Tag: international

„Avocatul de drept penal este esenţial într-o societate. El este avocatul care apără drepturile şi libertăţile persoanelor. Dacă eşti vinovat sau nu se va dovedi la sfârşitul unui proces, dacă acuzaţia care ţi se aduce este întemeiată şi se poate proba, dar până să ajungi la finalul acelui proces, treci printr-un purgatoriu în care drepturile tale trebuie respectate, inclusiv cel referitor la intimitate”, descrie dr. Mihai Mareş, partener fondator al Mareş & Mareş, specificul activităţii principale a firmei pe care o reprezintă. Cu o echipă formată din cinci avocaţi, aceasta se numără printre puţinele firme de avocatură de pe piaţa locală care se axează pe dreptul penal al afacerilor, pe care Mihai Mareş a ales să se concentreze în urmă cu 10 ani. Acum, aproximativ 80% din activitatea firmei se concentrează pe această nişă, fie că vorbim despre apărarea efectivă în cadrul unor dosare penale active (trial defense, asistenţă juridică propriu-zisă în cazul unor dosare), investigaţiile interne solicitate de anumite companii, consultanţa şi prevenţia penală, precum şi managementul crizei (când apar situaţii în care, din punct de vedere reputaţional, trebuie să reacţionezi rapid şi să ai un punct de vedere bine articulat), explică el. Un alt departament, condus de fratele său, Cristian Mareş, este reprezentat de litigiile civile. Fratele său s-a alăturat echipei sale de la bun început, în urmă cu 15 ani, iar din 2011 este şi el partener al firmei.

Care este însă povestea de carieră a unui avocat de drept penal? Mihai Mareş povesteşte că în liceu, chiar dacă studia la profilul matematică-fizică, era atras de ştiinţele umaniste, motiv pentru care profesorul său de istorie l-a încurajat să construiască ceva bazat pe pasiunea pentru acestea. Prima sa opţiune de carieră, profesia de chirurg, nu l-a mai atras după ce a înţeles ce presupun perspectivele unei cariere de avocat. „Aceasta este o profesie în care te  poţi manifesta liber, independent. Eu sunt făcut într-o manieră în care nu pot să lucrez ca angajat al cuiva, iar antreprenoriatul pe care îl fac în avocatură reflectă inclusiv această stare a mea interioară; profesia îţi asigură posibilitatea să te dezvolţi potrivit propriei tale personalităţi.”
Cu aspecte ce ţin de dreptul penal cochetase încă din perioada facultăţii, când a lucrat alături de profesorul de procedură penală Aurel Ciobanu. Totuşi, la momentul absolvirii, a considerat că nu era oportun să se concentreze pe această nişă. „La începutul anilor 2000, când am terminat facultatea, avocatura de penal era foarte puţin atrăgătoare pentru un tânăr avocat care îşi dorea să ia parte la negocieri, la deplasări în străinătate la firmele internaţionale, să vorbească cu investitorii străini.” Potrivit lui, specializarea aceasta era marginalizată, fiind practicată de indivizi cu reputaţie în domeniu, care nu aveau cultura construirii de echipe în jurul lor. „Dacă aveai nevoie să îţi creezi o traiectorie în care să creşti, trebuia să ai în vedere societăţile de avocaţi care funcţionau la momentul respectiv şi cariera trebuia practic să înceapă cu una dintre aceste societăţi.”
10 ani mai târziu însă, s-a ivit oportunitatea de a se concentra pe nişa dreptului penal al afacerilor sau, în limbaj internaţional, pe white-collar crimes. Pe atunci, ajunsese să conducă biroul Garrigues, o firmă spaniolă care era una dintre cele mai mari societăţi de avocaţi din Europa. Aceasta s-a retras de pe piaţă în 2010, din cauza crizei economice din Spania. După o scurtă integrare, de şase luni, în cadrul Muşat & Asociaţii, Mihai Mareş a decis să pornească la drum pe cont propriu.
„Lucram cu investitori străini şi cu mari companii, iar printre primele mandate pe care le aveam din partea clienţilor se numărau două investigaţii interne, din partea a două multinaţionale din domeniul automotive, prin care ni se cerea să documentăm activitatea unor manageri pe care îi aveau mai ales în departamentul de achiziţii şi pentru care existau suspiciuni că fac lucrurile mai puţin corect, ulterior trebuia să facem un raport”, îşi aminteşte Mihai Mareş modul în care a început să ia contact cu domeniul. Pentru a duce la capăt misiunea, a subcontractat o firmă de business intelligence. Încă de la început, au avut parte de scenarii demne de filmele de acţiune fiindcă ei aveau în responsabilitate coordonarea tuturor celor care investigau faptele. „A rezultat că îmi place să mă ocup de aşa ceva, iar ancheta care s-a desfăşurat şi raportul înaintat clienţilor au fost bine primite de către ei; prin urmare pentru noi a fost un imbold de a dezvolta această practică.” Întâmplarea se petrecea în 2011, iar de atunci avocatul de business şi-a anunţat concentrarea aproape exclusivă pe aspectele de drept penal ale avocaturii de afaceri. „Din acel moment am fost aproape zilnic în tribunale, în faţa parchetelor, am avut o asistenţă şi o reprezentare în dosarele penale ale unora dintre cele mai mari personalităţi, atât ale vieţii politice, economice, cât şi culturale din România, adică miniştri, primari, secretari de stat…”, descrie avocatul tumultul dosarelor ce au urmat.
Până la momentul boomului DNA însă, a pus fundamentele afacerii: „Între 2011 şi 2014 a fost o etapă pe care aş defini-o ca acumulare de cunoştinţe şi de clientelă. Am construit departamentul de penal de la zero”. Etapa de pregătire a inclus, în paralel cu activitatea desfăşurată, şi participarea sa la seminarii şi la conferinţe pe teme de drept penal şi de procedură penală.
În 2015 a fost admis la un doctorat la Institutul de Cercetări Juridice ale Academiei, alegându-şi o temă despre care spune că este foarte practică şi de mare importanţă  pentru un practician al dreptului penal – „Nulităţile în procesul penal”. „În această perioadă am scris nenumărate articole, am conferenţiat pe aceste teme şi, treptat, am început să creionez atât profilul meu personal în domeniul penalului, cât şi profilul acestei societăţi”, descrie el latura teoretică a pregătirii sale.
În urmă cu patru ani au avut o asociere şi Dan Lupaşcu, fost magistrat care fusese preşedintele CSM-ului: „Am înţeles în momentul respectiv şi cum funcţionează gândirea unui judecător atunci când te prezinţi în faţa lui şi a fost o experienţă foarte utilă pentru noi toţi colaborarea cu profesorul în cauză, permanent a fost acest proces de acumulare şi de creştere, atât a profilului, cât şi a cunoştinţelor”.

Un moment cheie pe piaţa de avocatură a fost în 2014 când, odată cu apariţia noilor coduri – Codul penal şi Codul de procedură penală –, tot sistemul judiciar şi actorii acestuia s-au reinventat – avocaţi cu ştate vechi, cu experienţă de decenii în tribunale, învăţau cot la cot cu cei noi: „Indiferent că aveam 20 de ani de experienţă, câţiva ani sau niciun fel de experienţă, în momentul acela am luat-o toţi de la zero”. 
Apoi a început ofensiva DNA, iar „cel puţin în următorii patru ani, lucrurile s-au petrecut într-o manieră de breaking news. A apărut o activitate intensă pe acest domeniu în care noi ne-am găsit direct implicaţi”. Breaking-news-urile de la TV s-au reflectat şi în activitatea sa şi în evoluţia firmei de avocatură: „Încurajările au venit mai ales din partea oamenilor de afaceri, mulţi dintre ei în topurile de afaceri pentru businessurile pe care le-au construit, care erau obişnuiţi să lucreze cu avocaţi de business, dar care, atunci când se loveau de aspecte de drept penal, avocaţii lor nu le mai răspundeau la telefon”.
Cum vede aceste dosare care ne-au inundat la distanţă atât de scurtă unul de celălalt? „Care este termenul de comparaţie? O lipsă a activităţii de până atunci, unde este regula, unde este normalitatea? În căutarea acestei normalităţi cred că ne găsim şi astăzi. Nu aş putea să spun dacă regula şi normalitatea sunt ce au fost până atunci, ce au fost atunci sau ce sunt astăzi. Cred că suntem – şi instituţiile statului – sunt încă în căutarea acestei normalităţi. Mi-e greu să spun care este aceasta”, răspunde Mihai Mareş. El observă că fiecare ţară are astfel de treceri şi oferă ca exemplu Italia, cu lupta antimafia, denumită Mani pulite.
Contextul internaţional a influenţat şi acesta avalanşa de condamnări din perioada aceea: „Noi eram şi suntem încă în zona de influenţă a Statelor Unite, se punea problema continuării scutului de la Deveselu, a bazelor militare americane. Statele Unite au nevoie de o ţară stabilă în care să îşi aşeze aceste baze, în care corupţia să fie la un nivel cât mai mic. Ridica îngrijorări şi modelul Ucrainei, care era la graniţa cu România, o ţară aproape devastată de corupţie, unde a apărut şi revoluţia ucraineană.” Toate lucrurile acestea au făcut ca şi contextul internaţional în care s-a găsit România să impună o conduită mai agresivă, mai activă decât a existat până atunci.
Totuşi, de ce atât de multe nereguli în modul în care se făcea business în România? „A face afaceri în România a avut, în multe cazuri, şi o latură în care exista tendinţa de a rezolva lucrurile «pe firul scurt», de a vorbi cu cineva să îţi rezolve o problemă. Aceasta vine din mentalitatea comunistă, în care fiecare ştia pe cineva şi îşi rezolva problema sunând pe cineva; exista un trafic de influenţă cu care România era obişnuită şi care s-a perpetuat, numai că într-o democraţie cu reguli occidentale şi cu o conduită de business normală, adaptarea la această conduită vest-europeană a fost, de cele mai multe ori, complicată şi eludată de mulţi participanţi, ceea ce a făcut ca obiectul unora dintre anchetele procurorilor să aibă în vedere ca acest tip de comportament să fie sancţionat”, crede Mihai Mareş. Potrivit lui, a apărut astfel un efect de bumerang, în care clasa românească de business a fost afectată: „Clasa de business românească a avut de suferit şi, de cele mai multe ori, locul afacerilor româneşti a fost luat de multinaţionale”.
Pe de altă parte, spune avocatul, noua generaţie de oameni de business, tinerii care lucrează în domeniul IT, a învăţat din aceste greşeli. „Cred că au avut o lecţie pe care au învăţat-o şi, la rândul lor, în companiile pe care le dezvoltă încearcă să aplice modele de business occidentale. Aici aş menţiona inclusiv conceptul de prevenţie penală – multinaţionalele şi, mai nou, companiile mai mari româneşti apelează la consultanţă juridică în materie penală în scopul de a evita riscul confruntării cu organele de justiţie penală.” La fel ca în domeniul sănătăţii – prevenţia penală presupune solicitarea adresată unei clase de avocaţi de a efectua o analiză a riscurilor din zona de penal, în funcţie de industrie, de tipul de activitate.

Un motor de business controversat, dar indispensabil

„Dacă iniţial avocatura de penal era un fel de Cenuşăreasa practicilor de drept pe care marile firme de avocaţi le-au avut ca departamente până în anii anteriori, acum aceasta a ajuns indispensabilă inclusiv domeniului afacerilor. De altfel, până să înceapă ofensiva DNA-ului, pe atunci erau şi foarte puţine dosare care afectau domeniul afacerilor”, descrie Mihai Mareş domeniul pe care s-a specializat în urmă cu aproape un deceniu.
Pe măsură ce din ce în ce mai mulţi oameni de afaceri, politicieni sau chiar şi corporaţii întregi au început să fie afectaţi de anchetele penale, domeniul a devenit unul vedetă şi multe dintre firmele de avocatură de pe piaţă au încercat să se poziţioneze de o manieră sau alta, să vadă cum ar putea „să ia parte la acţiune”.
Un alt aspect care a contribuit la dezvoltarea domeniului este „internationalization sau globalization of crime” (internaţionalizarea criminalităţii), prin care aspecte de drept penal ale unor afaceri transfrontaliere apar inevitabil, într-un mod neaşteptat, în diverse jurisdicţii: „Când sunt pe cale să semneze o mare tranzacţie, de pildă”. El oferă ca exemplu Boeing, care a semnat cea mai mare înţelegere financiară, de 3,6 miliarde de dolari, ca sancţiune penală, pentru închiderea unei investigaţii privind acuzaţii de corupţie aduse companiei.
„România este una dintre destinaţiile de investiţii pentru marile corporaţii, astfel chestiunile ce ţin de dreptul penal vor fi mereu important de evaluat, precum şi riscurile de natură penală la care o companie care face afaceri la nivel internaţional s-ar expune într-o ţară.”
Avocatul povesteşte că de când a început activitatea, a avut sute de clienţi, iar pe parcursul unui an există zeci de dosare active, unele de notorietate, dar şi altele de care opinia publică nu este interesată. „Poate mai mult de jumătate din activitatea oricărui avocat de penal şi a unei firme de penal sunt chestiuni curente, de care opinia publică nu este interesată, nume care nu au rezonanţă pentru un ziar sau o televiziune.” Au asistat însă şi reprezentat în demersurile lor de apărare şi mari corporaţii, personalităţi ale vieţii economice şi politice, cât şi avocaţi, colegi ai lor, care făceau obiectul unor anchete penale, procurori sau judecători.
În rândul companiilor care i-au fost clienţi se numără Zwietelsky, Faurecia, Toyota Motor, Frontier Car Group (FCG), Comsa Corporacion, SIF Muntenia, EGIS Pharmaceuticals, Forza Rossa. În ceea ce îi priveşte pe oamenii de afaceri notorii pe care i-a reprezentat se află Dmitry Grigoryev, fost CFO al Rompetrol, în dosarul Rompetrol 3. „Noi am reprezentat în procese penale nenumăraţi manageri de top din multinaţionale din diverse domenii – acesta este un exemplu pe partea de oil and gas, dar sunt şi altele, de la imobiliare, farmaceutice ş.a.m.d.p.”, spune avocatul.
De asemenea, avocaţii din cadrul firmei sale susţin şi demersuri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), dar şi proceduri de cooperare judiciară internaţională în materie penală, inclusiv cele care au ca obiect mandatele europene de extrădare. „Aici nu se pune problema de a fi avocatul diavolului, ci de a fi apărătorul persoanelor fizice sau companiilor care au o expunere de natură penală într-o manieră în care să li se respecte toate drepturile şi garanţiile procesuale şi în care să fie capabili să îşi facă apărarea în care ei cred, de o manieră cât mai profesionistă. Acum, dacă rezultatul este unul de condamnare sau de achitare sau dacă se obţine o închidere a dosarului printr-o clasare, cum spuneam mai devreme sau un acord de recunoaştere a vinovaţiei, în care să fie agreate nişte condiţii şi stabilită o pedeapsă negociată cu procurorul cu suspendare – toate acestea depind într-o manieră decisivă de echipa de avocaţi care asistă persoana respective”, răspunde Mihai Mareş.

După ultimii ani, turbulenţi pentru mulţi dintre oamenii de afaceri români, dar şi pentru unele subsidiare ale companiilor străine care îşi desfăşoară aici activitatea, nu mai este, potrivit lui, nicio îndoială referitoare la necesitatea activităţii de avocat de penal. „Aceasta devine o componentă esenţială pentru mediul de afaceri în România – au fost nenumărate abuzuri în care nu s-a putut lupta decât printr-o implicare activă şi de-o manieră profesională.”
De asemenea, chiar şi în situaţia în care nu s-au făcut abuzuri şi s-a desfăşurat totul într-o manieră legală şi firească, poziţia celui care este anchetat va fi întotdeauna de a se justifica şi de a se apăra şi de a încerca să explice de ce a făcut lucrurile într-un anumit fel, spune avocatul. „Există dosare foarte mari cu tranzacţii transfrontaliere, cu implicaţii diverse, cu împrumuturi – pe masa procurorilor se află acte din aceste tranzacţii, documente de sute de pagini, contracte în limba engleză, de multe ori acei procurori nu au specializarea profesională de a gestiona un astfel de caz.” Necesitatea unui avocat este esenţială şi când verdictul este „vinovat”: „Există şi fapte de corupţie care au fost anchetate şi care au fost sancţionate bineînţeles, dar chiar şi pentru acele situaţii, unde s-a dovedit la final că inculpatul a fost vinovat, prezenţa unui avocat face diferenţa asupra modului în care eşti tratat pe parcursul procedurii”.

O profesie în care
se inversează polii
de putere

Mihai Mareş îşi aminteşte că la un moment dat a văzut o scenă din filmul Desperate Hours, în care Mickey Rourke interpreta un răufăcător, iar Anthony Hopkins fusese avocatul care l-a asistat în cauză. După ce iese de la închisoare, Mickey Rourke îi sechestrează familia şi pe el şi are loc următorul dialog: „De ce ai vrut să te faci avocat de penal, când aveai această casă superbă, o familie, să ajungi să ai clienţi nemulţumiţi ca mine?” Spune că a rezonat foarte mult cu răspunsul: „I wanted to be the sheriff”. „Ce înseamnă asta? Se schimbă paradigma psihologică, paradigma de putere între client şi avocat. Ca avocat de corporate, de business, pui în hârtie sau redactezi documentele unor tranzacţii şi unor afaceri gândite, planificate şi agreate de clienţii tăi şi tu eşti solicitat, plătit ulterior – să faci acele acte – un rol destul de solicitant pentru economie, investitori şamdp. În momentul în care acei oameni care au hotărât destinul unor tranzacţii, unor ţări – cei care fac legile în parlament, miniştri – aceşti oameni cu putere, când ajung obiectul unor anchete, au nevoie de un avocat care să fie cel în care să se încreadă şi în care să renunţe la puterea pe care o aveau, pe care o exercitau asupra celorlalţi, puterea este transferată în mâinile acelui avocat în care ei îşi pun toată încrederea. Jocul acesta avocat – client este o altă paradigmă a activităţii de avocat de penal”.

Un astfel de rol presupune, explică el, o înţelegere a psihologiei, acordarea de încredere oamenilor care îşi pun în mâinile avocaţilor libertatea, averea, toată familia şi destinul lor.  De asemenea, subliniază el, un profesionist al dreptului are nevoie atât de cunoştinţe tehnice de cel mai înalt nivel, cât şi de dedicare, iar problemele din dosare trebuie pregătite cu minuţiozitate. Apoi, un stil oratoric adecvat este esenţial pentru un astfel de specialist: „Atunci când mergi în faţa unui judecător trebuie să prezinţi lucrurile de o manieră cursivă, convingătoare şi clară”. În spatele unei susţineri de jumătate de oră în faţa unui judecător stau multe nopţi nedormite de analiză a dosarelor. „Ne ocupăm de dosare de o complexitate foarte mare şi volum foarte mare. Cel mai mare volum al DIICOT-ului în care ne-am implicat şi în care am avut un succes privind soluţia de clasare care ni s-a dat pentru clienţii noştri are 2.000 de volume”, exemplifică el. „Durata pe care o avem la dispoziţie pentru a studia un dosar depinde foarte mult de momentul în care intrăm în dosar. Sunt dosare în care ni se solicită să intrăm după ce s-a obţinut o hotărâre nefavorabilă în fond şi în apel ni se cere sprijinul – situaţie în care termenele sunt foarte scurte şi avem puţin timp la dispoziţie, dar sunt şi unele în care suntem implicaţi de la bun început, din momentul în care suntem invitaţi la parchet în calitate de suspecţi şi urmărim respectarea drepturilor procesuale şi ale garanţiilor pentru client, pe care le urmăreşti chiar în parcursul procedurii, în dezvoltarea dosarului de la o urmărire penală.”
Or, spune Mareş, complexitatea unui astfel de dosar necesită o echipă de avocaţi specializaţi nu doar în drept penal, ci şi comercial, al tranzacţiilor, evaziune fiscală, delapidări etc. „Este nevoie de multe cunoştinţe, iar volumul de muncă este foarte mare, motiv pentru care necesitatea formării unei echipe este esenţială”, subliniază avocatul. În prezent, cinci avocaţi dedicaţi exclusiv dreptului penal lucrează pentru Mareş & Mareş – aceasta fiind, potrivit lui, o echipă mare pentru acest sector de activitate.
De asemenea, observă el, avocatura este o profesie meritorie, în care nu contează vârsta, anii de experienţă: „Poţi să fii avocat de 3-4 ani şi să susţii o cauză de zece ori mai bine decât un avocat care are o vechime de peste 20 de ani – este unul dintre aspectele frumoase ale acestei profesii”.
Cât despre mirajul laturii financiare, este de părere că banii îţi oferă la rândul lor independenţa şi posibilitatea de a te manifesta potrivit propriei personalităţi: „Nu aş nu aş putea să lucrez de la 9 la 5 într-un birou, să ştiu că am un salariu fix şi că în următorii 30 de ani lucrurile aşa se vor desfăşura. Aici poţi să nu câştigi nimic sau poţi să câştigi oricât: depinde de talentul şi de abilităţile tale”.
Povesteşte că în cei 20 de ani de profesie nu a sărit niciuna dintre etapele de formare profesională şi academică: „Am trecut prin toate – de la a merge la grefă, la penitenciar să vizitez un client până la a avea deplasări în interesul clienţilor sau deplasări profesionale la Viena, Milano, New York, Washington – în susţinerea acestor cazuri ale clienţilor care colaborau uneori şi cu marile firme de avocaţi ale lumii.” Iar dincolo de victoriile din instanţă, una dintre cele mai mari satisfacţii ale carierei sale se leagă de o vizită în Statele Unite, unde clienţii nu ştiau dacă îşi doresc sau nu să numească un avocat în România care să le susţină cauza pe piaţa locală. Pentru asta a fost scos „la tablă” în faţa unui board şi trebuia să explice care este procedura, detalii legate de dosar în faţa uneia dintre cele mai mari firme de avocaţi americane, cu parteneri absolvenţi de Harvard. Clientului i-a fost recomandat să lucreze cu el, iar acesta a fost unul dintre momentele definitorii pentru traiectoria sa profesională.
Mihai Mareş observă că tinerii sunt foarte atraşi de acest domeniu, îndeosebi fetele, li se pare ceva foarte cool – „Ajung ulterior să realizeze că este o avocatură foarte intensă şi care presupune un efort imens. Impredictibilitata programului face ca de multe ori să renunţi la câte un weekend – noi practic de Crăciun şi Anul Nou a trebuit să stăm în birou să finalizăm o lucrare pentru unul dintre dosarele care avea un termen în care trebuia să ne încadrăm”.
Îi sfătuieşte astfel pe tinerii care vor să lucreze în acest domeniu: „Să ştie foarte clar că îşi doresc să practice această avocatură, să aibă cunoştinţele tehnice, dar şi dorinţa de a învăţa şi de a se perfecţiona – foarte importante tocmai datorită schimbărilor legislative care au loc permanent. Trebuie să le placă foarte mult meseria şi să îşi aleagă mentorii potriviţi”.
De asemenea, o astfel de profesie presupune disponibilitate permanentă: clienţii pot să sune în orice moment şi tu trebuie să fii la dispoziţia lor. „Clientul poate să te sune şi la 11 seara ca să spună că a fost chemat la parchet şi trebuie să îl asiste un avocat – te urci în maşină şi te duci. Te duci la birou dimineaţa având un anumit program, o anumită agendă şi brusc, când nimeni nu se aşteaptă, primeşti un telefon – la maniera asta se lucrează în birouri şi trebuie să faci asta cu foarte multă pasiune şi cu foarte multă implicare.”
Mărturiseşte că şi el a fost sunat de câteva ori noaptea: „A fost important pentru client să fie cineva cu el în acele momente – este şi ca în filme de multe ori, dar viaţa bate filmul. Este mult mai complex, este vorba despre o situaţie de maxim stres personal, toată familia este îngrijorată. În momentul în care un mare om de afaceri este într-o anchetă de genul acesta, vă daţi seama că de afacerea respectivă câteodată depind mii de oameni. Bunurile firmei sunt sechestrate de multe ori, conturile sunt blocate, nu vorbim doar despre familia lui şi de el personal – sunt mii de familii care depind de el şi de afacerile sale”.

Chiar dacă nu a ajuns chirurg, aşa cum şi-a dorit în copilărie, spune că unul dintre obiectivele lor este să fie percepuţi ca neurochirurgii avocaturii de business, adică să fie implicaţi sau consultaţi în aspecte de nişă, de foarte mare specializare, chiar şi de către clienţi ai altor firme de avocatură, în ceea ce priveşte afacerile lor. „Majoritatea şi-au dezvoltat departamente de penal, dar au în vedere mai mult sau cu precădere partea de consultanţă, cea de prevenţie.” De altfel, potrivit lui, firmele de avocatură cu obiectul de activitate similar cu al lor pot fi numărate pe degetele de la o mână. „Ne dorim să extindem echipa, să ne consolidăm această zonă şi să fim percepuţi ca lideri ai departamentelor de white-collar crimes din România atât pentru firmele de avocaţi, cât şi pentru clienţii acestora”, descrie el obiectivele sale pentru dezvoltarea companiei în continuare.

2006
Mihai Mareş înfiinţează firma Mareş & Mareş.

2008
Mareş & Mareş fuzionează cu Garrigues, cea mai mare firmă de avocatură din Spania.

2010
După exitul Garrigues, firma s-a orientat pe dreptul penal din România.

2011
Lucian Danilescu este cooptat ca asociat, firma devenind Mareş Danilescu Mareş.

2016
Se asociază cu avocatul penalist Dan Lupaşcu, primul preşedinte ales al Consiliului Suprem al Magistraturii.
Firma devine reprezentant al alianţei internaţionale ROXIN, care reuneşte firme independente specializate în dreptul penal al afacerilor (alianţa lucrează îndeaproape cu OECD, Biroul ONU pentru Droguri şi Criminalitate, Banca Africană pentru Dezvoltare, Institututul Basel pentru Dezvoltare şi Banca Mondială).
Ulterior, firma a devenit membră a Asociaţiei Europene a Barourilor de Drept Penal (ECBA – Avocaţi Specializaţi în Fraudă Europeană şi Conformitate) şi a Asociaţiei Internaţionale a Barourilor – Comisia pentru Infracţionalitate Economică.

2019
Firma trece printr-un proces de rebranding, devenind Mareş & Mareş.

Ce sunt infracţiunile gulerelor albe?

…
White-collar crime (infracţionalitatea gulerelor albe) sau corporate crimes se referă la infracţiunile financiare, nonviolente, realizate de companii, oameni de afaceri, instituţii, politicieni sau specialişti în diferite domenii.

…
A fost definită pentru prima dată în 1939 de sociologul Edwin Sutherland ca fiind „infracţiunea comsă de o persoană de mare respect şi cu un statut social ridicat”.

…
În contrast, infracţiunile blue collar sunt cele evidente – cum ar fi vandalismul sau furtul din magazine.