BusinessMagazin

Tag: rezultat

  • Creştere cu 4% a cifrei de afaceri a grupului Hornbach, în prima jumătate de an

    Rezultatul operaţional consolidat (EBIT) după şase luni a ajuns la 151,1 milioane euro, aproape de valoarea anului precedent, când s-a situat la 154,0 milioane euro. De asemenea, în prima jumătate a anului, rezultatele după achitarea dobânzilor şi impozitelor au fost mai mari faţă de anul precedent.

    În cel mai mare sub-concern operativ, cifra de afaceri netă a crescut, în prima jumătate a anului, cu 4,2 procente, ajungând la 1.933,4 milioane euro. Cifrele de afaceri raportate la suprafaţă şi la efectele variaţiei cursului de schimb valutar în sub-concernele Baumarkt AG au crescut, în primele şase luni ale exerciţiului financiar 2015/2016, cu 1,3 procente.

    În Germania cifra de afaceri raportată la suprafaţă a crescut cumulat cu 0,6 procente, după un salt de 8,9 procente în perioada similară a anului precedent.

    Cifrele de afaceri raportate la suprafaţă şi la efectele variaţiei cursului de schimb valutar în restul Europei au înregistrat în prima jumătate a exerciţiului financiar 2015/2016, cu o creştere de 2,3 procente, o dinamică mai puternică decât la nivel naţional.

    Componenta internaţională a cifrei de afaceri a sub-concernului HORNBACH Baumarkt AG a fost în final de 42,3 procente. După deschiderea a trei magazine de bricolaj, Hornbach opera, la data de 31 august 2015, la nivelul Europei, 149 de locaţii DIY, dintre care 99 în Germania.

  • Profitul record înregistrat de Wizz Air în 2015

    Reprezentanţii companiei aeriene low-cost Wizz Air previzionează pentru anul  fiscal 2016 un profit net cuprins între 190 şi 200 de milioane de euro, în creştere faţă de estimarea de profit publicată de companie în iulie, când valoarea acestuia se situa între 175 şi 185 de milioane de euro.

    Previziunea de profit vine în contextul unei creşteri a capacităţii de aproximativ 18% în 2015. Reprezentanţii companiei au subliniat faptul că veniturile Wizz Air sunt sub presiune din cauza faptului că operatorii folosesc economiile rezultate din scăderea preţului combustibilului în scopul menţinerii preţurilor scăzute pe piaţa europeană competitivă a zborurilor de scurt curier. Previziunea optimistă în ce priveşte profitul companiei a fost încurajată de rezervările făcute de pasageri în cel de-al treilea trimestru al anului.

    ”Suntem foarte încântaţi de rezultatele din această vară şi anticipăm ca acest lucru se va traduce într-un alt trimestru cu rezultate record pentru Wizz Air. Am continuat să ne creştem reţeaua şi numărul de pasageri în această perioadă menţinând strategia ultra-low cost a companiei. Suntem de asemenea încântaţi de sosirea aeronavelor tip A321 începând cu noiembrie acest an. Aceste aeronave vor sprijini planurile noastre de creştere în următorul deceniu şi vor îmbunătăţi competitivitatea noastră în ce priveşte costurile”, a declarant József Váradi, CEO-ul Wizz Air.  

     

  • Cel mai mare retailer online din România a înregistrat anul trecut pierderi record de 13 milioane de euro

    Retailerul online eMAG a raportat un rezultat financiar negativ în 2014, ajungând la pierderi de aproximativ 58 de milioane de lei (cca.13, 1 milioane de euro), potrivit celor mai recente informaţii publicate pe site-ul Ministerului de Finanţe.

    Magazinul online eMAG, operat de compania Dante International SA a înregistrat în 2014 o cifră de afaceri de circa 1,2 miliarde de lei, în creştere cu aproape 50% faţă de veniturile înregistrate anul anterior, când valoarea acestora era de aproximativ 831 de milioane de lei. Totodată, compania şi-a dublat anul trecut numărul de angajaţi, ajungând la un număr de 1015 în 2014, faţă de 576, numărul mediu de angajaţi înregistrat în 2013.

    Potrivit reprezentanţilor eMAG, pierderile înregistrate se justifică prin investiţiile realizate de companie în 2014. ”Pentru eMAG, anul 2014 a fost marcat de o crestere accelerata a companiei, iar pentru acest lucru au fost facute investitii de peste 20 de milioane de euro. A fost o decizie asumata si a avut drept scop dezvoltarea companiei pe termen lung, conform cu modelul nostru de business. Ne-am concentrat pe consolidarea pozitiilor din Bulgaria, unde eMAG este lider de piata, si Ungaria, in dezvoltarea şi implementarea de tehnologii noi, in dezvoltarea Market Place, in lansarea de noi categorii de produse, dar si in cresterea echipei (in 2014 numarul angajatilor a crescut cu 439), care sa sustina toata aceasta strategie de dezvoltare. ”, a declarat Tudor Manea, directorul general al eMAG România, referitor la pierderile înregistrate de companie anul trecut.

    Potrivit datelor raportate la Ministerul de Finanţe, compania a înregistrat constant profit pe timp de criză, primul an de pierderi fiind 2013, când pierderea raportată a fost de 696.880 lei, acesta fiind şi anul în care compania a început să comunice informaţii referitoare la investiţiile realizate. În acelaşi interval de timp, compania a înregistrat creşteri ale cifrei de afaceri: 2009 – cca. 218 mil. lei, 2010 – cca. 401 mil. lei, 2011 – cca. 621 mil. lei, 2012 – cca. 685. lei, 2013 – 831 mil. lei.


    eMAG se numară printre creatorii pieţei de comerţ online din România. În portofoliul eMAG se regăsesc de la produse IT&C, electronice şi electrocasnice, până la cărţi, jucării, pachete turistice şi cosmetice profesionale, oferta eMAG extinzându-se permanent cu noi categorii de produse prin eMAG Marketplace, prima platforma online din România care grupează mai mulţi retaileri. Compania operează magazinul www.emag.ro precum şi  showroom-uri în Bucureşti, Iaşi, Braşov, Ploieşti, Cluj, Timişoara, Constanţa, Craiova, Galaţi şi Oradea. Societatea Dante International SA a fost înfiinţată în anul 2002.

     

  • Grecia ar putea plăti scump votul antiausteritate

    Europa are nevoie de Grecia şi Grecia are nevoie de Europa, indiferent de rezultatul referendumului. Această realitate ar trebui să fie principiul călăuzitor în negocierile dintre guvernul premierului elen Alexis Tsipras şi Uniunea Europeană. Între timp însă, premierul elen nu s-a sfiit să discute cu preşedintele rus Vladimir Putin despre rezultatul referendumului din Grecia şi despre “o serie de probleme privind continuarea dezvoltării cooperării ruso-greceşti”, a anunţat Kremlinul.

    Premierul Tsipras ar putea să fi câştigat o victorie, prin respingerea de către greci, cu o mare majoritate, a politicilor europene de austeritate. Grecia riscă însă să plătească un preţ ridicat pentru această decizie. În timp ce votul a consolidat brusc popularitatea lui Tsipras, aceasta s-ar putea evapora rapid dacă va conduce ţara mai adânc în faliment şi haos financiar, creând o nouă rundă de instabilitate cu consecinţe pentru Grecia şi proiectul european, notează New York Times.

    Mai mult decât orice, Tsipras ar putea să constate că e mai greu, nu mai uşor să încheie rapid un acord cu creditorii europeni, sporind riscul ca Grecia să iasă din zona euro dacă Europa nu va decide să dea premierului de la Atena şi naţiunii sale sfidătoare o nouă şansă.

    „Tsipras s-a pus într-o situaţie imposibilă. Trebuie să aleagă între un drum care ar apropia ţara de Grexit şi reluarea negocierilor prin prezentarea unei oferte de măsuri care să respecte mai mult condiţiile creditorilor, în pofida votului negativ dat de populaţie austerităţii”, explică Wolfango Piccoli, director general al institutului Teneo Intelligence din Londra.

    Analiştii spun în acelaşi timp că liderii europeni poartă o parte din vină pentru acutizarea confruntării cu autorităţile de la Atena, prin insistenţa pentru respectarea strictă a regulilor europene de către Grecia, după ce au dovedit flexibilitate în cazul unor state mari cum este Franţa.

    „Avem nevoie de mai multă înţelepciune de ambele părţi. Grecia nu mai poate continua, se află pe marginea prăpastiei. După toate acestea, întrebarea este dacă partenerii noştri vor fi atât de lipsiţi de inteligenţă încât să împingă Grecia în prăpastie, ar fi dăunător pentru toată lumea”, a spus Loukas Tsoukalis, preşedintele Fundaţiei Elene pentru Politică Europeană şi Externă.

    Rezultatul referendumului a consolidat în aşa măsură puterea lui Tsipras în Grecia încât ceilalţi lideri europeni nu au altă alternativă decât să continue să colaboreze cu el.

    Situaţia economiei elene, care a reintrat în recesiune, s-a înrăutăţit drastic pe fondul haosului politic şi financiar, iar impunerea controlului capitalului şi blocarea activităţii băncilor şi a bursei ar putea să fi dublat sau triplat costul oricărui nou program de salvare, avertizează Mujtaba Rahman, analist-şef pentru zona euro la firma de analiză Eurasia Group din Londra.

    Noul program de susţinere financiară ar putea fi cu 20-30 de miliarde de dolari mai mare decât ar fi fost în lipsa controlului capitalului, potrivit estimărilor Eurasia Group.

    „Ce s-a întâmplat în ultimele şase luni a tras economia în urmă cu un an. Chiar şi în cel mai bun scenariu Grecia va plăti un preţ greu”, potrivit analiştilor unui institut de cercetări din Atena. În sectorul bancar, specialiştii au avertizat că băncile vor rămâne în curând fără bani, dacă Banca Centrală Europeană (BCE) nu va suplimenta finanţarea prin programul de urgenţă ELA.

    Prima problemă este menţinerea economiei pe linia de plutire. Sistemul bancar şi activităţile economice se prăbuşesc, veniturile scad, sărăcia creşte dramatic. A doua problemă este stabilirea şi implementarea unui program pe termen lung. Aceste eforturi trebuie să înceapă imediat, prin negocierile cu creditorii. Fără confirmare din partea zonei euro şi a Comisiei Europene, BCE va fi obligată să retragă sprijinul băncilor elene şi va avea loc o criză bancară devastatoare. Pe termen lung, BCE trebuie să continue să furnizeze lichidităţi băncilor din Grecia. În caz contrar, turismul se va prăbuşi, vor lipsi produse de consum de bază şi medicamentele, iar tensiunile sociale se vor amplifica.

    Noul program pentru Grecia trebuie reproiectat de la zero, în baza unui nou set de principii, concentrat pe deficienţele structurale ale economiei elene, potrivit unei analize realizată de Reuters.

    Ar trebui creat un mediu în care afacerile să funcţioneze, antreprenoriatul să fie eliberat, iar investiţiile să fie profitabile. Statul ar trebui să fie un susţinător şi nu un impediment pentru activităţile antreprenoriale.

    În domeniul social, programul ar trebui să facă tot posibilul, inclusiv financiar, prin împrumuturi sau granturi, pentru a împiedica Grecia să intre în haos şi să devină un stat eşuat. Noul program ar trebui în mod explicit să fie pe termen lung, nu pe termen scurt, legat de ţintele fiscale, şi să beneficieze de susţinerea populaţiei şi a partenerilor externi. Numai astfel ar putea fi reduse incertitudinile care sunt cel mai mare obstacol pentru redresarea socială şi economică.

  • Opinie George Mioc, CEO PSI Industries: Importul şarlatanilor „Tsipras” trebuie blocat. Dăunează grav României

    Guvernul Alexis Tsipras trebuie să plătească pensii şi salarii, spitalele de stat trebuie să cumpere medicamente şi, deocamdată, toate aceste obligaţii sunt achitate pentru că Banca Central Europeană pompează zilnic bani către Grecia. Ce se va întâmpla dacă guvernatorul BCE, Mario Draghi, închide robinetul? Guvernul Tsipras va emite probabil nişte hârtii cu o valoare incertă – aşa-numitele I.O.U („I owe you”) sau drahme – dar grecii tot de euro se vor folosi.

    Referendumul nu face nici un bine Greciei, întrucât datoriile nu pot fi şterse sau restructurate pur şi simplu pentru că aşa au decis debitorii, unilateral. Sunt mulţi cei care compară situaţia din Grecia cu cea din Puerto Rico, o insulă din Caraibe care este oficial parte a Statelor Unite. Şi Puerto Rico este înglodată în datorii (care depăşesc de 4,5 ori veniturile guvernamentale), dar urmează programul de ajustare fiscală şi reforme structurale stabilit de un expert al Băncii Mondiale, pentru că altfel riscă să intre în insolvenţă şi ar urma să accepte pur şi simplu tutela unui judecător sindic (bankruptcy court).

    Grecia (unde datoria depăşeşte de 3,8 veniturile la bugetul statului) încearcă, în schimb, să creeze o presiune politică pe guvernele din zona euro, pentru a ocoli din nou necesarele reforme. Nici măcar promisele măsuri anti-corupţie nu au evoluat prea mult în guvernarea Tsipras.

    Nu ştiu, şi cred că în acest moment nu ştie nimeni, ce se va întâmpla cu Grecia, dar este evident că, din păcate, referendumul va avea consecinţe negative pentru România şi pentru regiunea înconjurătoare. În primul rând, domnul Putin capătă un important respiro şi îşi poate relua manevrele din Ucraina, în timp ce liderii UE îşi bat capul cu Grecia. Cum va folosi Rusia această oportunitate, rămâne de văzut, ceea ce vedem este că Rusia Today jubila la momentul anunţării rezultatului referendumului. Luni, Putin l-a sunat pe Tsipras şi i-a oferit sprijinul său.

    În al doilea rând, vor fi afectate investiţiile greceşti în zona extinsă a Balcanilor, inclusiv din România. Balcanii erau principalul teren al investiţiilor din această ţară, fiind o regiune familiară grecilor. Acum, companiile cu capital grecesc vor începe probabil să trimită lichidităţi către patrie, pentru a-şi sprijini firmele-mamă, şi vor investi mai puţin.

    Cele şapte bănci cu capital grecesc din România detin aproximativ 30% din capitalul sistemului bancar, deci au o influenţă semnificativă. În paranteză, anunţul lui Gyorgy Frunda, consilier onorific al premierului Ponta, că el şi prietenii săi şi-au retras banii din băncile cu capital grecesc dovedeşte o iresponsabilitate crasă. Un astfel de semnal din partea unui oficial guvernamental poate declanşa oricând panica între deponenţi, consecinţele la nivelul întregului sistem bancar fiind greu de anticipat. Mă întreb dacă Frunda nu a făcut intenţionat o astfel de declaraţie, pentru că nu îl suspectez de lipsă de inteligenţă.

    Dar cel mai tare mă îngrijorează riscul contaminării României de populismul anti-capitalist şi etnocentric din Grecia. Am avut deja câteva experimente şi am scăpat uşor. PRM a obţinut, în 2000, aproape 2,3 milioane de voturi, adică peste 21%, iar Corneliu Vadim Tudor a intrat în turul doi al alegerilor prezidenţiale. În 2012, partidul lui Dan Diaconescu a fost votat de peste un milion de alegători, adică aproape 15%. Acum, unul din ei este la pensie, iar altul la puşcărie, dar şarlatani care să ofere soluţii miraculoase, amestecate cu lozinci patriotarde, se vor găsi mereu. Nu putem exclude – deşi pare o teorie un pic conspiraţionistă – ca Rusia să finanţeze pe viitor mişcări tip Syriza, care să distrugă unitatea Uniunii Europene.

    Deja există un nucleu de stângişti romantici şi naivi, susţinuţi de fosile ale regimului comunist, inclusiv câţiva foşti turnători ai securităţii, care bat toba revoluţiei anticapitaliste şi cheamă la luptă împotriva oligarhiei financiar-bancare. Mai rău, am văzut câteva semnale în această direcţie venind din partea unui premier Ponta disperat. Celor care li se pare că asta este soluţia pentru România – separare de valorile şi politicile economice ale Uniunii Europene – le fac o invitaţie: să viziteze Chişinăul. Sau, mai bine, Kievul. Sau cel mai bine să facă o vizită la Minsk, să vadă cum se trăieşte în republica „independentă” condusă de Alexandru Lukaşenko. Eu personal sunt convins că între „independenţa” girată de Moscova şi integrarea în Uniunea Europeană, românii vor alege calea spre Vest.

    Notă: Opinia prezentată îi aparţine domnului George Mioc şi nu implică în niciun fel redacţia Business Magazin sau organizaţia din care publicaţia face parte.

  • A transformat criza în cel mai bun moment pentru afacerea pe care o conduce – a crescut în timp ce alţii nu puteau opri căderea

    Ce a făcut Manuela Plăpcianu în ultimii şase ani a avut ca rezultat o piaţă de artă mai prietenoasă, dar şi o creştere de peste o treime a numărului de cumpărători (şi de pasionaţi) dintr-un domeniu care a simţit criza într-un mod pozitiv.

    Din biroul său de la etajul 1 al palatului Cesianu-Racoviţă, care adăposteşte Galeriile Artmark, Manuela Plăpcianu teoretizează cu seninătate despre antreprenoriat, la distanţă de peste şase ani de momentul când s-a retras din banking şi a intrat ca CEO şi acţionar în zona artei. Recunoaşte că a avut şase ani intenşi, că noul statut a venit la pachet cu dificultăţi pe care intraprenoriatul nu ţi le oferă şi exemplifică printr-o paralelă între viaţa unui antreprenor şi cea a personajului principal din trilogia „Stăpânul inelelor“: „Frodo nu s-a născut erou. Frodo nu are nicio calitate ieşită din comun, nu este mai deştept sau mai talentat decât alţi hobbiţi, nu a absolvit mastere de supravieţuire şi cu siguranţă Frodo nu s-a născut învingător.

    Doar că, la un moment dat, ajunge într-un complex de situaţii de unde nu mai poate da înapoi. Se comite. Cam aşa este şi cu antreprenorul. Nici antreprenorul nu s-a născut antreprenor. Nu are cum să prevadă complexul situaţiilor (care în limbajul colocvial se numesc încurcături) în care se va afla. La fel ca Frodo, te-ai comis şi, indiferent de cât de mult se complică lucrurile şi indiferent cât de departe de planul iniţial ai fi, trebuie să mergi mai departe. Nu există drum înapoi“.

    De fapt, uitându-se înapoi, Manuela Plăpcianu este mulţumită: a lansat şase companii noi, pe care le-a gândit ca să diversifice si să complementarizeze oferta culturală a Artmark, şi a lucrat intensiv la ceea ce ea numeşte „profesionalizarea şi accesibilizarea pieţei de artă din România“. Manuela Plăpcianu deţine acum 20% din Artmark, 80% fiind deţinut de Alexandru Bâldea, care a fondat Artmark în 2008 alături de Radu Boroianu, regizor de teatru şi fost ambasador al României în Elveţia.

    Îi place să creadă că motivul pentru care piaţa de artă a tot crescut în ultimii ani (până la o valoare de 20 de milioane de euro de la o valoare de aproximativ 8 milioane de euro în 2008, când a fost lansată Galeria Artmark) este legat de vectorul de profesionalizare pe care Artmark l-a adus, prin instrumentele create pentru a transparentiza şi a credibiliza piaţa. Indexul Pieţei de Artă, un catalog care se actualizează în fiecare an şi care este auditat de PricewaterhouseCoopers, face o radiografie a tuturor tranzacţiilor publice pentru peste 1.000 de artişti români tranzacţionaţi public în România în ultimii 20 de ani.

    La o răsfoire scurtă a Indexului de Artă, oricine poate înţelege de ce criza a fost o oportunitate pentru zona de artă, randamentele de doi digiţi devenind o raritate în alte domenii în ultimii ani. „Criza financiară a fost o oportunitate pentru piaţa de artă, a fost o alternativă investiţională pentru toţi cei care înainte preferau un alt tip de plasament“, spune şi Manuela Plăpcianu, care a văzut clienţii venind în galerii dinspre piaţa imobiliară sau dinspre bursă, deoarece randamentele în artă erau mult mai ademenitoare. „Investitorii s-au îndreptat către artă şi pentru că, în scenariul cel mai pesimist posibil, rămâi cu un Ţuculescu. Achiziţiile însă nu au niciodată în spate doar o raţiune investiţională ori monetară, ci există un complex de factori care determină încheierea unei tranzacţii. Prin oferta tematică diversă, prin programe educaţionale, dar şi prin varietatea lucrărilor şi propunerea unor preţuri de pornire încurajatoare am vrut să arătăm oamenilor că arta nu este un lux. Luxul este timpul pe care îl aloci pentru artă, nu potenţa financiară“, explică Manuela Plăpcianu strategia prin care a ajuns la o creştere de 34% a numărului de clienţi noi în 2014.

    Modul cum a fost materializată democratizarea artei a început cu „preţurile neintimidante“ (în jurul câtorva sute de euro) şi cu oferta care a pornit de la artă plastică şi a ajuns la cabinetul de curiozităţi, la iluminism, la erotică, la ezoterică, la România Regală, la benzi desenate, la fotografie, la lucrări în alb şi negru, la artă decorativă, la vinuri de colecţie, la ceramică, la ceasuri vechi, la carte veche şi obiecte de scris, la whisky-uri japoneze, la şampanii de colecţie, la obiecte din epoca de aur, la afişe, la jucării de colecţie şi până la maşini vechi, mobilier de grădină sau bijuterii.

    Aşa că Manuela Plăpcianu spune că a avut un 2014 excepţional: „Intens, dinamic, fertil, scurt. A fost un an de diversificare şi de complementarizare a ofertei Artmark, cu câte 4-5 licitaţii în fiecare lună, cu primele cursuri de management al artei în ţară şi cu primele licitaţii caritabile“. Practic, Artmark înseamnă în acest moment şapte companii: Casa de Licitaţii Artmark, Lavacow – Casa de licitaţii virtuală care comercializează cu precădere artă contemporană din Europa Centrală şi de Est, Art Games – o companie care dezvoltă şi vinde softuri dedicate pieţei de artă, Artmark Historical Estate – care tranzacţionează imobile istorice & identităţi culturale, ArtSociety, Institutul de Management al Artei Artmark, ArtSafari.

  • Cele mai impresionante 10 oraşe pierdute

    Unele dintre acestea au fost într-adevăr regăsite, iar celelalte au devenit adevărate legende despre nu se ştie dacă au existat, vreodată, cu adevărat. Oraşele din această listă au captat imaginaţia multor istorici, arheologi şi aventurieri.

    1. Oraşul Patagoniei

    Cunoscut şi ca “oraşul plimbător”, Oraşul Patagoniei s-ar fi aflat în cel mai sudic punct al continentului american, în regiunea cunoscută astăzi drept Patagonia. Se spune că ar fi fost construit de către supravieţuitorii unui vas spaniol şi că ar fi avut resurse mari de aur şi bijuterii.

    2. Troia

    Făcut celebru de scrierile lui Homer, Troia este un oraş legendar aflat pe teritoriul actual al Turciei. Cunoscut mai ales datorită războiului ce îi poartă numele, Troia era o aşezare fortificată aflată pe malul mării.

    3. Oraşul pierdut Z

    Se presupune că acest oraş se afla în jungla braziliană şi că adăpostea o civilizaţie evoluată, cu o vastă reţea de poduri, drumuri şi temple. Zvonurile despre acest oraş au început atunci când un navigator portughez a spus că a vizitat locul în 1753. Relatarea acestuia rămâne singura dovadă legată de existenţa oraşului.

    4. Petra

    Oraşul Petra se află în Iordan, în apropierea Mării Moarte, şi se remarcă prin arhitectura unică în lume. Oraşul a intrat în declin după ce romanii au cucerit întreaga regiune în anul 363 î.e.n.

    5. El Dorado

    El Dorado este, poate, cel mai inportant oraş legendar din lume. Aşezarea ar fi fost un imperiu aflat în junglele sud-americane, iar numele înseamnă “cel de aur”. De-a lungul anilor au fost efectuate numeroase expediţii de căutare, cele mai multe în Evul mediu.

    6. Memphis

    Fondat în anul 3.000 î.e.n., Memphis a fost capitala Egiptului antic şi a servit ca un centru administrativ pentru sute de ani. Se spune că Memphis a avut chiar şi 30.000 de locuitori, primind astfel titlul de cel mai mare oraş al antichităţii.

    7. Angkor

    Regiunea Angkor din Cambodgia a fost un centru al puterii în timpul imperiului Khmer pentru mai bine de 2.200 de ani. Oraşul a fost abandonat în urma unui atac al armatei tailandeze în 1431.

  • Mazăre, despre rezultatul PSD Constanţa la primul tur: E bine că n-a fost rău, dar o să fie mai bine

    “E bine că n-a fost rău. Sigur, diferenţa e de opt procente la noi pe judeţ. Putea să fie şi mai bine, dar o să fie mai bine. (…) La Preşedinţie întotdeauna am pierdut”, a spus Mazăre.

    El a spus că la Primărie a câştigat mereu, dar a subliniat că oamenii au percepţii diferite atunci când se discută despre politica la nivel naţional.

    “La Primărie am câştigat mereu, dar oamenii percep diferit lucrurile. Degeaba îi fac lui în oraş să arate perfect. În momentul în care are de luat două opţiuni majore în ceea ce priveşte politica la nivel naţional, când are de votat stânga sau dreapta – că nu putem spune că Iohannis este un tip cu mare carismă – însă aţi văzut că în zonele urbane s-a votat mai mult spre dreapta, adică mai puţin aplecat spre nevoile oamenilor”, a spus Mazăre.

    Victor Ponta a câştigat alegerile în judeţul Constanţa, obţinând cu aproape opt procente mai mult decât Klaus Iohannis, iar pe locul al treilea s-a clasat Elena Udrea, la mare distanţă de primii doi candidaţi, potrivit datelor finalze furnizate de Biroul Electoral Judeţean Constanţa.

  • Răspunsul la întrebarea “Pe cine votăm preşedinte”: Să-l alegem pe cel mai funny

    Scriu acest text în ziua în care scoţienii votează în cadrul referndumului pe tema independenţei. Indiferent de rezultat, avem de-a face cu al doilea semnal puternic, în doar câteva luni, după referendumul celor din Veneţia, adresat politicienilor europeni. Fraza definitorie a momentului a fost emisă de doi profesori universitari: „Europa este prinsă într-o capcană catch 22: nu vrea să meargă înainte, nu este interesată să meargă înapoi şi nu-şi poate permite, din punct de vedere economic, să bată pasul pe loc“.

    Am o sugestie pentru apropiatele alegeri prezidenţiale de la noi şi pentru nehotărârea pe care o încearcă, cred, cei mai mulţi români – „eu cu cine votez?“ – şi zic să-l alegem pe cel mai funny. Nu vreau ca preşedintele să vină să-mi invoce calp Constituţia, să se arate învins de securişti sau să-mi invoce modelul social suedez, ca să iau nişte fapte la întâmplare (ultimele două sunt pentru cunoscători), dar, dacă tot îl plătim, măcar să ne distreze.

    Lăsând amuzamentul deoparte, o să mă justific: este extrem de plauzibil ca peste cinci ani rolul preşedinţilor, al politicienilor în general şi al statelor ca entităţi să fie mult mai redus decât în prezent. Poate părea utopie, şi mulţi gândesc asta chiar acum, în timp ce citesc aceste rânduri. Dar mă gândesc că la fel de utopic ar fi fost să-i spui unui est-european, în 1984, că peste numai cinci ani Zidul Berlinului va cădea; 1984 era anul în care Uniunea Sovietică trecea din perioada Andropov în scurta perioadă Cernenko (iar Mihail Gorbaciov era un trepăduş, de rang înalt, dar trepăduş, la Moscova).

    În acelaşi an Ronald Reagan făcea un soi de gafă la radioul american, clamând în faţa tehnicienilor şi a microfonului, dar nu „on air“: „My fellow Americans, I’m pleased to tell you today that I’ve signed legislation that will outlaw Russia forever. We begin bombing in five minutes“. Chiar dacă mesajul nu a fost public, ruşii şi-au alertat armata şi s-au supărat aşa de rău că au boicotat Jocurile Olimpice de la Los Angeles. 1984 a fost şi primul an în care Ceauşescu a interzis circulaţia maşinilor particulare pe timpul iernii. Cine ar fi crezut în căderea comunismului, repet, peste numai cinci ani? Sau peste cinci ani foarte lungi, depinde cum priveşti.

    Revenind în zilele noastre, să spunem că oamenii, europenii în general s-au lehamisit de austeritate, de criză şi de toate cele comise fie de cei din capitale, fie de cei de la Bruxelles. Văd mişcarea separatistă din Scoţia şi referendumul neoficial din martie, când peste 89% dintre veneţieni s-au declarat de acord cu desprinderea de Italia şi revenirea la vechea republică care a durat la vremea ei mai mult de 1.000 de ani, strâns legate de această lehamite. Şi cele peste 30 de mişcări separatiste de pe bătrânul continent vor primi un nou suflu după episodul Scoţia, în ansamblu, şi se vor alimenta din acesta. Din toamna anului 2004 până în toamna anului trecut nivelul încrederii cetăţenilor în instituţiile europene a scăzut de la 50% la 30%, iar în guvernele locale de la 34% la 23%.

    În aceste condiţii, în noua realitate economică (urăsc formularea asta!) şi în noile condiţii de mobilitate, sunt posibile mişcări de separare mai mult sau mai puţin oficiale, enclave de inşi mânaţi de interese comune care să depindă mai puţin de „centru“ şi mai mult de inteligenţa şi puterea lor de a rezista şi clădi o viaţă. Asta dacă nu se vor extinde idei asemeni celor ale premierului ungar Viktor Orban, preluat de Bloomberg, care anunţa în iulie că este atras de ideea unui stat mai puţin liberal, dar clădit pe baze naţionaliste, de genul Rusiei, Turciei sau Chinei. O idee care poate părea la fel de puţin plauzibilă ca ideea destrămării autorităţilor statale de care vorbesc eu, dar care are gradul ei de plauzibil.

    De aceea zic că s-ar putea să ne ostenim degeaba în încercarea de a-l găsi pe cel mai bun, deştept şi diplomat, pe care să-l aşezăm în fruntea ţării. Calculele bugetare le fac cei de la FMI şi din alte instituţii financiare, căpşunarii sunt principalul investitor străin din România, realitatea ne arată că ne putem descurca în orice situaţie, corporaţiile fac treaba, iar poporul este mai preocupat de entertainment decât de antreprenoriat şi bunăstare (cei cu generalizarea să se abţină, vă rog), aşa că zic din nou: măcar votaţi un comedian bun.

    Ilustrez cu „Ministrul patinator“ sau „The Reverend Robert Walker Skating on Duddingston Loch“, cel mai cunoscut tablou scoţian, pictat de Henry Raeburn pe la 1790.

  • Distribuitorii IT au venituri sub nivelul atins în anul crizei, dar profitabilitatea este la maxim

    Venitul mediu al distribuitorilor de produse IT la nivelul anului trecut a fost cu 22% mai mic decât cel înregistrat înainte de începutul crizei financiare, respectiv anul 2008, dar rezultatul net raportat la cifra de afaceri a ajuns la 2,4%, maximul din ultimii 10 ani, potrivit unui studiu Coface.

    “Începând cu anul 2009, distribuitorii de produse IT au înregistrat constant o scădere a veniturilor medii în paralel cu o evoluţie financiară pozitivă. Astfel, venitul mediu pe companie înregistrat în anul 2013 a fost cu 22% mai mic decat cel înregistrat inainte de începutul crizei financiare, respectiv anul 2008, dar în acelaşi timp rezultatul net de 2,4% înregistrat la nivel sectorial pentru anul 2013 este maximul înregistrat în ultimii 10 ani. În urma aplicării unor scenarii de stres, calculele Coface indică faptul că următorii ani trebuie să aducă soluţii pentru creşterea veniturilor. În caz contrar, sectorul riscă să înregistreze o extindere a termenelor de plată către furnizori, ceea ce alimentează riscul de insolvenţă”, se arată într-un studiu al Coface România remis MEDIAFAX.

    Analiza a luat în calcul declaraţiile financiare aferente anului 2013 ale unui număr de 1.263 de firme care activează în sectorul distribuitorilor de produse IT şi software (cod CAEN 4651).

    Astfel, aceste firme au generat o cifră de afaceri totală de 5,2 miliarde de lei, în scădere cu 5% comparativ cu anul anterior.

    “Deşi ultima perioadă s-a remarcat prin evoluţia pozitivă a performanţei financiare din cadrul acestui sector, dinamica negativă a vânzărilor impune o analiză din mai multe puncte de vedere a sectorului pentru a identifica factorii care au determinat această situaţie. Urmărind structura contului de profit şi pierdere pentru companiile din cadrul sectorului, (…) se observă că veniturile au continuat dinamica de contracţie din ultimii ani, cifra de afaceri consolidată la nivel sectorial scăzând cu 5% în anul 2013, comparativ cu anul anterior, în condiţiile în care 54% dintre companii au raportat venituri în scădere”, se mai spune în studiu.

    În ciuda acestui fapt, rezultatul net a evoluat mai bine, 68% dintre companii au înregistrat un rezultat net pozitiv pe parcursul anului 2013, iar pentru jumătate dintre acestea profiturile sunt în creştere.

    Diferenţa semnificativă dintre evoluţia negativă a cifrei de afaceri şi dinamica pozitivă a rezultatului net indică o schimbare a structurii financiare a firmelor din acest sector, care au trecut printr-un proces semnificativ de restructurare.

    “Un martor în acest sens este şi numărul locurilor de muncă înregistrate la nivel sectorial pentru anul 2013, respectiv 5.898, care este în creştere cu 7% comparativ cu anul anterior, dar în acelaşi timp cu 18% mai mic decat cel înregistrat în anul 2008”, potrivit analizei.

    Din perspectiva atragerii resurselor de finanţare şi a alocării celor pentru investiţii pe termen lung, Coface România apreciază că, pe parcursul anului 2013, companiile din sectorul analizat au continuat trendul observat încă din 2012, alocând investiţii semnificative pentru extinderea activelor fixe.

    Comparativ cu anul anterior, una din 3 companii care activează în sectorul distribuţiei de produse IT şi software au înregistrat un capital de lucru negativ, acestea fiind cu preponderenţă companiile de dimensiune sub medie.

    “Însa, la nivelul gradului de îndatorare, în 2013 se observă o îmbunătăţire, acesta ajungand la 74%, de la 82% în 2012, dinamica fiind accentuată pe fondul păstrării profiturilor pentru reinvestiţii. Şi termenele de plata au fost reduse în anul 2013 cu aproximativ 27 de zile, pe fondul reducerii duratei medii de colectare a creanţelor cu 24 de zile, ceea ce înseamna că firmele din sectorul analizat au direcţionat toate sumele colectate mai rapid către plata datoriilor pe termen scurt”, se mai spune în studiu.

    În ciuda acestui fapt, situaţia de lichiditate observată la finalul anului 2013 pentru distribuitorii de produse IT prezintă un echilibru fragil. Astfel, pe fondul scăderii veniturilor şi optimizarii costurilor, rata de acoperire a cheltuielilor ajunse la scadentă prin venituri încasate în anul 2013 este de 100%.

    “Rezultă că orice şoc negativ de scădere viitoare a veniturilor sau neîncasare a creanţelor se poate transpune într-o extindere a termenelor de plată, în măsura în care nu se fac restructurări suplimentare. Dacă dinamica de scădere a veniturilor cu 5% pe parcursul anului 2013 se va observa şi în anul 2014, Coface estimează prin aplicarea unor scenarii de stres că aproximativ 6% din valoarea facturilor ajunse la scadenţă nu vor putea fi onorate la termen”, se arată în studiu.

    Contracţia veniturilor şi concurenţă peste medie înregistrate în sectorul distribuţiei de produse IT şi software şi-au lăsat amprenta asupra evoluţiei companiilor pe parcursul anului 2013.

    Analiza riscului sectorial evidenţiază faptul ca 15% dintre companiile analizate şi-au încetat activitatea, acestea având o medie de 10 ani de activitate, o cifră de afaceri cumulată de 313 milion de lei în condiţiile în care datoriile totale erau de 336 milioane de lei.

    “Chiar dacă societăţile din sectorul analizat au înregistrat o scădere a veniturilor medii pentru al cincilea an consecutiv în condiţii de margine de rentabilitate în creştere, se poate spune că acest proces de optimizare a ajuns la limită. În aceste condiţii, este recomandat ca firmele din sectorul analizat să se concentreze asupra unor măsuri de creştere a veniturilor pentru anul 2014, un rezultat normal în condiţiile investiţiilor din ultimii trei ani. În caz contrar, scenariul unei continuări a scăderii veniturilor poate pune o presiune semnificativă asupra lichidităţilor, în condiţiile în care apreciem ca spaţiul de optimizare suplimentară a cheltuielilor este destul de limitat. Mai mult decât atât, durata medie de colectare a creanţelor a scăzut de la 122 zile în anul 2012, la 98 de zile în anul 2013, nivelul actual fiind un minim înregistrat pentru ultimii cinci ani şi este puţin probabil să existe un spaţiu suplimentar de optimizare a lichidităţilor din această direcţie”, a declarat directorul general al Coface Romania, Constantin Coman.

    Grupul francez Coface este un important furnizor de soluţii de protejare împotriva riscului financiar de neplată a clienţilor proprii, atât pe piaţa internă, cât şi pentru export.