Aceasta piata enorma situata in centrul Cairo a devenit celebra
dupa ce sute de mii de persoane au ocupat-o pentru a cere plecarea
presedintelui Hosni Mubarak, fortat sa demisioneze la 11 februarie
dupa aproape 30 de ani in care s-a mentinut la putere. Compania
nationala Egyptair a postat pe site-ul sau de Internet si pe
YouTube un filmulet intitulat “Aripile libertatii revolutiei
egiptene”, un montaj liric de inregistrari video ale revoltei
urmate de imagini cu plajele de la Marea Rosie, piramidele si
Sfinxul, intretaiat de citate flatante.
Tag: Egipt
-
Din Bahrein pana in nordul Africii, unda de soc pornita din Egipt se extinde
Ministerul de Interne din Bahrain a anuntat ca persoanele
implicate in moartea a doi protestatari au fost arestate; miscarile
de strada au continuat de-a lungul saptamanii la Manama, avand loc
confruntari intre manifestanti si sustinatori ai regimului.Manifestatiile continuau miercuri si in Egipt, in contextul in care
armata a demarat reformele constitutionale, iar oamenii iesiti in
strada vor ca plecarea lui Mubarak sa aduca intr-adevar
democratizarea tarii. Armata a dispersat 200 de protestatari de la
o uzina situata intre orasele Cairo si Alexandria.In Iran, mii de persoane, intre care numerosi sustinatori ai
guvernului, s-au adunat la Teheran pentru inhumarea unui barbat
ucis in protestele antiguvernamentale.In Irak, cel putin o persoana a fost impuscata mortal si alte 32 au
fost ranite cand agenti ai unor firme private de securitate si ai
serviciilor de securitate au deschis focul asupra a sute de
demonstranti in fata sediului guvernoratului din Kut, oras situat
la 110 kilometri sud de Bagdad.Confruntari au avut loc si in Libia, unde aproximativ 150 – 200 de
oameni s-au adunat in orasul Benghazi pentru a-l sustine pe
activistul pentru drepturile omului Fathi Terbil, aflat in
detentie. -
Povestea banilor lui Mubarak. Cum si-a facut dictatorul averea?
In primul sau discurs catre egipteni, nou instituitul presedinte
al Egiptului sustinea ca nu se va angaja niciodata in promisiuni pe
care nu le-ar putea duce la indeplinire, nu-si va minti poporul si
nu va inchide ochii in fata coruptiei si nelegiuirilor. Cel care
tinea discursul era Hosni Mubarak, iar anul in care se intampla era
1981. Egiptenii aveau atunci nevoie de un conducator care sa-si
asume aceste sarcini, in conditiile in care iesea de sub un regim
in care legea era facuta de oamenii bogati de afaceri, aflati in
stransa legatura cu clasa politica. Egiptul era un stat fundamental
corupt, pe care Mubarak promitea sa-l duca in alta directie.
Nu a durat insa mult pana cand si Mubarak a trecut de partea
celor pentru care puterea s-a transformat intr-un instrument mult
prea greu de tinut in frau si de care este, cel mai adesea,
imposibil sa nu faci abuz. Astfel, in ultimii 20 de ani familia lui
Mubarak si cercul sau de apropiati au dobandit nu doar o putere
politica uriasa in Egipt, ci si una economica pe masura. Au devenit
actionari in multe companii de stat, iar influenta si-au folosit-o
fie pentru a strange relatiile cu viitori parteneri de afaceri, fie
pentru a pune piedici celor care le stateau in cale.Averea pe care familia Mubarak a strans-o din 1981 si pana acum
se ridica la circa cinci miliarde de dolari, potrivit The
Huffington Post. Cea mai mare parte a banilor a fost plasata in
conturi din afara tarii, majoritatea in banci din Europa. Se pare
ca Marea Britanie reprezinta unul dintre cei mai importanti
depozitari ai averii lui Mubarak, de vreme ce unul din fii
dictatorului a locuit multi ani acolo si chiar a condus afaceri in
domeniul financiar, cunoscand indeaproape piata bancara
britanica.
O alta parte din bani se afla in Elvetia, insa bancile elvetiene
au procedat ca si in cazul presedintelui Tunisian si au inghetat de
urgenta conturile care apartineau fostului dictator.Dincolo de lichiditati, familia lui Hosni Mubarak detine si o
serie de proprietati in toata lumea, de la Paris sau Londra, la New
York si Beverly Hills. In afara de luxoasa locuinta din complexul
Red Sea, din Sharm al-Sheikh si cartierul exclusivit Heliopolis,
din Cairo, Mubarak mai detine si o vila de sase etaje in Londra, o
casa in apropierea Bois de Bologne, din Paris si doua iahturi.De asemenea, prin cei doi fii, Gamal si Alaa, familia Mubarak
controleaza o retea de companii care castiga bani de pe urma
companiilor straine care deruleaza afaceri in Egipt. Se pare ca
acestia percepeau comisioane uriase oricarei companii care vroia sa
intre in Egipt, pentru a-i da dreptul de a aface afaceri pe aceasta
piata. Se vorbeste despre comisioane care plecau de la 5% din
profitul obtinut de refectiva companie si care puteau ajunge pana
la 20%.O alta metoda prin care familia dictatorului s-a imbogatit a
fost utilizarea legii care sustinea ca orice companie care vrea sa
aiba afaceri in Egipt trebuie sa fie sustinuta si de un partener
local, care sa fie, in mod evident, si actionar majoritar, cu o
participatie de 51%. Astfel, fiii lui Mubarak si apropiatii sai au
devenit actionari intr-o serie de companii straine. Privatizarile
au fost o alta sursa de imbogatire. Mai multe active ale statului
au fost vandute la preturi de nimic apropiatilor si membrilor
familiei Mubarak.Gamal, fiul cel mic lui Hosni Mubarak si cel care se astepta
sa-i ia locul la conducerea tarii, inainte ca poporul sa se
revolte, a terminat studiile Universitatii Americane de la Cairo si
a lucrat timp de sase ani ca bancher de investitii pentru Banca
Americii. Mai apoi a pus bazele propriei firme de investitii, Med
Invest Partners, care ajuta investitorii straini sa caute
oportunitati de afaceri pe piata egipteana.Alaa, fratele sau mai mare, este la randul sau un om de afaceri
care detine propria companie care deserveste cea mai mare parte a
liniilor aeriene din Egipt, inclusiv Elaasar. Se pare ca in 2001 a
fost data chiar o lege care sa oblige purtarea centurilor de
siguranta in masini pentru ca Alaa Mubarak importa centuri de
siguranta.Nici prietenii apropiati ai dictatorului nu au dus-o mai rau.
Taher Helmy, unul dintre consilierii lui Hosni si Gamal Mubarak si
presedintele Camerei Americane de Comert din Egipt tocmai si-a
cumparat un apartament de lux in New York, in valoare de 6,1
milioane de dolari, cu vedere la Central Park. Ahmed Ezz, un alt
magnat, cu afaceri in industria otelului, a fost acuzat in repetate
randuri ca s-a folosit de relatiile apropiate cu Gamal Mubarak
pentru a pune monopol pe aceasta piata.Toate acestea date explica revolta unui popor sufocat de
saracie, in care jumatate dintre barbati nu au un loc de munca si
90% dintre femei stau acasa cel putin doi ani dupa terminarea
studiilor, pana sa ajunga sa se angajeze.Sursa:
huffingtonpost.com
Go4it.ro transmite LIVE de la cel
mai mare targ de telefonie mobila din lume.Galaxy Tab 10.1, Galaxy S II si LG Optimus 3D par sa
fie vedetele. -
Ce stim despre pisicile egiptene?
Cu doar doua saptamani in urma am scris in aceasta pagina despre
cartea lui Evgeny Morozov “The Net Delusion”, care incearca sa
sustina ideea ca puterea internetului in promovarea libertatii si
democratiei este o iluzie. Autorul chiar pluseaza: internetul este
mai degraba o arma in mana guvernelor represive. M-am bazat mai
mult pe argumentele lui Cory Doctorow pentru a sustine contrariul,
dar intre timp am primit chiar din jurnalele de stiri o
demonstratie elocventa. Daca puterea internetului nu face doua
parale, de ce guvernul egiptean a incercat sa opreasca total
accesul la retea in timpul recentelor demonstratii?Povestea acestei blocade digitale este cu totul speciala, pentru
ca este pentru prima data in istorie cand o putere politica
incearca sa inchida total accesul la internet si la telefonia
mobila. Se stie ca autoritatile din China, Iran sau alte tari cu
regimuri autoritare sau represive cenzureaza sau limiteaza accesul,
dar niciuna nu a dorit sa blocheze tot traficul (nu punem la
socoteala Coreea de Nord, unde internetul pur si simplu nu exista).
Thailanda si Tunisia au taiat accesul la siturile de stiri si la
retelele sociale in timpul tulburarilor, insa blocada totala este o
problema tehnica foarte complexa. Avand in vedere ca totul a cazut
deodata (in doar 13 minute o tara a disparut din internet), este
indiscutabil ca guvernul egiptean a avut un plan foarte bine pus la
punct. Nu voi insista pe detaliile tehnice, dar merita amintit ca
retelele de telefonie mobila au fost oprite chiar de operatori
(protocolul cu guvernul egiptean prevede aceasta posibilitate) si
ca un singur ISP din zece a ramas activ: Noor Data Networks, care
foloseste un cablu submarin operat de Telecom Italia. Dar se pare
ca “scaparea” a fost intentionata, pentru ca Noor deserveste bursa
egipteana si, probabil, alte servicii strategice si bine protejate
– nu-mi imaginez ca, de pilda, serviciile secrete au ramas in
bezna.Si cu toate acestea, multi egipteni au reusit sa strapunga
blocada. Cea mai simpla cale a fost sa-si reaminteasca o metoda
abandonata de mai mult de un deceniu: dial-up pe liniile telefonice
terestre, in combinatie cu programe de “camuflaj” de genul Hotspot
Shield sau servicii precum Tor. De ce au fost oprite retelele
mobile, dar nu si cele fixe? Pentru ca acestea din urma sunt
practic utilizate doar ca mijloace de comunicare individuale, in
timp ce telefonia mobila converge spre internet. O alta varianta,
ceva mai scumpa si mai complicata, a fost utilizarea comunicatiilor
prin satelit (si ea o metoda utilizata pe vremuri de mai multe
ISP-uri). S-au folosit, de asemenea, sistemele “ham radio”
(radioamatori) si unele retele virtuale private, care au devenit
aproape publice. Inginerii de la Google si SayNow au dat si ei o
mana de ajutor, punand la dispozitie trei numere fixe unde
egiptenii puteau lasa mesaje vocale, care erau automat transcrise
si trimise ca tweet-uri.Pana la urma, blocada a fost ridicata in 2 februarie si
egiptenii s-au napustit pe Facebook, Twitter si serviciile de
stiri. Un think tank al Organizatiei pentru Dezvoltare si Cooperare
Economica a calculat ca cele cinci “zile negre” au costat Egiptul
aproape 100 de milioane de dolari, insa pierderile potentiale sunt
mult mai mari, deoarece este greu de crezut ca investitorii din
zona telecom vor reveni prea curand. Insa dincolo de toate acestea
este certitudinea ca internetul reprezinta astazi o putere cu o
importanta miza politica. Joseph Nye – profesor la Harvard si
autorul cartii “The Future of Power” – remarca faptul ca accesul
larg la mijloacele de informare (in special internetul) a schimbat
datele unei ecuatii politice in care statele occidentale au
sustinut guverne autoritare sau chiar dictatoriale pentru a evita
ascensiunea gruparilor islamiste radicale. Realitatea este ca
informatia a dat nastere unui “nou mijloc”, adica unei paturi
semnificative a populatiei din tari musulmane care este moderata si
chiar moderna, capabila sa pondereze atat tendintele dictatoriale,
cat si islamismul radical, dar pe care Occidentul fie a ignorat-o,
fie a neglijat-o. In termenii lui Nye, s-au concentrat doar asupra
tranzitiei puterii, dar nu si asupra “difuzarii” puterii.Regizorul iranian Bahman Ghobadi a pus el insusi pe torente
filmul sau “No One Knows About Persian Cats” (premiat la Cannes si
interzis in Iran) pentru ca tinerii din tara lui sa-l vada si sa-l
raspandeasca. V-ati imaginat ca in Iran sunt cateva sute de
formatii de muzica rock si jazz in clandestinitate? Ei sunt “noul
mijloc” pe care l-a produs internetul. -
Mubarak refuza sa predea puterea: “Nu ma voi supune presiunilor internationale, ci interesului Egiptului”
“Va vorbesc din toata inima. Fiilor egiptului le spun ca sunt
mandru de ei in lupta pentru o viata mai buna si pentru ca se
gandesc la viitorul tarii. Sangele celor care au murit nu a fost
degeaba. O sa tin minte toti oamenii care v-au gresit si ii voi
pedepsi pe toti cei care au comis crime impotriva voastra”, a
declarat Mubarak.Cat priveste viitorul sau politic, Mubarak a fost ferm: “Este
important sa recunoastem ca am gresit si sa corectam la timp
greselile. Ca presedinte va spun ca trebuie sa raspund cererilor
voastre. Imi este rusine si nu voi accepta sa ascult orice
interventie straina, indiferent de unde ar veni aceasta”.
“Dragii mei fii si fiice, am mai spus si cu alta ocazie, ca nu
voi candida la urmatoarele alegeri si ca voi fi satisfacut pentru
ce am facut pentrut Egipt in anii in care am fost la putere. Toata
puterea mea va fi transferata spre cel ales de popor in alegerile
care vor fi protejate de corectitudine. Trebuie sa iesim din
aceasta criza si trebuie sa ascultam de ceea ce au cerut cetatenii.
In acelasi timp, trebuie sa respectam Constitutia si ne trebuie un
cadrul legal pentru schimbarea puterii. Va prezint viziunea mea si
va spun ca trebuie sa iesim din aceasta perioada dificila pe calea
legala”, a adaugat Mubarak.
“Niciodata nu ma voi supune presiunilor internationale pentru ca
sunt un om demn, ci interesului Egiptului care este principala
prioritate”, a conchis liderul de la Cairo. -
Revolutia din Egipt – cine profita de pe urma entuziasmului tinerilor?
Joia trecuta, cam pe cand liderul egiptean Hosni Mubarak
marturisea la postul american ABC ca s-a saturat sa fie presedinte
si ca ar vrea sa renunte la functie, dar se teme de haos, pe
bulevardul Dacia din Bucuresti, la numarul 67, ambasada celei mai
agitate tari din Orientul Mijlociu era printre putinele teritorii
egiptene linistite. Cele doua duzini de egipteni care cerusera in
timpul amiezii, de pe trotuarul de vizavi, demisia lui Mubarak
disparusera la timp pentru a se bucura de cea mai importanta
victorie a protestelor de pana atunci: anuntul liderului autoritar
care nu a mai plecat de la putere din 1981 ca este dispus sa
demisioneze mai devreme de expirarea mandatului sau prezidential,
in toamna. Analistii au gasit imediat paralele cu tipologia
discursiva a liderului tunisian Ben Ali, demisionat cu doua
saptamani in urma: intai un discurs de infierare a protestatarilor,
apoi un altul cu concesii fata de revendicarile strazii, inclusiv
promisiunea de a nu candida pentru un nou mandat, si in fine un al
treilea in care se manifesta disponibilitatea de a renunta la
functie in viitorul imediat. Ben Ali dusese pana la capat
promisiunile din ultimul discurs, in vreme ce pentru Mubarak,
protestele de amploare anuntate pentru ziua de vineri urmau sa fie
probabil decisive in luarea unei hotarari asemanatoare.
Dar, dupa cum am invatat pe propria piele in 1989 si am vazut in
Orientul Mijlociu in 2003, dupa inlaturarea lui Saddam Hussein de
la conducerea Irakului, alungarea dictatorului e cea mai usoara
parte a misiunii. Construirea unor noi structuri economice si
politice pe ruinele fostului regim e cea mai grea, mai ales in
Orientul Mijlociu, teritoriu prin excelenta marcat de diviziuni
etnice, religioase si, in ultima perioada tot mai acut, economice.
Deocamdata, aceasta problema e eclipsata de moda, pentru ca in zona
se poarta, in ultimele saptamani, revolutiile: Yemenul, Iordania,
chiar Siria sau Algeria au sanse sa fie, nu neaparat in aceasta
ordine, urmatoarele regimuri care se pregatesc sa dea piept cu
presiunea maselor in ceea ce deja a fost numita o “primavara a
popoarelor” orientale, cu trimitere la fenomenul de emancipare
declansat in Europa cu peste 160 de ani in urma.De ce se striga insa acum “Kefaya!” (“Destul!”) in Orientul
Mijlociu si ce pericole stau in fata unor rasturnari atat de bruste
de regim?Daca in Romania, in 1989, revolta strazii a adunat laolalta
generatia “decreteilor” (nascuti dupa decretul dat de Nicolae
Ceausescu in 1966 prin care se interziceau avorturile), in Orientul
Mijlociu inima protestelor sunt tinerii care abia se nasteau cand
dictatorii de azi se instalau in functie. |narmati pe langa pietre
si sticle incendiare si cu telefoane mobile de pe care isi striga
lozincile direct pe Twitter sau retele sociale, acestia isi cer in
primul rand dreptul de a participa la o bunastare pe care in
ultimele decenii o casta conducatoare a confiscat-o in propriul
beneficiu. |nsa in spatele acestor solicitari, in mare parte
justificate, planeaza pericolul alunecarii Orientului Mijlociu
intr-o zona de influenta greu reversibila a extremismului religios.
O perspectiva greu de acceptat de Occident, cel putin in cazul
Egiptului, cea mai importanta tara din Orientul Mijlociu,
principalul aliat al Israelului in lumea araba si, din 1979
incoace, contragreutatea puternic sustinuta de la Washington la
tendintele de islamizare pe care Iranul a tot incercat sa le
impuna.
Recent, insa, echilibrul geopolitic a inceput sa se strice, iar
Teheranul a reusit sa impuna in Liban un premier din pepiniera de
cadre a militiilor siite Hezbollah.Constient de cat de mult sperie Occidentul orice amenintare cu
preluarea controlului de catre un regim islamic intr-o tara de
tranzit comercial atat de importanta precum Egiptul, presedintele
Hosni Mubarak si-a definit regimul doar pe binomul maniheist “Daca
nu mai sunt eu, atunci vin ei”, unde “ei” reprezinta cea mai
coagulata forma de opozitie a tarii, Fratii Musulmani, verisorii
ideologici ai Hamas, organizatia palestiniana considerata de
Statele Unite terorista. Pentru Washington, care intretine de peste
trei decenii o relatie foarte stransa cu Egiptul (inclusiv pe plan
financiar, prin ajutoare anuale care anul trecut au fost de 1,5
miliarde de dolari), perspectiva ca un guvern islamist sa dicteze
asupra tarifelor de traversare a Suezului sau, mai grav, impotriva
procesului de pace dintre Israel si lumea araba a fost indeajuns de
indezirabila pentru a continua sprijinirea regimului Mubarak. (Din
fericire, Fratii Musulmani au facut in aceste proteste cateva erori
tactice care i-au transformat intr-un actor secundar, nu intr-un
pionier al revoltei din strada; nu este insa exclus ca influenta
lor sa revina pe crestere daca turbulentele civile se
amplifica.)Atent la perceptia pe care o lasa in exterior, “faraonul”
egiptean a neglijat potentialul de revolta al propriilor supusi:
desi economia Egiptului a crescut in ultimii ani intr-un ritm
sustinut (in anul de criza 2010, avansul a fost de aproape 6%),
deficientele sale structurale au facut ca tocmai tinerii – si
dintre ei cei mai scoliti – sa profite cel mai putin de aceste
evolutii: in randul tinerilor absolventi de invatamant superior
pana in 30 de ani, somajul este de peste 30%, similar cu cel
intalnit in grupa demografica 15-24 de ani. |n tot Orientul
Mijlociu, inclusiv Egipt – care e si cea mai mare tara araba,
aceasta grupa de varsta reprezinta circa doua treimi din intreaga
populatie. Astfel, dintre cei 80 de milioane de egipteni, cel putin
50 de milioane au destule motive sa nu-si doreasca perpetuarea
status-quo-ului: tinerii absolventi de facultate, adesea de
specializari necautate pe piata muncii, se lovesc si de un alt
obstacol – incremenirea economiei egiptene in mainile unei caste
bine conectate la anturajul presedintelui Mubarak.