BusinessMagazin

Tag: constructii

  • Cine este „Regele asfaltului”, unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri români, şi ce proiecte gigant de infrastructură rutieră din România a făcut el

    I s-a spus „Regele asfaltului”, după ce, ani la rândul, şi-a adjudecat unele dintre cele mai mari şi mai complexe proiecte de infrastructură rutieră din România. A rămas o figură discretă în peisajul local de business, deşi companiile pe care le deţine au tot spart recorduri de-a lungul anilor. Dorinel Umbrărescu a ratat la mustaţă locul de lider al constructorilor pe baza rezultatelor financiare din 2020, dar nu se ÎNdepărtează de podium.

    Are 59 de ani şi este originar din Tănăsoaia, Vrancea, însă businessurile pe care le-a fondat sunt în judeţul vecin, Bacău. A început să facă afaceri cumpărând două camioane pe care le-a folosit pentru a realiza transporturi internaţionale. Lucrase o perioadă în cadrul Întreprinderii Agricole de Stat din Podu Turcului din judeţul Bacău, apoi a continuat în cadrul autobazei Întreprinderii Regionale de Transporturi Auto din aceeaşi localitate, scrie presa locală. De la cele două camioane cu care a debutat, în câţiva ani a ajuns la o întreagă flotă de peste o sută de mijloace de transport. Avea să pună apoi bazele companiilor care şi-au pus semnătura pe cele mai mari proiecte de infrastructură din România – Spedition UMB, Tehnostrade şi Sa & Pe Construct.

    Alături de Euroconstruct Trading ’98 (o companie controlată de patronii restaurantului Golden Blitz din Bucureşti, Dan Beşciu şi Sorin Vulpescu), de Pa & Co Internaţional (firmă controlată de Costel Căşuneanu), de Romstrade (Nelu Iordache), firmele lui Dorinel Umbrărescu erau fruntaşe în rândul celor care câştigau contracte cu statul. Dacă însă Euroconstruct a intrat în insolvenţă în 2018, la fel cum s-a întâmplat şi cu alte firme proeminente din construcţii, precum Tehnologica Radion (Theodor Berna), Vega 93 (Corneliu Istrate), Delta ACM (Florea Diaconu) sau Straco Grup (Alexandru şi Traian Horpos), Umbrărescu a reuşit să rămână pe linia de plutire în perioadele de agonie pentru infrastructură, doar pentru a reveni în glorie în ultimii ani.

    Domeniul construcţiilor este o industrie vulnerabilă în faţa marilor transformări economice, astfel că ultimele trei decenii au adus atât mărirea, cât şi decăderea unora dintre numele care s-au poziţionat drept cap de afiş în acest sector. Pentru mulţi, cheia succesului au fost contractele publice, lucrările de infrastructură, însă, pe măsură ce acestea au fost tot mai puţine, şi businessurile au fost în scădere.

     

    CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL

  • Cei mai mari jucători din economie. Ce s-a întâmplat cu salariile din construcţii în pandemie: unele firme le-au majorat cu până la 38%, în vreme ce altele le-au redus

    ♦ Dintre companiile respondente, producătorul de vopsele Cemacon înregistrează cel mai mare salariu, de peste 5.000 de lei, în cazul celorlalţi jucători remuneraţiile fiind cuprinse între 3.000 şi 4.800 de lei.

    Între 1% şi 38% sunt procentele de creştere pe care salariile din domeniul producţiei de materiale de construcţii le-au cunoscut în cursul anului 2020 comparativ cu anul precedent, potri­vit informaţiilor transmise de companiile care au răs­puns chestionarului ZF în vederea realizării anuarului Cei mai mari jucători din economie – ediţia 2021. Sunt însă şi cazuri în care nivelul salarial s-a menţinut constant, fără nicio schimbare anul trecut, dar şi unele în care veniturile au avut de suferit, scăzând cu până la 18%.

    Dintre companiile respondente, producă­to­rul de vopsele Cemacon înregistrează cel mai mare salariu, de peste 5.000 de lei, în cazul celor­lalţi jucători remuneraţiile fiind cuprinse între 3.000 şi 4.800 de lei. Salariul mediu net a ajuns, în cadrul Cemacon, la 5.426 de lei în 2020, plus 1% faţă de anul precedent, iar compania intenţionează să-l majoreze cu încă 6% în cursul acestui an, până la 5.705 lei.

    „Putem menţiona ca o provocare armo­ni­za­rea eforturilor companiei pentru rularea busi­nesului de zi cu zi cu eforturile pentru im­ple­mentarea proiectelor de dezvoltare atât în zona de inovaţie de produs, cât şi în zona de îm­bu­nătăţire continuă şi creştere a perfor­man­ţei operaţionale“, spun reprezentanţii Cemacon.

    Cea mai mare creştere a salariului în 2020 faţă de 2019 a fost înregistrată de Topanel, pro­du­cător de panouri termoizolante. Compa­nia a majorat venitul mediu net de la 3.435 de lei în 2019 la 4.741 de lei, deci cu 38%.

    Pe de altă parte, companii precum Joris Ide (producător de structuri metalice), Procema (producător de oţel-beton) şi Casa Noastră (producător de tâmplărie) au redus salariile oferite angajaţilor cu procente cuprinse între 4% şi 18%.

    În ceea ce priveşte planurile pentru 2021, toate companiile incluse în analiză spun că au în vedere majorarea salariilor, avansul urmând să fie cuprins între 2% (Daw Benţa, Köber sau Sanex) şi aproape 12% (Topanel).

    Companiile respondente au activităţi în diferite sectoare ale domeniului mai larg al construcţiilor şi includ producţie de materiale de construcţii precum cărămizi, pavele, tâmplărie, vopsele şi acoperişuri.

    Continuă să crească

    Construcţiile au crescut cu 15,4%, ca serie brută, în aprilie 2021 comparativ cu aprilie anul precedent, într-un an în care acest sector a fost printre puţinele care au continuat să funcţioneze la cote aproape normale.

    Ritmul de creştere este mai mare faţă de cel înregistrat în anul anterior, de 12,1% în aprilie 2020 versus aprilie 2019, potrivit informaţiilor centralizate din datele publicate de Institutul Naţional de Statistică. Pe primele patru luni din 2021, construcţiile au înregistrat o creştere de 5,7% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, tot ca serie brută.

    Comparând aprilie cu martie 2021, cele mai mari ritmuri de creştere se văd la reparaţiile capitale (plus 31,4%), îndeosebi la clădirile rezidenţiale – plus 22,8%. Aprilie 2021 faţă de aprilie 2020 evidenţiază o creştere de 26,6% la lucrările de construcţii noi, tot rezidenţialul fiind fruntaş. Toate aceste cifre arată încă o dată că industria construcţiilor a ţinut în picioare economia de la începutul pandemiei în România. Mai mult, chiar şi după ce criza sanitară şi tulburările economice s-au mai domolit, construcţiile continuă să crească. Avansul de 15,4% din aprilie 2021 faţă de aprilie 2020 este peste cel de 12,1% din perioada similară a anului anterior. Totuşi, în primele patru luni ale acestui an creşterea a fost de 5,7%, semnificativ mai mică decât cea de 26,5% din perioada similară a anului trecut, mai arată datele de la INS.

     

  • Managerii estimează în perioada iunie-august creşterea activităţii în construcţii, comerţ, industrie şi servicii, în paralel cu majorarea preţurilor şi a numărului de angajaţi

    Managerii estimează în perioada iunie-august creşterea activităţii în construcţii, comerţ şi servicii, în paralel cu majorarea preţurilor în industria prelucrătoare, construcţii şi comerţ, arată datele INS publicate luni.

    În plus, numărul de salariaţi din construcţii, comerţ şi servicii va creşte moderat în cele trei luni.

    În cadrul anchetei de conjunctură din luna iunie 2021, managerii din industria prelucrătoare preconizează pentru următoarele trei luni creştere moderată a volumului producţiei (sold conjunctural +12%). Pentru activitatea de fabricare a băuturilor se va înregistra creştere accentuată (sold conjunctural  +66%).

    Referitor la numărul de salariaţi se estimează relativă stabilitate, soldul conjunctural fiind de +1% pe total industrie prelucrătoare.

    Pentru preţurile produselor industriale se prognozează creştere în următoarele trei luni (sold conjunctural +18%).

    În construcţii, volumul producţiei va creşte (sold conjunctural +25%), în paralel cu numărul de salariaţi (sold conjunctural +10%). În ceea ce priveşte preţurile lucrărilor de construcţii se preconizează creştere a acestora (sold conjunctural +36%).

    În sectorul comerţ cu amănuntul managerii au estimat pentru următoarele trei luni tendinţă de creştere a activităţii economice (sold conjunctural +22%). Volumul comenzilor adresate furnizorilor de mărfuri de către unităţile comerciale va înregistra creştere moderată (sold conjunctural +14%).

    Angajatorii prognozează creşterea moderată a numărului de salariaţi (sold conjunctural +13%) şi a preţurilor de vânzare cu amănuntul (sold conjunctural +28%).

    Cererea de servicii (cifra de afaceri) va cunoaşte de asemenea un trend ascendent (sold conjunctural +17%), iar numărul de salariaţi se va majora uşor (sold conjunctural +7%).  Conform opiniei managerilor, preţurile de vânzare sau de facturare ale prestaţiilor vor avea tendinţă de creştere moderată (sold conjunctural +9%).

  • Cine este „Regele asfaltului”, unul dintre cei mai discreţi oameni de afaceri români, şi ce proiecte gigant de infrastructură rutieră din România a făcut el

    I s-a spus „Regele asfaltului”, după ce, ani la rândul, şi-a adjudecat unele dintre cele mai mari şi mai complexe proiecte de infrastructură rutieră din România. A rămas o figură discretă în peisajul local de business, deşi companiile pe care le deţine au tot spart recorduri de-a lungul anilor. Dorinel Umbrărescu a ratat la mustaţă locul de lider al constructorilor pe baza rezultatelor financiare din 2020, dar nu se ÎNdepărtează de podium.

    Are 59 de ani şi este originar din Tănăsoaia, Vrancea, însă businessurile pe care le-a fondat sunt în judeţul vecin, Bacău. A început să facă afaceri cumpărând două camioane pe care le-a folosit pentru a realiza transporturi internaţionale. Lucrase o perioadă în cadrul Întreprinderii Agricole de Stat din Podu Turcului din judeţul Bacău, apoi a continuat în cadrul autobazei Întreprinderii Regionale de Transporturi Auto din aceeaşi localitate, scrie presa locală. De la cele două camioane cu care a debutat, în câţiva ani a ajuns la o întreagă flotă de peste o sută de mijloace de transport. Avea să pună apoi bazele companiilor care şi-au pus semnătura pe cele mai mari proiecte de infrastructură din România – Spedition UMB, Tehnostrade şi Sa & Pe Construct.

    Alături de Euroconstruct Trading ’98 (o companie controlată de patronii restaurantului Golden Blitz din Bucureşti, Dan Beşciu şi Sorin Vulpescu), de Pa & Co Internaţional (firmă controlată de Costel Căşuneanu), de Romstrade (Nelu Iordache), firmele lui Dorinel Umbrărescu erau fruntaşe în rândul celor care câştigau contracte cu statul. Dacă însă Euroconstruct a intrat în insolvenţă în 2018, la fel cum s-a întâmplat şi cu alte firme proeminente din construcţii, precum Tehnologica Radion (Theodor Berna), Vega 93 (Corneliu Istrate), Delta ACM (Florea Diaconu) sau Straco Grup (Alexandru şi Traian Horpos), Umbrărescu a reuşit să rămână pe linia de plutire în perioadele de agonie pentru infrastructură, doar pentru a reveni în glorie în ultimii ani.

    Domeniul construcţiilor este o industrie vulnerabilă în faţa marilor transformări economice, astfel că ultimele trei decenii au adus atât mărirea, cât şi decăderea unora dintre numele care s-au poziţionat drept cap de afiş în acest sector. Pentru mulţi, cheia succesului au fost contractele publice, lucrările de infrastructură, însă, pe măsură ce acestea au fost tot mai puţine, şi businessurile au fost în scădere.

     

    Diversificare de portofoliu

    Anul 2008 aducea vestea că Dorinel Umbrărescu intră pe segmentul energiilor regenerabile, cu investiţii în ferme de turbine eoliene, ce urmau să fie amplasate pe terenurile de circa 4.000 de hectare pe care le deţinea în comuna Corbiţa din apropierea oraşului Adjud, judeţul Vrancea. „Am realizat un studiu în legătură cu vântul din zona localităţii Corbiţa, o zonă cu vânturi medii. Probabil că va dura cel puţin zece ani până voi finaliza acest proiect”, spunea Umbrărescu în septembrie 2008, an premergător crizei financiare.

    La Registrul Comerţului, el apare astăzi acţionar în două companii cu activitate în producţia de energie electrică: Eco Wind Power şi Energycum W. Prima a făcut afaceri de 366.000 de lei în 2020, iar a doua – de 171.000 de lei. În 2013 Umbrărescu a mai accesat un domeniu, industria bancară, cumpărând, cu 10 milioane de euro, un pachet de 93% din acţiuni la ATE Bank România de la Piraeus Bank (actuala First Bank). Un an mai târziu, ATE Bank îşi schimba numele în Banca Română de Credite şi Investiţii (BRCI). Dorinel Umbrărescu devenea astfel al doilea om de afaceri român care se încumeta să fondeze o bancă pe timp de criză, după Valer Blidar, care lansase în 2009 Banca Feroviară.

    „Doresc o creştere lentă şi sănătoasă, nu doresc un profit imediat şi nesănătos”, spunea Dorinel Umbrărescu, în februarie 2014. Pentru a garanta încrederea pe care o avea în banca proaspăt achiziţionată, a deschis la BRCI conturi personale şi ale firmelor UMB Spedition şi Tehnostrade. Doi ani mai târziu, el închidea cele şase sucursale din teritoriu şi începea planul de exit din banking, după ce adunase, în patru ani de funcţionare, pierderi de 80 de milioane de lei. În 2020, i-a vândut BRCI lui Sanjeev Gupta, miliardarul indian cu cetăţenie britanică ce a cumpărat combinatul Sidex Galaţi, actualul Liberty. Sanjeev Gupta a preluat în nume personal, prin această tranzacţie, împrumuturile subordonate prin care familia Umbrărescu finanţa BRCI din 2015. Umbrărescu nu s-a ţinut departe nici de imobiliare, cumpărând, în 2014, o clădire Romtelecom din Bucureşti cu 4,5 milioane de euro, în zona Ştefan cel Mare – Floreasca.

    Profituri de întors cu lopata

    Construcţiile au rămas însă businessul principal al omului de afaceri băcăuan. În 2009, Spedition UMB şi Tehnostrade se aflau pe primele două locuri în topul celor mai profitabile companii de profil din România, deşi era anul în care construcţiile scăzuseră cu peste 20%, iar zeci de mii de angajaţi fuseseră concediaţi. Prin cele mai mari firme pe care le controlează, Spedition UMB şi Tehnostrade, Umbrărescu a făcut profituri de 300 de milioane de euro în perioada 2004-2010. În 2010, Spedition UMB devenea cea mai profitabilă companie deţinută de un antreprenor local, cu o marjă de profit de 27%.

    Un an mai târziu, contractele de reabilitare de drumuri naţionale semnate de firmele lui Dorinel Umbrărescu reprezentau aproximativ o treime din valoarea totală a reabilitărilor de drumuri naţionale. Era perioada în care ministru al transporturilor era Anca Boagiu, din cabinetul lui Emil Boc. Cum construcţiile sunt o industrie vulnerabilă însă, rezultatele din 2012 aveau să facă mulţi paşi înapoi.

    Spedition UMB şi Tehnostrade – care au construit mai multe bucăţi de autostradă şi au reabilitat drumuri naţionale, contracte încheiate cu Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) – au fost direct afectate de scăderea volumului de investiţii publice, iar acest lucru s-a văzut cel mai bine în marja de profit, care a scăzut la 14% în 2012. În 2013, Dorinel Umbrărescu anunţa că dă afară 1.000 de oameni angajaţi la Tehnostrade, în condiţiile în care compania mai avea un singur contract de anvergură, pentru construcţia unui lot de autostradă pe traseul Lugoj-Deva. Spedition UMB şi-a schimbat obiectul de activitate, figurând la Ministerul de Finanţe ca un business în domeniul „transporturilor aeriene de pasageri“, în contextul în care în 2012 activa în „lucrări de construcţii drumuri şi autostrăzi“. Aceasta a fost însă doar o modificare de ordin formal, deoarece printre activele Spedition UMB se număra şi un elicopter, compania fiind obligată să declare transportul aerian ca obiect de activitate, potrivit datelor ZF de la acea vreme. Între timp, Spedition UMB a revenit la codul CAEN care indică lucrări de construcţii ale drumurilor şi autostrăzilor.

    În 2014, rezultatele Spedition UMB şi Tehnostrade atingeau minimul anilor de după criză, în contextul unei pieţe a construcţiilor tot mai letargice, în care contractele publice – principalele proiecte din portofoliul celor două companii – au fost tot mai puţine. Anii următori au fost unii cu fluctuaţii, în care, în funcţie de numărul de contracte publice şi de ritmul în care statul a ales să investească în infrastructură, afacerile firmelor controlate de Umbrărescu au mers în zig-zag.

    ♦ Dorinel Umbrărescu a început să facă afaceri cumpărând două camioane pe care le-a folosit pentru a realiza transporturi internaţionale.

    ♦ Anul 2008 aducea vestea că Dorinel Umbrărescu intră pe segmentul energiilor regenerabile, cu investiţii în ferme de turbine eoliene, ce urmau să fie amplasate pe terenurile de circa 4.000 de hectare pe care le deţinea în comuna Corbiţa din apropierea oraşului Adjud, judeţul Vrancea.

    ♦ În 2013 Umbrărescu a mai accesat un domeniu, industria bancară, cumpărând, cu 10 milioane de euro, un pachet de 93% din acţiuni la ATE Bank România de la Piraeus Bank (actuala First Bank).

    ♦ Umbrărescu nu s-a ţinut departe nici de imobiliare, cumpărând, în 2014, o clădire Romtelecom din Bucureşti cu
    4,5 milioane de euro, în zona Ştefan cel Mare – Floreasca.

    ♦ În 2010, Spedition UMB devenea cea mai profitabilă companie deţinută de un antreprenor local, cu o marjă de profit de 27%.

    ♦ În 2013, Dorinel Umbrărescu anunţa că dă afară 1.000 de oameni angajaţi la Tehnostrade, în condiţiile în care compania mai avea un singur contract de anvergură, pentru construcţia unui lot de autostradă pe traseul Lugoj-Deva.

    ♦ Cu rezultatele din 2020, Spedition UMB a intrat în liga miliardarilor în lei, după ce şi-a majorat cifra de afaceri de aproape patru ori în 2020 faţă de anul precedent, depăşind astfel pragul de 1 mld. lei.

    ♦ Umbrărescu şi-a adjudecat cele mai mari contracte de achiziţii publice încheiate de CNAIR (Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere) în 2020.

    2020, un an al recordurilor

    Cu rezultatele din 2020, Spedition UMB a intrat în liga miliardarilor în lei, după ce şi-a majorat cifra de afaceri de aproape patru ori în 2020 faţă de anul precedent, depăşind astfel pragul de un miliard de lei, după cum arată datele disponibile pe site-ul Ministerului de Finanţe. Nici Tehnostrade nu s-a lăsat mai prejos, dublându-şi afacerile, până la 936 mil. lei în 2020, în vreme ce Sa & Pe Construct a încheiat anul cu afaceri de 556 de milioane de lei – faţă de 41 milioane de lei în 2019. Saltul făcut de Spedition UMB vine în condiţiile în care familia Umbrărescu şi-a adjudecat cele mai mari contracte de achiziţii publice încheiate de CNAIR (Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere) în 2020. Proiectele au fost câştigate prin intermediul a două firme – Spedition UMB şi Sa & Pe Construct – şi cumulează o valoare de peste 1,66 miliarde de lei.

    În total, Spedition UMB are la activ contracte de achiziţii publice în valoare de 1,6 miliarde de lei. Tehnostrade are cinci contracte ce cumulează 1,1 miliarde de lei, iar Sa & Pe Construct are cinci contracte cu o valoare totală de aproape 1,7 miliarde de lei. Datele de pe platforma de analiză a companiilor Confidas.ro arată că Spedition UMB este controlată de Mirela Umbrărescu (89% din acţiuni), asociaţi fiind şi Dorinel Umbrărescu, Alexandru Teodor Umbrărescu şi Petru Răzvan Umbrărescu. Ultimii doi sunt şi cei care deţin Sa & Pe Construct, cu pachete egale de acţiuni.

    „Perla coroanei” pentru familia Umbrărescu este contractul pentru proiectarea şi execuţia autostrăzii Braşov – Târgu-Mureş – Cluj – Oradea, unde Spedition UMB este responsabilă de câteva tronsoane. Cealaltă companie a familiei Umbrărescu a câştigat contractul pentru proiectarea şi execuţia tronsonului 3 din drumul expres Craiova-Piteşti (proiect în valoare de 670,7 mil. lei), dar şi pe cel pentru proiectarea şi execuţia autostrăzii de centură Bucureşti (în valoare de 312,6 mil. lei). Printre lucrările din portofoliul Spedition UMB şi Tehnostrade se mai numără lotul al doilea al autostrăzii Timişoara-Lugoj (9,5 kilometri), centura Bacăului, dar şi mai multe contracte de construcţii de autostrăzi, reabilitări de drumuri naţionale, deszăpeziri sau întreţineri de şosele, încheiate cu CNAIR. Contractele publice pentru lucrări de infrastructură sunt, astfel, o mină de aur pentru multe firme de construcţii, care reuşesc să-şi majoreze spectaculos cifrele de afaceri de la un an la altul. În anii în care nu reuşesc să ajungă la astfel de proiecte, scăderile sunt însă abrupte.

  • Ţările sărace şi distruse de pandemia de COVID-19 au ajuns locul de joacă al gangsterilor şi al politicienilor corupti care vor sa spele bani prin umflarea preţurilor la imobiliare. Ce păţesc vânzătorii de locuinţe cinstiţi

    Deşi sunt cele mai sărace din Europa şi cele mai multe dintre ele depopulate, statele din Balcanii de vest au pieţe imobiliare aparent supraîncinse, cu preţuri în creştere. În multe părţi ale Uniunii Europene terenurile şi mai ales locuinţele sunt la mare căutare, iar oferta este deficitară, ceea ce duce la preţuri mai mari.

    Doar că în Balcani tendinţa are o componentă mai specială: spălarea de bani. Iar fenomenul nu putea lua o asemenea amploare dacă nu era ocrotit şi hrănit de oameni sus-puşi, de autorităţi şi politicieni.

    Pe 12 mai, procurorii din Macedonia de Nord l-au acuzat pe fostul prim-ministru Nikola Gruevski de spălare de bani, scrie The Economist. Ei spun că politicianul a scos din ţară prin Belize fonduri donate partidului său pentru a cumpăra ilegal proprietăţi şi pentru a ascunde că el este proprietarul. Politicianul susţine că acuzaţiile aduse împotriva sa sunt motivate politic. Între timp, în Jahorina, o populară staţiune de schi bosniacă, gangsterii şi oficialii pe care i-au corupt investeau în hoteluri. Acolo, corupţia este ceva generalizat. În Albania, un expat, care a reuşit să construiască doar o jumătate de bloc în apropierea casei sale din Vlora, în sudul ţării, se plânge că nu mai poate continua proiectul pentru că refuză să plătească mită pentru a obţine permisele necesare.

    De-a lungul şi de-a latul Balcanilor, banii murdari sunt spălaţi prin proprietăţi, denaturând piaţa şi umflând preţurile – spre furia vânătorilor de case obişnuiţi. În Tirana, Pristina şi Belgrad se ridică noi turnuri dubioase. În economiile balcanice, puternic afectate de pandemia de Covid-19, preţurile proprietăţilor au sfidat gravitaţia. În Tirana, acestea s-au dublat din 2017. În toată Albania, valoarea tranzacţiilor imobiliare a crescut cu 6,7% anul trecut. Sectorul construcţiilor şi cel al terenurilor sunt folosite pentru spălarea banilor obţinuţi ilicit din traficul de droguri şi carne vie, se arată într-un raport al Iniţiativei Globale contra Crimei Organizate Transnaţionale. Spălarea banilor în umbra afacerilor de construcţii şi imobiliare „este populară, deoarece rămâne relativ uşor de făcut şi poate absorbi cantităţi mari de capital”, explică analiza, intitulată „Preţuri la vedere: analiza fluxurilor de oameni, droguri şi bani în Balcanii de Vest”.

    Proprietatea „poate fi un loc unde se pot înmagazina cantităţi semnificative de capital, îşi poate mări valoarea şi poate îmbunătăţi calitatea vieţii infractorului”, se arată în raport. Acesta trece în revistă şi rezultatele unor cercetări anterioare, concluzionând că investiţiile în construcţii şi imobiliare „au o istorie lungă de absorbţie a veniturilor ilegale în Balcanii de Vest, dat fiind că sectorul este atât important în ceea ce priveşte ponderea economică, dar şi slab reglementat”. „Proprietatea rezidenţială este, în general, recunoscută ca având un risc mai mare decât cea comercială datorită potenţialului său de a aduce profit”, spun autorii raportului.

    „De fapt, multe pieţe imobiliare din regiune au fost distorsionate de spălarea de bani deoarece preţurile sunt crescute artificial de infractorii care doresc să îşi spele fondurile ilegale. Deşi preţurile imobiliarelor au scăzut în 2020 din cauza pandemiei… în multe locuri activele sunt mai scumpe decât în 2017”. În Albania, jurnaliştilor de investigaţie de la BIRN (Balkan Investigative Reporting Network) le-a atras atenţia un caz special. În 2019, când Skender Methasani, care lucrează la Agenţia pentru Administrarea Proprietăţilor Sechestrate sau Confiscate din Albania, a preluat managementul fermei de păsări «Rens 2015» din regiunea Shkodra, din nord, a constatat că găinile erau prea bătrâne pentru a mai face ouă. Cu toate acestea, cineva a cheltuit sute de mii de euro pentru cumpărarea terenului, construirea hambarelor, pavarea drumurilor şi creşterea primului lot de găini înainte ca Rens 2015 să atragă atenţia anchetatorilor specializaţi în crimă organizată, conform documentelor judecătoreşti văzute de BIRN. O fermă de păsări ar putea să pară un paravan aproape perfect pentru un traficant de droguri care încearcă să spele bani, însă Jetmir Kastrati se gândea şi la reputaţia sa, potrivit unor conversaţii telefonice înregistrate de anchetatori danezi la sfârşitul anului 2018. „Este ceva bun pentru mine”, se aude Kastrati spunându-i interlocutorului. „Vreau PR bun.” Kastrati, localnic din Shkodra, a fost arestat în Danemarca, unde şi-a luat numele de Sokol Krasniqi, în iunie 2019 în timpul unei operaţiuni cu numele de cod Goldfinger în care au fost implicate aproximativ 30 de persoane acuzate că au traficat cel puţin 1,65 tone de cocaină din Olanda în Danemarca şi Suedia.

    În Jahorina, o populară staţiune de schi bosniacă, gangsterii şi oficialii pe care i-au corupt investeau în hoteluri. Acolo, corupţia este ceva generalizat.

    Potrivit documentelor instanţei de judecată, Kastrati a introdus prin contrabandă cel puţin patru milioane de euro în numerar în Albania între 2013 şi 2019, investind banii în proprietăţi imobiliare din staţiunea de litoral Shipodja de lângă Velipojë şi în Rens 2015. Procurorii îl investighează şi pe cumnatul lui Kastrati, Astrit Beqiri. Ancheta menţionează un al bărbat, Dhimiter Shkodrani, ca având legătură cu banii. În interceptările telefonice, Kastrati se laudă cu adăugarea ilegală a unui etaj întreg la o vilă cu trei apartamente construită pe malul mării înainte de a-şi legaliza cumva actele.

    „Atât timp cât ţi se permite, totul se duce în clădiri, clădiri…”, spune Kastrati. „Este frumos”, povestea el despre complexul de apartamente. „Aş putea cumpăra totul.”

    Aventurile lui Kastrati nu sunt unice. Albania este considerată deosebit de vulnerabilă la spălarea de bani, traficul de droguri fiind principala sursă de «bani murdari» care pătrunde în economia, altfel, slabă a ţării, potrivit Direcţiei Generale pentru Prevenirea Spălării Banilor din Albania. Însă lanţul banilor spălaţi nu se termină pur şi simplu cu apartamente pe plajă şi ferme de păsări. Veniturile organizaţiilor de crimă organizată finanţează şi corupţia politică, influenţează alegeri şi câştigă protecţie împotriva urmăririi penale, spun experţii, ceea ce subminează grav dezvoltarea unei economii normale bazate pe statul de drept. „Nicio persoană, familie, afacere sau ţară nu poate prospera şi nu se poate dezvolta economic dacă tolerează profiturile de natură penală din economie şi politică”, spune Arben Malaj, profesor de economie şi fost ministru de finanţe. „Influenţa lor criminală în economie merge mână cu mână cu accesul lor la corupţia politică”, a afirmat el pentru BIRN. „În unele cazuri, atinge nivelul la care statul devine unul captiv.”

    Iar Albania nu iese învingătoare din lupta împotriva spălării banilor, arată statisticile. Potrivit Departamentului de Stat al SUA, Albania nu a făcut „progrese semnificative” în 2020 în direcţia contracarării spălării banilor şi a criminalităţii financiare. Agenţia de prevenire a spălării banilor din Albania spune că între 2015 şi 2019 a trimis 1.462 de cazuri de suspiciune de spălare de bani pentru investigaţii la poliţie, dar doar 30% dintre acestea sau 429 de cazuri, au fost înaintate procurorilor. Agenţia a trimis aproximativ 400 de cazuri direct procurorilor. „Aproximativ 28% din cazuri sunt rezultatul producerii şi traficului de droguri, în timp ce aproximativ 13% se referă la evaziune fiscală“, a declarat directorul agenţiei Elvis Koci. Numărul cazurilor de spălare de bani înregistrate de procurori în 2020 a fost de 131, în scădere faţă de 269 în 2018. Cu toate acestea, anul trecut, doar trei persoane au fost condamnate pentru astfel de infracţiuni, potrivit raportului Departamentului de Stat al SUA. De asemenea, la sfârşitul anului 2020, doar 15% din cele 466 de active administrate de Agenţia pentru Administrarea Activelor Sechestrate şi Confiscate, AAPSK – care intră sub incidenţa ministerului de interne albanez – au fost de fapt confiscate în baza unei hotărâri definitive de către instanţe. Restul au fost supuse procedurilor legale în curs. Activele valorează în total aproximativ şase miliarde de leke (50 miliarde de euro), dar ajung să coste scump AAPSK, potrivit şefului său, Artur Kala. „Există proprietăţi care nu numai că nu aduc venituri, dar costă bani pentru întreţinere“, a declarat Kala pentru BIRN, citând, de exemplu, facturile la electricitate şi salariile agenţilor de pază. „Dacă instanţele au nevoie de doi până la cinci ani pentru a decide în astfel de cazuri, atunci avem o problemă”, a spus el.

    De-a lungul şi de-a latul Balcanilor, banii murdari sunt spălaţi prin proprietăţi, denaturând piaţa şi umflând preţurile – spre furia vânătorilor de case obişnuiţi. În Tirana, Pristina şi Belgrad se ridică noi turnuri dubioase. În economiile balcanice, puternic afectate de pandemia de Covid-19, preţurile proprietăţilor au sfidat gravitaţia. În Tirana, acestea s-au dublat din 2017. În toată Albania, valoarea tranzacţiilor imobiliare a crescut cu 6,7% anul trecut.

     Majoritatea activelor confiscate sunt proprietăţi imobiliare, dar vânzarea lor nu este o sarcină uşoară. „Au existat proprietăţi imobiliare precum apartamente, terenuri, clădiri sau întreprinderi comerciale scoase la vânzare de mai multe ori, dar niciun cumpărător nu s-a prezentat“, a spus Kala. Experţii spun că spălarea banilor denaturează piaţa imobiliară din Albania. Şi politica şi, până la urmă, şi voturile. În ianuarie, în timpul represiunii împotriva spălării banilor şi sindicatului de crimă organizată Ndrangheta din Calabria, sudul Italiei, procurorii antimafie au constatat că grupul a găsit în boomul construcţiilor din capitala albaneză, Tirana, o posibilă oportunitate şi căuta conexiuni politice s-o exploateze. Într-o interceptare telefonică, doi dintre cei arestaţi au discutat despre un dezvoltator din Albania care deţinea trei autorizaţii de construcţie pentru clădiri în valoare de 180 de milioane de euro, dar care avea doar 10 milioane de euro la îndemână. „Noii zgârie-nori vor fi vânduţi cu 3.000 – 4.000 de euro pe metru pătrat”, spune unul dintre suspecţi. „Şi ştii cât au fost costurile de construcţie ? 510 euro.”

    Este clar că ceva nu este în regulă, a spus Zef Preci, directorul Centrului pentru Cercetări Economice din Albania, un think-tank din Tirana. „Dacă te uiţi la piaţa imobiliară, cu greu ai putea rata faptul că a existat o creştere cu 40% a preţurilor începând cu 2015, deşi există puţine vânzări şi doar în zone limitate”, a spus Preci. „Vedeţi că permisele pentru clădirile înalte din Tirana nu au nicio legătură cu dezvoltarea urbană. Nu creează locuri de muncă, dar sunt capabili să corupă cele mai înalte eşaloane ale puterii.”

    Potrivit lui Preci, veniturile din infracţiuni se duc mai departe de construcţii, exercitând o influenţă nejustificată asupra achiziţiilor publice pentru proiecte de infrastructură şi acordurilor de concesiune. El crede că afectează şi curenţii politici.

    Agenţia de prevenire a spălării banilor din Albania spune că între 2015 şi 2019 a trimis 1.462 de cazuri de suspiciune de spălare de bani pentru investigaţii la poliţie, dar doar 30% dintre acestea, sau 429 de cazuri, au fost înaintate procurorilor. Agenţia a trimis aproximativ 400 de cazuri direct procurorilor.

    „În ultimii câţiva ani am văzut multe cazuri de afaceri suspectate ca paravane pentru spălarea banilor care intră în parteneriat cu politicieni de la nivel înalt, în timp ce banii murdari sunt folosiţi pentru a denatura voinţa alegătorilor la vot“, a spus Preci.

    Mafiotul Kastrati povestea în 2018 interlocutorului său telefonic că intenţionează să-şi asigure subvenţii de stat pentru ferma sa de păsări, dar pentru a face acest lucru va trebui să împartă „plăcinta”.

    „Nu poţi obţine nimic dacă nu-şi primesc partea lor din plăcintă şi nu e nimic de făcut în acest sens”, spunea el. „Ar trebui să le dau 50 şi să păstrez 150 sau 200 (milioane de leke) pentru mine.”

    Rens 2015 este acum închiriată de stat cu 300.000 de leke, aproximativ 2.500 de euro pe lună.

    Malaj, profesor de economie şi fost ministru de finanţe, spune că „banii murdari denaturează pieţele, de exemplu, preţurile caselor şi tarifele pentru colectarea deşeurilor menajere, preţurile forţei de muncă şi materialelor de construcţii”. În final, omul sărac ajunge să piardă cel mai mult.

    Raportul Iniţiativei Globale citează un agent imobiliar care spune că în Tirana dacă cineva este interesat de un apartament de lux este probabil mafiot. 

    În Muntenegru, Initiativa Globală estimează că clanurile Kavac şi Skaljari deţin proprietăţi estimate, conservator, la 27 de milioane de euro. Piaţa imobiliară din Bosnia, în special din Saraievo, „nu a atras doar actori criminali locali, ci şi grupuri de trafic de droguri care operează la nivel internaţional şi investitori arabi.” Kosovo a văzut un boom al construcţilor în câteva oraşe între 2016 şi 2019.

  • Cei mai mari jucători din economie. Cei mai mari jucători din producţia de ciment conduc topul producătorilor de materiale de construcţii. 2020 le-a adus cele mai mari marje de profit din ultimii ani

    La fel ca cifra de afaceri, profitul a fost în urcare pentru toţi cei trei jucători, cea mai mare creştere fiind raportată de HeidelbergCement, care şi-a majorat câştigul cu 80%.

    Holcim, Heidel­berg­Ce­ment şi Rom­cim (fos­ta CRH Ciment) s-au poziţionat, prin subsi­diarele din Ro­mâ­nia, la vârful pieţei locale a produ­că­torilor de materiale de construcţii, după ce au raportat toţi creşteri ale afacerilor anul trecut comparativ cu 2019.

    Astfel, Holcim se menţine lider, cu un business de peste 1,6 miliarde de lei (plus 7% faţă de 2019), HeidelbergCement îl urmează cu afaceri de 1,33 miliarde de lei (plus 11%), iar Romcim ocupă a treia poziţie, cu un rezultat puţin peste 1,3 miliarde de lei în 2020 (plus 16%), potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe.

    Ca marje de profit, anul 2020 a fost unul dintre cei mai buni pentru cele trei companii, acestea ajungând până la 33% – cum este cazul HeidelbergCement. La fel ca cifra de afaceri, profitul a fost în urcare pentru toţi cei trei jucători, cea mai mare creştere fiind raportată de HeidelbergCement, care şi-a majorat câştigul cu 80%.

    Holcim a avut anul trecut o capacitate de producţie de 5,7 mi­lioane de tone de ciment în Ro­mânia, al cincilea loc în clasamentul la nivelul ţărilor europene în care gigantul are activitate, potrivit informaţiilor din raportul anual al grupului, aferent anului 2020. Holcim are în România două fabrici de ciment, la Câmpulung şi la Aleşd, o staţie de măcinare,

    18 staţii ecologice de betoane, trei staţii de agregate, două staţii de lianţi speciali şi trei terminale de ciment – în Bucureşti, Turda şi Roman.

    Cel mai recent a fost deschisă o staţie nouă de betoane la Buzău. La începutul lui 2021, la conducerea Holcim România a venit Bogdan Dobre care l-a înlocuit astfel pe Horia Adrian, acesta din urmă fiind numit CEO al subsidiarei Holcim din Filipine.

    Raportul pentru 2020 al germanilor de la HeidelbergCement arată că grupul a planificat investiţii în eficientizarea activităţii pe piaţa locală, după un an în care a înregistrat creşteri ale cererii, favorizate de un trend bun al construcţiilor. Volumele de vânzări au crescut în România, se arată în raport, unde se spune, de asemenea, că „piaţa românească a beneficiat de o creştere puternică în toate segmentele construcţiilor”.

    Fabricile de ciment pe care HeidelbergCement le are în România au o capacitate totală de producţie de 6,1 milioane de tone, se menţionează în acelaşi raport. Heidelberg­Cement deţine trei fabrici de ciment în România, la Taşca (lângă Bicaz, judeţul Neamţ), Chişcădaga (lângă Deva, judeţul Hunedoara) şi Fieni (judeţul Dâmboviţa), 21 de staţii de betoane, 7 cariere şi 5 balastiere de agregate.

    În ceea ce-i priveşte pe irlandezii de la Romcim, vânzările lor de ciment în România le-au depăşit anul trecut pe cele din 2019, susţinute de trei motive principale.

    „În România, vânzările şi profitul operaţional au depăşit puternic (în 2020 – n. red.) anul precedent, după ce continuarea proiectelor de infrastructură, impactul pozitiv al alegerilor locale şi naţionale şi creşterea numărului lucrărilor de reparaţii rezidenţiale au contribuit la creşterea cererii de ciment, cu preţuri peste cele din 2019”, se arată în raportul financiar al grupului aferent anului 2020.

    Romcim are în România două fabrici, la Hoghiz şi Medgidia, alături de o staţie de măcinare la Târgu-Jiu. În total, cele două fabrici au o capacitate de 3,2 milioane de tone de ciment pe an. În primăvara acestui an, Romcim a luat locul fostei CRH Ciment, aceasta fiind, practic, o resuscitare a brandului Romcim, primul holding industrial din România, care avea în componenţă patru fabrici de ciment.

    Cum a reacţionat piaţa la pandemie?

    Aceste rezultate vin într-un an în care piaţa locală a cimentului a crescut cu 10%, ajungând la o valoare de 630 mil. euro, potrivit estimărilor CIROM, patronatul din această industrie. Piaţa a urmat în 2020 trendul crescător al volumelor lucrărilor de construcţii. Astfel, conform INS, consumul de ciment pe piaţa internă a crescut cu aproape 9% faţă de 2019, în timp ce creşterea producţiei interne de ciment a fost de aproximativ 6%. Diferenţa a fost reprezentată de importuri, care au crescut cu 77% faţă de 2019. Deşi piaţa cimentului a crescut, ultimul an nu a fost lipsit de dificultăţi.

    Chiar şi aşa, cum în industria cimentului, la fel ca în altele, cea mai mare parte a activităţii nu poate fi mutată în mediul online, companiile din acest sector s-au bucurat de posibilitatea de a-şi continua activitatea, chiar şi cu măsuri suplimentare de protecţie. În industria cimentului, angajaţii direcţi sunt în jur de 2.600, dar dacă este luat în calcul tot lanţul valoric, precum şi activităţile pentru care se lucrează cu firme terţe, probabil că cifra trece de 10.000 de angajaţi, spun oficialii CIROM.

    Piaţa cimentului a venit, anul acesta, cu o schimbare la vârful patronatului, după ce Mihai Rohan, cel care a condus patronatul, s-a retras din această funcţie după 30 de ani, păstrând însă rolul de preşedinte de onoare. Locul său a fost luat de Marinela Dracea, actualul preşedinte al CIROM.

    Anul 2020, cu tot cu pandemie, a adus construcţiilor a doua cea mai bună evoluţie an la an din ultimul deceniu, după cum reiese din datele publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS). Faţă de 2020, volumul lucrărilor de construcţii a crescut cu 15,9%. Doar în 2019 avansul fusese mai mare – considerabil însă, mai exact de aproape 28% faţă de anul precedent.

  • VIDEOCONFERINTA ZF ECONOMIA VERDE. CONSTRUCTII VERZI

  • Fini sunt! Nici bine nu s-a terminat criza, că firmele se confruntă din nou cu lipsa de personal şi cu presiunea creşterii salariilor

    Angajăm vânzător, angajăm agent comercial, angajăm şoferi, angajăm curieri, angajăm chelneri, angajăm bucătari, angajăm pizzar, angajăm frizeri şi cosmeticiene, angajăm IT-işti, angajăm programatori Java, angajăm medici, dar unde să-i găsim? Angajăm poliţişti, dar aici avem de unde, piaţa e plină de pensionari din poliţie şi armată.

    Aceste anunţuri, mai puţin cele cu poliţişti, apar din ce în ce mai des, cel puţin în Bucureşti. Te izbeşti de ele pe stradă, lipite de geamurile magazinelor, frizeriilor, restaurantelor, cafenelelor, şi nu în ultimul rând, pe toate site-urile. Nici bine nu s-a terminat criza,că firmele constată că au din nou nevoie de oameni. Imediat, nu peste o lună sau peste trei luni. Şi nici nu au început să vină cele 30 de miliarde de euro de la Bruxelles, care vor solicita zeci de mii, dacă nu chiar sute de mii de noi locuri de muncă, cel puţin în construcţiile publice.

    Citiţi articolul integral pe alephnews.ro

  • Proiectele de infrastructură aduc creşteri în construcţii

    Lansarea în lucru a unor noi proiecte de infrastructură mare precum tronsoane de autostradă, drum expres dar şi lucrări de modernizare şi consolidare a podurilor susţin vânzările de utilaje de construcţii.

    „Avem investiţii cumulate de peste 15 milioane de euro în 4 sedii regionale (Bucureşti, Braşov, Turda, Timişoara) şi creşteri anuale constante. 2020 a reprezentat un moment al consolidării pentru noi. Întreaga echipă de 135 de oameni s-a mobilizat şi împreună, am căutat soluţii de redresare, consolidare şi creştere. Toate companiile au fost încercate într-un fel sau altul în acest an şi cu toţii am întâmpinat diverse provocări, pe marginea crizei sanitare şi a pandemiei. Consider că am echilibrat businessul la un nivel care permite o creştere riguroasă pentru 2021 şi sunt foarte optimist că vom reuşi să revenim la nivelul anterior anului pandemic. Piaţa construcţiilor este stabilă şi nu a fost puternic afectată, de la niveleul autorităţilor centrale sunt anunţate proiecte noi de infrastructură, iar clienţii arată un apetit crescut pentru a livra rezultate pozitive.” a declarat Victor Vasluian, General Manager TERRA România.       

    TERRA România, parte a grupului austriac TERRA Holding, unul dintre cei mai importanţi distribuitori pe piaţa de utilaje terasiere, de construcţii și industriale, şi-a bugetat vânzări de 42 milioane euro pentru anul 2021, în creştere cu 15% faţă de anul precedent.

    Creşterea afacerilor este fundamentată pe integrarea în portofoliu a unui nou partener – DYNAPAC (producător de cilindri compactori şi repartizoare de asfalt), lansarea de noi modele de buldoexcavatoare ale partenerului strategic JCB (liderul mondial pe acest segment de utilaje), precum şi pe soluţiile oferite in domenii conexe construcţiilor, cum ar fi reciclarea deşeurilor, industria forestieră, aplicaţiile industriale şi logistică portuară sau aplicaţii municipale.

  • În SUA, criza de lemn pentru construcţii este atât de mare încât preţul cherestelei a crescut cu 300%. Efectele se vor simţi în întreaga lume, dar în special în Europa

    Cheresteaua şi lemnul pentru construcţii se scumpesc în mai multe locuri ale lumii, dar în SUA, unde preţurile cresc zi de zi de câteva luni, se vorbeşte despre o obsesie naţională pentru aceste materii prime şi deja de o penurie.

    ♦ Preţurile exagerate riscă să frâneze avansul pieţei locuinţelor, care în ultimul timp a fost unul din principalele motoare ale revenirii celei mai mari economii a lumii din pandemie ♦ O infestare masivă a pădurilor, nu numai în SUA, ci în mai multe regiuni ale lumii, cu micul cărăbuş de pin nu face decât să se agraveze pe măsură ce iernile devin mai calde ♦ Scumpirile sunt urmărite cu atenţie de strategii pieţelor financiare deoarece se adaugă unor presiuni inflaţioniste deja evidente care vor influenţa politica monetară a băncii centrale americane ♦ Cu o penurie de lemn se confruntă şi Australia ♦ Preţurile cresc şi în Noua Zeelandă, datorită cererii mai mari din China ♦ În Marea Britanie, constructorii au avertizat că criza de lemn se va înrăutăţi.

    Cheresteaua şi lemnul pentru construcţii se scumpesc în mai multe locuri ale lumii, dar în SUA, unde preţurile cresc zi de zi de câteva luni, se vorbeşte despre o obsesie naţională pentru aceste materii prime şi deja de o penurie.

    Cererea puternică pentru lemnul de construcţii şi scumpirile au efecte în toată lumea, inclusiv în Europa.

    În SUA, preţurile au crescut până la niveluri nemaivăzute până acum  împinse de o combinaţie de forţe precum capacitatea redusă a fabricilor de cherestea, un boom al renovaţiilor şi apoi o explozie în construcţiile de locuinţe. Preţurile exagerate riscă să frâneze avansul pieţei locuinţelor, care în ultimul timp a fost unul din principalele motoare ale revenirii celei mai mari economii a lumii din pandemiei, după cum scrie Reuters. Apoi, în faţa penuriei de materii prime din lemn, SUA va trebui în cele din urmă să majoreze importurile, mai ales pe cele din Europa, ceea ce va însemna, probabil, o creştere suplimentară a preţurilor şi pe piaţa europeană. România este expor­tator de buşteni şi cherestea, dar şi importă masiv aceste resurse.

    În SUA, întregul lanţ de aprovizionare cu cherestea este tensionat, notează Bloomberg. Gaterele nu reuşesc să facă faţă cererii deşi procesează la cadenţă maximă. Între timp, întârzierile în transport şi penuria de muncitori pentru depozite duc la creşterea costurilor, care acum se simte în preţul final, Contractele futuresc pentru cherestea au urcat cu peste 60% anul acesta, iar analiştii nu se aşteaptă ca piaţa să se detensioneze prea curând. Acest lucru înseamnă gaz turnat pe focul preţurilor locuinţelor, ceea ce face ca acestea să-şi piardă din accesibilitate pentru o mare parte din populaţie. Iar cine reuşeşte

    să-şi cumpere o casă va avea mai puţini bani de cheltuit pe altceva, adică circuitul venitu­rilor şi creditului se restrânge. Scumpirea lemnului a adăugat un cost suplimentar mediu de peste 24.000 de dolari la preţul unei locuinţe noi. Asociaţiile din industrie şi politicieni au cerut administraţiei Biden să intervină în actuala criză de lemn.  „Fiecare parte din lanţul de aprovizionare are diferite probleme“, spune Brooks Mendell, analist la Forisk Consulting. Situaţia actuală con­trastează cu ce se întâmpla în urmă cu doar câţiva ani. În 2019, cererea slabă a forţat restricţii de producţie şi închideri de fabrici de cherestea la unele dintre cele mai mari companii, precum Canfor şi West Fraser Timber. Cea din urmă este cel mai mare furnizor de cherestea la nivel mondial. Gaterele nu reuşesc să satisfacă cererea şi pentru că există o criză de muncitori calificaţi. În aceste condiţii, producătorii au fost prinşi pe picior greşit de explozia neaşteptată a pieţei provocată de pandemie.

    La începutul crizei din sănătate, „gaterele au încetat să mai producă“, spune pentru Reuters Dustin Jalbert, analist la Fastmarkets. „Când au văzut 20 de milioane de şomeri, au oprit producţia.“ Oamenii forţaţi de autorităţi să stea acasă şi-au redescoperit pasiunea pentru renovări sau construit, apoi au simţit nevoia de locuinţe mai mari. Cotaţiile che­restelei au crescut cu 300% de la izbucnirea pandemiei şi acum sunt la niveluri record. Industria de profil este ameninţată şi de vremea extremă şi de schimbările climatice.

    Şi incendiile de pădure devin un pericol tot mai mare. Apoi, o infestare masivă a pădurilor, nu numai în SUA ci în mai multe regiuni ale lumii, cu micul cărăbuş de pin nu face decât să se agraveze pe măsură ce iernile devin mai calde. Deocamdată, invazia din Europa ajută la creşterea stocurilor de lemn în SUA anul acesta deoarece copacii bolnavi trebuie tăiaţi. Importurile de cherestea ale Americii ar trebui să crească cu 15% anul acesta pentru a satisface cererea, iar o mare parte din lemnul importat este aşteptat să vină din Europa, spun specialiştii.

    Companiile din industria de profil o duc bine. Constructorul de locuinţe DR Horton a raportat dublarea profitului trimestrial. Vânzările de locuinţe noi au explodat luna trecută cu aproape 30%, ritm nemaivăzut din 2006, anul de dinaintea imploziei pieţei imobiliare. Scumpirile sunt urmărite cu atenţie de strategii pieţelor financiare deoarece se adaugă unor presiuni inflaţioniste deja evidente care vor influenţa politica monetară a băncii centrale americane. Iar Fed dă, de obicei, tonul pieţelor din întreaga lume. Cu o penurie de lemn se confruntă şi Australia. Preţurile cresc şi în Noua Zeelandă, datorită cererii mai mari din China. În Marea Britanie, constructorii au avertizat că criza de lemn se va înrăutăţi. Penuria de lemn se adaugă deficitelor de materii prime şi produse de pe alte pieţe, cum ar fi cea a cafelei, a cauciucului sau a semiconductorilor.