BusinessMagazin

Tag: afaceri

  • Businessurile sunt pe mâini bune

    Fiecare generaţie are impresia că schimbă lumea şi se simte neînţeleasă deopotrivă de predecesori, dar şi de urmaşi. Fenomenul se regăseşte, fireşte, şi în lumea afacerilor, iar executivi, manageri şi recrutori au tot felul de poveşti de spus despre cum este cutare sau cutare generaţie. Cu siguranţă că suntem diferiţi, iar fiecare generaţie are un specific, dar acest lucru nu înseamnă că ne putem încadra în şabloane şi tot ce iese din cadru poate / trebuie decupat şi conturul trebuie umplut cu orice preţ. Dimpotrivă, specificul fiecăruia dintre noi poate fi un atu atât în plan personal cât şi profesional.

    2024 este anul în care BUSINESS Magazin sărbătoreşte 20 de ani de când spune poveştile din businessul românesc, iar luna iunie este dedicată „lupilor tineri”, prin catalogul 100 Tineri manageri de top, ajuns anul acesta la a 19-a ediţie, şi prin gala în cadrul căreia îi sărbătorim. An de an, reunim în cadrul acestui proiect poveştile a 100 de tineri, de fiecare dată alţii, care deţin funcţii importante în afacerile de pe piaţa românească.

    Multe lucruri se schimbă, dar foarte multe rămân la fel. Dedicarea, ambiţia, rezistenţa, rezilienţa, efortul sunt constante care se regăsesc permanent în profilul celor care formează echipele de conducere din companiile care pun economia în mişcare. An de an, poveştile pe care le spun aceşti tineri şi pe care le împărtăşim cu cititorii sunt despre reuşite remarcabile, lecţii învăţate, puterea (parcă nelimitată) de a merge mai departe, despre succes. „Ziua începe la ora 4.30 sau 5 dimineaţa, apoi muncesc până la ora 20 sau 23. 5-6 ore de somn pe zi. O zi pe săptămână pentru relaxare, adică sport. Aceasta poate fi sâmbătă, duminică sau una dintre zilele săptămânii, depinde de business şi de nivelul de oboseală acumulat.” Acesta este un exemplu de dedicare extremă în programul de lucru al unuia dintre tinerii care au răspuns pentru ediţia din acest an a catalogului.

    19 ediţii ale catalogului 100 Tineri manageri de top au ieşit, în tot atâţia ani, de la tipar

    Dar gama de răspunsuri este largă, la fel ca şi cele la  întrebarea referitoare la echilibrul dintre viaţa profesională şi cea de familie. Unii dintre tineri consideră că nu e necesară o departajare clară, că succesul înseamnă îmbinarea armonioasă a celor două. Alţii sunt mai fermi şi pun limite mai clare. Este, până la urmă, o alegere, o perspectivă, şi, aşa cum punctează o doamnă, aceste graniţe sunt fluide, uneori câştigă mai mult teren una sau alta dintre „vieţi”. Un alt tânăr antreprenor spune: „În prezent, pot să spun că am ajuns la un work-life balance perfect. Mănânc echilibrat, fac sport, dedic timp familiei şi în acelaşi timp depun eforturile necesare în firmă pentru a o transforma într-o companie de succes. Am ajuns la un nivel flexibil de lucru, astfel încât pot organiza proramul să pot acoperi toate nevoile, iar cel mai important este că atunci când familia mea are nevoie de mine, sunt acolo”.

    Iar dacă onestitatea şi pasiunea sunt îndeobşte întâlnite în rândul celor mai apreciate calităţi în rândul colaboratorilor, indiferent de industrie sau categorie de vârstă, răspunsurile sunt mult mai variate în ce priveşte metodele, sursele de învăţare (de la cursuri specializate, MBA-uri, programe de mentorat, lectură, programe de toate soiurile) şi în ce priveşte mentorii. Pentru unii, VIP-uri internaţionale din arena de business sunt modele de urmat, alţii sunt inspiraţi de propriii copii. „Fiica mea mă inspiră în fiecare zi să redescopăr lumea prin ochii unui copil. De la ea învăţ să fiu curios, deschis şi să apreciez micile bucurii ale vieţii. Această perspectivă îmi îmbogăţeşte atât cariera, cât şi viaţa privată”, spune un tânăr executiv.

    În esenţă, liderii de acum nu sunt radical diferiţi de cei pe care îi prezentam în primele ediţii ale cataloagelor. Diferenţe există şi sunt normale – între generaţii şi între ei. Poate cea mai vizibilă schimbare se leagă de vârsta medie a celor pe care îl prezentăm. Deşi nu avem probleme în a reuni peste 100 de propuneri, în fiecare an, vârsta medie a urcat uşor – acum se plasează în jurul a 35 de ani, iar la primele ediţii era cu câţiva ani mai jos. Dar acum aproape două decenii, multinaţionalele şi companiile locale erau în plină fază de construcţie a echipelor, mizând pe angajaţi cât se poate de tineri.

    Acum, lumea din jurul nostru se schimbă cu o viteză uluitoare. Poate că apanajul noilor generaţii este legat de această viteză permanentă de mişcare, la propriu şi la figurat. Cert este că afacerile pe care le conduc sunt pe mâini sigure.   ■

    Ioana Mihai-Andrei este Redactor-şef, Business Magazin

  • Ce afaceri deţine LVMH, cel mai important actor din lumea luxului, în România? Proprietarul Louis Vuitton este cel mai mare producător de pantofi şi genţi de pe plan local

    Cel mai mare producător român de genţi şi pantofi este compania Somarest, deţinută de gigantul LVMH, liderul pieţei de lux din lume, care are în portofoliu, printre altele, brandul Louis Vuitton.

    Compania Somarest, care şi-a început povestea acum mai bine de două decenii, mai exact în 2002, produce componente pentru genţile Louis Vuitton, potrivit datelor din piaţă.

    Totodată, firma apare în rapoartele anuale ale LVMH, liderul pieţei de lux din lume, ce are în portofoliu, printre altele, brandul Louis Vuitton. Aşadar, LVMH confirmă că produce în România, la Cisnădie, unde are peste 900 de salariaţi şi afaceri de peste 350 mil. lei. Aceste valori poziţionează firma drept cel mai mare producător de pantofi şi genţi din România în 2023, arată o analiză ZF.

    Grupul LVMH controlează direct în România şase firme, respectiv două în producţie, două în retail şi două au activitate principală de distribuţie. Despre unele dintre ele se ştie că sunt controlate de grupul francez ce are în spate familia Arnault. Cel mai cunoscut exemplu este cel al buticului Louis Vuitton din cadrul hotelului de cinci stele JW Marriott. Acest brand, perla coroanei LVMH, este unul dintre foarte puţinele venite direct în România, pe o piaţă a luxului unde modelul francizei e cel mai popular.

    Dincolo de retail, care este cea mai vizibilă componentă a unui business, gigantul activ în modă, bijuterii, hotelărie, orologerie, băuturi şi multe alte domenii, are local şi producţie. Mai exact, controlează firmele Somarest din Sibiu şi Rossimoda din Cluj. Prima este cea specializată pe realizarea de componente pentru genţile şi pantofii Louis Vuitton. Cea de-a doua, după cum îi spune numele, produce pentru brandul italian de lux Rossimoda, un brand de încălţăminte apărut în 1947, cumpărat între timp de LVMH.

    Gigantul a preferat întot­deauna să opereze direct businessul, lucru de­monstrat acum circa un deceniu când reţeaua locală de retail de cosmetice Sephora a fost preluată de grup de la un francizat. Cu câteva zeci de maga­zine pe plan local, această reţea este cel mai mare business al gigantului în România din perspectiva cifrei de afaceri (aproape 500 mil. lei în 2023).

    După modelul Sephora, LVMH a făcut o nouă mutare de acest gen în 2022 când a preluat distribuţia directă a brandului Guerlain. Şi în cazul cosmeticelor Dior, alt brand al companiei, este aplicat exact acelaşi model, cu distribuţie şi un magazin în mallul din nordul Capitalei. Acest magazin a fost de altfel redeschis în 2023 după o renovare.

  • Răzbunarea omului care a încercat să îşi vândă ideea de afacere de peste 1000 de ori, dar toată lumea a râs de el. Acum, afacerea făcută de el valorează miliarde

    Respingerile pot fi deprimante, dar pentru unii oameni pot reprezenta motivaţia de a excela în anumite domenii. Mulţi dintre cei mai de succes oameni de afaceri ai lumii au eşuat în mod repetat înainte de pune bazele unor companii de milioane de dolari. Colonelul Harland David Sanders, fondatorul KFC, este unul dintre exemple.

    Colonelul Sanders de la Kentucky Fried Chicken a încercat să îşi vândă reţeta de pui de 1.009 ori înainte de a fi acceptată. El a călătorit în Statele Unite ale Americii căutând pe cineva care să îi cumpere reţeta de pui prăjit, iar după ce, în cele din urmă, a obţinut o înţelegere de afaceri în Utah, Kentucky Fried Chicken s-a născut. KFC este în prezent una dintre cele mai cunoscute francize din lume, cu peste 18.000 de restaurante.

    Sanders s-a născut în Henryville, Indiana, în 1890. Şase ani mai târziu, tatăl său a murit, iar mama sa a fost obligată să se angajeze pentru a-şi întreţine familia. La şase ani, Harland a devenit responsabil de fraţii săi mai mici, aspect care includea şi gătitul. În următorii 30 de ani, a avut o serie de locuri de muncă. Înainte de a deveni un colonel renumit la nivel mondial, Sanders a abandonat şcoala, în clasa a şasea, a lucrat la o fermă, a fost îngrijitor de catâri în armată, fochist de locomotivă, lucrător la drumuri, avocat aspirant, vânzător de asigurări,vânzător de cauciucuri, obstetrician amator, candidat politic fără succes, operator de benzinărie, administrator de hotel şi, în cele din urmă, patron de restaurant.

    A realizat că poate să construiască o afacere pe seama reţetelor sale în 1930, când avea 40 de ani şi era angajatul unei benzinării din Corbin, Kentucky. A  început să gătească acolo pentru călătorii înfometaţi care se opreau pentru benzină. Nu avea încă un restaurant, aşa că ei mâncau direct pe o masă pe care o adusese el în benzinărie. A inventat atunci “înlocuitorul pentru masa de acasă” şi a început să vândă sub acest concept mese complete pentru familiile ocupate. Numea afacerea “Masa de duminică, şapte zile pe săptămână.”

    Într-un final, a reuşit să îşi deschidă propriul restaurant, dar când a împlinit 65 de ani, o nouă autostradă i-a “furat” clienţii care tranzitau şoseaua lângă care se afla restaurantul său. Tot ce îi mai rămăsese era o reţetă secretă de pui prăjit

    Sanders a încercat să îşi vândă reţeta de pui de 1.009 ori înainte de a fi acceptată. A reuşit în cele din urmă şi, în 1955, încrezător în calitatea puiului său prăjit, s-a dedicat dezvoltării unui sistem de francize prin care să răspândească reţeta. În mai puţin de zece ani, mai mult de 600 de francize KFC erau răspândite în Statele Unite ale Americii.

    După ce faima lui a crescut, guvernatorul american Ruby Laffoon l-a numit Colonel al statului Kentucky, drept recunoaştere pentru contribuţia adusă bucătăriei statului. În 1964, şi-a vândut partea din companie unui grup de investitori în schimbul a două milioane de dolari. Până la moartea sa din 1980, Colonelul a călătorit în jurul lumii pentru a vizita restaurantele deschise sub brandul KFC.

     

  • Povestea unei tinere care lucrează trei ore pe săptămână şi face milioane de dolari, cu o investiţie minimă de doar 1.000 de dolari

    La doar 10 ani, Jenny Woo era excepţională la citirea comportamentului non-verbal al oamenilor. Dezvoltarea acestui talent a venit din necesitate, ea  fiind o emigrantă chineză care a ajuns în Houston.

    Skill-ul dezvoltat în copilărie a ajutat-o să pună punct jobului său din corporaţie şi să pornească o afacere, în care a investit 1.000 de dolari la început. În prezent, ideea sa de business a dat roade şi îi aduce 1,7 milioane de dolari anual, iar Jenny munceşte doar trei ore pe săptămână, scrie CNBC.

    În timp ce lucra la masteratul său în cadrul prestigioasei Universităţi Harvard, în 2018, ea a lansat Mind Brain Emotions, un joc de cărţi inventat de aceasta care îi ajută pe oameni să înţeleagă mai uşor conceptele care stau la baza inteligenţei emoţionale. Acest tip de inteligenţă este fundamentul pe care Jenny Woo şi-a dezvoltat abilităţile de citire şi interpretare al comportamenului uman non-verbal.

    Antreprenoarea spune că peste 40% din toţi banii câştigaţi reprezintă profitul său generat de Mind Brain Emotions.

    Între aceast business şi celelalte trei surse de venit pe care le are în prezent – prelegeri la Universitatea California Irvine, un curs online despre inteligenţa emoţională şi consultanţă în afaceri pe cont propriu – ea lucrează între trei şi 30 de ore pe săptămână. Volumul de muncă depinde de sezon, iar multiplele sale fluxuri de venituri îi permit să se deconecteze complet de la job şi să petreacă mai mult timp cu cei mici.

    „Misiunea mea a fost întotdeauna despre a face cunoştinţele şi abilităţile mele accesibile tuturor pentru ca toţi să se poată educa în privinţa inteligenţei emoţionale”, a declarat Jenny Woo.

    Woo pune succesul din spatele businessului său pe seama a doi factori importanţi. Antreprenoarea sugerează celor ce vor să facă pasul către un business propriu să nu se oprească niciodată din a învăţa lucrui noi.

    De asemenea, ea îi sfătuieşte pe tinerii antreprenori să nu se dea bătuţi şi să aibă încredere în ideile şi aptitudinile lor dacă vor să atingă succesul.

    „Le spun studenţilor mei că învăţăm pe tot parcursul vieţii şi că nu trebuie să abandonăm acest proces. Pe lângă asta, ei trebuie să fie proprii lor susţinători şi să nu renunţe niciodată. Parcurgerea acestor paşi îţi oferă abilităţi de adaptare şi te pot face mai rezilient. Există oameni care te vor descuraja sau copia. Trebuie doar să continui să mergi mai departe”, a concluzionat Woo.

  • Câţi bani au lăsat anul trecut românii pentru micii de la Terasa Obor?

    România are peste 80.000 de restaurante, cafenele, baruri şi pizzerii, această piaţă a ospitalităţii fiind una dintre cele mai fragmentate din economie.

    Aşadar, multe dintre aceste firme sunt de mici dimensiuni, raportând vânzări de câteva sute de mii sau milioane de lei anual. Totuşi, există şi unele restaurante care reuşesc să facă singure afaceri de zeci de milioane, e vorba, de obicei, de localuri emblematice, care se remarcă prin poveste, prin istorie, prin poziţionare, prin dimensiuni sau, pur şi simplu, printr-un produs anume.

    Spre exemplu, Terasa Obor, din piaţa cu acelaşi nume, e cunoscută pentru un singur lucru – micii săi.

    Indiferent de zi sau de oră, în faţa Terasei Obor e coadă. Singura necunoscută în această ecuaţie e lungimea cozii, care se poate întinde mult şi bine şi care poate număra, mai ales sâmbăta, pe la orele prânzului, chiar şi sute de persoane, oameni care îşi aşteaptă liniştiţi rândul pentru a cumpăra o porţie de mici.

    Deşi majoritatea celor dispuşi să stea o oră sau mai bine în expectativă pentru o porţie de mititei sunt români, există şi câţiva turişti străini care vin la pomul lăudat. Şi lăudat este, chiar şi de publicaţii străine precum New York Times, care pentru o incursiune de 36 de ore în Bucureşti recomandă o vizită la această terasă cu afaceri de 8,1 mil. lei anul trecut, cu 25% mai mult decât în 2022.

    Acesta este aşadar un business de volum, un business unde bonul mediu e, de obicei, de ordinul zecilor de lei.

  • Producătorul turc de mobilă Adore Home vizează dublarea afacerilor în România, până la 3 mil. euro, şi ia în calcul construcţia unei unităţi de producţie

    Producătorul de mobilă Adore Home din Turcia, activ pe piaţa românească din 2022, estimează afaceri de 3 milioane de euro pe piaţa locală, de 2,3 ori mai mari faţă de nivelul de 1,3 milioane de euro înregistrat în 2023.

    Pe termen mediu, compania ia în calcul construcţia unei fabrici de mobilă în România şi extinderea în nouă state din Europa Centrală şi de Vest.

    „Vrem să investim în România într-o fabrică de mobilă care să deservească pieţele din întreaga regiune, dar nu numai. Acest plan este cu bătaie lungă, dar estimăm că în următorii cinci ani vom reuşi să ne îndeplinim acest vis, mai ales că piaţa în care activăm este în creştere”, explică Tunc Kagan Yilmaz, cofondator şi CEO al companiei.

    În România, compania are 40 de angajaţi şi operează un magazin online, care permite livrarea în toată ţara a produselor aflate în stoc. Mobila comercializată este importată de la fabrica de 248.000 de metri pătraţi deţinută de companie în Ankara, Turcia, dar şi de la furnizori din Grecia sau Danemarca.

    Cu o experienţă de peste 30 de ani în industria de mobilier, Adore Home operează în prezent mai mult de 900 de puncte de vânzare şi livrare de mobilă în peste 50 de ţări.

    Planurile companiei pentru următorii cinci ani includ extinderea producţiei şi livrărilor de mobilier în alte nouă ţări europene, respectiv Germania, Olanda, Grecia, Bulgaria, Ungaria, Polonia, Franţa, Italia şi Slovacia.

    La nivel mondial, Adore Home are peste trei milioane de clienţi, dintre care 120.000 în România. Aproximativ 80% din cifra de afaceri a companiei este asigurată de vânzările online.

     

  • Revine optimismul în piaţă: managerii de companii anticipează, în majoritate, creşteri ale afacerilor pe toată linia

    ♦ În industria prelucrătoare, construcţii, comerţul cu amănuntul şi servicii managerii de companii anticipează creşteri ale afacerilor, cum văd creşteri sau, în cel mai prost scenariu, stagnări a numărului de angajaţi.

    Economia României a crescut cu 2,1% în 2023. Anul acesta majoritatea prognozelor, fie că este vorba de instituţii internaţionale, agenţii de rating sau bănci care cumpără datoriile statului, mizează pe o creştere de peste 3% a economiei. Chiar dacă datele INS arată că industria şchiopătează, fiind în scădere de mai mulţi ani, chiar dacă construcţiile nu mai sunt ce-au fost pe vremea pandemiei când au ţinut economia pe plus, managerii de întreprinderi sunt optimişti. Reversul acestui optimism este că, în majoritate, aceştia cred că preţurile vor creşte, potrivit anchetei de conjunctură din luna mai 2024 efectuată de INS.

    Statistica precizează că opiniile managerilor nu au cu nimic de a face cu măsurătorile instituţiei privind ritmul creşterii sau scăderii oricărui indicator statistic produs de INS. Este doar opinia şefilor de companii.

    Economia lumii a fost bine zdruncinată în ultimii ani – criza COVID, preţul petrolului, ruperea lanţurilor de aprovizionare şi acum războaiele din Europa şi Orientul Apropiat. Totuşi, economia lumii nu s-a prăbuşit, iar optimismul revine.

     

    Industria

    În România, managerii din industria prelucrătoare previzionea­ză, potrivit studiului citat al INS, pentru luna mai, că, în următoarele trei luni, va exista o creştere moderată a volumului producţiei (sold conjunctural plus 10%). Referitor la numărul de salariaţi, son­dajul estimează o relativă sta­bilitate, soldul conjunctural fiind de minus 1%. Pentru preţurile produselor industriale managerii prog­no­zează o creştere moderată în următoarele trei luni (sold conjunctural plus 12%)

     

    Construcţii

    Potrivit estimărilor din luna mai 2024, în activitatea de construcţii se va înregistra, pentru următoarele trei luni, o creştere a volumului produc­ţiei (sold conjunctural plus 26%). Ma­­­na­gerii estimează creştere mo­de­rată a numărului de salariaţi (sold con­junctural plus 11%). În ceea ce pri­veşte preţurile lucrărilor de cons­trucţii se preconizează creştere a aces­tora (sold conjunctural  plus 28%).

     

    Comerţ cu amănuntul

    Potrivit INS, în sectorul comerţ cu amănuntul managerii au estimat, pentru următoarele trei luni, o tendinţă de creştere a activităţii economice (sold conjunctural plus 18%). Volumul comenzilor adresate furnizorilor de mărfuri de către unităţile comerciale va înregistra creştere moderată (sold conjunctural plus 15%). Angajatorii prognozează pentru următoarele trei luni, o creştere a numărului de salariaţi (sold conjun­ctural plus 18%). Managerii socie­tăţilor comerciale mai estimează o creştere a preţurilor de vânzare cu amă­­nuntul (sold conjunctural plus 27%).

     

    Servicii

    Cererea de servicii (cifra de afaceri) va înregistra o creştere mo­de­rată în următoarele trei luni (sold con­junctural plus 9%). Se prevede, toto­dată, şi o creştere moderată a numă­rului de salariaţi (sold conjunctural plus 7%). Conform opi­niei mana­ge­rilor, spune INS, pre­ţurile de vân­zare sau de facturare ale prestaţiilor vor avea tendinţă de creştere moderată (sold conjunctural plus 10%). Soldul conjunctural indică percep­ţia ma­na­gerilor întreprin­derilor asupra dina­micii unui feno­men şi este obţinut ca diferenţă între procentajul ma­nage­rilor care au ales varianta pozitivă a fenomenului şi procentajul celor care au indicat varianta negativă.

  • (P) Strategie şi succes: Cum pokerul poate îmbunătăţi abilităţile de management în afaceri

    În lumea afacerilor, adaptabilitatea şi strategia sunt esenţiale pentru succes. Un mod inedit de a dezvolta aceste abilităţi este prin intermediul pokerului, un joc care, la prima vedere, pare a fi doar o activitate recreativă, dar care poate oferi lecţii valoroase pentru managementul şi dezvoltarea unei afaceri. În acest articol, vom explora cum strategiile din poker pot fi aplicate pentru a obţine succes în afaceri, evidenţiind paralele între cele două domenii şi cum acestea pot influenţa luarea deciziilor, gestionarea riscurilor şi dezvoltarea leadershipului.

     1. Evaluarea şi gestionarea riscului

    Pokerul este un joc al probabilităţilor şi al riscului calculat. Jucătorii trebuie să evalueze constant şansele de succes ale mâinii lor în comparaţie cu cele ale adversarilor. În afaceri, aceeaşi abordare este esenţială. Liderii trebuie să evalueze riscurile şi beneficiile potenţiale ale fiecărei decizii, fie că este vorba despre lansarea unui nou produs, intrarea pe o piaţă nouă sau investiţia într-o tehnologie emergentă.

    Un exemplu concret este decizia de a investi într-o nouă linie de producţie. Analizând datele disponibile, un lider trebuie să ia în considerare costurile, potenţialul de piaţă, şi resursele disponibile, similar cu modul în care un jucător de poker ar evalua valoarea mâinii sale şi aşteptările viitoarelor cărţi.

     2. Gândirea strategică şi anticiparea mutărilor adversarului

    În poker, succesul pe termen lung este determinat de capacitatea jucătorului de a gândi strategic şi de a anticipa acţiunile adversarilor, asa cum este şi cazul altor jocuri casino online gratis. În mod similar, în afaceri, companiile de succes anticipează mişcările concurenţilor şi adaptează strategiile în funcţie de piaţă.

    De exemplu, când Apple a lansat primul iPhone, a schimbat complet piaţa telefoniei mobile. Concurenţii au trebuit să-şi regândească strategiile şi să inoveze rapid pentru a rămâne relevanţi. Aceasta este similar cu un jucător de poker care observă tacticile adversarilor şi îşi ajustează strategia pentru a exploata vulnerabilităţile lor.

     3. Importanţa flexibilităţii şi adaptabilităţii

    În ambele domenii, flexibilitatea şi capacitatea de a se adapta la circumstanţe noi sunt cruciale. În poker, cărţile pe care le primeşti sunt adesea imprevizibile, iar capacitatea de a-ţi ajusta strategia în funcţie de aceste schimbări este esenţială.

    În afaceri, schimbările de piaţă, reglementările noi şi inovaţiile tehnologice sunt factori care pot afecta semnificativ o companie. Un lider de succes este cel care poate pivota rapid, adaptându-se la noile condiţii şi găsind solutii inovatoare pentru a menţine competitivitatea. De exemplu, pandemia COVID-19 a forţat multe companii să-şi regândească modelele de afaceri, trecând la soluţii digitale şi la munca la distanţă.

     4. Citirea şi interpretarea comportamentului

    Un jucător de poker experimentat poate citi „tells” – mici indicii neintenţionate care dezvăluie starea emoţională sau intenţiile adversarilor. În afaceri, capacitatea de a citi şi interpreta comportamentul clienţilor, angajaţilor şi partenerilor este la fel de valoroasă.

    Liderii care pot descifra comportamentul şi motivaţiile oamenilor au un avantaj strategic. De exemplu, în negocieri, înţelegerea limbajului corporal şi a subtextului poate oferi un avantaj decisiv, permiţându-i unui lider să ajungă la un acord favorabil.

     5. Managementul resurselor

    În poker, managementul eficient al chipurilor este esenţial pentru succes. Jucătorii trebuie să decidă când să parieze agresiv şi când să fie conservatori, pentru a-şi maximiza şansele de câştig pe termen lung.

    În mod similar, în afaceri, managementul resurselor – fie că este vorba despre capital, timp sau talent – este crucial. Companiile trebuie să aloce resursele în mod strategic pentru a obţine cel mai mare randament. De exemplu, investirea în cercetare si dezvoltare poate părea costisitoare pe termen scurt, dar poate duce la inovaţii care să asigure succesul pe termen lung.

     6. Resilience şi gestionarea eşecurilor

    Eşecul este o parte inevitabilă atât în poker, cât şi în afaceri. Capacitatea de a se recupera după un eşec şi de a învăţa din greşeli este esenţială pentru succesul pe termen lung.

    Jucătorii de poker învaţă rapid că o mână pierdută nu înseamnă sfârşitul jocului. În afaceri, companiile care se pot adapta şi se pot reinventa după un eşec au şanse mai mari de a supravieţui şi de a prospera. Un exemplu notabil este compania Apple, care a trecut printr-o perioadă dificilă în anii ’90, dar a reuşit să se reinventeze şi să devină una dintre cele mai valoroase companii din lume.

    Pokerul şi afacerile împărtăşesc multe principii comune: evaluarea riscului, gândirea strategică, flexibilitatea, interpretarea comportamentului, managementul resurselor şi rezilienţa în faţa eşecurilor. Aplicând lecţiile învăţate din poker, liderii de afaceri pot dezvolta abilităţi valoroase care să îi ajute să navigheze în mediul complex şi în continuă schimbare al afacerilor. Astfel, următoarea dată când vă gândiţi la modalităţi de a vă îmbunătăţi strategia de afaceri, luaţi în considerare o seară de poker – s-ar putea să descoperiţi că abilităţile dezvoltate la masa de joc vă pot oferi avantajul competitiv de care aveţi nevoie.

  • Horaţiu Ţepeş, Bilka: Lucrăm intens la un proiect de fabrică în ţările vecine. Sper ca până la final de an să avem ceva conturat. Din afacerile de 248 mil. euro în 2023, Bilka a exportat în valoare de 40 mil. euro

    „Suntem într-adevăr, aşa cum am spus mai devreme, fiind în industria materialelor de construcţii şi dependenţi de piaţa domestică, suntem sugrumaţi în desfacerea pe pieţele vecine, pentru că nu avem acolo fabrică. Lucrăm intens la proiectul ăsta. Sper ca până la final de an să avem ceva conturat cu producţia într-o ţară vecină”, a spus Horaţiu Ţepeş, Fondator & CEO Bilka, producător de acoperişuri din tablă.

    El a participat la prima conferinţă în ţară din seria „Industrii Inteligente”, un proiect Concordia în parteneriat cu BCR şi susţinut de ZF.

    Ce a spus Horaţiu Ţepeş:

    Cuvântul de bază sunt investiţiile, cu siguranţă şi evident, o strategie bună, bine pusă la punct. Ne-am asumat şi rolul de lider de piaţă pentru dezvoltarea de noi produse şi de a da trendul în piaţă şi e evident, sunt posibilităţi nelimitate.

    La export doar cerul este limita şi noi în acest sector, din 248 de milioane de euro cifră de afaceri, la 2023 am realizat 40 de milioane de euro la export, preponderent pe ţările vecine, dar sunt posibilităţi foarte mari şi peste ocean.

    Suntem într-adevăr, aşa cum am spus mai devreme, fiind în industria materialelor de construcţii şi dependenţi de piaţa domestică, suntem sugrumaţi în desfacerea pe pieţele vecine, pentru că nu avem acolo fabrică. Lucrăm intens la proiectul ăsta. Sper ca până la final de an să avem ceva conturat cu producţia într-o ţară vecină.

    Consumul nostru este 140.000 de tone de tablă vopsită.  Luăm de la Galaţi  puţin peste 50% din capacitatea lor, aproximativ 40-45.000 de de tone

    Am creat noi locuri de muncă, dar în acelaşi timp am investit foarte mult şi în digitalizare. O digitalizare care să ne ajute. Aş menţiona un lucru: eu cred că digitalizare nu stabileşte şi nu consolidează relaţiile dintr-o companie şi mecanismele dintr-o companie.

     

  • Vremuri grele pentru industria metalurgică românească: Afacerile Liberty, care deţine combinatul de la Galaţi, au scăzut la jumătate în 2023. Liberty: „A fost un an greu pentru toată industria, am întrerupt uneori activitatea furnalului, dar am păstrat toţi angajaţii. 2024 arată o revenire”

    Afacerile companiei Liberty Galaţi, care deţine combinatul siderurgic, au scăzut la 3,7 mld. lei (740 mil. euro) în 2023, de la 7,9 mld. lei în 2022, arată cele mai recente date publicate de Ministerul de Finanţe. De asemenea, compania a înregistrat o pierdere de 2,3 mld. lei (460 mil. euro). Numărul de angajaţi al companiei a rămas acelaşi  – 4.772 – în 2023.

    Datele din piaţă vin să confirme datele statistice: industria României, în special industria metalurgică, a înregistrat în 2023 practic al cincilea an de declin consecutiv. Pe de-o parte, este din cauza preţului la energie, care a explodat în 2021-2022 şi a unda de şoc a crizei energetică încă se mai resimte. Pe de altă parte, izbucnirea războiului din Ucraina şi sancţiunile aplicate fierului vechi rusesc, care alimenta Europa, au făcut ca producţia europeană de oţel, inclusiv cea românească, să devină scumpă şi necompetitivă faţă de industria chineză, indiană, turcească etc.

    Mai mult, industria românească a mai înregistrat un handicap, de data aceasta faţă de companiile europene: în vreme ce ţări precum Germani sau Franţa au pompat miliarde de euro pentru susţinerea marilor jucători din industrie, în România producătorii nu au beneficiat de ajutoare. Astfel, industria românească  a pierdut viteză pe două fronturi.

    Este ceea ce spun şi reprezentanţii Liberty: „De anul trecut, toţi producătorii de oţel din Europa operează în condiţii extrem de dificile, cu inflaţie crescută, costuri ridicate ale energiei şi cerere scăzută, agravate de războiul din Ucraina care a generat creşterea masivă a preţurilor la materiile prime şi întreruperea lanţului de aprovizionare. Industria siderurgică a fost, de asemenea, afectată de creşterea istorică a importurilor ieftine din ţări care nu se confruntă cu aceleaşi costuri de reglementare a standardelor de mediu. Importurile au obţinut o cotă de 27% din piaţa europeană, un factor care a contribuit la suspendarea unei capacităţi de producţie primară de 22 de milioane de tone de oţel la finalul anului trecut, reprezentând aproximativ 25% din capacitatea totală de producţie la nivel european, iar mulţi producători din Europa au anunţat închideri de fabrici şi disponibilizări”, au transmis, pentru ZF, reprezentanţii Liberty.

    A fost nevoie şi de întreruperea activităţii la combinat, cum a fost şi închiderea temporară a furnalului, când s-au făcut lucrări de mentenanţă a acestuia, dar sistarea activităţii a venit şi ca urmare a condiţiilor de piaţă din acel moment.

    „Pentru a gestiona eficient aceste provocări de piaţă, Liberty Galaţi a întrerupt uneori activitatea furnalului şi a redus programul de producţie, dar a reuşit să menţină locurile de muncă şi să plătească integral salariile angajaţilor. În acest an, am repornit operaţiunile de producţie şi am livrat circa 400.000 de tone de oţel românesc clienţilor noştri din România şi de peste hotare. Aşteptăm o îmbunătăţire a pieţei în cursul acestui an şi revenirea producţiei şi a profitabilităţii la un nivel normal”, au mai transmis reprezentanţii companiei.

    Pe de altă parte, 2024 arată mai bine pentru industria metalurgică românească, spun atât datele statistice, cât şi jucătorii din piaţă. Deşi per total industria a scăzut în primele trei luni din an, industria metalurgică a fost printre sectoarele care au înregistrat creştere, de 11,4%, arată datele publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS).

    De asemenea, Radu Ionescu, general manager la Liberty Galaţi, a spus, la conferinţa ZF Reindustrializarea României, că anul acesta se înregistrează o creştere a producţiei: „În 2022, când a început conflictul din Ucraina, producţia a scăzut la 1,4 milioane de tone, iar pentru 2023 este o scădere substanţială pe care însă, o vedem reversată anul acesta. Focusul este pe recâştigarea în cea mai mare proporţie a pieţei locale. Deja ponderea livrărilor locale în livrările totale a crescut cu aproape 20% faţă de ultimii doi ani”, a spus el.

    Marii consumatori industriali de energie electrică, cum este şi cazul Liberty, s-au confruntat cu o creştere a preţului energiei electrice de până la 400% în perioada 2022-2023, concomitent cu o concurenţă acerbă din partea producătorilor din ţările europene. Guvernele acestor ţări şi-au protejat companiile prin subvenţii şi politici energetice în cadrul temporar de criză şi tranziţie. Pentru a acoperi costurile cu energia în intervalul 2021-2030, Franţa şi Germania au anunţat scheme imense de ajutor de stat. De exemplu, Germania alocă peste 6 miliarde euro pentru a sprijini companiile mari consumatoare de energie expuse la concurenţa internaţională, acoperind parţial costurile carburanţilor, în timp ce Franţa alocă aproximativ 13 miliarde pentru a compensa parţial companiile energo-intensive pentru preţurile mari la electricitate rezultate din costurile indirecte cu emisiile. De asemenea, Spania şi Portugalia au anunţat investiţii de peste 8 miliarde de euro în 2023 în măsuri de reducere a costurilor de producţie a energiei şi, implicit, a preţului pe piaţa energiei electrice, în beneficiul consumatorilor.

    În contextul pieţei europene, toţi marii producători de oţel din Europa s-au confruntat cu provocări majore anul trecut şi iau măsuri de redresare. Tata Steel a anunţat oprirea furnalelor sale din Marea Britanie şi concedierea celor 2 800 de angajaţi din Port Talbot, confruntându-se cu proteste ale sindicatelor. În Spania, grupul Celsa a pus în aplicare un plan de restructurare judiciară, iar guvernul italian a preluat controlul asupra oţelăriilor Arcelor Mittal din Taranto, provocând o undă de şoc în industria siderurgică internaţională.