BusinessMagazin

Tag: haine

  • Capitalistul săptămânii: Amancio Ortega

    Este cel mai bogat om din Spania şi al doilea din lume, cu o avere estimată la circa 78 de miliarde de dolari. Amancio Ortega s-a născut într-un orăşel din provincia Leon, Spania, în anul 1936, perioadă când în ţară izbucnise războiul civil. Tatăl său lucra la căile ferate, iar mama era menajeră. Când era copil, familia lui s-a mutat în La Coruña.
    Acolo, Amancio a început să lucreze de la vârsta de 13 ani, fiind comis-voiajor pentru un magazin de tricouri numit Gala. A realizat aici că distribuirea hainelor consumă o sumă mare de bani, fiind de părere că un sistem de distribuţie direct spre magazine şi clienţi ar fi soluţii care ar ajuta la economisire. Ideile sale sunt puse în practică în 1960, când devine managerul unui magazin de haine adresat oamenilor înstăriţi din La Coruña, unde va produce haine de calitate la preţuri reduse. Succesul l-a determinat pe Ortega ca trei ani mai târziu să-şi deschidă propria afacere.
    La 27 de ani, deschide Confeccions GOA (iniţialele numelui său scrise invers). Primul magazin Zara ia naştere doi ani mai târziu pe strada cea mai circulată din La Coruña şi este numit aşa pentru că numele său preferat, Zorba, era deja luat. Strategia controlului total asupra producţiei şi distribuţiei l-a propulsat rapid pe Ortega în rândul celor mai puternici oameni ai lumii: ce desena astăzi apărea pe rafturile magazinelor în cel mult trei săptămâni. În 1988, reţeaua de magazine Zara depăşeşte graniţele şi ajunge în Porto, Portugalia, iar numele companiei este schimbat în Inditex.
    Până în 1990, Ortega reuşeşte să îşi lanseze magazinele în Statele Unite ale Americii şi în Franţa, iar apoi în Mexic, Belgia, Suedia sau Grecia. Sub umbrela Inditex a lansat noi mărci de îmbrăcăminte şi accesorii. În prezent, Inditex este un imperiu al modei, cu magazine deschise în mai bine de 80 de ţări din întreaga lume. Pe piaţa locală, compania a intrat în 2003.
    Astăzi, Amancio este pe jumătate retras din afacere, lărgindu-şi orizonturile înspre domeniile imobiliar, petrolier sau turistic.

  • Cum a construit un imperiu Ingvar Kamprad, fondatorul IKEA – VIDEO

    Kamprad a crescut la o fermă din satul suedez Agunnaryd. Încă din copilărie s-a arătat înzestrat cu un simţ dezvoltat al afacerilor, prima dintre acestea fiind vânzarea de chibrituri. A continuat apoi comerţul cu stilouri, felicitări de Crăciun şi peşte. A pus piatra de temelie pentru IKEA în 1943, când avea doar 17 ani, odată cu o sumă de bani primită de la tatăl lui pentru rezultatele bune de la şcoală. A fondat IKEA, prin intermediul căreia a început să vândă bunuri de consum: pixuri, portmonee, rame de tablou, feţe de masă, ceasuri, chibrituri, bijuterii, ciorapi din nailon. Acronimul IKEA vine de la numele lui (Ingvar Kamprad), numele fermei unde s-a născut, Elmtaryd, şi localitatea în care a crescut, Agunnaryd. Cinci ani mai târziu, afacerea s-a extins şi a început să includă şi vânzarea de mobilă.

    Până în 1950, toate celelalte produse au fost înlăturate din catalogul Ikea. Presat de competiţie, Kamprad a luat hotărârea deschiderii unui showroom în 1953, în Almhult. Ideea de asamblare a mobilei de către clienţi i-a venit pentru a reduce costurile de depozitare şi de transport. Primul depozit de retail a fost deschis în Stockholm în 1965, iar în mai puţin de două decenii magazinul s-a extins în 115 de locaţii din 25 de ţări. Potrivit săptămânalului suedez Veckans Affärer, Kamprad ar fi cel mai bogat om din lume, informaţie bazată pe presupunerea că ar fi deţinătorul întregii companii, o ipoteză pe care atât IKEA, cât şi familia Kamprad o resping. Ingvar Kamprad ar deţine o parte mică din afacere, restul revenind Fundaţiei INGKA Stichting şi INGKA Holding, ca parte a unei scheme favorabile de impozitare.

    În pofida faptului că este una dintre cele mai bogate persoane din lume, Kamprad este caracterizat drept foarte econom. Potrivit unui interviu acordat unei televiziuni olandeze, Kamprad conduce un Volvo din 1993, zboară doar la clasa economică şi îşi încurajează angajaţii să scrie pe ambele foi ale unei file de hârtie, reciclează plicuri de ceai şi colectează pacheţelele cu sare şi piper oferite la unele restaurante. Kamprad şi-a explicat principiile în cartea „Testamentul unui distribuitor de mobilă„, în care scria: „Nu avem nevoie de maşini opulente, titluri impresionante, uniforme sau alte simboluri care să exprime statutul. Ne bazăm pe propria putere şi voinţă„. Totuşi, el rămâne unul dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii, clasat pe locul cinci în indexul milionarilor realizat de Bloomberg. Deţine o  vilă în Elveţia, o proprietate în Suedia şi o vie în Provence, Franţa. În plus, a condus un Porsche timp de mai mulţi ani. În iunie 2013, la 87 de ani, a demisionat din consiliul director al IKEA Holding SA.

    CEO-ul companiei este Peter Agnefjäll, care a preluat şi funcţia de preşedinte al grupului. În prezent există 313 magazine ale IKEA  în 38 de ţări. Compania are 139.000 angajaţi şi a avut 783 milioane de vizite în 2016.

  • Mafia hainelor contrafăcute din Bucureşti. Peste 3.000 de articole de îmbrăcăminte, confiscate. Prejudiciul, 500.000 euro

    Anchetatorii au făcut percheziţii, vineri, la un imobil din Oraşul Pantelimon, unde au descoperit o fabrică clandestină de îmbrăcăminte, şi la un depozit din sectorul 2, Bucureşti, unde membrii grupării aveau depozitate articole vestimentare neinscripţionate dar şi inscripţionate cu diferite mărci cunoscute, potrivit IPJ Ilfov..

    “Poliţiştii au ridicat pentru continuarea cercetărilor, de la cele două locaţii, peste 3000 de articole de îmbrăcăminte succeptibile de a fi contrafăcute respectiv, treninguri, veste, pantaloni, cămăşi, geci, peste 27.500 de etichete cu mărci cunoscute, aproximativ 6400 cheiţe de fermoar inscripţionate cu o marcă renumită, peste 4500 de abţibilduri inscripţionate cu însemnele unor mărci, precum şi aparatura şi materialele utilizate în activitatea infracţională”, transmit poliţiştii printr-un comunicat de presă.

    Citeşte continuarea pe www.gandul.info

  • Cum să-ţi întreţii hainele

    Cum nu puţini sunt cei care sunt gata să arunce hainele cu pete încăpăţânate, au apărut întreprinzători care să le ofere soluţii şi să-i înveţe cum să le aplice. Un astfel de întreprinzător este Patrick Richardson, proprietar al retailerului american de articole vestimentare şi accesorii Mona Williams, căruia i-a venit ideea să organizeze aşa-numitele ”laundry camps“, ateliere educative despre întreţinerea hainelor şi a materialelor textile.

    În cadrul acestor ateliere, la care participanţii trebuie să se înscrie în avans, se oferă demonstraţii de curăţare a unor articole vestimentare compromise aduse de cursanţi, precum şi sfaturi cu privire la curăţarea hainelor şi a altor materiale textile, astfel încât proprietarii lor să se poată bucura de ele cât mai mult timp.

  • Cum a reuşit o tânără să economisească 190.000 de euro pentru a-şi cumpăra casă. Este o metodă simplă la îndemâna tuturor

    Pare ireal, dar multe ori risipim banii pe haine. O femeie a reuşit să economisească aproape 190.000 de euro printr-o metodă simplă care este la îndemâna tuturor. A ales că cumpere doar haine de la second hand, cu excepţia lenjeriei intime.

    Hannah Klose a învăţat să economisească bani pentru vacanţe cu soţul ei şi cu fiica de 2 ani. Dulapul ei conţine haine semnate de designeri şi articole de lux pe care le-a cumpărat de la second hand din vacanţe. Hanah Klose şi fiica sa, Josie, din Sydney au reuşit să facă economii de 280.000 $, echivalentul a 190.000 de euro, de-al lungul anilor, potrivit mirror.co.uk.

    Klose nu cheltuieşte niciodată mai mult de 3 lire pe un obiect de îmbrăcăminte. “99% dintre hainele familiei mele sunt luate de la magazine SH. Numai când mă gândesc la shopping la mall îmi vine rău”, spune ea care adăugă faptul că şi dacă ar câştiga la loto tot de la magazine second hand ar cumpăra haine.

    În plus, ea apreciază achiziţia de haine de la astfel de magazine pentru că nu ştie niciodată peste ce obiecte interesante, valoroase va da. Femeia a povestit că a găsit jachete de designer de doi dolari şi o geantă de şase dolari, marca Gucci.

    Hannah Klose a reuşit să economisească bani de vacanţe şi chiar să-şi achite şi casa pe care o luase cu un împrumut.

     

  • Româncă, vânzătoare în Germania, ajută săracii din ţară: „Nu sunt bogată, dar am mâncare caldă, curent electric în casă şi haine“

    „Nu sunt bogată, dar am o mâncare caldă pe masă, curent electric în casă şi haine“, spune femeia al cărei demers de ajutorare a celor oropsiţi de soartă a început după ce a dat peste un apel făcut pe Facebook pentru o familie sărmană. „Cum numărul celor care au oferit sprijin pentru cazul respectiv a fost destul de mare, m-am gândit să caut alte familii cu probleme. Simţeam că trebuie să fac ceva pentru cei la nevoie, aşa că am luat legătură cu o mai veche prietenă din Sighetu Silvaniei, care lucrează ca asistent social la primăria din comuna în care am copilărit, şi am rugat-o să îmi spună despre câteva familii cu probleme. Am preferat să mă orientez în special către cele cu copii“, spune Petruţa, citată ziarulromanesc.de


    Campanii pentru cei sărmani

    Aşa a aflat despre cazul unei familii cu patru copii care locuiesc într-o încăpere fără energie electrică, pusă la dispoziţie de autorităţile locale. „Cei şase membri ai familiei Lingurar împart o cameră în care copiii îşi făceau temele la lumina lumânării… În luna martie am vorbit cu primarul, m-am informat despre ce ar fi nevoie. Autorităţile au suportat din bugetul local o parte din cheltuielile cu introducerea curentului electric, însă tot mai era nevoie de circa 800 de euro, sumă pe care trebuia să o strâng eu“, spune femeia.


    De Paşte le-a făcut o vizită, ducându-le şi câteva alimente şi dulciuri. „Ca să ajung la locuinţa lor, am mers pe un drum de piatră, plin de gropi; copiii ne aşteptau afară, curioşi şi ruşinoşi. Nu au ei prea multe, dar m-au invitat imediat în casă. Nu voi uita niciodată bucuria de pe feţele lor“, îşi aminteşte Petruţa.

    Situaţia lor grea a impresionat-o atât de mult încât a ştiut că trebuie să îi ajute. Şi-a mobilizat prietenii şi cunoştinţele din Germania şi, cu sprijinul fundaţiilor Herzenstiere-Europa e.V. Gerolsbach şi Heimatstern e.V. München, a făcut rost de întreaga sumă în doar cinci luni. Banii strânşi de la oamenii cu suflet au fost suficienţi şi pentru racordarea la reţeaua de energie electrică a celor două familii vecine cu familia Lingurar, şi ele cazuri sociale.


    „Nemţii au un har de a ajuta“

    Satisfacţia binelui făcut a determinat-o să pornească o amplă campanie de ajutorare a celor nevoiaşi. Avându-i, în continuare, alături pe nemţii cu suflet şi pe reprezentanţii celor două asociaţii umanitare, Petruţa a continuat să întindă mâini de ajutor şi altora, de la copii de la grădiniţa şi şcoala din comună, la familii cu situaţii materiale precare. Spune că din România nu a primit niciun ban din partea nimănui: „Nemţii sunt cei care au ajutat mai mult, dar şi persoane de cetăţenie română care locuiesc în Germania, dar pe care le pot număra pe degete. Contrar a ceea ce s-ar putea crede, vorbim despre oameni simpli, mai în vârstă, care ştiu cum a fost şi aici când erau ei copii. Nemţii au un har de a ajuta“.

    Graţie implicării ei, 15 copii din sat au primit rechizitele şi cele necesare pentru începerea anului şcolar, zeci de copii de la grădiniţă şi de la şcoală au primit alimente, dulciuri, jucării, obiecte de igienă. La dispensarul medical din centrul de comună a trimis un scaun cu rotile, iar în zilele care urmează, vor ajunge şi trei seturi de cârje, pentru vârstnicii care se deplasează cu greutate.

  • S-a trezit cu 4 milioane de dolari în cont. Ce a urmat seamănă cu un scenariu de film

    În urmă cu 4 ani, Christine a descoperit că în contul său Westpac se găsesc nu mai puţin de 4,6 milioane de dolari. Problema era că aceste fonduri erau transferate sub formă de overdraft, dintr-o evidentă greşeală a băncii; tânăra a ignorat acest lucru şi a început să cheltuie banii pe genţi, haine sau călătorii.

    Când a fost arestată pe aeroportul din Sidney, i s-a adus la cunoştinţă faptul că trebuie să returneze 3,3 milioane de dolari.

    Judecătorii i-au setat o cauţiune de 1.000 de dolari, cu condiţia ca ea să se prezinte de două ori pe zi la o secţie de poliţie de lângă Sidney. Avocatul său a explicat forţelor de ordine că banii au fost cheltuiţi pe articole vestimentare şi că acuzaţia de fraudă este una exagerată: “Ei i-au virat banii în cont”, a explicat avocatul. “Ea trebuie fără doar şi poate să returneze, dar faptul că i-a cheltuit nu reprezintă o infracţiune.”

    Procesul Christinei Jiaxin Lee a început pe data de 21 iunie la Sidney.

  • Sfârşitul hainelor ieftine? H&M înregistrează o scădere nemaiîntâlnită de la criza economică şi închide mai multe magazine

    Grupul, care deţine firma H&M, cu baza în Stockholm, precum şi alte branduri printre care şi COS, Weekday şi & Other Stories, spune că vânzările au scăzut cu 4 procente, ajungând la 6,74 miliarde de euro în ultimul trimestru, în comparaţie cu aceiaşi perioadă a anului trecut. Analiştii de la Reuters prevedeau o creştere cu 2%.
     
    Retailerul spune că în al patrulea trimestru vânzările au fost „în mod semnificativ mai mici faţă de aşteptările companiei”.
     
    Acţiunile H&M au scăzut cu 15% după anunţul companiei.
     
    În timp ce vânzările online ale H&M continuă să crească, la fel ca şi cele ale altor branduri din grup, vânzările în magazinele fizice sunt în scădere, iar compania acuză „o situaţie dificilă ce se manifestă constant în piaţă”.
     

  • Servicii de urgenţă pentru accidente vestimentare

    Printre aceste servicii, altădată rezervate clienţilor importanţi, se numără soluţiile pentru accidentele pe care le suferă îmbrăcămintea sau încălţămintea. O manşetă de pantaloni călcată în graba de a ajunge la o întâlnire de afaceri, un toc rupt, pete de la o cafea ori sos vărsat pe haine, nasturi lipsă a căror dispariţie este constatată prea târziu pentru ca persoana afectată să se mai întoarcă acasă să se schimbe pot afecta imaginea impecabilă necesară în diverse situaţii.

    Ca urmare, un număr în creştere de magazine de modă şi accesorii s-au adaptat asistenţei pentru victimele unor asemenea accidente, scrie Wall Street Journal. Reţeaua Brooks Brothers, de exemplu, are suficienţi croitori în magazin pentru a face mici reparaţii sau, dacă nu se poate, pentru a oferi rapid un articol de îmbrăcăminte pentru a-l înlocui pe cel stricat, iar unităţile sale din cartierele de afaceri din marile oraşe americane deschid mai devreme tocmai pentru a oferi asistenţă celor care şi-au pătat sau rupt hainele în drum spre serviciu.

    La rândul său, Brookfield Place NY, un centru comercial de lux situat în centrul financiar al New Yorkului, şi-a ales chiriaşii cu atenţie tocmai în ideea că vor exista clienţi cu urgenţe vestimentare, având în vedere că printre vecinii săi se numără firme de talia American Express sau Merrill Lynch. Saks Fifth Avenue are un serviciu dedicat, Saks Save Me, prin intermediul căruia clienţii pot solicita ajutor înainte de orele de program.

    Chiar şi unele curăţătorii chimice, centre de reparaţii încălţăminte sau magazine de cosmetice şi saloane de frumuseţe şi-au adaptat oferta pentru a prelua urgenţe.

  • Fabricile locale au produs haine şi pantofi Zara, H & M şi Burberry de 18,8 mld. lei, dar pierd 10.000 de salariaţi pe an

    Deşi businessul a crescut semnificativ în ultimii opt ani, industria în totalul său a pierdut aproape 90.000 de salariaţi. Astfel, la finalul anului trecut numărul total de oameni angajaţi în domeniu era de puţin peste 200.000.
     
    România este unul dintre cei mai mari producători mon­diali de textile, îmbrăcă­minte şi încălţăminte, cu o istorie îndelungată şi o tradiţie ce da­tează dinainte de ’89. Anul trecut, fabricile locale au avut în­casări de 18,8 mld. lei, po­trivit calculelor ZF pe baza da­telor de la Registrul Comerţului. Pentru această analiză au fost luate în calcul toate CAEN-urile corespunzătoare situate între 1310 – Pregătirea fibrelor şi filarea fibrelor textile şi 1520 – Fabricarea încălţămintei. Nu au fost luate însă în considerare CAEN-urile care nu au legătură cu domeniul, cum este cazul producţiei de textile pentru alte activităţi, de pildă industria auto.