Tag: plati

  • Culmea răsfăţului: Un miliardar a cumpărat două diamante în valoare de 50 de milioane de lire pentru fiica lui de şapte ani

    Joseph Lau a cumpărat ambele diamante la licitaţiile Christie şi Sotheby. Pentru un diamant roz a plătit 18 milioane de lire sterline, iar pentru cel de-al doilea, un diamant albastru foarte rar, a scos din buzunar alte 32 de milioane de lire sterline. Ambele diamante poartă acum numele fiicei sale, “The Sweet Josephine” şi “The Blue Moon of Josephine”, informează Daily Mail.

    Joseph Lau este un dezvoltator imobiliar, iar averea acestuia este evaluată la 6.5 miliarde de lire sterline. După această achiziţie, “The Blue Moon of Josephine” a devenit cea mai scumpă bijiturie vândută din istorie.

    Lau nu este un necunoscut al licitaţiilor de bijuterii. În 2009, la Geneva, Lau a cumpărat un alt diamant albastru pentru care a plătit atunci suma de 9.5 milioane de dolari.

    De reţinut este faptul că Lau a fost condamnat anul trecut în Macau la cinci ani de închisoare pentru acte de corupţie. Însă Joseph Lau nu a fost prezent la proces şi a rămas în liberatate deoacere Macau nu are un tratat de extrădare cu Hong Kong-ul. 

  • Culmea răsfăţului: Un miliardar a cumpărat două diamante în valoare de 50 de milioane de lire pentru fiica lui de şapte ani

    Joseph Lau a cumpărat ambele diamante la licitaţiile Christie şi Sotheby. Pentru un diamant roz a plătit 18 milioane de lire sterline, iar pentru cel de-al doilea, un diamant albastru foarte rar, a scos din buzunar alte 32 de milioane de lire sterline. Ambele diamante poartă acum numele fiicei sale, “The Sweet Josephine” şi “The Blue Moon of Josephine”, informează Daily Mail.

    Joseph Lau este un dezvoltator imobiliar, iar averea acestuia este evaluată la 6.5 miliarde de lire sterline. După această achiziţie, “The Blue Moon of Josephine” a devenit cea mai scumpă bijiturie vândută din istorie.

    Lau nu este un necunoscut al licitaţiilor de bijuterii. În 2009, la Geneva, Lau a cumpărat un alt diamant albastru pentru care a plătit atunci suma de 9.5 milioane de dolari.

    De reţinut este faptul că Lau a fost condamnat anul trecut în Macau la cinci ani de închisoare pentru acte de corupţie. Însă Joseph Lau nu a fost prezent la proces şi a rămas în liberatate deoacere Macau nu are un tratat de extrădare cu Hong Kong-ul. 

  • Firicel din Las Fierbinţi şi-a dat garsoniera în plată: Acum mă întreb ce ar trebui să răspund dacă banca îmi va trimite o somaţie cu “Bă’, eşti nebun?!”… cred că sigur voi spune “Bă, eşti proastă?!”…

    Cuzin Toma, actorul care îl interpretează pe Firicel din celebrul serial românesc Las Fierbinţi, difuzat de Pro TV, a anunţat că a ales să-şi dea în plată garsoniera.

    Cuzin Toma, actorul care îl interpretează pe Firicel din celebrul serial românesc Las Fierbinţi, difuzat de Pro TV, a anunţat că a ales să-şi dea în plată garsoniera.

    Cuzin Toma a contractat un credit de 80.000 de franci elveţieni în 2007 (la cursul de atunci 168.000 de lei) pentru a-şi achiziţiona o garsonieră. După nouă ani de plată a ratelor, susţine actorul, trebuie să plătească băncii aproximativ 90.000 de franci elveţieni (în prezent 366.000 de lei), plus dobânzi şi comisioane. “Pare un paradox, nu? Garsoniera nu mai valorează nici jumătate din această sumă”, spune actorul.

    “Acum mă întreb ce ar trebui să răspund dacă bancă îmi va trimite o somaţie cu “Ba’, eşti nebun?!”… cred că sigur voi spune “Ba, eşti proastă?!”…, o parafrazare la unul dintre dialogurile din serialul Las Fierbinţi.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Firicel din Las Fierbinţi şi-a dat garsoniera în plată: Acum mă întreb ce ar trebui să răspund dacă banca îmi va trimite o somaţie cu “Bă’, eşti nebun?!”… cred că sigur voi spune “Bă, eşti proastă?!”…

    Cuzin Toma, actorul care îl interpretează pe Firicel din celebrul serial românesc Las Fierbinţi, difuzat de Pro TV, a anunţat că a ales să-şi dea în plată garsoniera.

    Cuzin Toma, actorul care îl interpretează pe Firicel din celebrul serial românesc Las Fierbinţi, difuzat de Pro TV, a anunţat că a ales să-şi dea în plată garsoniera.

    Cuzin Toma a contractat un credit de 80.000 de franci elveţieni în 2007 (la cursul de atunci 168.000 de lei) pentru a-şi achiziţiona o garsonieră. După nouă ani de plată a ratelor, susţine actorul, trebuie să plătească băncii aproximativ 90.000 de franci elveţieni (în prezent 366.000 de lei), plus dobânzi şi comisioane. “Pare un paradox, nu? Garsoniera nu mai valorează nici jumătate din această sumă”, spune actorul.

    “Acum mă întreb ce ar trebui să răspund dacă bancă îmi va trimite o somaţie cu “Ba’, eşti nebun?!”… cred că sigur voi spune “Ba, eşti proastă?!”…, o parafrazare la unul dintre dialogurile din serialul Las Fierbinţi.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Firicel din Las Fierbinţi şi-a dat garsoniera în plată: Acum mă întreb ce ar trebui să răspund dacă banca îmi va trimite o somaţie cu “Bă’, eşti nebun?!”

    Cuzin Toma, actorul care îl interpretează pe Firicel din celebrul serial românesc Las Fierbinţi, difuzat de Pro TV, a anunţat că a ales să-şi dea în plată garsoniera.

    “Acum mă întreb ce ar trebui să răspund dacă bancă îmi va trimite o somaţie cu “Ba’, eşti nebun?!”… cred că sigur voi spune “Ba, eşti proastă?!”…, o parafrazare la unul dintre dialogurile din serialul Las Fierbinţi.

  • Guvernul alocă peste 300 milioane de euro ca sprijin pentru sectorul zootehnic

    Guvernul a aprobat vineri fondurile necesare pentru efectuarea de plăţi pentru ajutoare în agricultură în valoare de peste 300 milioane de euro, destinate sectorului zootehnic.

    Este vorba de plafoanele alocate ajutoarelor naţionale tranzitorii şi schemelor de sprijin cuplat, în sectorul zootehnic, şi de stabiliera cuantumului acestora pentru plăţile aferente anului 2015.

    Ajutoarele naţionale tranzitorii pentru speciile bovine şi ovine/caprine, care se acordă pentru anul de plată 2015, au un plafon de 203,15 milioane euro, care se asigură de la bugetul de stat prin bugetul aprobat Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pe anul 2016.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine este misteriosul cumpărător al pictorului Adrian Ghenie?

    Cu câteva zile în urmă media anunţa că pictorul clujean Adrian Ghenie a vândut la o licitaţie organizată de casa Sotheby’s tabloul „Autoportret ca Vincent Van Gogh“ pentru 2,59 milioane dolari. Este al doilea tablou vândut de Ghenie pentru o sumă cu şase zerouri, după „Floarea soarelui în 1937“ vândut în februarie la Londra cu 3.117.000 de lire sterline; dincolo de apropierile de Van Gogh, tablourile mai au în comun faptul că au fost cumpărate de persoane din Asia. Dacă identitatea chinezului care a cumpărat „Floarea soarelui în 1937“ nu a fost dezvăluită, putem spune că „Autoportretul ca Vincent Van Gogh“ a fost cumpărat de un antreprenor japonez, care a cheltuit într-o singură săptămână, la două licitaţii de artă, 98 de milioane de dolari.

    Este vorba de Yusaku Maezawa, în vârstă de 40 de ani, un antreprenor al internetului care a fondat în 1998 compania de e-commerce Start Today şi în 2004 retailerul de modă Zozotown. Yusaku Maezawa se află pe locul 17 în clasamentul Forbes al celor mai bogaţi japonezi, cu o avere estimată la 2,7 miliarde dolari.

    Pictura lui Ghenie a fost prezentată la începutul licitaţiei, stârnind ceea ce Bloomberg numeşte o avalanşă de oferte; Maezawa a licitat prin telefon, concurând pentru pictura lui Ghenie cu cel puţin cinci ofertanţi. Aşa că pictura, estimată de specialiştii de la Sotheby’s între 200.000 şi 300.000 de dolari, a ajuns la peste 2,5 milioane dolari. După opera lui Ghenie, japonezul a licitat pentru „Chameleon“ de Cristopher Wool, pictură estimată la 14 milioane de dolari şi vândută cu 13,9 milioane de dolari.

    Cele două tablouri cumpărate de la Sotheby’s au făcut ca suma cheltuită de Maezawa pentru tablouri într-o săptămână să ajungă la 98 de milioane de dolari; antreprenorul a mai cumpărat de la Christie, pe 10 mai, cinci opere de artă, pentru care a dat 81,4 milioane de dolari, printre care şi un tablou de 57,3 milioane de dolari al lui Jean-Michel Basquiat. Celelalte tablouri achiziţionate sunt „Runaway Nurse“ de Richard Prince, pentru 9,7 milioane dolari, un record pentru artist, o sculptură de Jeff Koons, intitulată „Lobster“ (6,9 milioane dolari), o instalaţie mobilă a lui Alexander Calder, în valoare de 5,8 milioane dolari, şi o instalaţie de lumini de Bruce Nauman, „Eat War“, pentru care a plătit 1,69 milioane dolari.

    Maezawa este fondator al Contemporary Art Foundation din Tokio şi a anunţat că va organiza expoziţii publice acolo de două ori pe an, adăugând că va deschide o galerie privată de artă în Chiba, oraşul său natal. Mai mult, Maezawa vrea să deschidă o galerie pentru artiştii japonezi care vor să expună la Londra, pentru a le permite acestora să ia contact cu arta şi cultura occidentală. Practic, toate mişcările antreprenorului japonez pot fi definite, simplu, drept apariţia unui mare colecţionar de artă, în stare să influenţeze domeniul, aşa cum o fac Charles Saatchi, Andy Hall, fostul trader de petrol care acum deschide muzee şi fundaţii dedicate artei, sau mai cunoscuţii Leonardo DiCaprio ori David şi Victoria Beckham.

    Vânzarea taboului lui Ghenie mai poate fi privită drept o reuşită majoră şi pentru că specialiştii vorbesc de o piaţă a artei în scădere, după o lungă perioadă de creştere a preţurilor; sigur că formulările pot părea, într-o oarecare măsură, hazardate, cum poţi vorbi de o piaţă în scădere în condiţiile în care colecţionarii au plătit 361 de milioane de dolari pentru 11 lucrări?!

    Dar dacă privim în urmă cu un an, vom descoperi că licitaţiile de atunci ale marilor case adunau 2,7 miliarde de dolari, cu o sculptură de Giacometti pentru care s-au plătit 141,3 milioane de dolari şi un Picasso de 179,4 milioane dolari şi cu o armată de ruşi bogaţi care s-au bătut pe lucrări de Monet, Henry Moore, Edgar Degas sau Modigliani.

    Un an mai târziu avem pieţe volatile, fonduri de investiţii cu frâna trasă şi nesiguranţa din preajma alegerilor; rezultatul înseamnă vânzări de primăvară, la New York, de „numai“ 1,1 miliarde dolari. De această dată eroii au fost nu ruşii, ci cumpărătorii din Asia; nu suntem siguri că termenul cumpărători este totuşi folosit corect, în condiţiile în care o treime din loturile puse în vânzare nu şi-au găsut noi proprietari, cam o treime din locurile sălilor din Rockefeller Center au rămas neocupate, multe tablouri s-au vândut sub estimările minime de preţ sau au rămas nevândute, cum sunt două dintre picturile suprarealistului belgian Rene Magritte. Cu atât mai importantă reuşita lui Ghenie, putem spune.

  • Valoarea pieţei de ecommerce din România a crescut cu 31%, ajungând la 8,4 miliarde de lei. Românii încă preferă să plătească la livrare

    Valoarea pieţei de ecommerce din România a crescut cu 31%, ajungând la 8,4 miliarde de lei, se arată într-un comunicat al PayU România. Compania a procesat în perioada aprilie 2015-martie 2016 tranzacţii online în valoare de peste 1,2 miliarde de lei, cu 44% mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului fiscal anterior.

    ,,Piaţa plăţilor online a crescut semnificativ pe parcursul anului trecut. Valoarea medie a coşului de cumpărături online al românilor a crescut cu aproximativ o treime, ajungând la peste 260 lei. Cea mai mare tranzacţie în online a fost înregistrată în eTail şi a atins valoarea de peste 140.000 lei.” declară Marius Costin, Country Manager PayU România.

    Topul categoriilor de produse pe care clienţii aleg să le cumpere online este condus de produsele IT&C. Peste 40% dintre comenzile online sunt din acest domeniu, coşul de cumpărături având o valoare medie de 3 ori mai mare decât valoarea medie generală – ajungând la peste 700 lei.

    Pe locul al doilea se situează cumpărăturile de fashion&beauty, urmate de home&deco, de produsele pentru copii şi de cărţi.
    În prezent, 10% dintre români plătesc cu cardul – fie că vorbim de plăţile standard sau plăţile în rate, 1% aleg alte metode de plată online (wire, iTransfer etc.) şi 89% aleg să plătească cash, la livrare.

    ,,Deşi cei mai mulţi români încă aleg să plătească în numerar, anul trecut, în fiecare minut aproximativ două persoane noi au plătit cu cardul în sistemul PayU. Cardurile cu rate sunt în continuare în topul preferinţelor celor care plătesc online, valoarea unei tranzacţii medii realizate cu acest tip de card  fiind de trei ori mai mare decât o tranzacţie obişnuită cu cardul. În condiţiile în care trendul este să cumperi din ce în ce mai mult în online, este esenţial ca magazinele să pună la dispoziţia consumatorilor cât mai multe metode de plată, să le ofere o experienţă de cumpărare facilă – la un click distanţă chiar – şi 100% sigură. Iar pentru toate acestea alegerea unui procesator de încredere face diferenţa.” declară Marius Costin.

    Plata de pe dispozitivele mobile (tabletă, smartphone) se află încă într-un stadiu incipient: doar 3 din 10 români care plătesc cu cardul aleg să achite comanda de pe un dispozitiv mobil.

    ,,Analiza viziunii de ansamblu asupra plăţilor online din România ne determină să vedem o evoluţie impredictibilă, pe alocuri spectaculoasă, pentru anul acesta. Principalul motor va fi promovarea de către comercianţi a metodelor de plată online în detrimentul plăţii cash, pe fondul scăderii comisioanelor interchange. Estimez că volumul de plăţi tranzacţionate de PayU va creşte cu 40% faţă de anul fiscal anterior.” a completat Marius Costin.


     

  • Primarul care s-a făcut cetăţean de onoare pentru a scăpa de plata taxelor şi impozitelor pe viaţă

    Unicat în România. Hotărâre de Consiliu Local cu autodedicaţie # Primul efect al acestei hotărâri e că edilul Gheorghe Matei nu va mai plăti impozite pentru cele peste 100 hectare pe care le are în comună

    Comuna Răteşti are, în total, trei cetăţeni de onoare, toţi trei gratulaţi din 2011. Unul dintre ei este Tudor Petrică, fostul viceprimar al comunei, beneficiar post-mortem al titlului care nu-i mai aduce, practic, nici măcar o oarecare satisfacţie personală, ca să nu mai vorbim de vreun avantaj material, un altul este Marin Nicolescu, un localnic cu dublă cetăţenie româno-americană, răsplătit pentru „seriozitate şi probitate deosebită” şi Gheorghe Matei, actualul edil şef al comunei, cel mai câştigat de pe urma acestei recunoaşteri, „adjudecată” după o şedinţă maraton, în care acordarea titlurilor s-a făcut pentru toţi trei, la calup, ca să nu bată flagrant la ochi.

    În cazul primarului, argumentul care a stat la baza acordării titlului a fost „activitatea depusă, cu numeroase trofee şi premii”, exemplificate într-o expunere de motive făcută de Liviu Roşescu, secretarul comunei Răteşti, dispoziţiile hotărârii fiind duse la îndeplinire de însuşi primatul Matei. Practic, din 2011, edilul şef nu mai datorează localităţii pe care o păstoreşte niciun leu, pentru că – surpriză! – potrivit unei alte hotărâri a aceluiaşi consiliu local, persoanele cărora li s-a conferit titlul de cetăţean de onoare al comunei Răteşti sunt scutite, începând cu data acordării acestui titlu, de la plata taxelor şi impozitelor locale. Altfel spus, primarul Gheorghe Matei a şi centrat, a şi dat cu capul în toată această hotărâre de consiliu local unicat în România şi care din punct de vedere moral lasă semne de întrebare.
    „Am într-adevăr 101 hectare”

    Iar primarul ar fi datorat bugetului local ceva sume importante, având în vedere averea pe care şi-a agonisit-o în timp. Potrivit declaraţiei sale de avere, edilul deţine împreună cu soţia, în comuna Răteşti, patru terenuri agricole ce însumează peste 100 de hectare, o casă de 288 de metri pătraţi şi două anexe, o camionetă cumpărată în 2004 şi un autoturism Renault Megane, achiziţionat la începutul actualului mandat. „Am, într-adevăr 101 hectare… Nu ştiu să vă spun exact cât aş fi datorat ca impozit pentru ele, nu le-am luat pe toate odată, ci cu bucata, cu bucata, în timp, nu am avut 100 de hectare deodată. Am făcut asta pentru mine, pentru copiii mei, pentru nepoţii mei, ca să-mi fac o fermă. De doi ani nu mai lucrez acest teren, că nu mai e rentabilă producţia pe care o facem acolo, şi l-am lăsat de păşune…”, a mărturisit pentru „Jurnal de Argeş”, Gheorghe Matei.

    Cititi mai multe pe www.jurnaluldearges.ro

  • Mai bine le dăm nişte peşte, decât să-i lăsăm să tot pescuiască doar în ape sterpe

    Înainte de orice, să-i lămuresc pe eventualii hateri care, iluminaţi de înţelepciunea lor deosebită, şi sub îndemnul învăţăturii biblice „mai bine să-i învăţăm să pescuiască decât să le dăm peşti“, îmi vor spune că asta ar mai lipsi, să dăm săracilor bani degeaba, pentru că aceştia unu, nu s-ar mai simţi îndemnaţi să caute de muncă şi nici să muncească şi doi, ar da banii pe băutură. Există studii bazate pe cercetări făcute în cele mai diverse locuri locuri din lume, în Coasta de Fildeş, Mexic, Brazilia, Macedonia, Burkina Faso sau Maroc, iar rezultatele sunt cam aceleaşi: doar doi inşi din zece, cel mult, repet, cel mult, dau banii pe băutură. Nu neg, unii poate vor fi risipit banii pe prostii, dar de regulă oamenii s-au comportat responsabil. Şi nici nu au fugit de muncă, dimpotrivă. Voi reveni asupra acestui aspect.

    Să trecem la ale noastre acum: GiveDirectly, o organizaţie de caritate care a dat deja bani în Kenya şi Uganda, vrea să strângă, şi probabil o va face, 30 de milioane de dolari doar pentru început, pentru a asigura un venit gratuit pentru mai mult de 6.000 de kenyeni, în următorii cel puţin zece ani.

    Pe 5 iunie elveţienii vor avea un referendum pentru instituirea unui venit de bază.

    Primăria din Utrecht asigură unui număr de cetăţeni un nivel minim de subzistenţă.

    Finlanda intenţionează să aplice un plan pe doi ani pentru a testa diferite variante ale ideii.

    Y Combinator, o companie din Silicon Valley, finanţeză şi ea un astfel de experiment, iar guvernul din Ontario are, de asemeni, un program pilot. Canadienii nu sunt străini de astfel de idei, pentru că printre primele experimente de acest gen este cel din anii ’70 ai secolului trecut, în Manitoba.

    Ce efecte au astfel de programe? Unul dintre ele este că oamenii cumpără ciocolată, şi o ciocolată pentru un copil care nu a gustat aşa ceva mi se pare un argument cât se poate de valabil. În Nigeria guvernul a derulat, în 2011, un program de susţinere a 1.200 de antreprenori, cu 60 de milioane de dolari. Au solicitat bani 24.000 de oameni, din care au fost selectaţi în jur de 6.000, care au fost instruiţi şi ajutaţi să îşi întocmească planurile de afaceri. Dintre aceştia, au fost selectaţi circa 1.200 care au primit cash, în medie câte 50.000 de dolari. Trei ani mai târziu, sute de noi companii erau pe profit iar numărul locurilor de muncă create ajungea la 7.000.  

    Dacă e să facem un calcul simplu, un loc de muncă a costat în jur de 8.500 de dolari. În plus, avem afaceri care funcţionează, taxe la stat şi nivel de trai în creştere. Să ţinem minte cei 8.500 de dolari şi să-i comparăm cu cei 22.500 de euro pentru înfiinţarea unui loc de muncă în România (calcule valabile în perioada fostului guvern PSD) sau cu cei 90.000 de dolari avansaţi de Banca Mondială drept suma necesară pentru crearea unui loc de muncă în lume. Indiferent de condiţiile diferite din Nigeria, România sau oriunde altundeva în lume, zic că rezultatele sunt bune.

    700 de dolari donaţi de GiveDirectly au produs alţi 200 de dolari în agricultură şi în afaceri noi, un return de 28% care în alte cazuri a ajuns şi la 50%.

    În aceste condiţii, nu cumva o soluţie mai eficientă decât investiţiile statului sau decât ajutoarele de stat sau decât orice alte ajutoare de mii de miliarde din orice monedă vă trece prin cap care au fost risipite în criză s-ar putea dovedi a fi banii cash daţi oamenilor pentru a porni afaceri, pentru a cultiva terenuri, pentru a înfiinţa livezi sau pentru ferme de animale? 

    Nu-i mai bine oare să oferi 5.000 de euro odată, bani cu care omul să îşi încerce norocul, decât să-i oferi 200 de euro pe lună, adică salariul minim pe economie pe care îl primesc jumătate din angajaţi? Poate încercăm un experiment, undeva într-un sat amărât, cu un fleac de bani scurşi printre degete de politicieni; sunt convins că am fi uimiţi de rezultate.

    Sau, cu alte cuvinte, nu mai bine le dăm nişte peşte, decât să-i lăsăm să tot pescuiască doar în ape sterpe?

    Desigur, miracolul cu pâinile şi peştii, în viziunea lui Tintoretto.