BusinessMagazin

Tag: carne

  • 8 feluri de mâncare pe care nu ar trebui să le comanzi niciodată intr-un restaurant

    Să alegi un preparat pe care să îl consumi la un restaurant poate fi o provocare, în special dacă este vorba de zeci de opţiuni care sună delicios. Câţiva chefi au dezvăluit însă o listă de preparate care ar trebui excluse din start din listă, potrivit unui articol publicat de Daily Mail.

    1. Ouă cu sos olandez

    Chef-ul Anthony Bourdain a spus că brunchul este masa zilei în care cbefii pot să servească resturile de la cinele de vineri sau sâmbătă seara. Astfel, un preparat clasic precum ouăle Benedict sau ouăle regale – ar trebui evitate; sosurile folosite la acestea trebuie să fie la o temperatură optimă pentru a fi sigur de consumat. ”Bacteriile iubesc sosul hollandaise” a dezvăluit Bourdain în cartea sa, Kitchen Confindential.

    2. Stridiile

    Dacă nu vă aflaţi într-un restaurant specializat pe preparate din peşte, este de preferat să evitaţi stridiile. Dacă nu sunt depozitate şi gătite corespunzător, acestea pot genera boli grave.

    3. Peştele într-o zi de luni

    Majoritatea restaurantelor primesc peşte proaspăt în zilele de joi – acest lucru înseamnă că până luni, au trecut deja patru-cinci zile înainte ca acesta să ajungă în farfuria consumatorului.

    Bourdain a declarat în cartea lui: ”Nu comand niciodată peşte luni, decât dacă mănânc la un restaurant de patru stele unde ştiu că peştele este cumpărat direct de la sursă.”

    4. Bugerii din vită Wagyu şi Kobe

    Cele mai scumpe cărnuri reprezintă adevărate delicatese, datorită modului în care grăsimea este structurată marmorat în carne.

    Dacă sunt cărnuri autentice, acest tip de friptură este servită în porţii mici, majoritatea chefilor consideră că este o risipă să foloseşti acest gen de cărnuri pentru un buger, de pildă. Astfel, dacă vedeţi un burger în ale cărui ingrediente se află vită wagyu sau kobe, restaurantul respectiv ar putea să vă mintă şi să folosească aceste nume pentru e ridica preţurile, potrivit MSN.

    5. Orice preparat din pui

    Dacă urmăriţi show-urile culinare de la TV, s-ar putea să observaţi că chefii nu plasează puiul în centrul demonstraţiilor lor culinare. Preparatele pot părea deseori neinspirate şi cu un preţ prea mare pentru ceea ce este cea mai ieftină carne de pe piaţă, prin comparaţie cu vita sau mielul de calitate.

    6. Preparate din fructe de mare, dacă restaurantul respectiv nu se află în apropierea mării

    Dacă vă aflaţi într-un restaurant situat în apropiere de mare, sunt şanse mari ca preparatele cu fructe de mare să fie proaspete. În restaurantele aflate departe de o astfel de sursă, calitatea preparatului scade; acesta poate fi chiar congelat. Imediat după ce a fost prins, calitatea peştelui scade – aşa că este vine să evitaţi cumpărarea acestui preparat.

    7. Vita bine făcută

    Vita bine făcută este urâtă de chefii din întreaga lume – supragătirea acestui tip de carne reduce savoarea, iar un ingredient scump devine astfel greu de mestecat şi fără gust.

    8. Preparatele care nu se află în meniu

    O modalitate sigură prin care să supăraţi chelnerii şi chefii, este să faceţi o cerere specială sau să cereţi foarte multe înlocuiri pentru un preparat existent în meniu. Un utilizator Reddit care pretinde că este chef, spune: ”De fiecare dată cineva cere ceva care nu se află pe meniu, toată lumea devine frustrată. Chelnerul trebuie să îi roage pe cei de la bucătărie să gătească respectivul preparat, bucătarii se enervează şi, în general, durează mai mult ca preparatul respectiv să ajungă în farfuria clientului; într-un final nimeni nu este fericit.”

     

  • Friptură cu pedigriu

    Dorinţa unora de a fi cât mai informaţi cu privire la provenienţa hranei pe care o consumă nu a scăpat întreprinzătorilor şi retailerilor, care s-au adaptat, scrie Wall Street Journal.

    Au apărut astfel măcelării sau servicii de livrare de carne direct de la fermă către clienţi, pentru cei care vor să ştie clar de la ce animal provine carnea din friptura sau hamburgerul lor, unde a crescut acesta şi unde a fost sacrificat. Mai mult, unii clienţii cer ca toată carnea pe care o cumpără o dată pentru diverse preparate să fie de la un singur animal, ceea ce micile măcelării pot să le ofere celor care le fac vânzare de o anumită sumă, care nu este deloc mică. 

  • Cele trei chimicale care transformă carnea într-o otravă cancerigenă

    Mâncarea procesată poate creşte riscul apariţiei cancerului intestinal. Agenţia pentru Cercetare a Cancerului, din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, afirmă că 50 de grame de carne procesată pe zi pot creşte riscul apariţiei cancerului intestinal cu 18%.

    Există trei agenţi principali din carnea procesată care provoacă cancerul: fierul, care se află în mod natural în carne; nitrozaminele, care se formează atunci când carnea este procesată; MelQx şi PhIP, chimicale care se formează în timpul gătirii. 

    Fierul se găseşte în toate tipurile de carne, acesta este absorbit cu uşurinţă de organism, fiind o parte importantă din dieta oamenilor. O cantitate excesivă poate creşte riscul apariţiei cancerului, deoarece fierul acţionează ca un catalizator pentru formarea radicalilor liberi. 

    Nitrozaminele apar doar atunci când carnea conţine nitriţi sau săruri cu nitriţi. Mâncarea care conţine cele mai multe nitrozamine este cea afumată, cea proaspătă sau fructele de mare. Alimentele care conţin cantităţi moderate sunt grânele, lactatele, uleiurile, băuturile şi vinul, ceea ce înseamnă că oamenii sunt expuşi constant la aceste chimicale.

    Deşi MelQx şi PhlP se formează în timpul gătirii, concentraţia de chimicale este diferită în funcţie de metoda de gătire şi de cât de bine este gătită carnea.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Cele trei chimicale care transformă carnea într-o otravă cancerigenă

    Mâncarea procesată poate creşte riscul apariţiei cancerului intestinal. Agenţia pentru Cercetare a Cancerului, din cadrul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, afirmă că 50 de grame de carne procesată pe zi pot creşte riscul apariţiei cancerului intestinal cu 18%.

    Există trei agenţi principali din carnea procesată care provoacă cancerul: fierul, care se află în mod natural în carne; nitrozaminele, care se formează atunci când carnea este procesată; MelQx şi PhIP, chimicale care se formează în timpul gătirii. 

    Fierul se găseşte în toate tipurile de carne, acesta este absorbit cu uşurinţă de organism, fiind o parte importantă din dieta oamenilor. O cantitate excesivă poate creşte riscul apariţiei cancerului, deoarece fierul acţionează ca un catalizator pentru formarea radicalilor liberi. 

    Nitrozaminele apar doar atunci când carnea conţine nitriţi sau săruri cu nitriţi. Mâncarea care conţine cele mai multe nitrozamine este cea afumată, cea proaspătă sau fructele de mare. Alimentele care conţin cantităţi moderate sunt grânele, lactatele, uleiurile, băuturile şi vinul, ceea ce înseamnă că oamenii sunt expuşi constant la aceste chimicale.

    Deşi MelQx şi PhlP se formează în timpul gătirii, concentraţia de chimicale este diferită în funcţie de metoda de gătire şi de cât de bine este gătită carnea.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Vascar a înregistrat creşteri ale reţelei de magazine proprii cu peste 20% în primele nouă luni ale anului

    Compania locală de producţie de preparate din carne Vascar a anunţat o creştere de 23% a cifrei de afaceri la nivelul reţelei de magazine proprii,  în primele 9 luni ale anului, faţă de acceaşi perioadă a anului 2015.

    Cifra de afaceri a companiei a crescut cu 17% faţă de perioada similară a anului trecut. „Accelerarea ritmului de creştere se datorează majorării vânzărilor la preparatele din carne, susţinute în principal de brandul Moldova în Bucate – un trend ce se reflectă şi în rezultatele generale ale companiei – dar şi extinderii şi modernizării reţelei de magazine proprii. Anul acesta am deschis primul magazin concept Moldova în Bucate la Bacău şi urmează relansarea magazinului din Iaşi, în baza aceluiaşi concept. Până la finalul anului ne-am propus deschiderea a 3 noi magazine proprii”, declară Vlad Ciuburciu, Director de Marketing Vascar. 

    În aceeaşi perioadă, magazinele proprii au înregistrat o creştere a numărului de bonuri cu 9% şi o creştere valorică de 13%, faţă de perioada corespondentă a anului trecut.

    „Vom continua să extindem seria magazinelor concept Moldova în Bucate pentru că vrem să oferim clienţilor noştri o experienţă de cumpărare superioară. Aşa cum produsele Moldova în bucate  înseamnă în egală măsură produse tradiţionale de calitate, dar şi amintiri ale unor experienţe memorabile în compania celor dragi,  magazinele concept ce poartă amprenta brandului sunt mai mult decât simple spaţii comerciale, ele transmit emoţie, printr-o atmosferă caldă şi un design unic”, adaugă Vlad Ciuburciu, Director de Marketing Vascar.

    Cu peste 30 de ani de experienţă şi o cifră de afaceri de aproape 61.2 milioane de lei în 2015, Vascar este unul dintre principalii producători de preparate din carne din România. Vascar procesează şi comercializează preparate din carne, pateuri, conserve din carne şi mâncăruri la cutie sub mărcile Vascar şi Moldova în Bucate. Pentru Vascar lucrează mai mult de 300 de angajaţi, iar compania deţine o fabrică de procesare şi 20 magazine proprii în regiunea Moldovei. O parte din produsele Vascar şi Moldova în Bucate sunt distribuite la nivel naţional, în hypermarket-uri.

    Vascar este o companie care produce preparate “marcă proprie” pentru Kaufland, Carrefour, Mega Image şi Lidl.

     

  • Afacerile Vascar au crescut cu 23% în primele 9 luni ale anului

    Vascar, unul dintre principalii producători localide preparate din carne, anunţă o creştere de 23% a cifrei de afaceri la nivelul reţelei de magazine proprii, în primele 9 luni ale anului, faţă de acceaşi perioadă a anului 2015.

    Cifra de afaceri a companiei a crescut cu 17% faţă de perioada similară a anului trecut, aproape 61.2 milioane de lei.

    „Accelerarea ritmului de creştere se datorează majorării vânzărilor la preparatele din carne, susţinute în principal de brandul Moldova în Bucate – un trend ce se reflectă şi în rezultatele generale ale companiei – dar şi extinderii şi modernizării reţelei de magazine proprii. Anul acesta am deschis primul magazin concept Moldova în Bucate la Bacău şi urmează relansarea magazinului din Iaşi, în baza aceluiaşi concept. Până la finalul anului ne-am propus deschiderea a 3 noi magazine proprii”, declară Vlad Ciuburciu, Director de Marketing Vascar. 

    În aceeaşi perioadă, magazinele proprii au înregistrat ocreştere a numărului de bonuri cu 9% şi o creştere valorică de 13%, faţă de perioada corespondentă a anului trecut.

     

  • Studiu de caz: Salamul de Sibiu a câştigat lupta cu piaţa

    CONTEXT:

    Piaţa internă a preparatelor din carne crud-uscatele au o pondere în volum mai mică de 7% în categoria produselor din carne, respectiv puţin peste 12 procente în valoare. În afacerea SALBAC, una din firmele care alcătuiesc grupul Agricola, grupa de produse crud-uscate reprezintă aproape 54% din punct de vedere al volumelor vândute şi aproximativ 79% ca pondere în cifra de afaceri.

    DECIZIE:

    Anul trecut, Agricola avea cereri mai mari decât capacitatea de producţie a Salamului de Sibiu, astfel încât s-a luat decizia de a investi în suplimentarea liniilor de producţie. La 1 august 2015, a fost demarat un proiect de investiţii în valoare de 20 de milioane de lei, din care jumătate fonduri proprii, iar restul credit bancar. Concret, a fost construită o nouă clădire, cu o suprafaţă desfăşurată de circa 5.000 mp lângă fabrica existentă. La începutul acestei toamne liniile de producţie au fost inaugurate, iar volumele produse pot creşte cu 1.000 de tone.

    EFECTE:

    Previziunile companiei arată că la finalul acestui an vânzările Agricola de produse crud uscate vor ajunge la 2.570 de tone, din care mai mult de jumătate (1.350 de tone) reprezintă vânzările de Salam de Sibiu. Angelica Şmil, director general al Salbac, mizează pe creşterea vânzărilor cu 10% în următorii trei ani. „Totodată, volumele suplimentare dezvoltate vor compensa treptat costurile investiţiei, astfel încât să menţinem un nivel de profitabilitate comparabil cu cel actual. Până la sfârşitul lui 2018 estimăm creşteri ale cotei de piaţă, mai precis că vom atinge 25% cotă de piaţă în valorare şi 21% în volum.“

    Creşterea puterii de cumpărare, scăderea TVA, plusurile din conturile de salarii şi, în general, atitudinea optimistă a consumatorilor se oglindesc fidel pe rafturile magazinelor. Aşa cum în perioada de criză consumatorii au fost mai cumpătaţi şi au migrat spre produse mai ieftine, acum se îndreaptă, din nou, spre gamele premium. Ca urmare, Agricola a investit 20 de milioane de lei pentru creşterea capacităţii de producţie a Salamului de Sibiu, poziţionat în segmentul premium.

    În strategia de investiţii a Salbac, producător de salamuri din cadrul grupului de firme Agricola, extinderea capacităţii de producţii era plan pentru 2017. Totuşi, la finalul lui 2014 „am fost puşi în postura de a nu putea onora toate comenzile solicitate de piaţa din România, iar pentru a dezvolta o relaţie de export nici nu putea fi vorba“, spune Angelica Şmil, director general al Salbac.

    A devenit evidentă nevoia de a devansa investiţiile programate pentru 2017, iar directorul general al fabricii de salamuri a obţinut undă verde pentru a grăbi acest proiect. Angelica Şmil sublinia, în vara anului trecut, că „nu este importantă atât cantitatea, cât faptul că pierdem cotă de piaţă“ şi, completa ea, accelerarea investiţiei permitea menţinerea companiei în poziţia de lider de piaţă.

    În luna august a anului trecut a început construcţia unei noi clădiri, cu o suprafaţă desfăşusrată de 5.000 mp, lângă fabrica existentă, cu un buget de 20 de milioane de lei – 10 milioane de lei fonduri proprii şi 10 milioane de lei din credit bancar. La începutul toamnei noile capacităţi de producţie au fost inaugurate, volumele produse vor putea creşte cu 1.000 de tone pe an. Angelica Şmil se aşteaptă ca până la finalul acestui an, vânzările de salamuri crud uscate produse de Agricola să ajungă la 2.750 de tone, din care mai mult de jumătate (1.350 de tone) reprezintă Salamul de Sibiu. Aceste cifre sunt de şapte ori mai mari decât volumele vândute în urmă cu şapte ani, explică reprezentanta Salbac. În termeni de cotă de piaţă această investiţie echivalează, în opinia Angelicăi Şmil, cu o creştere de 5-6% în trei ani.

    Tot ea detaliază că în afacerea Salbac, grupa de produse crud-uscate reprezintă aproape 54% ca volume şi aproximativ 79% ca pondere în cifra de afaceri; compania deţine o cotă de piaţă de 7% în volum şi 12% în valoare din piaţa internă a preparatelor crud-uscate. Piaţa preparatelor din carne a ajuns în 2015 la o valoare de circa 4 miliarde lei, grupa produselor crud-uscate contribuind cu aproape 500 de milioane de lei. „Noi estimăm pentru 2016 o creştere de circa 5% a pieţei preparatelor de carne, respectiv o creştere de 8% pentru crud-uscate“, afirmă Angelica Şmil. Până la finalul lui 2018, reprezentanta Salbac se aşteaptă ca firma să ajungă la o cotă de piaţă în valoare de 25% şi 21% în volum.

    Produsul vedetă al companiei este Salamul de Sibiu, care realizează mai mult de jumătate din cifra de afaceri (51%) a Salbac, iar în volum reprezintă 27% din producţie. Vânzările anuale de Salam de Sibiu (produs de mai multe companii, între care Aldis, Reinert, Salsi şi Scandia România) pe piaţa internă ajung la 1.500 de tone, în 2016 înregistrându-se o creştere de aproximativ 20% faţă de 2015.

     

  • Recenzie: Crème brulee, de Thomas J. Craughwell. Când politica îşi bagă nasul în oala gastronomiei

    Adriana Sohodoleanu (călător pasionat, doctorand sociologie, fondator cofetarie artizanal[ online www.biscuit.ro)

    Când am vizitat The Library of Congress în Washington DC în primăvara trecută, am aflat însă că era şi un avid cititor şi bibliofil pasionat. Destul de logic, de altfel, nu? Biblioteca congresului, cea mai veche instituţie culturală federală, dar şi cea mai mare din lume, a fost înfiinţată cu 5.000 de dolari în 1800, de către Quincy Adams, şi a fost incendiată de trupele britanice în 1814, împreună cu Capitoliul.

    Fostul preşedinte Thomas Jefferson, retras atunci la Monticello, a oferit statului biblioteca sa: 6.487 volume strânse în peste 50 de ani, acoperind domenii diverse; cărţile pot fi văzute şi astăzi acolo. Nu această colecţie impresionantă de volume a fost însă cea care mi-a înfăţişat o altă faţă a politicianului, ci o carte cumpărată de la magazinul de suveniruri!

    Volumul intitulat sugestiv „Creme Brulee, how a founding father and his slave James Hemings introduced French cuisine to America“ (Crème brulee, cum un părinte fondator şi sclavul său James Hemings le-au prezentat francezilor gastronomia de pe tărâmuri americane) îl urmăreşte pe Jefferson de-a lungul celor cinci ani petrecuţi de el în Franţa, unde a deţinut funcţia de ambasador, alături de Benjamin Franklin şi John Adams.

    Încă din prolog, Thomas J. Craughwell te pune în gardă cu privire la caracterul renascentist al personajului său: Jefferson a fost nu doar filosof politic şi bibliofil, ci şi botanist şi grădinar amator, autor de jurnale minuţioase şi, mai ales,  pasionat de gastronomie. Cel mai cerebral dintre părinţii fondatori ai naţiunii nota reţete de conservare a cărnii şi modul de preparare a unei bune ceşti cu cafea; peste 150 de reţete notate de el se păstrează şi astăzi.

    Lucrarea stabileşte cadrul din care pleacă Jefferson în Franţa, dintr-o Americă în care, la acea vreme, mesele erau pregătite de bucătari de culoare, sclavi sau eliberaţi, care aduceau, prin urmare, influenţe africane bucătăriei locale. Pe mesele americanilor se găseau pe atunci, ca şi acum, carne, pâine, legume gătite în exces şi deserturi îndulcite peste măsură. Mâncarea se asezona cu verdeţuri din grădină, condimentele fiind disponibile, dar scumpe. Bogaţii şi săracii aveau acces la aceleaşi materii prime, doar modul de preparare diferea la cei neînstăriţi, care nu aveau timpul şi cunoştinţele necesare pentru realizarea unor preparate complexe.

    Peştele apărea în meniu din când în când, nu şi fructele de mare, deşi apele abundau în scoici, homari şi alte creaturi considerate azi delicatese. Atât de mare era dispreţul faţă de ele, încât americanii îşi hrăneau porcii cu scoici şi se simţeau jenaţi să le ofere oaspeţilor homar. Se mai mânca fasole, după o reţetă a triburilor autohtone, în care americanii au înlocuit carnea de urs cu cea de porc; preparatul se fierbea cu sirop de arţar şi legume, totul într-un cuptor olandez (un tip de ceaun îngropat în pietre încinse). În Statele Unite ale acelei vremi mâncarea era simplă, dar abundentă şi erau folosite cel mai adesea lingura şi cuţitul, căci în 1778 doar 21% din populaţie folosea furculiţa.

    După revoluţia americană, mâncarea franţuzească era considerată nepotrivită pentru un american onest, o alimentaţie simplă era semn de virtute, opinie împărtăşită şi de francezii din America, hughenoţi stabiliţi în Massachussets, New York, Virginia, Pennsylvania şi Carolina de Sud, care detestau haute cuisine. Atât de importantă era simplitatea în alimentaţie, încât, la întoarcerea sa în patrie, epicureanul Jefferson dedat la rafinamentele bucătăriei franceze, a fost denunţat de un oponent politic ca fiind lipsit de o cămară autohtonă.

    Când Jefferson a ajuns în Franţa situaţia era, desigur, cum nu se poate mai diferită. Gastronomia înflorea – condimentarea excesivă din Evul Mediu făcuse loc unui stil nou de a găti, în care sosurile ofereau gusturi complexe şi nu mai dominau preparatul. Regii găteau personal preparate speciale pentru apropiaţi, iar  burghezia prelua reţete sofisticate de la curte şi le adapta resurselor disponibile.

    La unul din restauratorii epocii, Combeaux, l-a băgat Jefferson ucenic pe James Hemings, un sclav adus din ţară special pentru a învăţa să gătească franţuzeşte. Înţelegerea pe care stăpânul a făcut-o cu Hemings avea în vedere eliberarea acestuia după ce îşi va pregăti un succesor în bucătăria de la Monticello.

    Hemings, fiu al socrului lui Thomas Jefferson cu una din sclavele sale, s-a bucurat în Franţa de un statut aparte; pe lângă instrucţia de primă mână pe care o primea, avea şi un statut de om liber, căci Franţa aderase la principiul libertăţii, astfel încât pe teritoriul său toţi oamenii erau liberi. Probabil acest aspect l-a făcut pe Jefferson, ambiguu în privinţa sclaviei, să îi ofere lui Hemings un tratament special, deşi nici cu ceilalţi servitori ai săi nu se purta rău.

    În toate călătoriile şi experienţele avute în Franţa, Thomas Jefferson a căutat acele lucruri care puteau fi trimise sau replicate acasă. Pe lângă rolul său politic, a acţionat ca un ministru al agriculturii şi economiei domestice, trimiţând în America seminţe de plante, vin şi butaşi de vie, instrumente şi echipamente utilizate în producerea sau prelucrarea produselor obţinute în agricultură.

    Ferma sa de la Monticello a fost pepiniera pentru multe dintre acestea, iar la mesele date de Jefferson mâncarea şi vinurile atent alese au făcut ca multe decizii politice să fie luate mai eficient decât în medii clasic austere. O astfel de decizie a fost aceea cu privire la mutarea capitalei naţiunii în actuala sa zonă, pe râul Potowmac (în ortografierea vremii), decizie luată de James Madison, Alexander Hamilton şi Thomas Jefferson la cina dată de cel din urmă tocmai cu scopul de a oferi un mediu propice discuţiilor.

    Autorul mai scrie şi despre Voltaire, Rousseau şi regii Franţei, de la Regele Soare la nepotul său mai puţin norocos, are poveşti despre primele reglementări ale primelor restaurante, despre introducerea fără succes a cartofului şi ingenioasa metodă prin care Parmentier l-a popularizat.

    Mai detaliază şi vizita pe la podgoriile din Burgundia pe care Jefferson a făcut-o, ca şi variate informaţii despre obiceiurile epocii în Franţa – revoluţia franceză l-a prins pe american la Paris şi este interesant de citit despre poziţia lui faţă de acestea.
    Din punct de vedere gastronomic, o importanţă aparte o au reţetele aduse de James în America, acestea introducând preparate rafinate în meniurile de la Monticello şi, putem afirma fără a greşi, mai apoi în bucătăriile oaspeţilor lui Jefferson.

    O parte din reţetele aduse din Franţa se păstrează, unele – opt la număr – sunt chiar dintre cele scrise de James, altele din cele transmise de Jefferson sau nepoatele sale. Una dintre reţete este cea de cremă brulee sau cremă arsă, varianta franceză a cremei noastre de zahăr ars. Aşa se face că Thomas Jefferson a adus la cuisine francaise în America înaintea Juliei Child.

  • Ingredientul ascuns din bere pe care majoritatea oamenilor nu ştiu că este folosit. “Este destul de dezgustător dacă stai să te gândeşti”

    Care sunt ingredientele unei beri? Hamei, malţ, orz, apă, drojdie – acestea ar fi câteva dintre cele care vin în mintea celor care au consumat (sau nu) băutura. Mai puţin cunoscut este însă faptul că berea la halbă conţine o substanţă extrasă din peşte şi, potrivit BBC, organizaţii internţionale solicită producătorilor de bere să investigheze alternative pentru aceasta, din cauza problemelor de etică ale consumatorilor vegani.

    Se pare că ihtiocolul (cleiul de peşte – extras din vezica peştilor) se află pe pe lista de ingrediente a berii la halbă şi este foarte probabil să se regăsească şi în berea pe care aţi consumat-o dvs. astfel de-a lungul timpului. Încă din secolul XIX, acest ingredient a fost folosit în scopul creşterii clarităţii berii. Totodată, o face mai luminoasă şi, astfel, mai atrăgătoare pentru consumatori. Ingredientul este folosit de producătorii de bere, fie că vorbim despre giganţii în domeniu sau despre microberării.

    Prezenţa acestui ingredient a devenit însă o problemă pentru vegetarieni şi vegani,  mulţi dintre ei nu au realizat până acum că trebuie să fie atenţi la acest aspect.

    Există însă berării care au renunţat deja la acest ingredient. Spre exemplu, berăria Twisted Barrel din Anglia a decis să nu folosească acest ingredient la scurt timp după fondarea companiei, în 2014. Fondatorul acestei companii, Tim Boswarth, a devenit vegan în urmă cu doi ani şi a declarat pentru BBC că a fost şocat atunci când a aflat despre acest ingredient.

    ”Este destul de dezgustător dacă stai să te gândeşti, chiar şi pentru oamenii care consumă carne; este pur şi simplu un lucru despre care nu se discută.Nimeni nu vrea să se promoveze prin a spune că filtrează berea prin intermediul peştilor morţi”, a declarat el în interviul acordat BBC.

    În afară de aspectele etice care ţin de veganism, producătorul a observat că acest ingredient alterează şi aroma berii. ”Din ce în ce mai mulţi oameni ştiu acum că berea nu trebuie să fie clară – nu contează cum arată, iar cleiul de peşte este folosit doar din considerente estetice.”

    În prezent, organizaţii internaţionale au solicitat producătorilor de bere să caute alternative pentru înlocuirea acestui ”ingredient ascuns”. 

  • Sfatul de business al săptămânii de la George Horoi, preşedinte Agricola Bacău: “Orice problemă are o soluţie”

    Grupul de firme pe care îl conduce Horoi a avut în primele şase luni ale acestui an o cifră de afaceri de circa 345 milioane de lei, în creştere cu 12,7% faţă de perioada similară a anului trecut. Agricola Internaţional SA, cea mai importantă companie a grupului, în care sunt integrate lanţul de producţie a cărnii de pasăre şi operatorul logistic, a înregistrat în primele şase luni o cifră de afaceri mai mare cu 17,6% faţă de cea realizată în perioada similară a anului trecut, ajungând la 201,8 milioane de lei.

    Grigore Horoi şi-a început cariera în cadrul grupului de firme Agricola în urmă cu 25 de ani şi a urcat pas cu pas în ierarhie până în 2009, când a preluat frâiele conducerii pentru întregul grup. Absolvent de studii economice, până în 1991 a lucrat la o fermă, iar fostul director al Agricola, Petru Plăcintă, zootehnist care a condus combinatul avicol din Bacău vreme de trei decenii, l-a numit economist-şef al complexului de găini ouătoare. Grigore Horoi este, de altfel, şi unul dintre cei trei acţionari români care deţin pachetul majoritar de acţiuni ale companiei, a cărei istorie începe în urmă cu aproape 60 de ani.

    CARE A FOST CEL MAI DIFICIL MOMENT DIN CARIERĂ ŞI CUM L-AŢI DEPĂŞIT?

    Cel mai dificil moment a fost criza din 1997. Atunci, subvenţia pe produs, de 30%, a dispărut, iar dobânzile au crescut la peste 150%. Inflaţia la acel moment a ajuns la circa 80%, TVA a crescut de la 9% la 18%.

    Momentul a fost depăşit cu încredere şi determinare şi cu sprijinul partenerilor: bănci, furnizori, acţionari, angajaţi şamd. Agricola a avut şi are între valorile sale asumate reputaţia – bună, care dă încredere partenerilor săi.

    CE AŢI ÎNVĂŢAT DIN ACEASTĂ EXPERIENŢĂ?

    Că orice problemă are o soluţie.

    CARE SUNT GREŞELILE PE CARE LE ÎNGĂDUIŢI ALTORA?

    Greşeala care nu se repetă. În general, sunt greu de iertat greşelile provocate de lipsa implicării şi de superficialitate.

    CE ALTĂ PROFESIE V-AR FI PLĂCUT?

    Îmi place să construiesc echipe şi să le mobilizez pentru a pune în valoare resursele. Cred că mi-ar plăcea jobul de antrenor.

    CE PROFESIE NU AŢI FI ALES NICIODATĂ?

    Am o mare admiraţie pentru medicii chirurgi, dar nu cred că aş putea să profesez. Nu cred că aş putea să fac meseria de profesor – nu-mi place să repet aceleaşi… vorbe.

    UN SFAT PENTRU TINERI LA ÎNCEPUT DE CARIERĂ.

    Fie că aleg poziţia de angajat, fie pe cea de antreprenor, să se orienteze spre lucrurile pe care le-ar face cu plăcere. Încrederea, perseverenţa şi etica profesională sunt elemente care îi pot ajuta în drumul spre succes.

    Preferinţe

    CUVÂNT:
    Armonie. Nu-l folosesc, dar am auzit că are legătură cu atitudinea mea.

    CARTE:
    Citesc destul de mult, dar cartea „Doctrina Şocului. Naşterea capitalismului dezastrelor“ de Naomi Klein îmi revine periodic în minte.

    PERSONALITATE:
    Nu am o persoană la care să mă raportez. În general sunt plin de admiraţie faţă de oamenii care au reuşit având mintea deschisă, creativă, foarte perseverenţi şi serioşi în relaţia cu partenerii.