Retailerul francez de articole sportive Decathlon va inaugura pe 29 decembrie cel de-al 4-lea magazin din Bucureşti. Reţeaua totală a retailerului va ajunge astfel la 17 magazine.
Noul magazin va ocupa o suprafaţă de 3.900 metri pătraţi din din zona comercială Băneasa. Potrivit ZF, expansiunea susţine avansul vânzărilor Decathlon, care au ajuns anul trecut la 310 milioane de lei.
Cătălin Grigore întinde cu atenţie pe masă planurile de dezvoltare ale Metalurgiei Park. Sunt nişte foi mari şi groase, dar Cătălin Grigore le tratează delicat şi condiţionează discuţia cu Business Magazin prin a se asigura de la început că articolul nu va avea tenta răuvoitoare pe care a simţit-o în presă în ultimii cinci ani, de când a decis să dezvolte, cu strategia sa proprie, sudul capitalei. „Toată lumea are o problemă cu sudul, ca şi cum ar trebui să plecăm cu toţii acasă şi să rămână numai nordul“, rezumă Cătălin Grigore modul cum percepţia publică despre zona de sud, dintotdeauna considerată un fel de Cenuşăreasă a pieţei imobiliare, nu s-a schimbat nici după ce sudul a devenit cel mai viu motor imobiliar al Capitalei.
Înainte de criza economică, dezvoltatorii imobiliari decideau ce anume ar putea să le vândă clienţilor şi construiau o piaţă ideală, în care oamenii câştigă din ce în ce mai bine şi locuiesc în case din ce în ce mai mari. După şapte ani de criză, cei mai activi dezvoltatori sunt cei care au lăsat piaţa să decidă ce produse îşi permite să cumpere şi cei care au acceptat câştigul mai mic, dar mai sigur. Sunt două categorii de produse imobiliare în piaţă, rezumă Dragoş Dragoteanu, proprietarul agenţiei imobiliare EuroEst: „Prima categorie este formată din locuinţe ale căror preţuri nu scad niciodată (zone rezidenţiale de lux cu brandul lor, cum ar fi Primăverii, Kiseleff, Unirii cu vedere la fântâni) şi care urmează istoria pieţei imobiliare de afară, nicăieri în lume zonele bune nefiind afectate de criză. A doua categorie sunt imobilele de necesitate, care urmează trendurile pieţei. 90% din proprietăţile din Bucureşti sunt de necesitate, cele mai multe dintre acestea fiind cele din blocurile vechi, construite până în 1985, dar şi cele care se construiesc acum“. Dragoteanu spune că strategia multora dintre dezvoltatorii de dinainte de criză a fost să construiască locuinţe pe care să le încadreze în prima categorie. După venirea crizei, piaţa de lux şi cea up-market s-au restrâns, iar volumele din zona de necesitate au câştigat tot mai mult teren. În ultimii cinci ani, datele oficiale spun că peste 80% din tranzacţiile imobiliare din bucureşti au fost făcute (şi s-au încadrat) în programul guvernamental Prima casă.
În octombrie 2007, cu fix un an înainte de debutul crizei imobiliare şi de tumultul care a urmat, scoteam o copertă Business Magazin în care povesteam despre modul cum oamenii de afaceri locali au preluat şi au dezvoltat un mod de gândire şi de investire de peste ocean. Think Big a stat la temelia visului american şi prima parte a anilor 2000 a scris şi un vis românesc, pe care unii dintre oamenii de afaceri aflaţi pe val au decis să îl dezvolte la scară mare. Scriam atunci despre cel mai mare hotel din Europa, cu 1.500 de camere, ridicat de fraţii Ionuţ şi Robert Negoiţă în Vitan, despre Băneasa Developments, proiectul întins pe mai bine de 200 de hectare care a schimbat definitiv nordul Bucureştiului, dar şi despre Sema Park sau despre Coresi, proiecte mari gândite pe foste platforme industriale. Mai scriam în 2007 şi despre semnele de întrebare pe care ni le năşteau oamenii de afaceri care vorbeau despre viitor cu certitudine: Ionuţ Negoiţă era sigur că va merge cu cele 1.500 de camere la o medie de 80% grad de ocupare, iar Ion Rădulea era convins că până în 2011 va umple cele 40 de hectare de teren de la Semănătoarea cu clădiri de birouri, cu zone comerciale şi o zonă rezidenţială cu 1.320 de locuinţe. Cel mai mare hotel din Europa a devenit un mare bloc în care cele mai multe camere s-au transformat în apartamente, iar lipsa finanţării a făcut ca în Sema Park să se reia construcţiile abia anul trecut, după o pauză de peste şase ani.
Între timp însă, ritmul livrărilor de apartamente din Bucureşti a rămas viu, chiar dacă nu în formă maximă. Au avut loc însă mai multe mutaţii legate de preţ sau de arhitectura proiectelor, dar cea mai importantă a fost cea legată de zonă. Nordul şi centrul, care crescuseră într-un ritm foarte alert înainte de criză, au ajuns la un ritm lent de construire şi de vânzare. În acelaşi timp, vestul şi sudul au explodat. Proiecte precum Militari Residence, unde s-a ridicat bloc după bloc şi unde au fost livrate şi vândute 4.000 de apartamente, Confort Urban din Rahova sau Confort City din Vitan (ambele cu peste 1.500 de apartamente vândute) au indicat că apartamentele construite pe fişa de post a proiectului Prima casă sunt cele care se vor vinde în cel mai alert ritm.
Pe aceeaşi structură de ofertă care să se încadreze în programul Prima casă s-a dezvoltat şi Popeşti-Leordeni. Oraşul din coasta de sud a Capitalei aproape şi-a dublat numărul de locuitori în ultimii zece ani, după cum arată datele primăriei oraşului: în 2005, în Popeşti-Leordeni erau 15.000 locuitori, iar anul trecut erau înregistraţi peste 25.000. Între staţiile de metrou Dimitrie Leonida şi Depoul IMGB s-a construit practic un nou oraş, în care mai mulţi mici dezvoltatori, cu proiecte de câteva zeci de apartamente, au construit şi au vândut case, respectând strict regula nescrisă a unui preţ pe metrul pătrat situat între 650 şi 850 de euro. „Faptul că preţurile au fost ţinute sub control, iar dezvoltatorii nu au depăşit un preţ pe care piaţa îl putea asimila a adus în zona de sud un anumit tip de client: 35-40 ani, familist, cu copil. Oameni care caută un apartament cu 2 camere sau o garsonieră dublă, ca tranzit, la început de drum, sau un apartament de 3-4 camere la preţuri pe care nu le poţi găsi în altă zonă.“ Modul cum Cătălin Grigore descrie secretul vânzării zonei de sud face parte din strategia pe care şi-a făcut-o în urmă cu cinci ani, când a decis să încerce antreprenoriatul.
În 2010, în biroul său de pe şoseaua Olteniţei, Cătălin Grigore lansa Sud Rezidenţial. Grigore fusese în ultimii zece ani directorul general al Premier, una din agenţiile imobiliare specializate pe vânzări în sudul Capitalei. Principala lecţie pe care spune că a învăţat-o în cei zece ani este cea a vânzărilor, care trebuie să aibă în spate un marketing puternic şi o forţă de vânzare cel puţin la fel de puternică. „Ne-am axat pe imobiliare pentru că cei mai mulţi dintre noi venim dinspre imobiliare, dar specialitatea noastră este vânzarea. Noi nu suntem o agenţie imobiliară. Nu vindem apartamente vechi, nu vindem terenuri, case, nu facem închiriere sau alte activităţi pe care e normal să le facă o agenţie imobiliară. Noi vindem şi am creat un motor de vânzare care a pus în valoare şi în lumina reflectoarelor un produs imobiliar conceput de noi“.
Ideea lui Cătălin Grigore a fost de a deveni o interfaţă între investitor şi clientul final – munca Sud Rezidenţial începe cu identificarea unui teren, continuă cu gândirea unui produs potrivit pentru acel teren, se ocupă de acte şi autorizaţii, planifică şi proiectează imobilul care se potriveşte acolo conform PUZ-ului, compartimentează şi finisează locuinţele, le face marketingul şi, mai ales, le vinde. „Eu sunt interfaţa pentru întregul proiect: de la primul pas când vând business planul unui investitor până la ultimul pas când predau cheile ultimului locatar şi asigur investitorului returnul pe care i l-am promis la început“, descrie Cătălin Grigore modul de lucru al Sud Rezidenţial.
A mai fost însă un aspect în strategia Sud Rezidenţial care l-a propulsat pe Cătălin Grigore din liga sutelor de dezvoltatori într-o ligă a vânzătorilor de sute de apartamente anual, ligă în care se află cam singur. Strategia s-a numit „zero comision pentru cumpărător“. Mai precis, Sud Rezidenţial percepe un procent situat între 3 şi 5% de la investitorul care preia proiectul (în funcţie de serviciile pe care le oferă), iar vânzarea apartamentelor pentru clientul final are loc fără comision din partea agenţiei. „Foarte mulţi oameni din piaţă au fost supăraţi pe noi. Când noi am implementat acest concept, toată lumea ne-a spus că este o prostie, că în cinci luni vom da faliment şi vom pierde şi toţi banii investiţi. Toată lumea ne-a sărit în cap cum că vom strica piaţa şi că toate agenţiile vor muri din cauza noastră. Le-am demonstrat astăzi, la peste cinci ani de existenţă, nu numai că suntem în viaţă, dar am ieşit la rampă şi vindem într-un mod susţinut şi fără probleme sute de apartamente, poate chiar mii. Clientul final este cel care ne ţine pe noi în viaţă, de la el luăm banii, el se împrumută pentru câteva zeci de ani pentru a plăti casa, era normal ca toate serviciile mele să fie gratuite. Ne finanţăm din comisionul pe care îl percepem de la dezvoltator, ei sunt singurii care ne plătesc pe noi. Noi am explicat tuturor că noi aşa înţelegem să ne dezvoltăm, că este modelul nostru, că vrem doar o bucăţică din această piaţă şi că nu intenţionăm să ne extindem în nordul oraşului sau în altă parte“, explică acum Cătălin Grigore modul cum s-a aşezat pe piaţă cu ideea sa antreprenorială.
Cătălin Grigore este de acord că sudul este mai ieftin, dar că nu există o aşa-zisă barieră de preţ pentru zonă: „Există însă o oarecare barieră psihologică – în Popeşti vorbim despre 700 euro/mp, în Metalurgiei preţul va fi de 1.000 euro metrul pătrat, dar cu cât mergem spre centru – Niţu Vasile, Brâncoveanu – preţurile cresc spre 1.300 euro/mp, iar când ne apropiem de Tineretului lucrurile se schimbă. Au fost dezvoltatori care nu au înţeles aceste bariere şi au insistat pe un preţ ridicat şi pe un produs avangardist care nu a fost uşor de vândut“.
Totodată, Garanti Bank se aşteaptă ca rata inflaţiei să coboare la 0,5% anul acesta, de la 0,8% la finalul lui 2014, pe fondul reducerii TVA la alimente de la 24% la 9%. Inflaţia ar trebui să fie cu aproximativ 1,7 puncte procentuale mai mică faţă de cazul în care nu s-ar modifica TVA. Totodată, Garanti Bank estimează deflaţie pentru perioada iunie-octombrie.
Producţia agricolă este preconizată să înregistreze o uşoară corecţie în 2015, de 4,4%, fără un impact semnificativ asupra PIB.
Consumul şi comerţul cu amănuntul ar trebui să fie stimulate per ansamblu de minimul istoric al inflaţiei, finanţarea ieftină şi creşterea salariilor şi pensiilor.
“România a înregistrat o îmbunătăţire remarcabilă a indicatorilor macroeconomici în ultimii trei ani şi ne aşteptăm să îşi consolideze în continuare performanţele în viitorul apropiat. Avem încredere în domeniul construcţiilor, sectorul IT şi industrie, ramuri care credem că vor avea o contribuţie semnificativă la evoluţia economică din acest an”, spune Ufuk Tandogan, CEO Garanti Bank Romania.
Potrivit Raportului Macroeconomic citat, cel mai important aspect în acest moment ar putea fi determinat de modificarile cadrului fiscal. După încă un an de consolidare fiscală, procesul este preconizat să se încheie în urma intrării în vigoare a noului Cod Fiscal. Este de aşteptat ca reducerea TVA pentru produsele alimentare să genereze un gol în veniturile bugetare, ce va putea fi acoperit din încasările suplimentare.
Cu toate acestea, întrebarea principală rămâne legată de execuţia bugetară din 2016, când guvernul plănuieşte ca încasările suplimentare de 14 miliarde de lei să compenseze scăderea veniturilor din măsuri de politică fiscală. Pe baza estimărilor Garanti Bank, sunt necesare incasari de cel puţin 7 miliarde de lei pentru a evita intrarea în procedura de deficit excesiv (de maximum 3% din PIB).
Aşa cum se arată în Raportul Macroeconomic, industria prelucrătoare, domeniul IT şi serviciile de asistenţă în afaceri au în continuare potenţial de creştere sustinuta, dată find importanţa lor strategică în atragerea de noi investiţii străine directe şi fonduri europene.
Totodată, Garanti Bank se aşteaptă ca rata inflaţiei să coboare la 0,5% anul acesta, de la 0,8% la finalul lui 2014, pe fondul reducerii TVA la alimente de la 24% la 9%. Inflaţia ar trebui să fie cu aproximativ 1,7 puncte procentuale mai mică faţă de cazul în care nu s-ar modifica TVA. Totodată, Garanti Bank estimează deflaţie pentru perioada iunie-octombrie.
Producţia agricolă este preconizată să înregistreze o uşoară corecţie în 2015, de 4,4%, fără un impact semnificativ asupra PIB.
Consumul şi comerţul cu amănuntul ar trebui să fie stimulate per ansamblu de minimul istoric al inflaţiei, finanţarea ieftină şi creşterea salariilor şi pensiilor.
“România a înregistrat o îmbunătăţire remarcabilă a indicatorilor macroeconomici în ultimii trei ani şi ne aşteptăm să îşi consolideze în continuare performanţele în viitorul apropiat. Avem încredere în domeniul construcţiilor, sectorul IT şi industrie, ramuri care credem că vor avea o contribuţie semnificativă la evoluţia economică din acest an”, spune Ufuk Tandogan, CEO Garanti Bank Romania.
Potrivit Raportului Macroeconomic citat, cel mai important aspect în acest moment ar putea fi determinat de modificarile cadrului fiscal. După încă un an de consolidare fiscală, procesul este preconizat să se încheie în urma intrării în vigoare a noului Cod Fiscal. Este de aşteptat ca reducerea TVA pentru produsele alimentare să genereze un gol în veniturile bugetare, ce va putea fi acoperit din încasările suplimentare.
Cu toate acestea, întrebarea principală rămâne legată de execuţia bugetară din 2016, când guvernul plănuieşte ca încasările suplimentare de 14 miliarde de lei să compenseze scăderea veniturilor din măsuri de politică fiscală. Pe baza estimărilor Garanti Bank, sunt necesare incasari de cel puţin 7 miliarde de lei pentru a evita intrarea în procedura de deficit excesiv (de maximum 3% din PIB).
Aşa cum se arată în Raportul Macroeconomic, industria prelucrătoare, domeniul IT şi serviciile de asistenţă în afaceri au în continuare potenţial de creştere sustinuta, dată find importanţa lor strategică în atragerea de noi investiţii străine directe şi fonduri europene.
În prima lună a anului, Google a anunţat că va retrage de pe piaţă Glass, un produs inovator, însă deseori criticat pentru preţul de 1.500 de dolari, iar mişcarea gigantului IT este văzută ca un sfârşit pentru produsul pe care compania l-a promovat în mod agresiv.
Google a decis ca echipa Glass să iasă din programul Explorer şi că va fi condusă de Tony Fadell, CEO al Nest, poate cel mai promiţător start-up cumpărat de Google în 2014, pentru 3,2 miliarde de dolari. Fadell este cunoscut pentru faptul că s-a aflat la conducerea echipei care a dezvoltat primul iPod.
2014 nu a fost un an bun pentru Google Glass, în condiţiile în care produsul de 1.500 de dolari nu a captat interesul publicului larg. Pentru a deveni un bestseller, Glass ar fi avut nevoie de ajutor din partea comunităţii dezvoltatorilor de aplicaţii. La finalul lui 2014, doar 100 de programe erau disponibile pentru Glass; pentru comparaţie, App Store-ul celor de la Apple se apropia de 1,5 milioane de aplicaţii.
Explicaţia pare să fie că multe companii nu au văzut beneficii în dezvoltarea de software pentru ochelarii inteligenţi. Twitter, spre exemplu, a renunţat la aplicaţia proprie în luna octombrie. Conform celor de la Reuters, 9 din 16 companii de software contactate au spus că au oprit dezvoltarea pentru că nimeni nu cumpăra produsul celor de la Google. Mai mulţi designeri au încercat să promoveze Glass ca un produs fashion, la fel ca Apple Watch, însă acest lucru era greu de făcut când costul iniţial se ridica la 1.500 de dolari.
Încă de la lansarea din 2012, Google Glass a avut o mare problemă: cei care purtau device-ul arătau cel puţin ciudat. În scurt timp, cei mai mari contestatari ai Glass au devenit chiar posesorii produsului. Mulţi dintre cei care au plătit 1.500 de dolari s-au arătat dezamăgiţi, aşteptările lor fiind peste ceea ce puteau ochelarii hi-tech să facă. „Am descoperit că nu erau foarte utili“, spune James Katz, director de studii al Massachussettes Institute of Technology. „Mai mult, aveam impresia că cei din jur erau deranjaţi atunci când purtam ochelarii.“ Unul dintre cei care nu au dat mari şanse produsului a fost Phil Schiller, şeful departamentului de marketing de la Apple. Într-un e-mail din 2012, acesta scria: „Nu pot să cred că cineva normal va purta vreodată aşa ceva“.
Google a decis oprirea vânzărilor de ochelari inteligenţi pe 19 ianuarie, dar se va concentra în viitor pe singurul segment în care Glass a punctat: segmentul business. Programul Glass at Work are deja peste zece parteneri care încă dezvoltă aplicaţii pentru produs. „O companie care vrea mâine 100 de perechi de ochelari va primi mâine 100 de perechi de ochelari“, a declarat o sursă din interiorul Google, citată de Business Insider. Acest lucru, mai spun reprezentanţii companiei, nu înseamnă că programul va deveni o prioritate pentru toată compania. Faptul că programul Explorer a ajuns la sfârşit nu mai este de mult un mister. Media a intuit de mult că acest lucru urmează să se întâmple, notează aceeaşi publicaţie. „Chiar dacă produsul nu mai este pe piaţă pentru publicul larg, vânzările către companii cresc în fiecare trimestru“, a declarat Brian Ballard, CEO al APX Labs, una dintre firmele producătoare de aplicaţii. „Google ne oferă acum mai mult suport; odată cu închiderea Explorer, atenţia se îndreaptă acum către noi. Este de înţeles, din moment ce clienţii sunt branduri uriaşe, de la producători de avioane sau maşini până la companii de utilităţi.“
Faptul că Google a decis închiderea programului Explorer şi restructurarea programului Glass reprezintă un capăt de drum pentru produsul care ar fi trebuit să revoluţioneze lumea. Însă ideea din spatele Glass, de a putea urmări imagini pe un ecran autonom, ar putea fi încă atrăgătoare pentru multe companii. Oamenii ar fi chiar dispuşi să accepte o anumită lipsă de confort pentru a putea folosi un astfel de gagdet (acelaşi lucru s-a întâmplat în cazul tehnologiei Bluetooth). Problema este că Glass nu reprezintă doar o metodă de a primi informaţii în timp real, este şi o metodă de a înregistra tot ce se petrece în jur, iar acest lucru reprezintă o încălcare clară a intimităţii celorlalţi. Adoptarea în masă a unei noi tehnologii presupune şi adoptarea unor noi norme sociale.
Dacă Glass nu ar fi avut funcţia de înregistrare în primă fază, poate că mai multă lume ar fi adoptat produsul. Dar, în forma în care a fost lansat, Glass a fost aproape imediat interzis în restaurante, baruri şi chiar în şedinţele de consiliu ale celor de la Google. Instituţiile ce militează pentru protecţia datelor personale l-au numit „unul dintre cele mai invazive produse dezvoltate vreodată“.
Proiectul Glass nu a fost însă abandonat; compania reorganizează echipa pentru a grăbi producerea unui produs mult mai ieftin şi mai adaptat cerinţelor de astăzi. Însă eşecul public al produsului arată că lumea nu este încă pregătită pentru ochelarii inteligenţi. Sau, mai bine spus, ochelarii „atât“ de inteligenţi.
Industria locală a construcţiilor a stat anul acesta sub semnul reducerii drastice a investiţiilor publice, ca urmare a încercării guvernului de a realiza un deficit bugetar cât mai mic. După ce în perioada 2009-2013 piaţa construcţiilor consemnase unul dintre cele mai puternice declinuri din economie, de circa 40%, anul acesta scăderile au continuat să afecteze un sector care dă de lucru pentru peste 300.000 de angajaţi.
Astfel, în primele 10 luni ale acestui an lucrările de construcţii au consemnat un minus de aproape 11% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, cea mai importantă scădere fiind în zona construcţiilor inginereşti (de infrastructură), care s-au redus cu circa 27%, pe fondul unei micşorări masive a investiţiilor de stat.
Situaţia pieţei construcţiilor este cu atât mai dramatică cu cât din 2009 până anul trecut sectorul deja fusese afectat de o scădere de 40%, ajungând la o valoare de 9,6 miliarde de euro, potrivit Asociaţiei Române a Antreprenorilor de Construcţii (ARACO). De altfel, sectorul construcţiilor, altădată un motor de creştere economică, a ajuns să aibă un impact negativ, de -0,2%, la avansul PIB din primele nouă luni ale anului, de 2,8%. În acest context, o serie de firme din sectorul construcţiilor se confruntă cu probleme. Numai anul acesta au intrat în incapacitate de plată companii de construcţii de anvergură, precum Tehnologica Radion (controlată de Theodor Berna) şi Vega 93 (Corneliu Istrate).
Dincolo de scăderea investiţiilor publice, care i-a lăsat pe jucătorii din construcţii dependenţi preponderent de proiectele private, anul 2014 a însemnat şi o reconfigurare a pieţei din perspectiva tranzacţiilor. Cea mai importantă veste a fost anunţul fuziunii dintre giganţii cimentului, elveţienii de la Holcim şi francezii de la Lafarge, care va afecta în mod direct şi piaţa locală. Astfel, francezii sunt nevoiţi să-şi vândă activele din România, printre care şi două fabrici de ciment, în contextul în care odată cu tranzacţia noua entitate ar fi avut o poziţie dominantă în România, controlând peste jumătate din piaţa cimentului, evaluată la 500-600 de milioane de euro anual.
Alte tranzacţii care şi-au pus amprenta asupra pieţei construcţiilor de anul acesta au fost preluarea producătorului german de profile PVC Gealan de către nemţii de la VEKA, care activează în acelaşi domeniu, precum şi intrarea fondului de investiţii Asia Debt Management Capital (ADM Capital) din Hong Kong în acţionariatul producătorului de cărămizi Ceramica Iaşi. Aceasta a fost de altfel şi prima investiţie a unui fond de investiţii asiatic pe piaţa locală. De asemenea, o efervescenţă a putut fi observată şi în zona bricolajului, de la preluarea magazinelor nemţeşti Praktiker de către omul de afaceri turc Omer Susli până la închiderea unităţilor Obi sau apariţia unui nou brand şi concept – Brico Depôt – care a înlocuit magazinele Bricostore.
O veste care a marcat piaţa de materiale de construcţii pe final de an a fost cea prin care Ruukki România, parte a furnizorului finlandez de soluţii metalice Ruukki Construction, anunţa că va opri în această iarnă producţia fabricii pe care o deţine în Bolintin-Deal, lângă Bucureşti, deschisă în 2008 şi care a atras investiţii de peste 35 de milioane de euro. Această măsură include şi disponibilizarea a 110 angajaţi.
Dincolo de veştile mai bune sau mai puţin bune de anul acesta, cert este că singurele domenii unde lucrurile s-au mai mişcat în 2014 au fost rezidenţialul şi birourile, semn că proiectele private dau semne de revenire.
Producătorul de tâmplărie termoizolantă din PVC Electric Plus din Bacău a lansat divizia de producţie a uşilor pentru garaj, în urma unei investiţii de 750.000 de euro, proces care vine in completarea portofoliului existent de produse destinate inchiderilor pentru constructii civile si industriale.
Capacitatea de productie de care dispune noua divizie a companiei este de 5.000 de usi si 10.000 de rulouri anual. În 2015, Electric Plus va produce circa 3.000 de uşi şi 5.000 de rulori, potrivit lui Adrian Garmacea, directorul general al companiei.
Electric Plus activează pe piaţa internă şi externă prin brandul Barrier şi a înregistrat anul trecut Plus, care are o fabrică la Bacău, a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 59,6 milioane de lei (13,5 milioane de euro), iar pentru anul acesta estimează un avans al rulajului până la 15 milioane de euro.
Există şi excepţii de la regula scumpirilor, însă acestea sunt restrânse la anumite categorii de locuinţe. Analiza ia în calcul preţurile medii cerute la nivel de cartier sau de oraş pentru apartamente cu una, două şi trei camere (construite până în anul 2000) şi compară luna decembrie 2013 cu luna iunie 2014, potrivit unui comunicat al portalului imobiliar imobiliare.ro.
În zona Dristor-Vitan Vechi din Bucureşti, garsonierele au ajuns la un preţ mediu de 282 de euro pe lună, faţă de 249 de euro pe lună, la finele anului trecut. Pe de altă parte, apartamentele cu două camere s-au ieftinit de la 340 la 328 de euro pe lună. Pe segmentul locuinţelor cu trei camere a avut însă loc o creştere, de la o medie de 375 de euro pe lună, în decembrie 2013, la 389 de euro pe lună, în vara acestui an.
Şi în cartierul Drumul Taberei garsonierele s-au scumpit în prima jumătate din 2014, ajungând la 231 de euro pe lună, faţă de 215 euro pe lună în urmă cu şase luni. Preţul cerut pentru apartamentele cu două camere a crescut de la 279 la 291 de euro pe lună, în vreme ce, la trei camere, pretenţiile proprietarilor s-au majorat de la 326 de euro pe lună, la 339 de euro pe lună.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
În cadrul anchetei de conjunctură din luna iulie, managerii din industria prelucrătoare preconizează pentru următoarele trei luni o creştere moderată a volumului producţiei (sold conjunctural +7%) şi o relativă stabilitate a preţurilor (sold conjunctural +3%) şi a numărului de angajaţi (sold conjunctural -1% pe total), se arată într-un comunicat al Institutului Naţional de Statistică (INS).
În ceea ce priveşte estimarea producţiei, pentru unele dintre activităţi se va înregistra tendinţă de creştere mai mare decât pe total industrie prelucrătoare şi anume: fabricarea băuturilor (sold conjunctural +36%), fabricarea produselor din tutun (sold conjunctural +25%) şi pentru activitatea din industria metalurgică (sold conjunctural +24%).
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro