BusinessMagazin

Tag: Germania

  • O nouă GREVĂ la Lufthansa, anunţată pentru joi

    Greva, a 11-a începând din aprilie, care urmează unei încetări a lucrului timp de 36 de ore ce s-a încheiat marţi la miezul nopţii, a fost anunţată pentru joi, la ora locală 03.00 (04.00, ora României), până la ora locală 23:59 (vineri, 00:59, ora României), de către sindicatul piloţilor Vereinigung Cockpit, într-un comunicat emis marţi seara.

    Conflictul social declanşat în primăvară s-a intensificat în compania aeriene germană în ultimele zile, printr-o grevă de 36 de ore, de luni de la miezul nopţii, care a condus la anularea a peste 1.000 de zboruri.

    Aceste anulări au vizat legături atât cu plecare, cât şi cu sosire la Frankfurt, dar şi de pe numeroase aeroporturi internaţionale, ca Londra, Seul, Dubai, Tel Aviv sau Buenos Aires.

    Filialele Germanwings şi zborurile pe distanţă scurtă şi medie nu sunt, în schimb, afectate de greva de joi, a precizat sindicatul.

    Piloţii Lufthansa se opun modificării unor condiţii la finalul carierei. Ei vor să păstreze posibilitatea de a se pensiona anticipat la 55 de ani, cu 60% din salariu până la vârsta oficială de pensionare, de 65 de ani.

    Lufthansa reuşeşte uneori să evite problemele cauzate de greve, punând să zboare alţi piloţi, dintre care unii ocupă alte funcţii în cadrul companiei, şi avertizându-i în avans pe pasageri.

  • Piloţii Lufthansa intră din nou în grevă începând de luni

    Această grevă, a zecea începând din aprilie, va conduce la anularea a sute de zboruri, potrivit previziunilor companiei, citate de agenţia germană de presă DPA. Zborurile interne şi cele către Europa cu plecare din Frankfurt şi Munchen vor fi afectate cu precădere, dar nu şi zborurile de lung curier, potrivit DPA.

    Greva va începe luni la prânz (13.00 ora României) şi se va încheia la miezul nopţii (01.00 ora României). Aceasta ar urma să afecteze zborurile de scurt şi mediu curier din Germania, precum şi cele de lung curier, a declarat într-un comunicat sindicatul piloţilor Vereinigung Cockpit, care a anunţat deja vineri seara eşecul negocierilor cu conducerea gigantului aerian, sugerând posibilitatea unei noi greve.

    Zborurile de marfă ale Lufthansa Cargo ar urma să fie, de asemenea, afectate de această mişcare socială începând cu ora 02.00 GMT (04.00 ora României) şi până cu puţin înainte de miezul nopţii.

    Germanwings, filiala low cost a Lufthansa, nu este afectată de grevă, a adăugat sindicatul.

    Sindicatul piloţilor Cockpit susţine că responsabilitatea eşecului negocierilor care au loc din octombrie revine conducerii Lufthansa, prima companie aeriană din Europa, “în pofida tuturor eforturilor piloţilor de a se ajunge la un compromis”.

    “Trebuie găsită o soluţie (…) Suntem pe punctul de a reuşi dar negocierile trebuie să se reia şi să fie duse la capăt”, a declarat duminică pentru presa germană un alt purtător de cuvânt al Lufthansa, Barbara Schädler.

    “Suntem în continuare convinşi că o soluţie nu va putea fi găsită decât împreună şi la masa de negocieri”, a declarat la rândul său un purtător de cuvânt al Lufthansa, într-un comunicat.

  • Angela Merkel îi transmite un mesaj de susţinere lui Iurie Leancă înaintea alegerilor de duminică

    Merkel i-a urat succes premierului, dar şi întregului Partid Liberal-Democrat, din care face parte acesta, potrivit unui comunicat de presă al Guvernului de la Chişinău.

    “Sub conducerea dumneavoastră au fost consolidate eforturile pentru apropierea Republicii Moldova de Europa şi, astfel, au fost aprofundate relaţiile cu Uniunea Europeană. Scrutinul de duminică va decide dacă moldovenii îşi doresc să continue calea spre integrarea europeană şi să devină membri ai Uniunii Europene“, afirmă cancelarul german.

    Angela Merkel s-a arătat convinsă că este în interesul Republicii Moldova să continue calea modernizării. “Tocmai din acest considerent doresc să vă încurajez în angajamentul dumneavoastră de a convinge populaţia Republicii Moldova de necesitatea politicii de reformare”, afirmă Merkel.

    Ultima dată, Iurie Leancă şi Angela Merkel au avut o întrevedere în luna iulie, la Berlin, în cadrul vizitei oficiale a premierului moldovean în Germania, la invitaţia cancelarului.

  • Klaus Iohannis, despre o vizită în Germania: Cât de curând posibil, la începutul anului viitor

    Întrebat când va face prima vizită în Germania în calitate de preşedinte, Klaus Iohannis a răspuns: “Cât de curând posibil: la începutul anului viitor”.

    În ceea ce priveşte o reîntoarcere a saşilor transilvăneni în România, preşedintele ales s-a arătat sceptic.

    “În privinţa unei reîntoarceri masive a saşilor transilvăneni, sunt mai degrabă sceptic. Dar ar fi foarte frumos, dacă saşii transilvăneni şi alţi români s-ar întoarce din străinătate”, a declarat Iohannis, într-un interviu acordat Berliner Zeitung.

    Preşedintele ales, Klaus Iohannis va face, vineri, o vizită la Chişinău.

    Surse oficiale au declarat, marţi, pentru MEDIAFAX, că Iohannis urmează să efectueze o vizită neoficială în Statele Unite ale Americii, înainte de depunerea jurământului în plenul Parlamentului şi exercitarea efectivă a mandatului.

     

  • Furtuna perfectă care l-a ridicat pe Klaus Iohannis

    În cele din urmă, prezenţa la turul al doilea a depăşit-o nu numai pe cea de la ultimele trei runde ale prezidenţialelor, dar a fost mai mare cu aproape 2 milioane de alegători decât la primul tur din 2 noiembrie (din total, în diaspora au votat în plus aproape 218.000), ceea ce i-a asigurat lui Iohannis victoria cu un scor de 54,43% la 45,56%. Primele estimări ale CURS – Avangarde arătau că spre Iohannis s-au îndreptat majoritatea celor care au ieşit la vot numai în turul al doilea, majoritatea tinerilor sub 30 de ani, majoritatea maghiarilor, majoritatea alegătorilor din mediul urban, din Transilvania şi Bucureşti şi majoritatea celor care în primul tur au votat cu Monica Macovei, Kelemen Hunor şi Elena Udrea, respectiv în jur de jumătate dintre votanţii lui Dan Diaconescu şi C. V. Tudor. Iohannis a câştigat inclusiv în fiefuri tradiţionale ale PSD (Vrancea, Iaşi, Bacău, Suceava, Prahova, Constanţa), iar în R. Moldova, unde Ponta câştigase în primul tur, Iohannis a întors scorul în favoarea sa.

    La nivel de campanie electorală convenţională, victoria lui Iohannis poate fi atribuită reuşitei echipei acestuia de a-l poziţiona nu doar deasupra polarizării obositoare între “băsişti” şi “antibăsişti” (inclusiv prin refuzul de a iniţia alianţe cu alte partide), dar şi deasupra temelor tradiţionale de campanie prezidenţială (unde Iohannis nu s-a remarcat prin iniţierea sau detalierea vreunei teme anume, cu excepţia anticorupţiei) şi chiar deasupra legăturii cu suportul său real de partid (PNL şi PDL).

    Ca atare, primarul Sibiului a devenit apt să să valorifice sentimentul popular antisistem, care alteori s-a exprimat prin absenteism sau voturi pentru candidaţi precum C. V. Tudor, Traian Băsescu, Dan Diaconescu sau, mai nou, Monica Macovei. Spre deosebire de Ponta, Iohannis a beneficiat inclusiv de o campanie online fără precedent de puternică, centrată pe imaginea “neamţului civilizat/civilizator/care tace şi face”, pe ideea de “Românie normală” (înţeleasă în opoziţie cu România scandalurilor din epoca Băsescu – Ponta) şi pe necesitatea ca preşedinţia, guvernul şi parlamentul să nu fie concentrate în mâna unui singur partid.

    De cealaltă parte, înfrângerea lui Ponta poate fi atribuită eşecului echipei acestuia de a-l poziţiona insistent drept adversarul unui Traian Băsescu reîncarnat în Iohannis şi de a-l repoziţiona drept candidat de centru, dacă nu chiar de centru-dreapta, cu preţul neglijării electoratului de stânga. Mai mult, electoratului i-a fost servită o campanie dusă cu mijloacele anilor ’90 (atacuri la persoana contracandidatului şi tactica “pomenii electorale”) şi susţinută de alianţe nominale cu PRM şi PPDD.

    Pe acest fond, scandalul voturilor din diaspora, propagat în special prin reţelele sociale, care amorsaseră deja înainte de primul tur interesul tinerilor graţie campaniei Monicăi Macovei, a fost decisiv, în condiţiile în care autorităţile, inclusiv după înlocuirea la Externe a lui Titus Corlăţean cu Teodor Meleşcanu, au refuzat să suplimenteze numărul de secţii de votare din străinătate, cu unica explicaţie că se tem de o eventuală invalidare a alegerilor pe motiv de încălcare a legislaţiei electorale. Procurorul general Tiberiu Niţu a anunţat, de altfel, că după primul tur a fost deschis un dosar de urmărire penală in rem faţă de fapta de încălcare a dreptului la vot în diaspora.

    Alături de preşedintele Consiliului European, Herman van Rompuy, printre primii care l-au felicitat pe Iohannis au fost preşedintele şi cancelarul Germaniei, ţară care furnizează anual peste 10% din investiţiile noi în România: preşedintele Joachim Gauck a declarat că “Germania va continua să sprijine şi în viitor România pe drumul reformelor importante care urmează să fie făcute, în special în ceea ce priveşte îmbunătăţirea statului de drept”, iar cancelarul Angela Merkel a promis că ţara sa “va sprijini România cu sfaturi şi fapte pe calea reformelor importante pentru aceasta şi pentru UE”.

    Victoria lui Klaus Iohannis a fost salutată în presa externă în primul rând ca un eveniment exemplar pentru alte ţări din UE sau din Europa de Est, una dintre ideile recurente fiind faptul că într-o Europă ameninţată de tentaţia extremismului cu bază naţionalistă, în România câştigă alegerile prezidenţiale un candidat complet atipic (sas şi protestant). După Slovacia, România a devenit a doua ţară est-europeană unde alegătorii au blocat anul acesta încercarea premierului în funcţie de a deveni preşedinte, dând astfel un exemplu Ungariei confruntate cu tendinţele spre autoritarism ale guvernului Orban, arată Bloomberg, în timp ce Financial Times consideră că victoria lui Iohannis reprezintă “manifestarea unor ani de furie acumulată din cauza standardului de trai scăzut şi a persistenţei corupţiei”.

  • Justiţia germană va renunţa la ancheta privind presupusa spionare a lui Merkel de către NSA – presă

    La şase luni de la începutul investigaţiilor, experţii în spionaj electronic care se ocupă de dosar nu au găsit niciun indiciu serios şi au redactat o ordonanţă de neurmărire penală, scrie revista, care citează surse apropiate Ministerului german al Justiţiei.

    “Rezultatul (cercetărilor) este aproape nul. Multă vâlvă, niciun fapt”, a declarat una dintre sursele citate.

    Potrivit surselor apropiate mediilor judiciare, Parchetul federal din Karlsruhe (vest) ar trebui să urmeze recomandările experţilor de a renunţa la cercetări, ceea ce ar pune capăt acestui caz la nivel judiciar.

    Justiţia germană a anunţat în iunie deschiderea unei anchete pentru fapte de spionaj şi activităţi în favoarea unui serviciu de informaţii străin.

    Germania a fost şocată, în vara lui 2013, de dezvăluirile fostului consultant al NSA, Edward Snowden, cu privire la un vast sistem de supraveghere a conversaţiilor telefonice şi comunicaţiilor prin Internet ale germanilor, până la telefonul mobil al cancelarului, care a funcţionat timp de mai mulţi ani.

    Protecţia vieţii private este un subiect extrem de sensibil într-o ţară marcată de dictaturile nazistă şi comunistă. Scandalul a afectat profund relaţia cu Statele Unite, de obicei una foarte strânsă.

    Preşedintele american Barack Obama a exclus operaţiuni ulterioare de spionare a lui Merkel, sugerând de facto că acestea au avut loc în trecut.

  • Cine îi va lua locul lui Iohannis la conducerea Primăriei Sibiu

    De data aceasta este vorba despre o femeie, Astrid Fodor, de la Forumul Democrat al Germanilor din România şi totodată viceprimar al Sibiului, scrie Vocea Transilvaniei.

    De altfel, Klaus Iohannis a lăsat-o interimar la conducerea Primăriei în perioada campaniei pentru prezidenţiale.

    Alegerea lui Klaus Iohannis în funcţia de preşedinte al României a lăsat vacant postul de primar al Sibiului, care, după toate probabilităţile, va reveni tot unui cetăţean cu origini germane, notează aceeaşi sursă.

    Decizia ar fi una oarecum surprinzătoare, având în vedere că Fodor nu este membru PNL, ci reprezintă Forumul Democrat al Germanilor din România. Celălalt viceprimar, Virgil Popa, este preşedintele organizaţiei municipale a PNL.

  • Vladimir Putin a discutat cu Frank-Walter Steinmeier despre situaţia din Ucraina

    Potrivit lui Peskov, Putin şi Steinmeier “au subliniat necesitatea de a respecta Acordurile de la Minsk şi au îndemnat părţile implicate în conflictul din estul Ucrainei să-şi retragă armamentul greu din zona demilitarizată” pe o rază de 30 de kilometri.

    Anterior, şeful diplomaţiei germane s-a întâlnit cu omologul său rus, Serghei Lavrov, care a menţionat importanţa unui dialog între Angela Merkel şi Vladimir Putin.

    În cursul acestei întâlniri, Steinmeier, s-a declarat pesimist în legătură cu o soluţie pentru criza din Ucraina, afirmând că “nu există niciun motiv de optimism în situaţia actuală”.

    Totuşi, el a subliniat că, “deşi există motive să credem că cele mai importante obligaţii nu au fost respectate, abandonarea acestui document ar fi o mare pierdere”.

    “Trebuie să facem un efort, chiar dacă este vorba de un efort imens, pentru a da un nou impuls” negocierilor privind soluţionarea conflictului ucrainean, a adăugat el.

  • Cum se ocolesc taxele: scandalul Luxleaks dezvăluie ipocrizia organizată a marilor corporaţii

    Peste tot în lume, veniturile fiscale sunt ţinta unor atacuri permanente. Cu ajutorul contabililor, avocaţilor şi consilierilor financiari, companiile evită plata taxelor prin intermediul organizării complexe, transferării profiturilor şi al redevenţelor dubioase. Ultimele dezvăluiri ale acestor practici vin prin intermediul a 28.000 de pagini de dovezi obţinute de Consorţiul Internaţional al Jurnaliştilor de Investigaţie care au în centru Luxemburg, micul principat înconjurat de Belgia, Germania şi Franţa, şi compania de audit PricewaterhouseCoopers.

    Ducatul Luxemburg este membru al Uniunii Europene, are o populaţie de circa 550.000 de oameni, nu are vreo industrie majoră şi nu se remarcă prin nicio contribuţie ştiinţifică, matematică, inginerească, electronică sau orice altceva care să genereze vânzări de masă, locuri de muncă sau activităţi economice.

    Globalizarea a creat oportunităţi pentru ca astfel de microstate să producă legi care să protejeze capitalul prin scheme de eludare a fiscului. Aceste practici asigură acestor state anumite venituri suplimentare prin înregistrarea companiilor şi crearea câtorva locuri de muncă pentru contabili şi avocaţi locali. Dincolo de asta însă nu este creată vreo valoare economică.

    Restul lumii este în pierdere atunci când anumite ţări oferă aceste avantaje fiscale, pentru că în lipsa veniturilor guvernele nu pot redistribui avuţia pentru educaţie, sănătate, pensii, transporturi, securitate şi alte servicii esenţiale pentru calitatea vieţii şi stabilitatea socială. Baza fiscală a altor ţări este erodată, creând riscul austerităţii şi problemelor sociale, iar guvernele ar trebui să reacţioneze pentru a pune capăt acestor practici, notează Prem Sikka, profesor de economie la Essex Business School a University of Essex.

    Documentele arată că circa 340 de companii mari, printre care Amazon, Deutsche Bank, Pepsi, Ikea, Accenture, Procter & Gamble, Heinz, Dyson, JPMorgan şi FedEx, s-au folosit de înregistrarea în Luxemburg pentru astfel de practici şi au fost ajutate de compania de consultanţă PricewaterhouseCoopers. Aceste companii vor o forţă de muncă specializată şi posibilitatea de a lăsa angajaţii bolnavi în grija statului. Vor subvenţii guvernamentale, granturi, garanţii legale pentru contracte, securitate şi multe altele. Şi, pentru toate acestea, vor să plătească cât mai puţin. Această cultură este facilitată de taxe precum cele din Luxemburg.

    Cei mai mari beneficiari ai acestor practici sunt directorii de companii care îşi rotunjesc remuneraţiile în funcţie de profiturile obţinute. Acţionarii, chiar dacă au obţinut câştiguri mai mari, sfârşesc prin a pierde drepturile lor sociale la educaţie, pensii şi servicii medicale.

    Consumatorii, în schimb, nu beneficiază de scăderea preţurilor cafelei, detergenţilor, băuturilor răcoritoare, a aspiratoarelor sau a serviciilor poştale.

    Documentele din Luxemburg arată că evazioniştii sunt ajutaţi de marile firme de audit care concep structuri corporatiste complexe şi scheme. Această industrie de evaziune fiscală îşi susţine nevinovăţia, susţinând că toate activităţile sale sunt legale.

    De fapt nu se ştie acest lucru, pentru că autorităţile fiscale nu au întreprins acţiuni legale. Există totuşi dovezi că un număr de practici considerate în trecut corecte au fost declarate ulterior ilegale.

    Conturile anuale ale companiilor care evită plata taxelor nu oferă informaţii despre cum îşi reduc facturile fiscale, dar rapoartele financiare sunt aprobate de companiile de audit. Între timp, marile companii se laudă cu comisii de etică şi publică rapoarte despre responsabilitatea socială cu care dau impresia de etică, dar nu oferă informaţii legate de practicile de evaziune fiscală.

    Marile corporaţii şi firmele de contabilitate sunt implicate într-o ipocrizie organizată. Dinamica lor internă are ca scop maximizarea profiturilor inclusiv prin evitarea taxelor, în timp ce documentele publice promit responsabilitate cetăţenească, consideră profesorul Sikka. Aceste două practici nu pot fi reconciliate şi dezvăluirile periodice despre practicile incorecte şifonează imaginea publică pe care companiile încearcă să o cultive cu atenţie. Rezultatul este indignarea publică şi erodarea încrederii în marile afaceri.

    Economistul consideră că legislaţia referitoare la fiscalitate ar trebui modificată astfel încât companiile să fie taxate în jurisdicţiile unde îşi desfăşoară activităţile economice şi nu acolo unde decid să îşi stabilească domiciliul sau să îşi declare profiturile. Aceste sistem este cunoscut ca taxarea unitară şi merită atenţie, în condiţiile în care actualul sistem, creat acum aproape un secol, într-o perioadă în care companiile transnaţionale aproape nu existau, nu mai este potrivit pentru secolul XXI.

  • Stânga radicală se pregăteşte să preia, pentru prima dată, conducerea unui land german

    Fostul sindicalist Bodo Ramelow, în vârstă de 58 de ani, urmează să încheie la mijlocul săptămânii un contract de coaliţie guvernamentală, în Turingia, împreună cu social-democraţii (SPD) şi Verzii. El are şanse foarte mari să devină primul şef de Guvern al unui land provenind din Die Linke, în urma unui vot în Parlamentul regional, pe 5 decembrie.

    Această perspectivă a înfiebântat spiritele într-o ţară încă marcată de dictatura comunistă, până la a provoca respingerea din partea preşedintelui Republicii Joachim Gauck şi cancelarului Angela Merkel, în pofida faptului că Die Linke – care obţine în mod tradiţional multe voturi în Est – a făcut parte din guverne regionale, ca de exemplu în landul vecin Brandenburg.

    Pe 9 noiembrie, când la Berlin era sărbătorită demolarea Zidului, aproximativ 4.000 de persoane s-au adunat la Erfurt, capitala Turingiei, pentru a spune “nu” Die Linke, cu lumânări în mână, ca manifestanţii care au zguduit RDG în urmă cu 25 de ani. “Stasi, afară”, au scandat ei, referindu-se la fost poliţie politică est-germană.

    Die Linke a fost înfiinţată în 2007, dintr-o alianţă între moştenitorii fostului partid comunist SED, la putrere în Germania de Est, şi excluşi din SPD din Germania de Vest.

    “A fost un drum lung, dar ajungem în punctul în care putem scrie un nou capitol în istoria Turingiei”, şi-a exprimat satisfacţia Bodo Ramelow, într-un interviu pentru AFP, cu câteva zile înainte de încheierea negocierilor de formare a coaliţiei.

    În alegerile regionale de pe 14 septembrie, Die Linke (Stânga), a obţinut al doilea scor (28,2%), după Uniunea Creştin-Democrată (CDU), partidul lui Merkel (33,5%), care conducea Turingia din 1990, când s-au organizat primele alegeri libere în fosta RDG. SPD (12,4%, faţă de 18,5% în 2009) a suferit o înfrângere importantă după cinci ani de împărţire a puterii la nivelul regiunii cu CDU. În unanimitate, social-democraţii, dar şi Verzii, au decis să se alieze cu Bodo Ramelow.

    Criticând opţiunea SPD, Merkel a apreciat că viitoarea coaliţie este “o veste proastă” pentru Turingia, un mic land forestier şi agricol cu 2,1 milioane de locuitori.

    – “Proiect de reconciliere”

    Şi mai marcant este faptul că preşedintele Joachim Gauck, un fost pastor şi activist pentru drepturile omului în RDG, a încălcat neutralitatea politică a funcţiei pentru a-şi exprima îngrijorarea. “Oamenii care au cunoscut RDG şi fac parte din generaţia mea este necesar să facă un efort ca să accepte acest lucru”, a declarat el. “Acest partid (…) s-a distanţat el, în mod real, de ideile în numele cărora SED a oprimat oamenii, pentru ca să avem încredere deplină în el?”, a întrebat şeful statului într-o intervenţie la televiziune.

    “Eu nu sunt un reprezentant al RDG, iar partidul meu nu este un club nostalgic care ar vrea să reînvie RDG”, i-a răspuns Ramelow, care a crescut în Vest, în landul vecin Hesse, şi care se consideră o punte de legătură cu Estul. Coaliţia sa este “un proiect de reconciliere”, subliniază el, adăugând că vrea să implementeze “o politică regională pragmatică”.

    “Este dificil să dai puterea unui partid care nu şi-a făcut curăţenie în trecutul istoric”, consideră Mike Mohring, liderul grupului parlamentar CDU din Turingia, afirmând că Die Linke are în continuare în rândul său foşti colaboratori Stasi. “Această regiune frumoasă merită altceva decât să fie laboratorul unui Guvern experimental”, a declarat el pentru AFP.

    Alianţa “Roşie-Roşie-Verde”, respinsă majoritar la nivel naţional, pare totuşi să se bucure de adeziune în Turingia.

    Un librar de la Erfurt, Gernod Siering, în vârstă de 39 de ani, care era copil în timpul regimului comunist, consideră că este o oportunitate către “o direcţie care nu era posibilă cu CDU”. “Înţeleg că unora le e teamă, pentru că au suferit în timpul RDG”, dar coaliţia va “duce o politică realistă”, crede el, adăugând “iar dacă ceva nu merge bine, avem posibilitatea să protestăm”.