Tag: impozite

  • Calendarul taxelor şi impozitelor pe 2012. Cum poţi să primeşti reduceri şi care sunt penalizările

    Iată cum arată calendarul la care trebuie plătite dările către stat în 2012.

    – 25 februarie

    * declararea şi plata impozitului pe profit anual
    * formular necesar: formular 101
    * vizează: persoanele care obţin venituri majoritare din cultura cerealelor şi plantelor tehnice, din pomicultură şi din viticultură, dar şi cei care au încheiat, până la data de 25 februarie, exerciţiul fiscal anterior

    – 15 martie

    * plata anticipată a impozitului pe venit aferentă primului trimestru al anului 2012
    * vizează: persoanele care obţin venituri din activităţi independente şi din cedarea folosinţei bunurilor (excepţie fac veniturile obţinute din arendare şi cele obţinute din activităţi agricole)

    – 31 martie

    * plata impozitului pe clădiri, a impozitului pe teren şi a taxei asupra mijloacelor de transport

    – 15 iunie

    * plata anticipată a impozitului pe venit aferentă trimestrului al doilea, 2012
    * vizează: persoanele care obţin venituri din activităţi independente şi din cedarea folosinţei bunurilor (excepţie fac veniturile obţinute din arendare şi cele obţinute din activităţi agricole)

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Autorităţile blochează conturile celor care au impozite neplătite

    Pentru că bugetele sunt sărace autorităţile îi pun în aceeaşi oală şi pe restanţieri consacraţi şi pe cei care au depăşiri mici. În sectorul 4, de pildă, primeşti somaţie la trei luni de la data scadentă şi ai la dispoziţie 15 zile să te scapi de datorie. Numai anul acesta inspectorii au penalizat 55.000 de codaşi. “Toţi care ştiu, pentru că au fost şi înştiinţaţi în acest sens, că au datorii la bugetul local al sectoruui 4 să achite aceste datorii dacă nu vor să se trezească chiar de sărbători cu conturile blocate”, precizează Oundjian Hrant, directorul general al Direcţiei de Taxe şi Impozite din sectorul 4.

    Cititi mai multe pe www.incont.ro

  • Grecia a adoptat un buget de austeritate drastic pentru 2012: Impozite mai mari, salarii mai mici şi concedieri

    Pentru a reuşi să realizeze un excedent primar de 1,1 la sută în 2012, un obiectiv ambiţios ţinând cont de recesiunea profundă pe care o traversează ţara, Grecia trebuie să fie “hotărâtă” şi “sistematică” în efortul său, altfel istoria nu o va ierta, a declarat premierul Lucas Papademos, în faţa deputaţilor. Guvernul de coaliţie (socialişti, dreapta, extrema-dreaptă), care putea conta teoretic pe 255 de voturi din totalul de 300 din Parlament, a obţinut 258 de voturi în favoarea acestui buget, din totalul de 299 de votanţi, 41 de deputaţi exprimându-se împotrivă, potrivit rezultatelor oficiale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A început cearta pe bugetul din 2012: ce propune PDL, ce propune USL

    Pensiile şi salariile vor fi îngheţate cel puţin în prima jumătate a anului, contribuţia la pilonul II de pensii va creşte de la 3% la 3,5%, nu va fi modificat sistemul de taxe şi impozite şi vor fi concediaţi un număr neprecizat de bugetari, ca o condiţie spre a le putea fi mărite salariile celor rămaşi. După o sugestie a fostului ministru al muncii, Sebastian Lăzăroiu, ar trebui daţi afară circa 300.000 de salariaţi ai statului, cu mult mai mulţi decât a restructurat Guvernul din 2008 încoace, pentru a putea fi mărite salariile bugetarilor rămaşi. Preşedintele Traian Băsescu a spus însă doar că va rămâne în vigoare reglementarea după care la şapte oameni care pleacă din sistem se poate angaja unul singur. Până acum, în virtutea acesteia, numărul de salariaţi la stat s-a redus lunar cu circa 5.000-8.000.

    Cât priveşte calendarul privatizărilor şi al restructurărilor de companii, rămâne de aşteptat decizia FMI, a cărei vizită la Bucureşti se încheie la 7 noiembrie. Într-un interviu pentru TVR, preşedintele Traian Băsescu a dat însă de înţeles că activele statului nu vor fi vândute la orice preţ – cu alte cuvinte, privatizarea nu e un obiectiv în sine, iar statul va prefera să aştepte, aşa cum a făcut în cazul ofertei publice de la Petrom din vară, decât să vândă în pierdere.

    După diverse discuţii despre boicotarea lucrărilor Parlamentului, USL a prins prilejul să se afirme, ameninţând prin vocea lui Victor Ponta că va bloca bugetul pe 2012 în Parlament dacă puterea nu acceptă lista de condiţii puse de PSD şi PNL.

    Între condiţiile expuse de Ponta se numără reducerea CAS cu 3%, revenirea în câţiva ani la TVA de 19%, indexarea după lege a pensiilor cu rata inflaţiei, susţinerea agricultorilor prin reţinerea a numai 9% din TVA, reducerea la jumătate a cheltuielilor cu bunurile şi serviciile, suspendarea programului de investiţii ale MDRT şi anularea majorării cu 0,5% a contribuţiei la pilonul II de pensii. Ponta susţine că măsurile propuse de USL ar aduce la buget echivalentul a 5% din PIB. Ministrul de Interne, Traian Igaş, spune însă că propunerile “iresponsabilului” lider PSD de amendare a bugetului de stat pe 2012 ar determina un dezastru economic, îndatorând România cu miliarde de euro.

  • Deficit bugetar zero? Să scadă CAS? Ce-i de făcut cu taxele şi impozitele

    Ultima propunere lansată pe piaţa ideilor de politică economică le aparţine celor de la Noua Republică şi care au propus înscrierea în Constituţie a limitării deficitului bugetar, mai întâi la 1% din PIB, apoi la zero din PIB, conform ex-ministrului Sebastian Lăzăroiu. Săptămâna trecută, Consiliul Investitorilor Străini şi-a lansat ultima Carte Albă privind climatul de investiţii în România, în care recomandă reducerea TVA la 19%, reducerea CAS, scutirea totală de la plata impozitului pe profitul reinvestit şi exceptarea de la plata impozitului în România pentru fondurile de investiţii cu sediul în străinătate. Printre soluţiile de relansare a creşterii, primite de la economiştii cărora le-am cerut opinia cu o săptămână în urmă, a figurat şi o reducere a impozitării, combinată cu limitarea drastică a deficitului şi a datoriei publice.

    În speţă, economistul Florin Cîţu recomandă “reducerea impozitelor pe venit, profit şi CAS, împreună cu un plan credibil care să implice privatizări şi reducerea numărului de angajaţi publici la jumătate până în 2017”. Profesorul de economie Cristian Păun recomandă, la rându-i, plafonarea la zero a deficitului bugetar şi a datoriei publice, prin constituţie, însoţită de o reducere a TVA la 22% (şi într-un an sau doi la 18%), reducerea cotei unice de impozitare la 10%, asigurarea de şomaj la stat să fie opţională şi să se transfere spre asigurările private, ponderea cotizaţiei pentru sistemul privat de pensii să crească “astfel ca în câţiva ani statul să nu mai administreze această problemă”, iar contribuţia la asigurările de sănătate să însemne “maxim o sumă indiferent de cât de mult câştigăm, pentru a fi solidari cu cei care nu îşi permit un minim de servicii medicale; dacă vrem apoi mai mult, să plătim apoi mai mult la stat sau la privat”.

    În alte zări, propunerile de inovaţii fiscale abundă, de asemenea, cu un succes de public proporţional nu atât cu sumele pe care contribuabilii sunt chemaţi să le plătească statelor, cât cu modul în care cetăţenii percep eficienţa sau ineficienţa cheltuirii banilor colectaţi din impozitele lor. Un exemplu proaspăt de succes de public este propunerea candidatului la nominalizarea Partidului Republican din SUA, Herman Cain, de a introduce trei cote fixe de 9%, pentru taxa pe consum, impozitul pe profit şi impozitul pe venit.

    Soluţii de genul celei a lui Cain sunt întâmpinate de economistul Daniel Dăianu cu o grimasă de dezgust (la propriu), nu numai pe motiv că suferă de simplism populist, dar şi dintr-un alt motiv: pentru el, ca şi pentru numeroşi analişti aflaţi în căutarea unui optim al contribuţiei veniturilor fiscale la creşterea economică, important nu e atât nivelul impozitelor, dacă există impozitare unică ori progresivă ori dacă e precizat în constituţie un anumit nivel al deficitului, fie el zero sau 3% din PIB, cât cultura colectării şi a cea a cheltuirii veniturilor la buget. “Atâta vreme cât acestea sunt deficitare, problemele de fond ale bugetului rămân exact aceleaşi, indiferent cât e cota de impozitare sau care e limita de deficit”, spune Dăianu.

    Împreună cu Ella Kallai, economistul-şef al Alpha Bank, şi Laurian Lungu, managing partner al firmei de consultanţă Macroanalitica, Daniel Dăianu a redactat un studiu denumit “Politica fiscală sub blestemul veniturilor scăzute: cazul României”, care detaliază problema colectării veniturilor fiscale, pornind de la felul cum au evoluat acestea pe o durată mai lungă, respectiv în ultimul deceniu dinainte de criză. Rezultatele explicitează într-un mod aproape înspăimântător constatările de anul trecut ale Consiliului Fiscal, care remarca faptul că România este, practic, la coada Europei din punctul de vedere al eficienţei colectării şi al ponderii veniturilor fiscale în PIB.

    Comparaţia ne dezavantajează nu doar dacă ne raportăm la media UE (nivelul colectării în România este cu 10% din PIB sub media UE), dar şi dacă ne raportăm la media noilor state membre ale UE, adică la vecinii noştri din Est. Mai mult, nu sărăcia explică nivelul scăzut al încasărilor fiscale, atâta vreme cât ţări cu PIB pe cap de locuitor egal sau mai mic decât cel al României – Bulgaria, Croaţia, Muntenegru sau Serbia – au un nivel al colectării superior.

    Din punctul de vedere al structurii veniturilor fiscale, aşa cum explică Ella Kallai, pilonii de bază ai finanţelor publice au fost la noi în general taxele indirecte (TVA) şi contribuţiile la asigurări sociale – în special CAS plătite de angajatori, contribuţia cetăţenilor care lucrează pe cont propriu rămânând foarte redusă. În schimb, în ţările dezvoltate ale UE (iar după 2005 şi în celelalte ţări din Est intrate în UE), finanţele publice se bazează într-o măsură mai mare pe impozitele pe venitul personal şi pe cele pe profitul companiilor, iar aportul persoanelor angajate pe cont propriu la veniturile din CAS este mai mare de trei ori decât în România.

    Ca privire generală, faţă de perioada dinainte de 2005, ultimii ani au mutat centrul de greutate al finanţelor publice de la taxele pe muncă la taxele pe consum, spre deosebire atât de UE27, cât şi de noile state membre ale Uniunii, unde impozitarea muncii a rămas principala sursă de venituri de-a lungul întregului deceniu. “Acesta e un aspect care ne aduce pe un drum bun, pentru că taxarea consumului este mai prietenoasă pentru creşterea economică, spre deosebire de taxarea muncii”, afirmă Ella Kallai.

    Ca total, povara fiscală (nominală) situează România pe penultimul loc în UE, înaintea Bulgariei, unde nivelul total al taxelor e cel mai scăzut din Uniune. Percepţia fiscalităţii, în schimb, este cu totul alta în societatea românească, atât din cauza distribuirii dezechilibrate a poverii fiscale din punctul de vedere al plătitorului (angajaţii şi cei cu venituri medii duc greul, deşi au devenit din ce în ce mai puţini în raport cu pensionarii şi agricultorii), cât şi a faptului că ineficienţa cronică a colectării îi privilegiază tocmai pe cei care fac evaziune fiscală, nu pe cei care îşi achită corect dările.

    După estimarea relativ conservatoare prezentată de Laurian Lungu, în care economia subterană ar ajunge la 27%, numai dacă ponderea acesteia ar fi redusă la jumătate, veniturile în plus adunate la buget ar reprezenta 3,7% din PIB, ceea ce ar însemna dintr-un foc eliminarea deficitului bugetar. Cătălin Păuna, economistul-şef al biroului Băncii Mondiale în România, recomandă soluţia Bulgariei, care cu asistenţa Băncii Mondiale a reuşit în şase ani (2002-2008) să amelioreze puternic eficienţa colectării, prin înlocuirea agenţiilor fiscale cu sisteme de colectare online. Numărul agenţiilor fiscale a scăzut atunci de la 340 la 29, costul colectării s-a redus de la 1,4% la 0,8% din venituri, iar rata de conformare voluntară a contribuabililor a crescut puternic, permiţând autorităţilor să reducă impozitele pe venit, pe profit şi CAS.

    Potrivit lui Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal, dacă Bulgaria colecta 60% din TVA înainte de reformarea sistemului, la încheierea procesului colecta 90%. Dumitru a precizat că un astfel de program de asistenţă al Băncii Mondiale pentru reformarea sistemului a fost disponibil şi pentru România, însă n-a existat voinţa politică de a fi aplicat.

  • Zece principii pentru Guvern: repetaţi după noi

    ~ LA ACEST ARTICOL AU CONTRIBUIT ANCA ARSENE-BĂRBULESCU, IOANA MIHAI, ANA RĂDUŢĂ, RĂZVAN MUREŞAN ~

    Prin măsurile pe care le-a luat Guvernul, s-au evitat derapaje de genul celor din “ţări cu ştaif în UE, care astăzi au mari probleme”, spunea în decembrie trecut premierul Emil Boc, într-una dintre numeroasele sale declaraţii despre cât de bine stă România în raport cu diverse alte ţări europene, graţie restricţiilor bugetare adoptate de guvernul lui. “Uitaţi-vă în ce greutăţi majore intră ţări precum Irlanda, pentru că nu au făcut ceea ce trebuie şi astăzi sunt practic în pragul colapsului. Dacă noi nu luam aceste măsuri, eram o ţară cu greutăţi mult mai mari decât Letonia, Lituania, Portugalia, Spania, Irlanda, Grecia”, susţinea premierul.

    Aproape toţi oamenii de afaceri şi analiştii chestionaţi de BUSINESS Magazin menţionează, într-adevăr, fixarea unor ţinte de disciplină bugetară prin acordul cu FMI şi reducerea cheltuielilor în sectorul public (mai puţini apreciază şi majorarea TVA) ca măsuri pozitive luate de actualul guvern, alături de programul Prima Casă, modificarea Codului Muncii şi menţinerea nivelului cotei unice de impozitare.

    Toţi se grăbesc să adauge însă o listă mult mai lungă de măsuri considerate neinspirate sau nocive, de la mărirea salariilor şi a pensiilor înainte de alegeri şi până la impozitul forfetar, seria prea mare de investiţii nefinalizate sau inutile, permiterea creşterii arieratelor şi chiar aplicarea în mare grabă şi nediferenţiat a unor măsuri (tăierea uniformă a salariilor cu 25% în sectorul bugetar, fără criterii de performanţă, şi majorarea uniformă a TVA, reclamate de pildă ca atare de Sorin Popescu, şeful Asociaţiei Române a Producătorilor Internaţionali de Medicamente – ARPIM). Şi nici nu e vorba doar de actualul guvern, ci de întârzierea cu care statul în general înţelege momentul şi ciclurile economice. “De investiţii era nevoie din prima zi de când România a intrat în criză”, afirmă economistul Florin Cîţu. “Relaxarea fiscală ar fi trebuit să vină la începutul crizei, pentru a stimula economia şi a sprijini IMM-urile foarte fragile şi puternic îndatorate. Acum nu înseamnă altceva decât a face duşuri scoţiene cu un bolnav cardiac”, consideră Adrian Crivii, directorul general al companiei de evaluare Darian.

    Pentru următorul an, situaţia se prezintă şi mai dificilă decât până acum, iar capcanele pândesc la tot pasul atât economia, cât şi pe cei care trebuie să construiască politicile economice. Pe de o parte, mutarea crizei financiare în Europa şi perspectiva unei perioade delicate pentru băncile străine care au investiţii în România şi pentru economiile zonei euro ne periclitează direct şansele de relansare; pe de altă parte, ţara intră într-un an electoral cu o economie nerefăcută după criză şi susţinută de motoare aflate majoritar în afara controlului său (industria depinde de investitorii străini, exporturile depind de cererea din zona euro, agricultura depinde de starea vremii).

    Este adevărat că, faţă de anii trecuţi, România are în ochii investitorilor un avantaj nou, mai ales pentru o ţară în ajun de alegeri: analizele care ajung la investitori relevă acum mai multă încredere în capacitatea guvernului de a rezista populismului, chiar dacă ţintele de deficit negociate cu FMI ar putea fi uşor depăşite: “actualul acord cu FMI şi UE va rămâne în grafic, fiindcă guvernul şi-a demonstrat deja hotărârea de a consolida finanţele publice, iar deficitul structural al bugetului se va menţine sub 3% din PIB”, estimează analiştii BCR, care mizează pe un deficit al bugetului general de 4,2% în 2012, calculat după standardele europene ESA95). Acest avantaj poate fi însă eclipsat cu uşurinţă de faptul că reticenţa faţă de risc, mărită de criză, îi face pe investitori să ocolească Europa de Est în bloc, cel puţin deocamdată: ultimul raport de strategie al Citigroup, de pildă, recomandă investitorilor să-şi crească expunerea pe Asia, dar s-o reducă pe America Latină şi încă mai mult pe Europa Centrală şi de Est, regiunea cea mai direct vulnerabilă faţă de efectele crizei datoriilor din zona euro, pentru care analiza Citi aşteaptă o intrare în incapacitate de plată a Greciei, a Irlandei şi a Portugaliei undeva în a doua parte a anului viitor.

    Ce poate face şi ce nu ar trebui să facă statul în aceste condiţii?

  • SUA: De ce are succes Herman Cain, “candidatul 9-9-9” al republicanilor (VIDEO)

    Cain, în vârstă de 65 de ani, fostul CEO al companiei Godfather’s Pizza, a devenit preferatul Tea Party, graţie soluţiei “9-9-9” propuse pentru relansarea economiei (9% impozit unic pe venit, 9% taxă unică pe vânzările pe piaţa internă, 9% impozit unic pe profitul companiilor), dar şi preferatul bogaţilor, având în vedere că reforma lui fiscală ar însemna o reducere masivă de impozite pentru ei, adică exact opusul a ceea ce vor democraţii.

    În plus, Cain este de culoare, ceea ce ar înlătura din start acuzaţiile democraţilor că republicanii vor ca în alegerile de la anul să reinstaureze supremaţia albilor în administraţia americană.

    Cei care îl critică aduc în discuţie îndeosebi poziţia sa total dezimplicată în privinţa politicii externe, pe care Cain nu o consideră prioritară atâta timp cât problemele interne, economice, ale Americii nu sunt rezolvate. Există în acest sens un interviu deja celebru, în care Cain maimuţăreşte numele Uzbekistanului, vrând să ilustreze ce puţin ar trebui să le pese americanilor de ceea ce se întâmplă în alte zone ale lumii. Dar s-ar putea ca însăşi această atitudine să-i aducă puncte în rândul electoratului său.

  • CARICATURA ZILEI

    “Este exact ca la doctor, care îţi spune: soluţia este simplă, ia medicamentul ăsta, numai că are efecte secundare: te vindecă de ficat, dar te omoară de inimă”, a declarat Mugur Isărescu.

    Caricatură de Dan Dumitrescu “Uxi” ©

  • CEC Bank şi Finanţele lansează un serviciu simplificat de colectare a taxelor şi a impozitelor

    Plăţile pot fi efectuate direct de către contribuabilii persoane fizice sau pentru aceştia de către alte persoane fizice plătitoare – caz în care vor prezenta datele de identificare ale contribuabililor pentru care se fac plăţile.

    Operaţiunile de plată se pot face atât prin ordin de plată intrabancar în unităţile CEC Bank, cât si prin serviciul de Internet Banking al băncii.

    Atât contribuabilii, cât şi persoanele plătitoare se vor identifica fiscal prin codul numeric personal. Condiţia este ca persoanele plătitoare să aibă deschis un cont curent la CEC Bank şi să prezinte ordinul de plată tipărit în formatul stabilit de către Ministerul Finanţelor Publice.

  • Guvernul elen a adoptat noi măsuri de austeritate pentru a evita intrarea în încetare de plăţi

    Executivul de la Atena va aplica noi reduceri ale pensiilor care depăşesc 1.200 de euro, va introduce şomajul tehnic pentru 30.000 de salariaţi din sectorul public, până la sfârşitul acestui an, şi va coborî pragul minim de impozitare de la 8.000 de euro pe an la 5.000 de euro pe an.

    De asemenea, programul de privatizare va fi accelerat. Purtătorul de cuvânt al guvernului, Ilias Mossialos, a declarat că măsurile adoptate vor permite Greciei să respecte termenii acordului de susţinere financiară până în 2014, potrivit Reuters.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro