BusinessMagazin

Tag: administratie

  • Tarom are în continuare o viaţă zbuciumată: Cătălin Prunariu şi-a dat demisia din funcţia de director general, invocând motive personale, iar în locul lui, Consiliul de Administraţie l-a numit pe Mihăiţă Ursu, fost director general în urmă cu un an

    Consiliul de Administraţie al Companiei Naţionale de Transporturi Aeriene Române Tarom a decis schimbarea directorului general, astfel, Cătălin Radu Prunariu va fi înlocuit de către Mihăiţă Ursu, care revine la cârma companiei.

    „De mâine, 5 decembrie, eu nu voi mai fi directorul general al companiei. A fost un mandat interimar, voi reveni pe poziţia pe care eram şi înainte şi anume aceea de director operaţiuni zbor”, spune pentru ZF Cătălin Radu Prunariu.

    Cătălin Radu Prunariu, numit în funcţie în iunie anul trecut, va reveni pe poziţia pe care o ocupa înainte şi anume aceea de director operaţiuni zbor. La acea vreme, Prunariu a preluat funcţia de director general de la Mihăiţă Ursu, care a fost numit în iunie 2020.

    Cătălin Radu Prunariu lucrează de 12 ani în cadrul operatorului aerian, inclusiv ca pilot, ultima funcţie deţinută fiind cea de director operaţiuni zbor.

    Primul mandat al lui Mihăiţă Ursu ca director general al Tarom a fost între iunie 2020 şi iunie 2021, înainte de acest lucru fiind membru în Consiliul de Administraţie al Poştei Române, conform CV-ului său. El are experienţă în zona materialelor de construcţii ocupând diverse funcţii la companii din această piaţă, nicidecum în industria aviatică.

    – Când eşti o companie privată, vei avea drive-ul necesar pentru a îmbunătăţi procesele, costurile, pentru a inova şi a schimba modul de abordare a business-ului. Cât timp nu existau companiile private şi low cost-urile, companiile aeriene de stat trăiau liniştite. Aveau asigurat un segment de piaţă. 

    – Odată cu apariţia low cost-urilor, companiile private au trecut într-o fază agresivă. Companiile de stat nu au avut această agresivitate. În Tarom încă se lucrează cu excel, când în ERP există automatizări fantastice. 

    – Statul trebuia ca încă de acum 10 ani să aibă un partener privat la Tarom. De cele mai multe ori, partenerul privat va duce mai departe inovaţia şi are posibilitatea să investească. Statul nu va putea investi. 

    – Multe companii aeriene au ajuns la un momentdat într-un stadiu unde noi le-am fi considerat falimentare. Dar nu erau, pentru că investitorul privat a făcut o infuzie de capital, şi o investiţie mică a avut beneficii fantastice. Noi nu putem accesa aceste investiţii pentru că acţionarul majoritar trebuie să se supună unor reguli ale Comisiei Europene

    – Statul trebuie să fie deschis să vândă o parte din acţiuni. E o companie care ar putea aduce foarte mulţi bani la buget. 

    – Într-o situaţie ideală cum a fost anul 2019, care a fost de vârf pentru industria aviatică, statul ar fi putut câştiga foarte multi bani

    – Wizz Air sau Blue Air au avut imaginaţie şi investitori care au fost dispuşi să rişte şi să investească în tehnologie. Acele companii au avut această viziune, au văzut că în 10 ani digitalizarea va fi viitorul. 

    – Integrarea tehnologiei eficientizează foarte tare operaţiunile. 

     

  • CFR are un nou director general

    Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA anunţă că începând de vineri, 17 decembrie, compania are un nou director general. Ion Simu-Alexandru va ocupa funcţia având un mandat de patru luni.

    CFR anunţă că Ion Simu-Alexandru a preluat conducerea companiei fiind desemnat de Consiliul de Administraţie în funcţia de director general interimar, pentru un mandat de patru luni.

    Noul director este inginer şi absolvent al Facultăţii de Mecanică, specializarea Ingineria Sistemelor de Circulaţie Feroviară, din cadrul Universităţii Politehnice Timişoara. Ion Simu-Alexandru are o experienţă profesională de 30 de ani în domeniul feroviar.

    Priorităţile noului director sunt proiectele incluse în PNRR şi continuarea investiţiiilor în derulare.

    „Toate aceste proiecte, care au o contribuţie esenţială în dezvoltarea economică a reţelei feroviare naţionale, dar şi a companiei în sine, se vor implementa în regim accelerat, pentru că acum există şansa uriaşă să modernizăm calea ferată, în această perioadă în care transportul feroviar, cel mai ecologic mod de transport, este o prioritate la nivel european şi naţional”, a declarat Ion Simu-Alexandru, directorul general al CFR SA.

  • Schimbări majore la Inditex: Pe mâna cui lasă proprietarul Zara cel mai mare retailer de îmbrăcăminte din lume?

    Propietarul Zara, Inditex, a numit-o preşedinte pe fiica fodatorului său şi a numit un nou director executiv, pe măsură ce finalizează un „proces de predare generaţională”, început în urmă cu un deceniu, scrie Financial Times.

    Acţiunile celui mai mare retailer de îmbrăcăminte din lume au scăzut cu 4% în tranzacţiile de dimineaţă la Madrid, după anunţul de marţi, reducând câştigul anul la 9,5%.

    Potrivit companiei, consiliul de administraţie a aprobat-o ca preşedinte pe Marta Ortega Perez, fiica fondatorului şi acţionarului majoritar al Inditex, Amancio Ortega, cel mai bogat om din Spania. Numirea ei este efectivă de la 1 aprilie.

    Oscar Garcia Maceiras, consilier general şi secretar al consiliului de administraţie al Inditex, va prelua funcţia de director executiv de la Carlos Crespo. Crespo, la cârmă din iulie 2019, va deveni director operaţional.

    „Credem că a sosit momentul să întoarcem o nouă pagină”, a spus Pablo Isla, preşedinte executiv până pe 31 martie. „Realitatea acestei tranziţii este punctul culminant al angajamentului meu faţă de Inditex şi faţă de Amancio Ortega”.

    Numirea lui Garcia Maceiras „era deja prevăzută de la încorporarea sa în companie datorită abilităţilor şi calităţilor sale”, a adăugat Isla.

    Structura organizatorică include un comitet de management, format din directori de lungă durată din grup.

    Retailerul de modă şi-a revenit după pandemie, spunând în septembrie că aproape toate magazinele sale au fost deschise. Grupul a raportat vânzări şi profituri puternice între mai şi iulie. Veniturile au depăşit recordurile din 2019, cu aproape 7 miliarde de euro în perioada de trei luni, împinsă în creştere de o expansiune a vânzărilor online.

     

  • Cum merge maratonul vaccinării în Capitală: Aproape 67.000 de bucureşteni s-au vaccinat de vineri până luni

    66.880 de persoane au fost vaccinate în Bucureşti, de vineri până luni la ora 8, din care, în cadrul maratonului de vaccinare, 33.790 de persoane.

    Pe centre de vaccinare situaţia este următoarea: Romexpo- 7.202, Circul Metropolitan-4.583, Clubul Seniorilor-3.863, Liberty Center/Sf. Andrei-4.141, Palatul Copiilor-8.100 şi Biblioteca Naţională-5.901.

    Evenimentul a fost organizat de CNCAV împreună cu Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” Bucureşti, DSP Bucureşti, Administraţia Spitalelor şi Serviciilor Medicale Bucureşti, Primăria Generală a Capitalei şi Ministerul Culturii.

  • Administraţia Biden pune presiune pe marile corporaţii americane din logistică şi transporturi să îşi extindă programul şi să lucreze non-stop

    Administraţia Biden a discutat cu marile companii americane precum Walmart, UPS şi FedEx, care şi-au luat angajamentul de a extinde orele de lucru într-o încercare de a elimina o parte din întârzierile din lanţul de aprovizionare care pun presiune pe revenirea economică a Statelor Unite, dar şi pe economia globală, potrivit FT.

    Conform unor oficiali din Casa Albă, cele trei companii ar trebui să anunţe miercuri o mutare prin care vor lucra non-stop, şapte ore pe săptămână, ca parte a unor eforturi ample de a elimina decalajul dintre cererea în creştere şi oferta întârziată.

    Angajamentele marilor corporaţii erau aşteptate în SUA înainte de summit-ul convocat de preşedintele american Joe Biden, care se va întâlni cu mediul de afaceri, cu executivii companiilor de transport şi cu oficialii din sindicate pentru a discuta despre starea lanţurilor de aprovizionare la nivel global.

    „Lanţul de aprovizonare este în mâinile sectorului provat, aşa că avem nevoie ca sectorul privat să iasă în faţă şi să rezolve aceste probleme”, a transmis un oficial al administraţiei Biden pentru FT.

    El a mai explicat că UPS şi FedEx au transportat 40% din volumul total al pachetelor din SUA în 2020. Totodată, administraţia a obţinut angajamente şi de la Target, Home Depot şi Samsung, care au fost de acord să-şi mute mai repede containerele din porturi.

    Administraţia Biden face presiuni şi asupra companiilor de transporturi, precum şi a operatorilor portuari să îşi crească capacitatea pentru a face faţă cererii în creştere. Cu toate acestea, multe companii se confruntă cu problema forţei de muncă, întrucât nu găsesc destui oameni. Totodată, numărul limitat de spaţii de depozitare aflate în apropierea porturilor a accentuat blocajele.

    Iniţitiva admnistraţiei de a pune presiune pe marile corporaţii să îşi extindă orele de program vine în contextul în care unor temeri în creştere legate de posibilitatea ca revenirea economică să fie încetinită de blocajele prelungite din lanţurile de aprovizionare.

  • Fondul Proprietatea critică schimbarea consiliul de administraţie la Salrom, companie la care Ministerul Economiei deţine pachetul majoritar: Este imperativ ca întreprinderile de stat să nu mai fie tratate drept mingi de ping-pong politic

    Franklin Templeton, administratorul Fondului Proprietatea, critică schimbarea membrilor consiliului de administraţie al Salrom de la 1octombrie şi consideră că decizia Ministerului Economiei  pune în pericol proiecte importante, precum listarea Salrom la bursă şi evaluarea opţiunilor privind exploatarea zăcămintelor de grafit din Gorj.

     „De mulţi ani, Fondul Proprietatea a tras semnale de alarmă şi a repetat adesea că transparenţa, continuitatea şi profesionalismul sunt necesare pentru dezvoltarea economică a companiilor de stat româneşti. Vedem că aceste condiţii nu sunt îndeplinite de noua compoziţie a consiliului de administraţie al Salrom. În opinia noastră, membrii consiliului care tocmai au fost schimbaţi aveau calităţile necesare pentru a dezvolta un program de investiţii durabile pentru Salrom, îndeplineau criteriile de guvernanţă corporativă pe care şi le-a asumat statul român şi ar fi putut asigura stabilitatea necesară pentru a atinge obiectivele listării companiei la bursă şi dezvoltării acesteia. Este imperativ ca întreprinderile de stat să nu mai fie tratate drept mingi de ping-pong politic, ca echipele de conducere şi consiliile să fie selectate în conformitate cu principiile guvernanţei corporative, luând în considerare profesionalismul şi expertiza, şi să fie evaluate pe baza rezultatelor obţinute pentru companie şi toate părţile interesate.”, a declarat Johan Meyer, CEO Franklin Templeton Bucureşti şi manager de portofoliu al Fondului Proprietatea.

    Actualul Consiliu de Administraţie de la Salrom este alcătuit din :Alina Prahoveanu, auditor financiar, Dragoş Oancea, cy 25 de ani experienţă în consultanţă şi management, Ervin Medves, specialist în resurse minerale.

    În opinia FP, care deţine 48,9% din Salrom, persoanele numite acum de acţionarul majoritar în consiliul de administraţie al Salrom nu sunt altele decât cele care au deţinut aceste funcţii în 2020, un an în care profitul Salrom a scăzut de aproape şapte ori şi în care veniturile din exploatare au scăzut cu 36%.

    ”Este o întrebare legitimă dacă acestea sunt persoanele potrivite pentru a contribui la listarea companiei sau pentru a lua cele mai bune decizii cu privire la exploatarea zăcămintelor de grafit, o resursă vitală pentru tranziţia energetică globală”, se arată într-un comunicat.

    Fondul Proprietatea a anunţat că va continua să sprijine actualul consiliu de administraţie şi conducerea Salrom, datorită bunei înţelegeri a afacerilor companiei, demonstrate prin introducerea măsurilor de eficientizare la nivelul companiei şi iniţierea de proiecte de investiţii care sprijină creşterea pe termen lung a acesteia.

    ”Dacă sunt viabile din punct de vedere comercial, proiectele de investiţii ar trebui să fie realizate de companie, deoarece înseamnă mai multe investiţii în beneficiul tuturor părţilor interesate: angajaţi, comunităţi locale şi acţionari”.

    În cursul acestui an, fostul ministru al Economiei, Claudiu Năsui (USR Plus) a schimbat consiliile de administraţie la mai multe companii din subordine, inclusiv Salrom, motivând decizia prin nevoia de a avea profesionişti la conducerea companiilor de stat.

    Săptămâna trecută, noul ministru interimar, Virgil Popescu (PN), a  anulat prelungirea mandatelor acestora în consiliile de administraţie ale companiilor din subordine.

    Ce declară Claudiu Năsui despre schimbările de la Salrom într-o postare pe Facebook:

    ”La începutul anului se pregătea un tun imobiliar prin care Salrom pleca din sediul pe care îl avea închiriat pe mai mulţi ani şi se muta într-un imobil închiriat la rândul lui de Lido SA (o altă companie de stat) şi pe care ea îl subînchiria mai departe de la o firmă Oscar Downstream. Rezultatul este că Salrom ar fi trebuit să plătească toată chiria pe tot restul anilor unde stătea deja. Dar, deodată trebuia să o plătească şi pentru sediul nou. De ce era o prioritate mare pentru Salrom să-şi schimbe sediul?
     
    Pentru că la astfel de închirieri mari se iau comisioane. În caz că nu vă sună cunoscut numele Oscar Downstream, este compania care a încercat anul trecut printr-un lobby fioros să monopolizeze piaţa de distribuţie a produselor energetice printr-o lege trecută în parlament şi atacată cu succes de USR la CCR. Încrengătura e mare, dar scriem mai multe altă dată.
    Am dejucat planul acesta păgubos pentru compania publică, dar avantajos pentru conducere, la începutul anului. Ca răsplată am primit, la vremea, aceea un nou val de atacuri în presă. Evident, nu m-am lăsat intimidat.
     
    Am numit un nou Consiliu de Administraţie, profesionist, care a reuşit într-un timp record să pună foarte multe proiecte corecte şi bune pe picioare. Cel mai cunoscut fiind să facă primii paşi pentru exploatarea grafitului de la Baia de Fier. Şi a mai reuşit, printre altele, să crească profitul companiei cu Â70% şi să demareze procedurile pentru relansarea pe piaţă a sării fabricate în România.
     
    Cu cine credeţi că a fost înlocuit Consiliul de Administraţie profesionist de la Salrom acum câteva zile?
     
    Fix cu cei care căpuşau compania în linişte şi au încercat să dea marele tun imobiliar explicat mai sus.
     
    Haideţi să vedem cine sunt proaspeţii numiţi de ministrul interimar:
    1) Domnul Petrică Lucian Rusu, PNL-ist care a făcut schimbarea de la Echipa Orban la Echipa Cîţu. A fost secretar de stat PNL, consilier parlamentar şi a lucrat în Direcţia Judeţeană de Tineret Iaşi. Înainte de asta a fost director la grupul Tinmar, unde patron e domnul Augustin Oancea, cel care a preluat afacerile domnului Ioan Nicolae (aflat în puşcărie) şi care apare în dosarul DIICOT privindu-i pe şefii ruşi de la Rompetrol şi pe Cristi Borcea, fostul acţionar de la Dinamo. Domnul Oancea vinde anual statului român energie de zeci de milioane de euro, prin compania sa, Tinmar Energy.
    2) Domnul Nicolae Tulici, PNL Sălaj. Este juristul grupului, are multiple condamnări penale. A fost condamnat la amendă penală pentru fals intelectual, la 3 ani de închisoare pentru trafic de influenţă, un an de închisoare şi 2 ani de supraveghere judiciară pentru că a condus beat. În prezent, domnul Tulici este anchetat de DIICOT în dosarul de furturi de utilaje agricole „Borşa”.
    3) Domnul Cătălin Paraschiv, fost consilier judeţean PNL Galaţi, încheie lista conducerii Salrom.
    Iată cum statul revine la normal. Oamenii profesionişti sunt daţi la o parte, iar în locul lor revin băieţii pe care îi ştim cu toţii.
    Ştiţi când a fost semnat ordinul de ministru prin care au fost numiţi cei de mai sus în conducerea Salrom? Fix în seara zilei în care am plecat din minister. Înţeleg că ordinul a fost scris noaptea.
     
    Nu le pasă de ce fac sau de ce credem despre ei. Vechea clasa politică coruptă ştie că alegerile sunt abia peste 4 ani. Până atunci toate acestea se vor uita. Aşa că nu ratează nicio ocazie de căpuşare a banilor contribuabililor, mai ales în aşteptarea congresului de partid. Congres care trebuie cumpărat cu bani.
     
    Noi avem parte de taxe mari pe muncă, suntem campioni europeni la taxarea muncii pe salarii mici. Împotriva Zero Taxe pe Salariul Minim apar toţi bugetarii de lux să ne spună că nu sunt bani să-i lăsăm celor care muncesc. Nu e adevărat. Banii noştri sunt luaţi de vechea clasă politică coruptă, oameni rodaţi de 31 de ani pe acest furt”

     

  • Călin Fusu, acţionar majoritar la Neogen, preia pe 1 octombrie conducerea Vivre. ” Obiectivul principal rămâne acelaşi, să devenim cel mai important marketplace de home & deco din regiune”

    Călin Fusu, co-fondator şi membru al consiliului de administraţie al retailerului de mobilă şi decoraţiuni Vivre Deco, preia din 1 octombrie conducerea companiei în locul Monicăi Cadogan, care şi-a anunţat demisia pe 26 august.

    ZF a anunţat schimbarea la începutul lunii septembrie.

    Decizia a fost luată în data de 2 septembrie, în cadrul şedinţei Consiliului de Administraţie.

    „Vivre este o companie solidă, un brand puternic şi valoros, care a câştigat în nouă ani atât încrederea clienţilor, cât şi pe cea a investitorilor. Vom continua să oferim europenilor inspiraţie şi echilibru pentru acasă, prin intermediul tehnologiei, produselor unice şi serviciilor adăugate. Obiectivul principal rămâne acelaşi, să devenim cel mai important marketplace de home & deco din regiune. Îmi propun să investim în continuare în tehnologie, să venim cu soluţii de înaltă calitate şi, astfel, să răspundem noilor nevoi şi noului stil de viaţă, care s-a schimbat odată cu pandemia. Am urmărit întotdeauna ca orice investiţie să devină lider de piaţă şi, cu acest gând, preiau noul mandat de Director General al Vivre”, a declarat domnul Călin Fusu, CEO desemnat al Vivre Deco SA.

    Compania are două emisiuni de obligaţiuni listate la bursa de la Bucureşti, 7 mil. euro (listată în iulie 2021 şi scadenţa în aprilie 2026) şi 3,4 mil. euro (listată în aprilie 2020 şi scadenţa în martie 2025).

    Călin Fusu are 67% din Neogen, acţionarul majoritar al Vivre Deco.

    El a absolvit Academia de Studii Economice din Bucureşti, fiind licenţiat în Relaţii Internaţionale în anul 1995.

    Şi-a început activitatea ca Equity Trader la NCH Capital. Ulterior, a fondat şi a condus din poziţia de CEO societatea BestJobs. În 2010, platforma s-a deprins din Neogen într-o societate de sine stătătoare, denumită BestJobs Recrutare SA, Călin Fusu preluând funcţia de CEO, pe care a deţinut-o până de curând.

    Călin Fusu a investit în firme din diverse sectoare de activitate, precum CleverTaxi (care a fost achiziţionat de către Daimler AG), Vivre Deco, Casta Imobiliare sau Concept Apps SRL.  

    Pe lângă Neogen (50%), din acţionariatul Vivre mai fac parte Adisory Delta SRL (45%), companie deţinută indirect deţinută de Oliver Cadogan –soţul Monicăi Cadogan, şi Nagy Vajda Andras Peter cu 5%.

  • Care sunt ambiţiile Guvernului: România să devină principalul hub de IT regional VIDEO

    Principalul obiectiv al Guvernului, este transformarea României într-un hub regional de IT, care să cuprindă înclusiv zone non-UE, cum ar fi Moldova. Primul pas care trebuie făcut în acest sens este îmbunătăţirea modului în care cetăţeanul şi statul comunică în privinţa documentelor necesare în diferite scenarii. Această schimbare poate elimina problema birocraţiei şi poate optimiza viteza cu care se desfăşoară anumite procese şi solicitări ale cetăţeanului cu statul şi invers.

    „De asemenea m-am gândit să provoc ce înseamnă instituţiile de digitalizare cu noi proiecte innovative, proiecte curajoase, care să ne ducă în altă etapă. Îmi doresc foarte mult ca România să devină principalul hub regional în ceea ce priveşte IT-ul, asta însemnând să acoperim şi părţi din zona non-europeană fosta Iugoslavie Ucraina, Moldova, Belarus şi aşa mai departe. Pentru a face lucrul ăsta avem nevoie să nu mai avem atitudini aşa de followeri, să nu mai aşteptăm ca din perspectiva legislativă a reglementărilor în Comisia Europeană să îşi facă treaba, iar după doi trei patru ani sub ameninţarea infringement-ului ne mişcăm şi noi şi scoatem aşa o soluţie. Îmi doresc foarte mult să avem proiecte curajoase, să arătăm că suntem foarte prietenoşi cu digitalizarea. Primul lucru şi cel mai important pilon al activităţii mele în Guvern este evident rezolvarea problemei de interoperabilitate, aici este evident interes pentru cetăţeanul de rând dar şi pentru mediul de business. Principiul este simplu: instituţiile nu trebuie să ceară un document cetăţeanului sau businessului, emis de altă entitate a statului român oricare ar fi aceea că discutăm de o administraţie locală sau central, administraţia trebuie să nu pună cetăţeanul pe drumuri, nu trebuie să facem din cetăţean un curier între instituţii”, a declarat Iulian Popescu, consilier de stat, cancelaria prim-ministrului, la ZF Live.

  • “Domnu’, domnu’, îmi daţi şi mie 3 lei, să-mi iau ceva de mâncare?! Mi-e foame! Alo, domnu’!” Cum au ajuns cerşetorii de tip nou să invadeze Bucureştiul, intersecţiile, ieşirile de la supermarket şi cum veţi ajunge să plătiţi o taxă de protecţie ca să nu fiţi înjuraţi şi flegmaţi

    Cu toţii auziţi în fiecare zi aceste fraze, cel puţin în Bucureşti. La metrou, în intersecţii, pe marile bulevarde – Magheru este plin -, în faţa magazinelor, în faţa hipermarketurilor, în faţa shaormeriilor, în faţă la McDonald’s. În faţa restaurantelor bune încă nu au ajuns, dar acolo sunt parcagiii.

    Ce mi-a atras acum atenţia era faptul că au trecut de la 1 leu la 3 lei. Şi nu a fost singura dată în care i-am auzit să treacă de la 1 leu la 2 lei, la 3 lei şi câteodată la 5 lei.

    Se vede că a crescut puterea de cumpărare şi acum şi inflaţia.

    Cu cât suma este mai mare, cu atât personajul, cerşetorul, este mai bine îmbrăcat, tatuat, cu frizură la modă – Pompadour pacă se cheamă – şi când se retrage deoparte să-şi numere banii scoate şi telefonul mobil.

    Cerşetorii de altă dată erau mutilaţi, de-o vârstă mai înaintată, cei noi sunt tineri, chiar foarte tineri, unii sunt şi drogaţi.

    Aceste personaje, cerşetorii de tip nou, au devenit din ce în ce mai mulţi şi încep să acapareze străzile, intersecţiile, bulevardele, scările de bloc şi nu mai au mult şi vor ajunge şi în bloc.

    Zonele hot au ajuns Centrul Vechi, Nordului, magazinul Unirea, intrările de la Mega Image.

    Cu bodyguarzii sunt deja prieteni (oricum bodyguarzii de la Mega nu se pun, că ăia sunt pensionari).

    Toate aceste lucruri se întâmplă sub ochii poliţiei. Oricum nu mai ştii care sunt poliţişti adevăraţi şi care sunt poliţişti locali şi ce fac ei.

    Dacă acum câţiva ani mai aveai curaj să le răspunzi, să-i trimiţi la muncă, acum acest curaj a dispărut, pentru că sunt tineri, agresivi, te scuipă şi se îndreaptă către tineri dacă întorci privirea la ei.

    În ultimul deceniu, economia României a crescut de la 120 de miliarde de euro la 220 de miliarde de euro şi ne îndreptăm, în ritmul actual de creştere, spre 250 de miliarde de euro.

    Salariul minim s-a triplat, salariul mediu s-au dublat, iar numărul celor care câştigă peste 1.000 de euro a crescut de aproape trei ori în ultimul deceniu.

    În Bucureşti puterea de cumpărare a crescut substanţial, salariul mediu apropiindu-se de 4.500 de lei net, faţă de 3.600 de lei net, media naţională.

    Dincolo de cifrele oficiale, statistice, sunt zone întregi din Bucureşti, categorii de populaţie care câştigă foarte bine şi chiar enorm din piaţa gri şi piaţa neagră, din comerţul şi traficul de maşini, din schimburile valutare la negru, din Bitcoin etc.

    Explozia pieţei rezidenţiale, banii care se învârt aici au dat naştere altor categorii de milionari, iar acest lucru se vede cu ochiul liber.

    Parcările din celebra zonă de nord din Bucureşti, care a ajuns cunoscută în toată Europa, pot să rivalizeze cu orice parcare a unui restaurant de lux din această lume.

    Dacă te uiţi pe stradă în Grecia, chiar şi în Atena, maşinile care circulă acolo par dintr-un cimitir comparativ cu străzile din Bucureşti.

    Foarte multă lume se întreabă cum de a rezistat România, economia, aşa de bine în criza Covid, în condiţiile în care toate ţările occidentale au printat bani non-stop şi totuşi îşi revin cu greu, iar la Bucureşti guvernele Orban şi acum Cîţu au dat numai 5% din PIB pentru susţinerea economiei şi a businessului (20% în Germania). Mulţi se întreabă unde sunt aceşti bani, că nu i-au văzut, iar economia României mănâncă jăratic.

    Să ai o creştere de peste 10% în acest an în România este caz de studiu pentru economişti.

    În economia României, în business, sunt câteva miliarde de euro, bani gri, bani negri, care se produc şi se învârt non-stop, an de an.

    Eu mă întreb în fiecare zi cum rezistă cursul valutar leu/euro la 4,9 lei, şi ăla un curs susţinut, să nu scadă, cu aceste deficite foarte mari, care se tot adună – deficit comercial de peste 20 de miliarde de euro, deficit de cont curent  care depăşeşte 5% din PIB – un prag de alarmă, defcit bugetar de peste 80 de miliarde de lei, adică 7% din PIB, creşterea datoriei publice, şi la un moment dat se va vedea şi creşterea datoriei externe.

    Dacă te duci la casele de schimb, cursul leu/euro de vânzare este sub cel oficial, anunţat de BNR. Vineri puteai să cumperi euro la 4,905 lei, în timp ce la BNR era 4,9145.

    Nu ştiu cum este în celelalte oraşe din România, dar creşterea businessului din Bucureşti, creşterea puterii de cumpărare, banii gri şi negri care se învârt, vin şi cu acapararea unor zone de către cerşetori, de către clanuri etc., sub ochii autorităţilor de toate felurile. Este o cumetrie extraordinară între toţi.

    Acest lucru se întâmplă şi sub delăsarea noastră, a societăţii, a celor care o formăm.

    Poliţia nu mai intervine preventiv nicăieri, poate şi pentru că societatea nu mai acceptă acest lucru. Fiecare, cu bani în buzunar, cu sistemul de relaţii, a devenit prea puternic.

    Uitaţi-vă cum se circulă pe străzi, pe drumuri şi încercaţi să-i cereţi cuiva socoteală.

    Administraţia publică este fanariotă, partidele şi chiar guvernul nu mai acceptă să le spună cineva ceva.

    Economia creşte prea bine, iar administraţia are prea mulţi bani pentru a mai da cuiva socoteală.

    Când numărul celor care lucrează la stat  – 1,3 milioane – rivalizează cu economia privată, adică cei care plătesc taxele şi impozitele, şi retorica se schimbă.

    Elita societăţii, care acum a devenit ONG-uri, se ocupă din birouri de plantat copaci, cu teme de political correctness, în frunte cu preşedintele Iohannis, când cerşetorii stau lângă ei. Îndată o să vină peste ei, să le spargă petrecerile din teambuildinguri.

    Pentru stat, pentru guvern, pentru instituţiile învestite prin lege cu puterea de a face ceva, problema celor 2-3 milioane de români din ţară care nici nu muncesc, care nici nu sunt la şcoală, care nimeni nu ştie din ce trăiesc, nu este a lor. O parte dintre aceştia sunt şi aceşti cerşetori, vânzători de droguri, pe care îi vedeţi în jurul vostru.

    Problema educaţiei, a pregătirii de specialitate (cine mai ţine minte că Ecaterina Andronescu a desfiinţat acum un deceniu şcolile profesionale, aşa cum existau ele, pentru a susţine şcolile teoretice care, din cauza scăderii numărului de elevi, au mari probleme) a devenit o problemă a companiilor private, care încearcă să rezolve la nivel micro lipsurile pe care le au.

    Dacă te uiţi în bugetul de stat, la creşterile de sume an de an, niciodată nu am avut atât de mulţi bani, şi parcă aceşti bani dispar, pentru că nu se vede nimic în urma lor, decât o administraţie fanariotă.

    Cazul surpării de teren de lângă Biblioteca Naţională, în plin centrul Capitalei, unde au murit doi oameni, este năucitor. Cei care executau lucrările nu aveau autorizaţie, cel puţin aşa se spune, iar cei responsabili de acest lucru dau amenzi post-mortem. Pentru că acolo era o lucrare ordonată de primarul sectorului 3, Robert Negoiţă, lucrările au putut să înceapă fără niciun fel de problemă.

    Câţiva metri mai încolo de locul producerii accidentului există salba de restaurante, cafenele, dar şi cluburi de pe malul Dâmboviţei, unde viaţa merge înainte.

    Şi dincolo de “Doamne fereşte!” (Bine că nu mi s-a întâmplat mie!), nu mai există nicio reacţie.

    Dacă autorităţile se comportă aşa, de ce noii cerşetori nu ar putea să ocupe şi ei bulevardele?

    Nu va trece mult şi veţi plăti o taxă de protecţie, că este 1 leu sau 5 lei are mai puţină importanţă, pentru a nu fi înjuraţi şi flegmaţi când treceţi pe lângă ei.

  • PNRR, pe hârtie este vândut ca un succes, dar cine îl implementează? Cum poţi să faci reforme cu aceiaşi oameni din administraţia publică, oameni care timp de 30 de ani au mimat reformele

    „O să mâncaţi reforma pe pâine”, spunea un prim-ministru prin anii 1996-1997, când se angaja ca în 200 de zile să reformeze structurile statului. Au trecut de atunci peste 8000 de zile, dar în planul reformelor nu sa întâmplat nimic spectaculos.

    Amânarea continuă a reformelor, punerea acestora pe hold de către toate guvernele, ne-a adus acum în starea de avarie.

    PNRR nu aduce, la pachet, odată cu banii europeni, o nouă provocare a reformelor, un subiect atât de discutat şi atât de urât de toţi politicienii. Deci, PNRR nu administrează nucleara, trebuie să facem reforme. PNRR nu este doar un excel cu investigaţii, ci şi cu reformă, unele poate chiar foarte dureroase.

    Deşi toate guvernele postdecembriste au trompetizat public că vor face reformă, niciunul nu sa ţinut de cuvânt iar apetitul pentru reforma sa dovedit a fi anorexic. Acest concept al reformelor a trezit animozităţi în rândul tuturor guvernanţilor. Niciun guvern nu a dorit să deranjeze coafura administraţiei publice, nici să strice ploile cuiva, astfel toate acestea au evitat să aducă un suflu de perestroika în structurile statului. Pentru niciun guvern guvernamental nu au fost nici trendy nici prieten. Niciun guvern nu a vrut să fie kamikaze politic datorită reformelor, teama de caterisire politică şi electorală ia îndemnat pe toţi la abţinere. Este de la sine înţelege faptul că aceste reforme nu le cad bine la stomac politicienilor, iar condiţiile pentru primirea banilor par destul de serioase. Deci, nu mai sunt acceptate reforme caragialiene, pe aici, pe colo , dar nici cele care ţin cât un hit de-o vară.

    Dar dacă mai făcut câte ceva în planul reformelor, aceasta se datorează condiţiilor impuse din exterior, ba de FMI, ba de Banca Mondială sau de UE. Când aceste reforme erau mai dureroase se arunca vină pe ei. „Nu noi vrem să restructurăm!”, „Aşa nu este asta!”, „Trebuie să nu supunem, altfel nu taie finanţarea!”.

    Anesteziatele reforme făcute până acum au avut un facelift foarte apropiat de cel preoperatie, adică nu s-a făcut mai nimic. Iată că acum a venit rândul PNRR-ului să fie “vinovat” pentru reforme. Şi chiar nu putem să dăm skip PNRR-ului doar pentru a nu face reforme. Toţi cei pitiţi în culcuşuri bugetare (cu toate neamurile şi amantele) şi conectaţi la acadeaua bugetară(suculentă pradă!) trebuie să înţeleagă faptul că PNRR vine la pachet cu un ansmblu de reforme, iar de această dată nu cred ca mai este posibil  zborul sub radarul mecanismului de control al reformelor. Instituţiile statului sunt pline de persoane care, asemeni luddiţilor din secolul al XIX -lea, contestau schimbările.

    Şi asa au trecut peste 30 de ani în care nu am făcut regionalizarea, nu am restructurat administraţia publică, nu am eficientizat firmele cu capital de stat. Totusi, dacă vrem să ne amuzăm de o încercare de reformă, putem să ne aducem aminte de circul: manager privat la stat, un eşec lamentabil din toate punctele de vedere.

    În toţi aceşti ani s-au mimat reformele, au fost doar nişte sughiţuri reformiste, s-au facut prin fentă nişte cacofonii de reforme. Know-how-ul antireformist a avut la toate guvernele acelaşi motto:”De ce noi?” sau “Nicio reformă care implică pierderi electorale!”. Iar dacă cineva a încercat să facă ceva, imediat s-a ivit câte un potenţial Brutus, gata să “rezolve” problemele în stil mioritic. Toate partidele au afişat o căutatură chioară(piezişă) de câte ori a fost vorba despre reforme, considerându-le chiar erezii. Dacă totuşi aceste încercări reformiste au vizat restructurări de personal, expresia “că doar oameni suntem” a anihilat totul.

    Istoricul Adrian Cioflâncă afirma despre rezistenţa la reforme din sectorul public următoarele: ”Orice tentativă de reformă, de schimbare, de modernizare este întâmpinată cu mucalitism, cu superioritate “realistă”. Reformele par caraghioase, utopice, nepotrivite, par un fel de moft de care ne putem dispensa fără nicio problemă. Sistemul rămâne nemuritor şi rece, leneş, prost-crescut, greoi, insondabil, corupt, clientelar şi iresponsabil.”

    Chiar şi guvernele care au venit la putere cu un brand reformist au devenit ezitante, excesiv de prudente în a iniţia reforme. Şi actualul guvern a venit la putere sub auspiciile unui brand reformist, dar… l-a abandonat. În cartea “Branding”, autorul Don Sexton afirmă că dacă nu respecţi promisiunea brandului rămâi fără clienţi. În cazul nostru, rămâi fără electorat, sătul până peste cap de trollingul antireformist.

    România are nevoie de data aceasta de un travaliu complet al reformelor, astfel încât acestea să devină omologabile. Nutrientul perfect pentru demararea reformelor este voinţa politică, în contextul în care dorinţa de a face reforme nu este în AND-ul administraţiei publice. Frica maladivă de reforme trebuie dată uitării, iar teza conform căreia reformele sunt gata prohodite în România trebuie combătută. Cu ce oare altceva, decât cu reforme.

    În toate instituţiile statului, în firmele cu capital de stat ar fi benefică numirea unui CTO (Chief Transformation Officer) cu rolul de a identifica disfuncţionalităţi organizatorice şi structurale şi de a face propuneri reformatoare.

    PNRR care joacă pentru noi rol de lebădă neagră pozitivă, poate marca un punct de inflexiune în dezvoltare economică a ţării, poate fi pârghia care mişcă totul, poate fi chiar un Greenfield administrativ şi economic.

    Dacă am ratat Planul Marshall din primii ani de după război, măcar să profităm acum, în al doisprezecelea ceas, de PNRR, chiar dacă abia ne-am calificat pentru sesiunea de toamnă. Însă trebuie să învingem în primul rând criza generalizată de acceptare a reformelor. Politicienii trebuie să înţeleagă totuşi că este imposibil „Şi reformă, şi-n paradis!”.