BusinessMagazin

Tag: munca

  • 3000 de locuri de muncă în Israel, salariul minim brut 1540 de dolari – unde şi în ce condiţii

    Dulgherii, fierarii-betonişti, zidari – faianţari şi zidri tencuitori sunt meseriile căutate în Israel, în baza “Protocolului privind recrutarea muncitorilor români pentru lucrări temporare în domeniul construcţiilor în statul Israel”, încheiat la 24 iunie 2014 între Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice din România şi Ministerul Afacerilor Interne din Israel. Protocolul este pus în aplicare de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă din România şi Autoritatea pentru Populaţie, Emigrare şi Frontieră din Israel.

    În baza acestui protocol sunt oferite 3.000 locuri de muncă pentru persoanele care au calificare/experienţă în meseriile: dulgheri pentru cofraje de construcţie industrializată (cunoaşterea citirii planurilor de construcţii este obligatorie); fierari – betonişti, îndoirea fierului (cunoaşterea citirii planurilor de construcţii este obligatorie); zidari – faianţari, acoperirea podelelor şi pereţilor cu faianţă (cunoaşterea citirii planurilor de construcţii este obligatorie); zidari – tencuitori pentru lucrări de tencuit.

    Persoanele care doresc să ocupe un loc de muncă în Israel trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să nu fi lucrat anterior în Israel; să nu aibă rude de gradul I care lucrează deja în această ţară, cu excepţia fraţilor; să nu aibă cazier judiciar;  să fie apţi psihic şi fizic de muncă intensă în condiţiile climatice specifice statului de destinaţie, inclusiv muncă la înălţime şi manipulare de greutăţi; să nu sufere de anumite boli cronice.

    Persoanele interesate se pot înscrie la agenţia judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă sau a municipiului Bucureşti, din raza de domiciliu, cu următoarele documente: cerere tip; declaraţie – tip bilingvă;  copie Carte de Identitate; copie Paşaport, dacă există;  copii ale actelor de studii şi de calificare (toate paginile scrise), dacă există;  copii ale documentelor care atestă experienţa, vechimea în muncă, dacă există.
    Contractele de muncă se încheie pentru o perioadă de un an, cu posibilitatea de prelungire până la o durată maximă de 63 luni. Salariul lunar minim brut estimat este de 1.540 dolari americani.

    Informaţii legate de cazare, asigurare medicală, transport, viză, modalitatea de recrutare, cheltuieli ocazionate de procesul de recrutare, condiţii de muncă şi de viaţă etc. se găsesc pe pagina web a Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă – www.anofm.ro. De asemenea, pentru orice alte informaţii, pot fi contactaţi consilierii EURES din cadrul agenţiilor judeţene pentru ocuparea forţei de muncă, datele de contact ale acestora fiind disponibile la adresa: http://www.eures.anofm.ro/contact.php

  • Programatori la păscut caprele

    Lucrul ciudat de care vorbesc este următorul: un copil din România are drumul în viaţă stabilit nu numai de părinţi, preferinţe, talente sau abilităţi, ci şi de liceul pe care îl urmează. Concret, studiile efectuate de o organizaţie nonguvernamentală care lucrează în fiecare an cu mii de adolescenţi arată că elevii din liceele tehnice sunt, cumva, marcaţi şi au un cu totul alt sistem de valori şi alte aşteptări de la viaţă, în comparaţie cu colegii lor din liceele umaniste.

    „Studiile noastre comparative vorbesc de două universuri paralele, cei tehnici şi cei umanişti. Dacă la 16 ani eşti într-un liceu teoretic sau un liceu tehnologic, în mare parte traiectoria vieţii este definită, nu prea mai ai cum să schimbi lucrurile. Totul începând de la modul cum îşi fac prieteni cei din liceul tehnologic şi cei din liceul teoretic. La teoretic găseai criterii de genul admiraţie, disciplină, performanţe, o tipologie de valori. La zona tehnologică criteriile erau altele – cei care îmi oferă respect, un pic de afectivitate. Cumva discutăm de o realitate cu carenţe destul de mari, din familie, lucruri de bază, respect, iar în partea cealaltă erau elemente aspiraţionale, de tip disciplină, muncă, performanţă, pasiune. Legat de joburi aspiraţionale, cei din liceele tehnologice spun că nici nu-şi pun problema absolvirii bacalaureatului, îşi pun problema de elemente de subzistenţă, de tipul «poate reuşesc să mă angajez» sau «poate reuşesc  să am un loc de muncă». Din păcate mi-ar fi greu să recomand părinţilor să îşi îndrume copilul spre un liceu tehnologic”, mi-a spus interlocutorul meu într-o discuţie pentru materialul de copertă al acestui număr al revistei.

    La doar câteva zile după întâlnirea cu Ştefan Pălărie, au venit rezultatele de la bacalaureat, iar liceele tehnice par a conduce în nefericitul top al celor care au căzut la examen; unele cu 100% nepromovabilitate. Din cei 63 de copii care au terminat cu 10 examenul de bacalaureat, doar trei sunt din licee tehnice. Specializarea Matematică – Informatică este campioana absolvenţilor cu 10, un alt fapt cât se poate de relevant. Însuşi numărul celor de nota 10, adică 63 de elevi din sutele de mii care au dat examenul, mi se pare a fi măcar îngrijorător. 

    Mă întreb dacă ministerul de resort a făcut vreodată o evaluare a ceea ce se întâmplă cu acele licee tehnice şi dacă a remarcat cineva aceste discrepanţe; n-aş vrea să incriminez la grămadă, dar dacă studiile indică o atare situaţie, şi şansele unor tineri de a reuşi în viaţă sunt reduse sau eliminate doar pentru că au mers la o anume şcoală, poate că ar fi lucruri de îndreptat. Există consultanţi în carieră care, sunt sigur, ar accepta bucuroşi să facă ceva muncă voluntară pentru a le reda copiilor încrederea de care au nevoie şi mentalitatea de învingători – iar astea nu sunt vorbe goale, ci lucruri de care elevii chiar au nevoie. Pentru că bănuiesc că ei sunt acolo victimele unui sistem care aplică şanse în funcţie de valori străine şcolii, de exemplu cea a conturilor bancare, şi sunt maculaţi de mediul în care trăiesc.

    Este minunat că avem programatori buni şi că aceştia devin o emblemă naţională, dar pentru fiecare programator bun avem zeci de elevi care dintr-un motiv sau altul, motive care nu le sunt imputabile, sunt excluşi din sistem şi societate. Trebuie să facem planuri concrete pentru eliminarea multiplelor segregări sociale. Egalitatea şanselor ar trebui să devină mai mult decât o vorbă, pentru că altfel cine ştie dacă nu cumva un potenţial Bill Gates paşte chiar acum caprele pe cine ştie ce maidan.

    „Tinerii spartani” ai lui Degas ilustrează, cred, bine, povestea.

  • Citeşte gratuit poveştile celor 100 tineri manageri de top

    Business Magazin a lansat în format e-paper catalogul 100 tineri manageri de top- ediţia 2015. Poţi citi GRATUIT catalogul aici

    Catalogul tinerilor manageri de top este produsul-fanion al Business Magazin şi a devenit, pentru businessul local, un echivalent al Almanahului Gotha, un instrument care îţi deschide drumul spre top.

    Catalogul propus anual de Business Magazin este o expunere a câştigătorilor unei competiţii bazată pe dedicare, curaj şi muncă susţinută, manageri care reprezintă adevarate modele pentru tinerii aflaţi la început de drum.

    Împreună cu ediţia 2015, Business Magazin a adunat 1000 de tineri manageri şi antreprenori care s-au remarcat prin iniţiativă, performanţă şi profesionalism.

    În aceşti zece ani, noi, jurnaliştii, am câştigat, pentru că am cunoscut cariere, idei, oameni şi experienţe care ne-au permis să recunoaştem lumea de business exact aşa cum este.

  • Aceasta este cea mai căutată slujbă din lume. O greşeală simplă te poate face însă să pierzi totul în câteva secunde

    Compania Google a ieşit în nenumărate topuri ale celor mai buni angajatori pe locul întâi, însă este foarte dificil să ajungi să lucrezi pentru gigantul serviciilor online deoarece procesul de recrutare este foarte dificil. Deşi este greu să ajungi pe ştatul de plată al Google, nu este foarte greu să fi dat afară. Ce nu trebuie să faci pentru a fi în această situaţie explică preşedintele executiv al companiei Eric Schmidt, într-o carte pe care a scris-o împreună cu fostul vicepreşedinte responsabil cu managementul de produs Jonathan Rosenberg.

    Aceasta este cea mai căutată slujbă din lume. O greşeală simplă te poate face însă să pierzi totul în câteva secunde

  • A cutreierat planeta şi a primit oferte de muncă din Emiratele Arabe Unite şi America, dar a ales a ales să se întoarcă în ţară pentru a conduce propriul complex turistic

    ” Alaska era liniştitoare, mai ales dimineaţa când ne duceam la micul dejun, şi, până veneau clienţii, ne savuram cafeaua pe ultima punte a vasului în timp ce traversam canalele dintre păduri“, îşi aminteşte cele mai plăcute momente petrecute pe vasul de croazieră Dan Mehedinţu, proprietarul şi managerul complexului turistic Laguna Verde.

    În cei patru ani în care a lucrat traversând oceanele a văzut mare parte din lume. „M-am certat cu toată familia, iar apoi am pornit pe un vas de croazieră“, îşi descrie Mehedinţu începutul experienţei în domeniul restaurantelor şi al vaselor de croazieră, în 2001. În acea perioadă era student în anul III la Facultatea de Finanţe-Bănci din cadrul ASE şi simţea că nu va continua în acest domeniu. Prin urmare, imediat ce a împlinit vârsta legală servirii de băuturi alcoolice a luat drumul mărilor şi oceanelor: „Aveam 21 de ani, câştigam 4.000 de dolari pe lună şi vedeam şi lumea“. Amuzat, îşi aminteşte că găsise o modalitate prin care să-şi facă viaţa mai uşoară: „Am găsit un job pe barcă în care trebuia să îi supraveghez pe chelnerii din barul personalului, astfel mi se permitea să mă trezesc la ora 11“.

    Soluţie pe care o consideră caracteristică stilului descurcăreţ al românilor, care găsesc întotdeauna o portiţă prin care să muncească mai puţin. În cei patru ani în care a lucrat pe vas, a strâns 60.000 de dolari: salariul era de 50 de dolari, iar restul de bani veneau din bacşiş, de la cei circa 4.000 de clienţi obişnuiţi cu servicii de lux.

    După ce s-a întors în ţară, Dan Mehedinţu şi-a cheltuit banii pe o maşină sport şi pe o casă şi a plecat să studieze în Elveţia la o şcoală de management hotelier. Şcoala presupunea un curs teoretic de şase luni şi un training practic în Washington, SUA, unde Mehedinţu a experimentat toate etapele muncii din industria HoReCa.

    A început cu spălatul vaselor şi bucătărie – pe care le numeşte un coşmar -, apoi cu gestionarea magaziei, până la marketingul şi contabilitatea unui restaurant. Managerii restaurantului de peste ocean i-au propus să lucreze acolo, dar a ales să se întoarcă în Elveţia pentru a-şi continua studiile cu obţinerea unei diplome de master, tot în domeniul managementului hotelier. Deşi oferta de la americani era încă valabilă, iar altele au continuat să vină, din Dubai, Vietnam sau Taiwan, Mehedinţu a mizat pe România pentru continuarea afacerii începute de tatăl lui, în acea perioadă o baltă de pescuit, aflată la 15 kilometri de Capitală. În prezent, afacerea Laguna Verde constă într-un restaurant cu specific pescăresc, căsuţe din lemn şi o vilă pentru cazare, pontoane prevăzute cu instalaţii de iluminare destinate pescuitului, dar şi hidrobiciclete, bărci, skijet sau caiac- canoe – cu o valoare totală de jumătate de milion de euro, potrivit unui interviu anterior acordat Business Magazin.  

     

  • O tânără de 26 de ani a pornit un business de la zero şi îi ajută acum pe alţii să îşi găsească de muncă

    Corina Alexandrescu, o tânără de 26 de ani născută şi crescută în Bucureşti, a pus bazele unei afaceri inedite. Ea oferă cursuri de bartending şi îi ajută apoi pe absolvenţi să îşi găsească de muncă. Toate acestea, spune tânăra, cu intenţia de a-i învăţa pe români că băutura trebuie şi savurată, nu doar consumată. Costul pentru un curs de barman, care durează trei săptămâni, este cuprins între 270 şi 300 de euro.

    Unul dintre motivele care au stat la baza acestui business, spune Corina Alexandrescu, este că românii nu ştiu să consume alcool. „Cultura de a consuma înseamnă să bei şi să te simţi bine având grijă la ceea ce consumi. Totul pleacă de la barmani, pentru că ei trebuie să explice de unde provine băutura şi cum se consumă, ei trebuie să facă recomandări clientului.“

    După ce cursurile au început să aducă tot mai mulţi clienţi, Corina Alexandrescu a decis intrarea pe un alt segment al pieţei, cel de evenimente.

    Anul trecut, Qube Bartending Agency a avut venituri de aproape 50.000 de euro, iar Corina Alexandrescu speră la dublarea lor în 2015. Cât despre profit, marja se apropie de 40%, însă mare parte din acesta este reinvestit. „Ne aşteptăm la venituri mai mari pentru 2015, dar nu din zona cursurilor, pentru că preţurile vor rămâne la fel. Vom avea cu siguranţă mai multe evenimente şi sper să ajungem la venituri de 100.000 de euro.“

    Află care sunt cele mai promiţătoare start-up-uri din România

  • Munceşte doar 5 ore pe zi şi câştigă 240.000 de dolari pe an. Pentru a-şi pune în practică ideea, a avut nevoie de doar 1.000 de dolari

    Pentru a avea succes în afaceri nu este nevoie să ai neapărat o idee originală. Uneori, este suficient doar să adaugi o notă de originalitate şi apoi să valorifici toate cunoştinţele pe care le-ai dobândit în ceea ce priveşte punerea pe picioare a unui business. O demonstrează Andreea Ayers care a reuşit să transforme o investiţie de 1.000 de dolari într-un business care astăzi generează un profit de aproape un sfert de milion de dolari anual. 

    Cum să munceşti doar 5 ore pe zi şi să câştigi un sfert de milion de dolari pe an

  • Mihaela Lupu supervizează activitatea UniCredit Ţiriac Bank în ansamblu, din perspectiva administrării financiare

    Mihaela Lupu este, din august 2013, Chief Financial Officer în cadul UniCredit Ţiriac Bank, iar din decembrie 2013 vicepreşedinte executiv al băncii. În calitate de CFO şi membru al Directoratului, Mihaela Lupu supervizează activitatea UniCredit Ţiriac Bank în ansamblu, din perspectiva administrării financiare.

    Mihaela Lupu, una dintre cele trei femei din Management Boardul UniCredit Ţiriac Bank, s-a născut în Bucuresti şi este absolventă a Academiei de Studii Economice, Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale. Parcursul profesional a început în urmă cu 16 ani la HVB Bank Romania, unde a coordonat în ultimii ani diferite departamente din Divizia Financiară.

    Din 2010 a fost director al departamentului Planning and Controlling, fiind responsabilă cu planificarea strategică, bugetară, managementul capitalurilor, monitorizarea performanţei financiare şi de business, poziţionarea de piaţă, analiza financiară şi studii de caz. „Sunt pasionată de munca pe care o fac, cred că cifrele au viaţă în ele şi, structurate în anumite forme, puse în contextul potrivit, au forţa de a ne schimba viaţa în multe sensuri, pe a noastră sau pe a altora, de exemplu atunci când construim planuri.

    La fel de importanţi pentru mine sunt oamenii. Avem o echipă formidabilă, dinamică, profesionişti dintre cei mai buni în domeniile lor, cu interacţiune pe diverse proiecte. În ceea ce priveşte ascensiunea mea profesională, am parcurs etapele fără să le ard, cu seriozitate, răbdare şi multă muncă. Sigur că nu este un secret faptul că întotdeauna este nevoie de o combinaţie de factori din care norocul unei conjuncturi potrivite de regulă nu lipseşte, însă ce am observat la toţi oamenii pe care îi apreciez ca fiind realizaţi profesional, fie ei experţi sau lideri pe domeniul lor, este că niciodată nu se poate fără muncă şi sacrificii“. 
     

  • Patronul unui bistro din Timişoara a avut o experienţă tristă care l-a schimbat total. ”După prânz rămân multe porţii, aşa că am luat decizia asta”

    Patronului unui bistro din Timişoara i-a venit o idee în urma unei experienţe triste la locul de muncă. O fetiţă îmbrăcată sărăcăcios a intrat într-o zi în restaurantul său şi i-a cerut un pahar cu apă. I-a dat şi a întrebat-o dacă mai vrea ceva.

    Copila a zâmbit trist şi a fugit. Victor, patronul, s-a gândit că poate îi era foame, dar i-a fost ruşine să îi ceară.

    De atunci, tânărul face ceva cu adevărat impresionant. Un gest simplu, care nu îl costă prea mult, dar la care prea puţini dintre noi ne gândim.

     
     

  • Un fost corporatist vorbeşte despre cum poţi creşte semnificativ satisfacţia unui client

    Când un client plăteşte cu cardul la supermarket, vânzătorul îi vede numele de pe card şi nu este un efort prea mare să îi spună, la plecare, «La revedere, domnule Ionescu!». Este un exemplu facil de interacţiune cu clientul care poate creşte semnificativ satisfacţia acestuia şi şansele ca acesta să întoarcă la supermarketul respectiv.” Vlad Şeitan vorbeşte cu entuziasm despre ideea din spatele The People Engagement Company, unul dintre cele trei proiecte antreprenoriale de care se ocupă acum, la patru ani de la plecarea din OMV.

    Vlad Şeitan a lucrat în cadrul OMV timp de 13 ani, fiind unul dintre puţinii manageri români care au crescut în cadrul companiei austriece fără a fi intrat în companie pe filiera Petrom. Când OMV a cumpărat Petrom, în 2004, şi a început să îşi dezvolte o pepinieră de specialişti, Şeitan lucra deja în cadrul companiei austriece, având la activ lansarea reţelei OMV în Serbia şi câţiva ani de experienţă în marketingul reţelei OMV existente în România din 1998.

    Din 2005, Şeitan a preluat conducerea reţelei OMV din România, Bulgaria şi Serbia, iar din 2007 a fost promovat într-o poziţie de management al întregii reţele de downstream a grupului (OMV, Petrom, Avanti, Petrol Ofisi, VIVA), cu un buget anual de marketing de 50 de milioane de euro şi cu un buget de training de 5 milioane de euro. „După 13 ani de OMV, am simţit nevoia unei schimbări profesionale, atât ca domeniu de activitate, cât şi ca model de business. OMV a fost şi va rămâne pentru mine cea mai frumoasă şi mai complexă experienţă profesională, şi pot afirma fără niciun dubiu că a fost o a doua familie. Cred că am reuşit să creăm o echipă şi un spirit cum rar se regăsesc în filosofia corporatistă din zilele noastre”, descrie managerul modul cum se raportează la fostul său angajator, pentru care a gestionat (până la plecare) cel mai important proiect din cariera sa de până acum: „Ultima perioadă în cadrul OMV se leagă strâns de unul din cele mai importante proiecte la care am lucrat, şi anume întreaga repoziţionare a brandului OMV pentru divizia de retail”.

    În 2011, a revenit la Bucureşti şi a lucrat timp de patru luni în cadrul Mercadia (companie fondată de Dinu Patriciu, care dezvolta reţeaua de retail Mic.ro), unde a făcut parte din echipa care a încercat un timp să resusciteze compania. În cele din urmă, Şeitan a făcut parte din echipa care a renegociat termenii cu creditorii.

    „După scurta experienţă în cadrul grupului Mercadia, am hotărât să iau o pauză pe plan profesional – un an sabatic. A fost perioada care m-a ajutat să stabilesc direcţia în care vreau să mă dezvolt în continuare. Perioada postcorporatistă a fost şi este plină şi dinamică, iar astăzi nu m-aş întoarce în corporaţii (deşi niciodată nu spun niciodată)”, povesteşte Vlad Şeitan, care a avut în intervalul 2012-2014 câteva încercări în zona antreprenorială, învăţând pe propria piele primele lecţii ale businessului pe cont propriu: „Am făcut greşeli din care am învăţat foarte mult – m-am implicat în proiecte în care nu aveam experienţă, am ales partenerii greşiţi etc)”. Acum, Şeitan este implicat în trei proiecte: consultanţă pe zona de real estate (cu activităţi în derulare atât în România, cât şi la nivel international), consultanţă în zona de marketing, business development şi strategie şi The People Engagement Company, firma de employee engagement.