Garda Financiară, Autoritatea de Supraveghere Vamală şi Direcţia Antifraudă din cadrul Fiscului vor fi comasate în cadrul unui nou organism de control antifraudă, a declarat ministrul Finanţelor Publice, Daniel Chiţoiu. Un proiect de lege în acest sens va fi prezentat în următoarele două săptămâni, a precizat reprezentantul guvernului la Realitatea TV. “Acest pachet legislativ urmăreşte în principal modificarea legii evaziunii fiscale, în sensul că dorim să recuperăm integral prejudiciile din evaziune şi fraudă fiscală, dorim să majorăm limitele minime şi maxime ale sancţiunilor contravenţionale şi penale. Garda Financiară, Autoritatea de Supraveghere Vamală şi Direcţia de Antifraudă din cadrul ANAF se vor desfiinţa şi se va înfiinţa un organism nou de control antifraudă”, a declarat ministrul.
Tag: Fisc
-
Opinie Dragoş Pătroi: Fiscul nu crede în lacrimi
DRAGOŞ PATROI (ESTE MANAGING PARTNER AL FIRMEI DE CONSULTANŢA FISCALA DRP TAX WIZARDS)
Din practica organelor fiscale, am constatat însă că lucrurile nu mai sunt atât de sim-ple şi de clare în cazul unei inspecţii fiscale efectuate la un contribuabil aflat (întâm-plător sau nu, după cum vom explicita în continuare) în cadrul unui mecanism procedural care implică un şir de operaţiuni ce presupun, la un moment dat, interpunerea unei firme de tip “fantomă”. Astfel, dacă unul din furnizorii de pe circuit – în unele cazuri, chiar dacă nu este “prima verigă” în raport cu contribuabilul supus inspecţiei fiscale – are un comportament de tip “fantomă”, se anulează dreptul de deducere a taxei exercitat ulterior de un alt contribuabil.
Pe fond, în unele din aceste situaţii, organele fiscale invocă cauza de jurisprudenţă comunitară Halifax şi califică operaţiunea de deducere a taxei ca fiind o “practică abuzivă”; implicit, prevalându-se de prerogativele date de art. 11 Cod fiscal, organele fiscale justifică anularea dreptului de deducere al taxei prin reîncadrarea substanţei economice a unor astfel de tranzacţii, asimilate cu o “practică abuzivă” şi utilizate exclusiv cu scopul de a obţine un avantaj fiscal.
Trec peste faptul că noţiunea în sine de “practică abuzivă” nu este reglementată şi transpusă ca atare, la nivelul definirii conceptuale, în cuprinsul Codului fiscal – iar, în mod evident, criteriile emise în această direcţie sunt pur subiective. Trec şi peste faptul că invocarea neconcordanţelor existente în declaraţiile 394 nu are relevanţă fiscală – cel mult, poate oferi doar nişte indicii pentru verificări încrucişate efectuate ulterior analizei – deoarece declaraţiile în cauză au doar un rol informativ şi nu constituite bază în stabilirea de obligaţii fiscale în raport de bugetul general consolidat şi evidenţiate în fişa pe plătitor.
Nu mai pot trece însă peste faptul că, în multe din aceste situaţii, demersul organelor fiscale nu are la bază stabilirea unei legături de cauzalitate între deducerea taxei şi participarea – voluntară şi conştientă – a contribuabilului supus inspecţiei fiscale la mecanismul de fraudare a TVA. Personal, nu am prea văzut analize corelative ale circuitului scriptic al documentelor, ale fluxurilor băneşti şi ale circuitului în fapt al mărfurilor care să conducă la ipoteza participării proprii a contribuabilului vizat la mecanismul de fraudare a taxei.
Or, în jurisprudenţa comunitară există decizii ale Curţii Europene de Justiţie care reglementează tocmai acest principiu, în mod transparent şi explicit (inclusiv în cazul Hotărârii date în cazul Halifax). Desigur, dacă contribuabilul le invocă în apărarea sa, jurisprudenţa comunitară nu mai are, brusc, relevanţă pentru organele fiscale.Astfel, din cuprinsul Hotărârii Curţii date în cauzele reunite 11 C354/355/03 Optigen Ltd., Fulcrum Electronics Ltd. şi Bond House Systems Ltd. c. Commissioners of Customs & Excise rezultă că implicarea unui operator economic în mecanismul de fraudare a TVA, cu implicaţii fiscale în anularea dreptului său de a deduce taxa achitată în amonte, nu se prezumă, ci trebuie probată intenţia şi implicarea sa efectivă.
Pornind de la considerentul că dreptul la deducere ia naştere în momentul în care taxa deductibilă devine exigibilă, Curtea a arătat, în motivarea sa, că operaţiuni de felul celor din speţă, care nu sunt ele însele viciate de fraudă la TVA, constituie livrări de bunuri efectuate de o persoană supusă impozitării care desfăşoară în această calitate o activitate economică, independent de intenţia frauduloasă a altui operator care intervine în acelaşi lanţ de livrări, de care persoana supusă impozitării nu a avut şi/sau nu putea avea cunoştinţă.
Cele prezentate în paragraful anterior au fost reconfirmate, foarte recent, printr-o nouă Hotărâre dată de Curtea de Justiţie Europeană, în data de 21 iunie 2012, în Cauzele reunite C80/11 şi C142/11, având ca obiect cereri de pronunţare a unor hotărâri preliminare formulate în temeiul articolului 267 TFUE de Baranya Megyei Bíróság (Ungaria) şi de Jász Nagykun Szolnok Megyei Bíróság (Ungaria). Pe fond, din cuprinsul Hotărârii pronunţate rezultă că directivele europene se opun unei practici naţionale prin care autoritatea fiscală refuză unei persoane impozabile dreptul de deducere al taxei, pe motiv că emitentul facturii sau unul din furnizorii săi a săvârşit nereguli, fără ca autoritatea fiscală să probeze, în baza unor elemente obiective, că persoana impozabilă în cauză ştia sau ar fi trebuit să ştie de mecanismul de fraudare.
De asemenea, reţinem şi faptul că persoana impozabilă nu are obligaţia de a se asigura că emitentul facturii privind livrarea unor bunuri dispunea legal de bunurile respective şi era în măsură să le livreze sau că acesta şi-a îndeplinit obligaţiile sale legale privind declararea şi plata taxei în cauză. Altfel spus, persoana impozabilă este exonerată de obligaţia de a identifica indicii privind presupunerea existenţei unor fraude în materie de TVA în sfera emitentului facturii.
Concluzia cred că nu poate fi decât una singură: anularea exercitării dreptului de deducere la nivel de TVA devine aplicabilă doar în condiţiile probării explicite a participării directe şi voluntare a persoanei impozabile la mecanismul de fraudare, dincolo de orice aparenţe şi aprecieri subiective.
-
Guvernul cere plata impozitelor mai devreme, până pe 21 decembrie, motivând că de Crăciun nu se lucrează
“De asemenea, s-a aprobat devansarea termenului de declarare şi scadenţă a creanţelor fiscale până la data de 21 decembrie, având în vedere că data de 25 decembrie este zi nelucrătoare”, se arată într-un comunicat al Ministerului Finanţelor Publice.
Astfel, toţi contribuabili trebuie să depună declaraţiile şi să facă plăţile scadente, de obicei, în data de 25 a lunii până în ziua de 21 decembrie 2012.
Potrivit legii, dacă ziua de scadenţă este nelucrătoare, atunci termenul limită devine următoarea zi nelucrătoare.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
-
Cei mai mari datornici la fisc obţin o eşalonare pe şapte ani la plata datoriilor
De asemenea se propune extinderea excepţiei privind constituirea garanţiilor aplicabile instituţiilor publice şi la autorităţile administrative autonome.
Din datele ANAF, există trei contribuabili care înregistrează datorii mai mari de 300 milioane lei: SRTV, Societatea Naţională de Transport Feroviar CFR Marfă şi Compania Naţională de Căi Ferate CFR S.A.
Televiziunea Română are circa 3.400 de angajaţi, iar conform unei estimări făcute în primăvară de fosta conducere a TVR, datoriile acumulate din 2005 până la sfârşitul lui 2011 către bugetul de stat se ridicau atunci la 272.699.000 lei, cu o perioadă necesară pentru a plăti această datorie este estimată la 7,5 ani. La 27 iunie, Guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţă potrivit căreia Consiliul de Administraţie al TVR trebuie să aprobe, în termen de 45 de zile, un program de redresare economică, cu restructurări economice, de personal şi plata datoriilor fiscale în şase luni. Consiliul de Administraţie al TVR a adoptat, marţi, Programul de redresare economică a televiziunii publice, care prevede şi modificarea organigramei Televiziunii Române şi reducerea personalului la 2.340, fapt care implică concedierea a aproape 980 de angajaţi.
-
Ce este şi ce vrea marea reformă a fiscului românesc
Ce-ar însemna dacă am aduce o parte din economia subterană la suprafaţă? se întreba toamna trecută economistul Laurian Lungu, coautor, alături de Ella Kallai şi de Daniel Dăianu, al unui studiu despre ineficienţa cronică a colectării taxelor în România. Estimările economiei subterane din România variază între 19% din PIB – cea oficială, conservatoare – şi 35%, ba chiar unii vorbesc de 40-45%.
Într-un scenariu mediu însă, cu evaziune de 27% (“deşi eu cred că este mai mult”, spunea Lungu), dacă economia subterană ar fi taxată, s-ar aduce la buget venituri în echivalentul a 12,3% din PIB, iar numai încasările din TVA ar creşte cu 6,5%. Estimarea, sublinia Lungu, este pur teoretică, pentru că presupune că toată economia subterană ar fi adusă la suprafaţă, “ceea ce este utopic inclusiv pentru ţări dezvoltate, unde în jur de 15-18% din PIB este economie nefiscalizată”; dar chiar şi dacă 30% din ea ar fi adusă la suprafaţă, la nivelul curent implicit de colectare (adică fără o ameliorare a colectării faţă de situaţia de acum), veniturile încasate la buget ar creşte cu 2,2%.
Combaterea evaziunii fiscale e doar unul dintre elementele reformei pe care Guvernul vrea s-o facă în perioada 2012-2016, cu asistenţa Băncii Mondiale şi cu un credit special, de la aceeaşi instituţie, în valoare de 75 mil. euro. Celelalte două elemente: ameliorarea conformării voluntare la plata taxelor şi creşterea colectării. Modelul e cel bulgăresc, despre care mai întâi a vorbit anul trecut Consiliul Fiscal, referindu-se la efectul programului de reformă derulat între 2002 şi 2008 de Sofia cu Banca Mondială, printr-un credit de 32 mil. euro. Ionuţ Dumitru, şeful Consiliului Fiscal, deplângea faptul că, de exemplu, România colecta în 2009 din TVA doar 6,7% din PIB, în timp ce Bulgaria colecta 8,9%, deşi cota legală de TVA era doar cu 1% mai mare decât la noi. Sau că prin 2011 aveau un grad de colectare a TVA în jur de 60%, aşa cum avem noi acum, în timp ce în prezent colectează circa 90%.
Ce au făcut de fapt bulgarii? În esenţă, au redus costurile administrative ale colectării (de la 340 s-a ajuns la 29 de agenţii fiscale, au redus personalul cu un sfert şi au informatizat procesul, de la completarea formularelor la plăţi. Costul colectării a scăzut de la 1,4% la 0,8% din venituri). În paralel a avut loc o reformă a administraţiei vamale şi a sistemului de control al personalului, coordonată timp de opt ani de o firmă privată britanică, Crown Agents, ale cărei servicii au costat statul bulgar circa 46 mil. euro.
Ionuţ Dumitru spunea că un astfel de program cu Banca Mondială a fost disponibil şi pentru noi începând cu aceeaşi perioadă şi a rămas în continuare disponibil, “însă din păcate România nu a vrut”. Acum, guvernul Ungureanu vrea: afirmă în Programul de convergenţă adresat Comisiei Europene că până la anul, ANAF va fi reorganizată, în colaborare cu Banca Mondială, în opt direcţii regionale în loc de 42 judeţene, până în 2015 numărul de administraţii fiscale se va reduce la 47 din cele 220 actuale, direcţiile regionale de finanţe publice, vamă şi gardă financiară vor fuziona, iar contribuabilii vor putea să depună declaraţii fiscale online şi să facă plăţile electronic.
Ţinta va fi ca ponderea în PIB a veniturilor colectate prin ANAF să crească de la 28,75% în 2011 la peste 30,5% în 2016, , nivelul conformării voluntare la plată să urce de la 77,9% la 85%, iar costul în sistem să scadă de la 9.800 lei la mai puţin de 9.000 de lei pentru 1 milion de lei colectaţi. Ministrul finanţelor, Bogdan Drăgoi, a precizat că Guvernul va lucra cu asistenţa Băncii Mondiale pe mai multe paliere decât în Bulgaria şi la niveluri mai detaliate, inclusiv în privinţa echipamentelor şi a softurilor necesare pentru sistemul informatic.
Potrivit raportului “Paying Taxes 2012”, realizat de PwC, România a coborât pe locul 154 din 183 de ţări din punctul de vedere al poverii fiscale pentru companii şi al birocraţiei aferente în anul anterior, de pe locul 151 în raportul “Paying Taxes 2011”. Poziţia României este trasă în jos nu atât de mărimea taxelor (o rată totală de taxare de 44,4%, faţă de o medie europeană de 43,4%), cât de numărul mare al impozitelor şi al taxelor care trebuie plătite – 113 într-un an, “majoritatea legate de impozite pe muncă şi de faptul că România nu are un sistem electronic funcţional de plată disponibil pentru companii”, conform lui Peter de Ruiter, şeful Departamentului de Consultanţă Fiscală şi Juridică al PwC. Pentru comparaţie, Bulgaria, situată pe locul 84 în top, are o rată totală a taxării de 28,1% şi numai 17 taxe de plătit pe an, pentru completarea şi plata cărora e însă nevoie de 500 de ore. În Irlanda, care ocupă locul 5 în top, se plătesc anual 8 taxe, timpul necesar e de 76 de ore, iar rata taxării e de 26,3%.
-
Lionel Richie datorează fiscului american 1,1 milioane de dolari
Muzicianul, care locuieşte în Los Angeles, a primit o înştiinţare potrivit căreia bunurile lui vor fi puse sub sechestru până va plăti aceste datorii, informează tmz.com. Potrivit unor surse citate de tmz.com, cântăreţul are o avere de 200 de milioane de dolari. Lionel Richie, în vârstă de 62 de ani, este un cântăreţ, compozitor şi producător american. După ce a cântat în câteva trupe R&B, la mijlocul anilor ’60, Richie s-a alăturat în calitate de cântăreţ şi saxofonist formaţiei Commodores. Spre sfârşitul anilor ’70, el compunea deja muzică pentru alţi artişti, semnând, în 1980, hitul “Lady”, pentru Kenny Rogers, căruia i-a şi produs albumul “Share Your Love” în anul următor.
-
Warren Buffett are restanţe la Fisc de 366 mil.dolari
NetJets a dat în judecată în noiembrie statul din cauză că autorităţile federale i-ar fi impus greşit taxe, dobânzi şi penalităţi de 642,7 milioane de dolari, potrivit Bloomberg. Statul american a deschis un alt proces în care a respins acuzele NetJets, susţinând că patru divizii ale companiei datorează taxe neplătite şi penalităţi de 366 milioane de dolari. Buffet, cu o avere de 44 miliarde de dolari, este al treilea în topul Forbes al celor mai bogaţi oameni din lume.
-
Taxa auto, episodul “Banii înapoi”
Votată de Parlament pe 15 decembrie şi intrată în vigoare la mijlocul lunii ianuarie, noua taxă de poluare pentru evitarea căreia românii s-au călcat în picioare în decembrie la înmatriculări auto a produs multă confuzie în rândul cumpărătorilor de maşini. Lansată în discuţie în luna iunie, noua formă a taxei viza nu doar maşinile nou-înmatriculate în România, fie ele noi sau second-hand, ci şi pe cele înmatriculate înainte de 1 ianuarie 2007, pentru care nu s-a plătit nicio taxă de poluare sau de primă înmatriculare.
Dar, la o săptămână de când a intrat în vigoare, ministrul mediului, Laszlo Borbely, a revenit asupra textului legii şi a amânat cu un an plata taxei pentru maşinile înmatriculate în România înainte de 1 ianuarie 2007 astfel încât cei peste două milioane de români care deţin astfel de maşini să-şi mai poate vinde maşina în acest an. Mai mult, odată cu noua taxă, Ministerul Mediului a promis că cei care au plătit taxa după 1 iulie 2008 vor primi înapoi diferenţa de bani, însă acest lucru se aplică numai pentru cei cu maşini înmatriculate după 1 ianuarie 2010, atunci când au intrat în vigoare normele de poluare Euro 5.
Spre exemplu, potrivit calculelor BUSINESS Magazin, sunt cazuri în care anumite persoane pot recupera de la stat de la câteva sute de euro “cum este cazul unui Ford Focus achiziţionat nou în 2011” până la aproape 1.000 de euro în cazul unui VW Passat second-hand înmatriculat tot în 2011. Cei care au înmatriculat maşini în a doua parte a lui 2008 nu au nicio diferenţă de recuperat în contextul în care taxa de atunci utiliza ca referinţă normele Euro 4, în timp ce taxele de poluare după 1 ianuarie 2010 utilizează normele Euro 5. Plăţile totale către proprietarii de maşini care vor solicita restituirea unor diferenţe din taxa auto nu vor depăşi 200 milioane lei, potrivit ministrului Mediului, Laszlo Borbely. Executivul discută impunerea taxei auto la prima vânzare a maşinilor intrate în ţară înainte de 1 iulie 2008, cu un cuantum redus cu 30%, şi restituirea unei diferenţe din banii deja daţi de proprietari, dar eşalonat pe mai mulţi ani, pentru a evita returnarea unei sume totale de 750 milioane euro în lipsa noilor reglementări.
Legea privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prevede o reducere a taxei de poluare cu până la 25%, dând posibilitatea ca, în cazul în care taxa de poluare plătită de la 1 iulie 2008 este mai mare decât cea rezultată din aplicarea acestei legi, proprietarii de maşini să poată solicita restituirea sumelor reprezentând diferenţa de taxă plătită.Conform normelor de aplicare, proprietarii de maşini care consideră că taxa auto plătită de la 1 iulie 2008 este mai mare decât cea rezultată din noul sistem de calcul pot cere statului restituirea diferenţei. Procedura se află însă sub influenţa Codului de Procedură Fiscală, care stabileşte că suma de restituit va fi redusă prin compensare cu eventuale datorii fiscale neachitate de aceştia.
Acelaşi sistem de compensare, prevăzut de Codul de Procedură Fiscală, va fi valabil şi la restituirea valorii reziduale a taxei, când autovehiculul este scos din parcul auto naţional, se arată în proiectul normelor privind aplicarea noului sistem al taxei de poluare auto. Odată cu intrarea în vigoare a noii taxe au apărut în prim-plan şi cazuri mai puţin obişnuite, cum este cel al maşinilor în leasing pentru care contractul a fost încheiat înainte de 1 ianuarie 2007, sau cel al maşinilor pentru care s-a recuperat în instanţă taxa.
“Dacă cineva a încheiat un contract de leasing pentru un automobil în decembrie 2006, iar acum contractul a ajuns la final şi vrea să transcrie maşina pe numele său, va trebui să achite noua taxă de poluare potrivit noii legi”, a declarat avocatul Marius Coltuc, de la casa de avocatură Coltuc. Astfel, cei care transcriu maşina pe numele lor vor avea de plătit, pe lângă valoarea reziduală a maşinii, în cazul în care aceasta există, şi noua taxă de poluare.
Vestea bună vine în cazul celor care şi-au recuperat în instanţă taxa anterioară – aceştia şi-au recuperat banii şi nu sunt obligaţi acum să o achite din nou. “În cazul în care cineva a obţinut în instanţă returnarea taxei de poluare după iulie 2008, persoana respectivă va putea vinde automobilul fără ca noul proprietar să fie obligat la plata noii taxe de poluare”, a subliniat Coltuc.
-
Clienţii BCR au plătit taxe şi impozite prin internet şi phone banking în valoare de peste 400.000 lei
Banca Comercială Română oferă clienţilor săi persoane fizice posibilitatea achitării contribuţiilor, impozitelor, a taxelor sau altor obligaţii faţă de bugetul statului sau bugetele administraţiilor locale prin internet sau telefon. “Clienţii noştri au primit extrem de bine serviciul oferit de BCR. Acum ei pot să îşi achite contribuţiile, impozitele, taxele sau alte obligaţii faţă de bugetul statului sau bugetele administraţiilor locale prin intermediul serviciilor de internet banking – Click 24 Banking şi phone banking – Alo 24 Banking”, a declarat Valentin Florin Gălăţanu, directorul executiv al Direcţiei Tranzacţii Bancare din cadrul BCR.
Utilizatorii de internet banking şi banking prin telefon de la BCR au la dispoziţie şabloane predefinite care permit plata taxelor şi impozitelor către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul de asigurări sociale de sănătate ori bugetele administraţiilor locale. Serviciul este gratuit, fără comisioane la plată; opţiunea este disponibilă fără preînregistrare pe site-urile administraţiilor publice centrale sau locale.
Cei care vor să-şi plătească, în schimb, taxele la ghişeele BCR trebuie să se prezinte la bancă cu ordine de plată tipărite în formatul pus la dispoziţie de Ministerul Finanţelor. De asemenea, clienţii pot face plăţi şi în numele altei persoane fizice.
Cadrul legislativ în vigoare permite Ministerului Finanţelor Publice să deschidă conturi tranzitorii la instituţiile de credit, pe bază de convenţii bilaterale încheiate între părţi, cu scopul de a colecta contribuţiile, impozitele, taxele sau alte obligaţii faţă de bugetul general consolidat de la contribuabilii persoane fizice, clienţi ai instituţiilor de credit respective.
Banca transmite către Ministerul Finanţelor Publice, prin intermediul unui canal securizat, un mesaj electronic conţinând detaliile complete privind operaţiunile de plăţi individuale aferente sumelor colectate. În baza informaţiilor cuprinse în mesajul electronic, Ministerul Finanţelor Publice asigură transferul sumelor către conturile corespunzătoare de venituri bugetare, în termen de maxim o zi lucrătoare de la data creditării contului deschis la trezoreria operativă centrală.
După primele nouă luni ale anului trecut, BCR şi-a păstrat prima poziţie în topul băncilor din România, cu active de peste 17 mld. euro şi o cotă de piaţă de peste 20%. BCR are cea mai mare reţea naţională de ATM – peste 2.000 de bancomate şi POS – peste 18.000 de terminale pentru plată cu cardul la comercianţi, precum şi servicii complete de internet banking, phone-banking şi e-commerce.