BusinessMagazin

Tag: psd

  • Un senator PSD, fost PDL, urează “La mulţi ani! ” UNPR, de 15 martie – “simbolul mondial al trădării”

    “Astăzi este 15 martie. Urez «La mulţi ani!» tuturor maghiarilor, pentru că e ziua lor, ştiţi foarte bine. Şi cred că pot să urez în acelaşi timp «La mulţi ani!» şi celor de la UNPR. Nu ştiţi de ce? 15 martie este ziua când, acum 2056 de ani, Brutus l-a asasinat pe Cezar şi de atunci idele lui Martie – astăzi suntem în idele lui martie – este simbolul mondial al trădării”, a spus Georgică Severin.

    Severin a fost ales senator PDL la finalul anului 2008, însă a demisionat din acest partid la 25 august 2010.

    El invoca “incoerenţa şi incompetenţa administrativă şi economică, incapacitatea organică de a comunica, înlocuită de aroganţă şi suficienţă, promovarea non-valorilor, pervertirea sistemului de valori din societate, supremaţia lui Băsescu asupra partidului, teoretizată, explicată şi deghizată de ideologi de serviciu într-o “reformă” bazată pe autoritarism şi diminuarea rolului instituţiilor democratice ale statului cu excepţia celei prezidenţiale şi parţial a executivului”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Zgomotul şi furia. Cine nu sare nu vrea schimbare

    E valabil şi pentru PDL, care nu ştie sau nu poate să structureze o Albă-ca-Zăpada/Mişcare Populară capabilă să ţină piept USL, şi pentru USL, căreia greva parlamentară nu-i prieşte decât poate ca să elibereze ceva timp pentru pregătirea alegerilor locale.

    PDL s-a recules de tot după ieşirile în public cu Gheorghe Becali, astfel încât dincolo de anunţul premierului Ungureanu că se vede în aceeaşi funcţie şi după alegeri, Mişcarea Populară “a forţelor de dreapta” capabilă să-l susţină nu se coagulează deloc. Liderii partidului încearcă schimbarea pur cosmetică a portocaliului cu verde pentru locale, Cezar Preda se răfuieşte nu numai cu UDMR, ci şi cu UNPR pentru comportament “duplicitar şi neserios”, Mihail Neamţu de la Noua Republică nu ştie cum să se delimiteze mai sonor de PDL, în vreme ce Silviu Prigoană, căutând să iasă în faţă cu ceva populist ca să obţină nominalizarea la candidatura pentru Bucureşti, cere reintroducerea pedepsei cu moartea, în dispreţ total faţă de legislaţia UE.

    USL, în ce o priveşte, nu-şi poate struni parlamentarii încât să respecte ordinul de a-şi dona indemnizaţiile pe timpul grevei – Ioan Ghişe a anunţat că el are credite de plătit şi “trebuie să trăiască”, Ancuţa Pocora “nu poate fi pedepsită pentru că a născut” (Victor Ponta) -, iar absenţa din Parlament limitează posibilităţile de exprimare ale opoziţiei la acţiuni simbolice, prin procură, de genul strigăturilor monarhiste cu ocazia discursului lui Traian Băsescu, rostite de protestatarii aduşi de PNL în sala plenului.

  • Ajunge Dan Şova la puşcărie pentru negarea Holocaustului?

    Senatorul Dan Şova, care a declarat că soldaţii germani au ucis la Iaşi 24 de evrei, fără ca soldaţii români să fi avut vreun amestec în pogrom, şi-a pierdut funcţia de purtător de cuvânt al PSD şi a fost trimis de urgenţă de către liderul PSD, Victor Ponta, să se documenteze la Muzeul Holocaustului din Washington, deşi o documentare mai ieftină şi mult mai directă i-ar fi asigurat-o o vizită la Muzeul Comunităţii Evreilor din Iaşi sau la Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului “Elie Wiesel” din Bucureşti.

    Deşi atât Şova, cât şi Ponta şi-au cerut scuze pentru regretabila eroare, partidul n-a scăpat însă de scandal, ţinând cont că, prinzând prilejul, asociaţia Romani CRISS şi Centrul pentru Monitorizarea şi Combaterea Antisemitismului în România au depus plângere penală contra lui Şova.

    Ţinând cont că temeiul acţiunii lor în justiţie este legea de interdicţie a negării Holocaustului (OUG 31/2002, aprobată prin Legea 107/2006), ar însemna că Şova riscă între 6 luni şi 5 ani de închisoare şi interzicerea unor drepturi. Potrivit revistei Acum, în perioada 2004 – semestrul I 2011 au fost trimise în judecată 9 persoane în baza ordonanţei şi a legii respective, iar în perioada 2009 – semestrul I 2011 au fost pronunţate 3 condamnări definitive şi irevocabile.

  • Ce-ai omorât omorât rămâne

    Legea se aplică şi faptelor care nu au fost prescrise înainte de intrarea noii legi în vigoare. România se va alinia astfel ţărilor unde omorul nu are termen de prescripţie: SUA, Canada, Marea Britanie, Germania, Austria, Irlanda, Danemarca, Finlanda, Estonia, Cipru sau Japonia.

    Proiectul, depus în urmă cu mai bine de un an de Sever Voinescu (PDL), a fost însuşit şi de Mădălin Voicu (PSD) şi Ovidiu Gant (grupul minorităţilor). Insistenţa în direcţia adoptării legii a fost văzută, de-a lungul vremii, ca o încercare a PDL de a presa lucrurile spre o eventuală judecare a lui Ion Iliescu pentru morţii de la Revoluţia din 1989.

  • Nu vreţi să mai hibernăm un pic?

    PDL şi-a mobilizat activul din teritoriu să distribuie afişe şi să întindă bannere de înfierare a USL fiindcă îşi continuă greva parlamentară, tinerii activişti din Bucureşti au fost trimişi la Parlament să-i ofere ceasuri deşteptătoare şi perne lui Crin Antonescu (despre care Institutul de Politici Publice tocmai a informat că n-a avut niciun vot în sesiunea septembrie-decembrie), iar Elena Udrea a amintit că ea a votat mai mult decât Ponta şi Antonescu, “primii chiulangii ai ţării”.

    De partea cealaltă, Victor Ponta a sugerat că parlamentarii puterii nu vin de fapt la serviciu, ci doar îşi pontează voturi false, mai mulţi deputaţi USL au ieşit cu strigături la balcoanele Camerei ca să condamne, după principiul “Ba pe-a mă-ti”, faptul că 71 de pedelişti chiulesc de la lucrări, iar senatorul PNL Mircea Diaconu a mers până acolo încât să reflecteze că şi naziştii de la Auschwitz munceau şi-i îndemnau pe alţii să se spetească, dar uneori munca dăunează semenilor, cum a fost în cazul naziştilor şi cum e în cazul PDL.

    Iar glumele proaste de felul celor de mai sus au toate şansele să continue, în lipsa unor subiecte care să-i facă pe politicieni să se ridice cu adevărat din pat (Sorina Plăcintă, prim-vicepreşedintele PDL Bucureşti, a admis că nu-i nicio grabă cu desemnarea candidaţilor la locale, amânată pentru “după ce trec zăpezile”).

  • Un partid de inimă albastră

    Cum însă un scor de 20% nu e convingător pentru un partid care aspiră ca şi după alegeri să dea premierul şi guvernul, PDL a reînviat Mişcarea Populară, despre care vicele Sorin Frunzăverde susţine că va deveni realitate ca alianţă electorală, având în componenţă sateliţi ca UNPR, PNŢCD şi Partidul Ecologist Român, poate şi PNG sau PP.

    Prezentată drept o alianţă de dreapta (deşi UNPR este partid declarat de centru-stânga), având ca posibilă siglă o inimă (simbolul PPE) verde sau albastră, Mişcarea Populară e deja creditată de gurul Sebastian Lăzăroiu cu şansa de a lua 30% din voturi la alegerile parlamentare, urmând a guverna împreună cu PSD, în timp ce în opoziţie ar urma să rămână PNL şi UDMR.

    .

  • Pax ungureana. Când puterea şi opoziţia îşi dau mâna peste ţară

    După discursul şocant de împăciuitor al lui Victor Ponta la învestirea guvernului, care a eclipsat de departe în percepţia publică (conform unui sondaj CSCI) discursul lui Ungureanu, USL s-a mărginit să facă opoziţie prin absenţa din Parlament, validând tacit teza că executivul nou e compus din oameni proaspeţi şi competenţi care trebuie lăsaţi să lucreze.

    În acelaşi timp, puterea, în frunte cu preşedintele Traian Băsescu, dă tot mai multe semne că l-a acceptat pe “preşedintele Ponta” drept un interlocutor valabil, nu mai puţin de 7 din cele 15 puncte de politici publice asumate de acesta din urmă fiind socotite de şeful statului drept coincidente cu programul de guvernare al cabinetului Ungureanu.

    Deşi preşedintele n-a specificat care sunt acestea, e de presupus că între punctele compatibile pot figura dezbaterea tratatului european de guvernanţă fiscală, impozitarea averilor mari, lupta contra corupţiei şi controlul cheltuielilor publice, anchete privind contractele “băieţilor deştepţi” din energie, majorarea salariilor şi pensiilor în măsura în care condiţiile macroeconomice o vor permite după trimestrul I şi eventuala reducere a CAS, ideea ca privatizarea marilor companii de stat să nu se facă la orice preţ, precum şi susţinere pentru aderarea la Schengen şi ridicarea Mecanismului de Control şi Verificare în justiţie.

  • Băsescu: Cererea de declarare a stării de urgenţă a fost “o capcană pentru preşedinte”

    “Ştiu că se încearcă aproape cu disperare atragerea în dispute publice a Preşedintelui. Din păcate, nu am nici disponibilitatea pentru aşa ceva şi nici nu este cazul să fim în dispute într-un moment în care oamenii suferă”, a spus Băsescu.

    Conform art. 3 din Legea 453/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 1 din 1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă, starea de urgenţă se defineşte astfel: starea de urgenţă reprezintă ansamblul de măsuri excepţionale de natură politică, economică şi de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul ţării sau în unele unităţi administrative-teritoriale care se instituie în următoarele situaţii: existenţa unor pericole grave, actuale sau iminente privind securitatea naţională ori funcţionarea democraţiei constituţionale, respectiv iminenţa producerii ori producerea unor calamităţi care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre.

    “Este exclus, nu suntem într-o astfel de situaţie”, a comentat preşedintele. “Aprecierea mea este că nu suntem nici în această situaţie, cu atât mai mult cu cât, citind mai departe, constatăm că, odată instituită starea de urgenţă prin decret al Preşedintelui României, înseamnă că toate măsurile care se dispun, se dispun prin ordonanţe militare. De asemenea, unităţile militare se trec în trepte superioare de pregătire de luptă.”

    Art. 93 al Constituţiei, invocat de cei care cer declararea stării de urgenţă, prevede: “1. Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia; 2. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora”.

    Nici art. 93 al Constituţiei, nici legea Legea 453/2004 nu se referă la o situaţie de viscol, care afectează parţial teritoriul ţării, şi nici la situaţii de iarnă, a spus Traian Băsescu. “Pentru aceasta sunt celelalte situaţii, care trebuie gestionate la nivel judeţean şi la nivelul ministerelor. De aceea, nu pot să apreciez decât că ori s-a vrut o capcană în care Preşedintele să se repeadă repede cu un decret de instituire a stării de urgenţă, ceea ce ar fi însemnat ca imediat conducerile administraţiilor locale să fie preluate de militari, să se conducă prin ordonanţe militare, ori este vorba de necunoaşterea legii”, a conchis şeful statului.

  • Frământări în USL: cum facem să ajungem la guvernare?

    Victor Ponta a dat stranii asigurări că dacă va ajunge opoziţia la putere, nu va schimba conducerea SRI, a SIE şi a BNR (?), a spus că pensiile şi salariile nu pot creşte semnificativ nici în 2013 şi că va încheia un nou acord preventiv cu FMI – toate fiind mesaje adresate clar creditorilor şi partenerilor externi ai României, mai ales în perspectiva apropiatei vizite la Washington a liderului PSD. În schimb, Crin Antonescu a tunat contra lui Jeffrey Franks, cerând înlocuirea lui la şefia misiunii FMI din România, pe motiv că s-a descalificat chefuind cu gazdele pedeliste la Buşteni.

    Dacă schimbarea guvernului Boc a fost taxată de Antonescu drept o simplă fază în drumul spre anticipate, Ponta aproape că a salutat noul guvern cu ocazia învestiturii, afirmând peremptoriu: “Dacă sunt lucruri bune pentru ţară, de ce să ne opunem? Doar de dragul de a ne opune?”. Blândeţea cu care Ponta a tratat guvernul Ungureanu a fost criticată dur inclusiv de o parte dintre susţinătorii opoziţiei, însă colegul său la şefia USL, Crin Antonescu, s-a mărginit să vorbească despre “diferenţe stilistice” sau de temperament între cele două partide, fără nicio aluzie la o posibilă destrămare a Uniunii.

  • Ce-au făcut cu banii de la FMI?

    În primul rând, niciun acord cu FMI nu a fost încheiat sau rupt de vreun preşedinte, prim-ministru sau partid din România sau din vreo altă ţară doar după ce s-a obţinut acordul parlamentului sau după referendum popular. Nu a făcut-o nici PSD atunci când a decis în 2009, cot la cot cu PDL şi în deplină cunoştinţă de cauză, asumarea actualului program cu FMI şi UE şi împrumutul aferent.

    Însuşi fostul premier Adrian Năstase, în mandatul căruia au fost încheiate două acorduri cu FMI, îl critica în 2009 pe Traian Băsescu pentru că, din raţiuni electorale, curta excesiv Parlamentul în procesul negocierii cu FMI, deşi din punct de vedere legal, Parlamentul nu are de ce să intervină decât în faza finală, de ratificare a acordurilor.

    În al doilea rând, din cele circa 12 miliarde de euro folosite de România din acordul stand-by cu FMI, în valoare de aproape 13 miliarde, Guvernul a tras numai 2,15 miliarde în 2009, în timp ce restul i-a revenit BNR, pentru simplul motiv că împrumuturile de la FMI pentru ţările membre nu sunt destinate investiţiilor şi creşterii economice, ci consolidării rezervei valutare. Cele 2,15 miliarde folosite de Guvern pentru acoperirea deficitului au fost şi au rămas o excepţie, pentru simplul motiv că economia României n-a mai avut de-a face în următorii ani cu scăderi de 7%.