit net de 1,45 miliarde de dolari.

    Rezultatele McDonald’s au evoluat pozitiv în Statele Unite şi Europa, dar au înregistrat scăderi în regiunile Asia-Pacific, Orientul Mijlociu şi Africa, potrivit unui comunicat transmis luni de grupul american.

    Pentru trimestrul al patrulea, compania anticipează că vânzările vor evolua în linie cu trendul ultimelor trimestre, în timp ce marjele înregistrate de restaurante vor scădea.

    În primele nouă luni ale anului, vânzările McDonald’s au crescut cu 2%, la 21 miliarde de dolari, iar profitul net a urcat cu 3%, la 4,18 miliarde de dolari.

  • McDonald’s, afectată de criza din Europa şi şomajul din SUA: Profitul şi vânzările companiei, sub estimări

     Acţiunile lanţului de restaurante fast-food au închis luni pe bursa de la New York în scădere cu 2,7%, cel mai abrupt declin din ultimele nouă luni, transmite Bloomberg.

    De la începutul anului, titlurile McDonald’s au urcat cu 11%, în timp ce indicele S&P 500 Restaurants al sectorului a urcat cu 16%.

    Compania încearcă să atragă mai mulţi clienţi prin reducerea preţurilor în SUA şi Europa.

    Vânzările restaurantelor McDonald’s care funcţionează de cel puţin 13 luni au crescut cu 1%, în linie cu aşteptările analiştilor.

    “Există persoane pentru care mâncatul la McDonald’s reprezintă o decizie economică, şi nu se duc. Trebuie să vedem o creştere semnificativă a puterii de cumpărare în rândul publicului ţintă”, comentează pentru Bloomberg un analist american.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată un hamburger de la McDonald’s după 14 ani

    Bărbatul voia iniţial să păstreze sandvişul două săptămâni pentru a-i face o demonstraţie fiului lui, dar între timp a uitat de acesta şi de locul în care l-a depozitat. A găsit  hamburgerul după doi ani într-un buzunar dintr-o haină, lângă bonul fiscal primit la cumpărare.  Spre uimirea lui, acesta nu avea nicio urmă de deteriorare, prin urmare s-a hotărât să îl păstreze  pentru a vedea când va începe să se strice.

    După 14 ani după cumpărare, hamburgerul arată la fel, iar singurele care s-au dezintegrat sunt murăturile conţinute.

  • Unde se trăieşte cel mai bine cu cinci dolari

  • Cum arată astăzi viaţa primului angajat al McDonald’s România

    VIAŢA MEA A MERS MAI DEPARTE FĂRĂ SĂ SUFERE UN ŞOC”, spune el despre despărţirea de McDonald’s, o relaţie pe care a început să o construiască acum două decenii, când avea 35 de ani. La fel ca orice altă relaţie a implicat dedicare, timp şi sacrificii. “Viaţa nu înseamnă doar muncă şi bani”, spune el astăzi când are mai mult timp să călătorească, să se dedice familiei cu care merge de câte ori poate la concerte de muzică simfonică în ţară sau în străinătate.

    Ultimii ani – cei din era post McDonald’s – îi descrie ca fiind mai liniştiţi, deşi recunoaşte că încă este implicat în multe businessuri locale, alături de prieteni şi familie. Banii nu poate spune că îi lipsesc nici astăzi, când controlează afaceri pe care el însuşi le estimează la 30 de milioane de euro. “Ce e diferit este că am un centimetru de zgură (termenul său pentru stres, n. red.) mai puţin pe creier.”

     De unde provin carnea şi cartofii pe care le mănânci la McDonald’s în România?

    AFACERILE SALE SUNT VARIATE, DE LA RESTAURANTE – controlează alături de Dragoş Petrescu lanţurile City Grill, Trattoria Buongiorno, Hanu’ Berarilor şi Caru’ cu Bere (în administrare) – la hoteluri – apart-hotelul Safir din Venus şi de la bijuterii – o fabrică în Mihăileşti şi mai multe magazine în Capitală – la imobiliare şi investiţii bursiere.”Domeniul imobiliar încă îţi mai poate asigura un nivel bun de profit”, explică Alecu motivul pentru care ultimul său pariu este în imobiliare, unul dintre domeniile cele mai lovite de criză. Începând cu 2009, îngheţarea creditării pe de-o parte şi instabilitatea economiei şi a pieţei muncii pe de alta i-au determinat pe români să îşi amâne achiziţiile de case şi apartamente. Preţurile au urmat şi ele un trend descendent. Cu toate acestea, există şi o limită, care, crede Alecu, a fost atinsă: “Mai jos de jos nu se poate merge”.

    Marian Alecu recunoaşte că nu o să mai vedem preţurile din perioada de boom şi nici câştigurile de atunci ale companiilor din domeniu, însă profit încă se face. “Necesarul de locuinţe este încă departe de a fi satisfăcut în România”, spune el. De aceea a investit circa două milioane de euro în blocul de nouă etaje din Bucureşti, bloc a cărui construcţie a ajuns deja la nivelul opt şi până în iunie va fi gata. Banii pentru investiţie au venit din fonduri proprii. “În primul rând nu am avut credite şi nici nu vreau să am. În al doilea rând e foarte dificil să obţii acum o finanţare.” Din totalul de 66 de apartamente 15% sunt deja vândute, preţul unui apartament cu două camere fiind de circa 50.000 de euro. Aceasta nu este prima sa investiţie în domeniul imobiliar şi nu va fi nici ultima. “Am mai construit blocuri în Bucureşti şi Predeal. O să iau lucrurile pas cu pas, odată vândute apartamentele acestea, mă apuc de altele.”

     Cum se fac 200 de milioane de euro pe an din ŞAORMA

    IN PARALEL CU DOMENIUL IMOBILIAR MARIAN ALECU OFERĂ ŞI CONSULTANŢĂ PENTRU START-UP-URI ŞI PENTRU COMPANII CARE VOR SĂ SE RESTRUCTUREZE. Businessul îi aduce câteva sute de mii de euro pe an – peste 650.000 de euro anul trecut. Marjele de profit sunt însă foarte mari, costurile fiind minime. Deşi este implicat în mai multe afaceri, Alecu spune că lucrează în medie şase ore pe zi. Anterior, în perioada când lucra pentru McDonald’s, orele de lucru nu erau contorizate. “Munceam cât era nevoie, uneori chiar 14 ore pe zi, şi nu doar cinci zile pe săptămână.”

    El explică totuşi că s-ar putea retrage din afaceri oricând şi nu i-ar părea rău. S-ar dedica exclusiv hobbyurilor şi familiei. “Plimbatul câinelui (un lup – n. red.) este momentul preferat al zilei.” Pentru moment nu se gândeşte la asta pentru că are suficient timp să călătorească şi să facă sport – tenis, înot, caiac (vara pe Snagov) – două ore pe zi. Pe lista destinaţiilor sale de vacanţă se numără Miami, Paris, Viena şi Bucovina, unde merge de Crăciun şi de Paşte, la aceeaşi pen-siune pe care a descoperit-o în ’92. “Sunt flexibil şi pot să îmi fac programul cum vreau. În perioada când eram în McDonald’s călătoream foarte des, însă în interes de business. Mergeam de câte 15 ori pe an doar în SUA.”