BusinessMagazin

Tag: retele sociale

  • Românul care a luat cu asalt toate reţelele de socializare din lume. Ilustraţiile sale au devenit celebre şi sunt cel mai tare trend de pe Internet

    Una dintre senzaţiile internetului din ultima vreme vine din partea unui român, Eugeniu Croitoru, care a luat cu asalt toate site-urile după ce ilustraţiile sale cu ”Bill”, care arată ”modul corect” în care ar trebui abordate anumite situaţii, au ajuns virale pe reţelele de socializare, potrivit BBC.

    ”Be like Bill” (Fii ca Bill) este numele ilustraţiei, iar aceasta prezintă zeci de situaţii cu care ne confruntăm zi de zi, abordate însă greşit de cei mai mulţi oameni. Este vorba despre ”eticheta” modernă şi despre ceea ce trebuie făcut în anumite situaţii, atât mondene cât şi de conduită pe Internet.

    Bill este însă mult prea ”politicos” în ilustraţiile sale să îţi spună direct ce trebuie să faci. În schimb, românul a găsit o soluţie ingenioasă să dea un exemplu prin ”felului lui Bill de-a fi”. Totuşi, mesajul ilustraţiilor este foarte clar şi amuzant”. 

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Atenţie ce postaţi pe Facebook! Aceşti oameni au primit ani grei de închisoare pentru fotografii postate pe reţeaua de socializare

    Postarea unei fotografii pe Facebook poate atrage consecinţe extrem de neplăcute – mai ales dacă eşti un fost deţinut şi în selfie apari cu o armă, potrivit Business Insider.

    Un judecător din Statele Unite l-a condamnat pe un bărbat la 15 ani de închisoare pentru port ilegal de armă, în condiţiile în care era un fost deţinut.

    Bărbatul a postat în octombrie 2013 o fotografie pe Facebook în care ţinea un pistol de calibru .45. Bărbatul, în vârstă de 42 de ani, Allah Farrad, a avut două condamnări anterioare pentru port ilegal de armă.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Atenţie ce postaţi pe Facebook! Aceşti oameni au primit ani grei de închisoare pentru fotografii postate pe reţeaua de socializare

    Postarea unei fotografii pe Facebook poate atrage consecinţe extrem de neplăcute – mai ales dacă eşti un fost deţinut şi în selfie apari cu o armă, potrivit Business Insider.

    Un judecător din Statele Unite l-a condamnat pe un bărbat la 15 ani de închisoare pentru port ilegal de armă, în condiţiile în care era un fost deţinut.

    Bărbatul a postat în octombrie 2013 o fotografie pe Facebook în care ţinea un pistol de calibru .45. Bărbatul, în vârstă de 42 de ani, Allah Farrad, a avut două condamnări anterioare pentru port ilegal de armă.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • O româncă preia comunicarea pentru americanii de la Uber în Balcani

    Compania americană Uber, cel mai valoros start-up din lume, a recrutat-o pe românca Alexandra Corolea pentru a gestiona comunicarea în Balcani, conform informaţiilor de pe reţeaua socială profesională LinkedIn.

    Potrivit sursei citate Alexandra Corolea a preluat funcţia de Communications Associate pentru Balcani în cadrul Uber în urmă cu o lună, ea fiind recrutată de la Telekom România, cel mai mare grup de comunicaţii fixe şi mobile de pe piaţa locală, unde a ocupat timp de aproape doi ani poziţia de Media Relations & External Communication Senior Coordinator.

    Alexandra Corolea a absolvit Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării şi a urmat un master în Marketing şi comunicare politică la SNSPA. Înainte de a fi recrutată de grupul Telekom, în anul 2014, ea a lucrat, începând cu anul 2009, pentru BCR, unde ultima poziţie deţinută a fost de Community Affairs Senior Expert. Anterior ea a mai lucrat pentru Selenis şi Pastel.

    Uber, care le dă proprietarilor de maşini posibilitatea de a oferi servicii de transport prin intermediul unei aplicaţii care îi pune în legătură cu clienţii şi asigură şi platforma de taxare şi gestionare a comenzilor, a fost lansat în Bucureşti în urmă cu aproape un an de zile. Compania are operaţiuni şi în alte ţări din regiune, printre care Bulgaria şi Ungaria.

  • Cine te supraveghează online şi cum te poţi apăra

     Asigură‑te să nu laşi nimic în urma ta, şterge fişierele din logs, cele care înregistrează fiecare mişcare de pe calculator. Am făcut întocmai, apoi am ieşit la fel cum am intrat, nedetectat. Este doar o încercare de a înţelege mai bine hackingul. Se numeşte Hacknet şi este un joc video ce simulează activitatea unui hacker. Hackingul şi securitatea cibernetică nu sunt chiar atât de simple.

    Brain este numele primului virus de calculator şi a venit din Pakistan în 1986. A fost scris de doi fraţi şi nu a fost creat să fie maliţios, era inofensiv. Cei doi chiar şi-au lăsat numele, adresa şi un număr de telefon în corpul virusului. Au trecut 29 de ani de atunci şi viruşii nu mai sunt un joc, iar pericolele din spaţiul cibernetic sunt reale şi pot avea efecte devastatoare. De la an la an numărul fişierelor malware creşte, numărul atacurilor şi numărul incidentelor sporesc, iar criminalitatea cibernetică nu dă semne de oboseală. Infractorii hackeri se folosesc de internet pentru a frauda, a comite furturi de identitate sau pentru a descărca ilegal date. În Europa, anul trecut s-au înregistrat cu 41% mai multe incidente faţă de anul precedent. „Problema se află în creştere exponenţială deoarece cybercrime-ul este acum foarte profitabil. A devenit posibil, uşor şi lipsit de risc. Este mai greu să fii prins în spaţiul cibernetic, un infractor poate redirecţiona traficul din mai multe puncte, se poate ascunde în spatele IP-urilor“, spune Costin Raiu, director de cercetare şi analiză la compania rusă Kasperksy.

    Ştii ce spune faţa ta?

    În 2013, Edward Snowden a zguduit lumea dezvăluind că administraţia SUA interceptează convobirile telefonice şi conversaţiile a milioane de americani. Scandalul Snowden a schimbat lumea şi modul cum percepem supravegherea guvernamentală. Folosindu-se de inteligenţa artificială, companiile de tehnologie precum Facebook sau Google folosesc fotografiile încărcate de utilizator pentru a crea un model al feţei acestuia. Aplicaţia Google Photos este capabilă să analizeze faţa unei persoane şi să continue să recunoască acea faţă pe măsură ce omul înaintează în vârstă. Aceste modele ale feţelor ar putea fi introduse în baze de date, iar camerele de luat vederi din magazine sau aeroporturi ar putea să analizeze imaginile în căutarea individului. Companii de securitate, agenţii guvernamentale şi chiar agenţii de marketing ar putea folosi această tehnologie pentru a urmări oamenii şi a le studia comportamentul. Chestiunea devine şi mai complicată când aceeaşi tehnologie poate fi utilizată pentru a evalua starea de spirit analizând expresia facială. Compania Affectiva susţine că a tradus emoţiile în informaţii, analizând 11 miliarde de date de la aproape 3 milioane de chipuri. Vieţile personale, dar şi mediul de lucru se digitalizează tot mai mult. Suntem atât de expuşi online-ului şi reţelelor sociale, încât Facebook s-ar putea să te cunoască mai bine decât fratele tău, arată un studiu al Universităţilor Cambridge şi Stanford. Un computer ce a fost hrănit cu like-uri te cunoaşte mai bine decât o persoană apropiată. Singurul care s-a dovedit a fi capabil în a învinge computerul pe parcursul studiului a fost doar soţul sau soţia persoanei studiate. „Pericolul expunerii datelor personale pe reţelele de socializare este real şi din păcate foarte neglijat la noi. Reţelele de socializare au cam şters, pentru internet, diferenţa dintre public şi privat. Este o problemă de educaţie. Exact cum ne învăţau bunicii «să nu spunem din casă», trebuie învăţat că nu este nici normal, nici funcţional, nici «igienic», ba chiar periculos să ridicăm total barierele «privatului» pe reţelele de socializare“, este de părere Darie Cristea, directorul Inscop Research.

    Preţul unui om

    Dacă o reţea socială ne poate cunoaşte atât de bine pe baza like‑urilor şi a informaţiilor publice, ce l-ar opri pe un hacker să se folosească de aceste date ca să te exploateze, să-ţi fure informaţiile, să-ţi citească mailurile şi, de ce nu, să te urmărească prin camera web a laptopului?

    Lucrurile pot merge şi mai departe, iar accesul la camera web poate fi vândut cu doar un dolar altor sute de oameni. „Hackerul nu ţine cont de cine eşti, ei nu ţintesc doar milionari. Oricât de puţini bani are un om, hackerul îl stoarce de banii ăia“, spune Bogdan Botezatu, senior ethreat analyst la producătorul român de software Bitdefender. Poate nici nu ar trebui să caute prea mult, pentru că ar putea vedea pe reţelele sociale o poză cu câinele tău, pe nume Max, locul de naştere pe care l-ai făcut public pe profil, la fel ca şi numele membrilor familiei tale. Iar în aceste condiţii parcă nu mai este atât de greu să răspunzi la întrebările de securitate ale e-mailului, nu?
    Pe lângă reţelele sociale, toate site-urile, toate companiile unde un utilizator îşi face cont, unde este nevoit să dea date personale (nume, an de naştere, mail etc.), îţi pot strânge datele şi le pot vinde, fără voia ta.

    Financial Times a descoperit că părticelele de informaţie care compun existenţa unui ins modern, conectat, dependent de smartphone şi de reţele sociale sunt vândute de companiile care le adună cu preţuri ce încep de la 0,0005 dolari. Pe internet, informaţiile despre fiecare om valorează doar câţiva bănuţi, iar datele despre o persoană obişnuită sunt cel mai adesea tranzacţionate la valori ce nu depăşesc un dolar sau un euro. Informaţiile generale, referitoare la vârstă, gen, locul unde trăieşte, se vând cu jumătate de cent pentru fiecare o mie de persoane listate. Aproape orice căsuţă poştală electronică primeşte superoferte referitoare la vânzarea de baze de date cu adrese de e-mail ale firmelor şi instituţiilor publice din România. Doar 150 de lei costă o bază de date care cuprinde peste 2 milioane de astfel de adrese de mail. Datele personale care au fost introduse într-un cont pot fi vândute când compania respectivă este vândută sau când intră în faliment. Publicaţia New York Times a realizat o analiză a clauzelor a 100 de site-uri: dintre acestea, 85 precizau că ar transfera datele personale ale utilizatorilor în caz de achiziţie, fuziune sau faliment. Printre companiile „vinovate“ s-au numărat şi giganţii Amazon, Apple, Facebook sau Google.

    Valoarea datelor

    Internetul nu a fost creat ca o reţea securizată, ci una cu accent pe rapiditate şi conectivitate, o reţea expusă atacurilor. În acelaşi timp este un loc unde se realizează tranzacţii financiare sau sunt dezvăluite date personale. Conform unui raport al Symantec, peste 300 de milioane de viruşi au fost creaţi anul trecut, asta însemnând aproape un milion de noi ameninţări în fiecare zi. Nu toţi aceşti viruşi au fost creaţi pentru a ataca organizaţii sau companii, ci unii atacă direct utilizatori de rând.

    Ransomware este un astfel de exemplu. Acesta este un virus care criptează datele de pe un calculator infectat, iar pentru a primi acces utilizatorul trebuie să plătească o anumită sumă. „Ştiu un caz în care cineva trebuia să plătească 200 de euro în 24 de ore, iar, dacă nu plătea, suma cerută creştea la 1.000 de euro. N-au reuşit să plătească la timp şi a fost nevoit să dea 1.000 de euro pentru că nu avea back-up“, a spus Costin Raiu. Acest tip de atacuri a crescut cu 113% în 2014, însemnând că s-au înregistrat peste 700 pe lună.

    Deşi datele despre incidente sunt publice şi ştirile din media despre atacurile cibernetice au devenit aproape la fel de constante precum buletinul meteo de la jurnalul de ştiri, există încă o problemă de conştientizare a pericolului, care nu este bine înrădăcinată în minţile oamenilor. Este vorba de ideea unui incident, a unui atac, iar atitudinea „Mie nu poate să mi se întâmple“ pare să fie foarte întâlnită în România. „Nu-şi dau seama de riscuri până nu pierd ceva“, spune Raiu. Iar situaţia în România pare să fie foarte serioasă. Vorbind despre sistemele de securitate ale companiilor româneşti, Mădălin Dumitru, CEO la Cyber Smart Defence, companie ce oferă servicii de securitate cibernetică, spune că „stau extrem de prost din punctul de vedere al securităţii, 80-85% sunt vulnerabile la atacuri. Toţi clienţii care au apelat la serviciile noastre au avut vulnerabilităţi critice“. 

    Rata atacurilor de toate felurile a crescut anul trecut şi, implicit, multe dintre acestea au fost făcute publice. Să ne aducem aminte de scandalul de la Sony, unde, în urma unui atac, au fost dezvăluite date personale, discuţii private sau niveluri ale salariilor. Alt incident care a fost foarte vizibil a fost atacul asupra cloudului Apple şi publicarea fotografiilor intime a zeci de vedete de la Hollywood, iar cel mai recent atac a fost cel declanşat asupra site-ului Ashley Madison. Aceste hackuri nu se întâmplă doar societăţilor private, ci şi guvernelor. Hackerii au reuşit să sustragă informaţii sensibile, între care numărul de asigurări sociale a 21,5 milioane de americani care erau stocate în baze de date ale unor instituţii publice. Alte date privind 4,2 milioane de funcţionari au fost furate în cadrul unui alt atac cibernetic.

     

  • Cine te supraveghează online şi cum te poţi apăra

     Asigură‑te să nu laşi nimic în urma ta, şterge fişierele din logs, cele care înregistrează fiecare mişcare de pe calculator. Am făcut întocmai, apoi am ieşit la fel cum am intrat, nedetectat. Este doar o încercare de a înţelege mai bine hackingul. Se numeşte Hacknet şi este un joc video ce simulează activitatea unui hacker. Hackingul şi securitatea cibernetică nu sunt chiar atât de simple.

    Brain este numele primului virus de calculator şi a venit din Pakistan în 1986. A fost scris de doi fraţi şi nu a fost creat să fie maliţios, era inofensiv. Cei doi chiar şi-au lăsat numele, adresa şi un număr de telefon în corpul virusului. Au trecut 29 de ani de atunci şi viruşii nu mai sunt un joc, iar pericolele din spaţiul cibernetic sunt reale şi pot avea efecte devastatoare. De la an la an numărul fişierelor malware creşte, numărul atacurilor şi numărul incidentelor sporesc, iar criminalitatea cibernetică nu dă semne de oboseală. Infractorii hackeri se folosesc de internet pentru a frauda, a comite furturi de identitate sau pentru a descărca ilegal date. În Europa, anul trecut s-au înregistrat cu 41% mai multe incidente faţă de anul precedent. „Problema se află în creştere exponenţială deoarece cybercrime-ul este acum foarte profitabil. A devenit posibil, uşor şi lipsit de risc. Este mai greu să fii prins în spaţiul cibernetic, un infractor poate redirecţiona traficul din mai multe puncte, se poate ascunde în spatele IP-urilor“, spune Costin Raiu, director de cercetare şi analiză la compania rusă Kasperksy.

    Ştii ce spune faţa ta?

    În 2013, Edward Snowden a zguduit lumea dezvăluind că administraţia SUA interceptează convobirile telefonice şi conversaţiile a milioane de americani. Scandalul Snowden a schimbat lumea şi modul cum percepem supravegherea guvernamentală. Folosindu-se de inteligenţa artificială, companiile de tehnologie precum Facebook sau Google folosesc fotografiile încărcate de utilizator pentru a crea un model al feţei acestuia. Aplicaţia Google Photos este capabilă să analizeze faţa unei persoane şi să continue să recunoască acea faţă pe măsură ce omul înaintează în vârstă. Aceste modele ale feţelor ar putea fi introduse în baze de date, iar camerele de luat vederi din magazine sau aeroporturi ar putea să analizeze imaginile în căutarea individului. Companii de securitate, agenţii guvernamentale şi chiar agenţii de marketing ar putea folosi această tehnologie pentru a urmări oamenii şi a le studia comportamentul. Chestiunea devine şi mai complicată când aceeaşi tehnologie poate fi utilizată pentru a evalua starea de spirit analizând expresia facială. Compania Affectiva susţine că a tradus emoţiile în informaţii, analizând 11 miliarde de date de la aproape 3 milioane de chipuri. Vieţile personale, dar şi mediul de lucru se digitalizează tot mai mult. Suntem atât de expuşi online-ului şi reţelelor sociale, încât Facebook s-ar putea să te cunoască mai bine decât fratele tău, arată un studiu al Universităţilor Cambridge şi Stanford. Un computer ce a fost hrănit cu like-uri te cunoaşte mai bine decât o persoană apropiată. Singurul care s-a dovedit a fi capabil în a învinge computerul pe parcursul studiului a fost doar soţul sau soţia persoanei studiate. „Pericolul expunerii datelor personale pe reţelele de socializare este real şi din păcate foarte neglijat la noi. Reţelele de socializare au cam şters, pentru internet, diferenţa dintre public şi privat. Este o problemă de educaţie. Exact cum ne învăţau bunicii «să nu spunem din casă», trebuie învăţat că nu este nici normal, nici funcţional, nici «igienic», ba chiar periculos să ridicăm total barierele «privatului» pe reţelele de socializare“, este de părere Darie Cristea, directorul Inscop Research.

    Preţul unui om

    Dacă o reţea socială ne poate cunoaşte atât de bine pe baza like‑urilor şi a informaţiilor publice, ce l-ar opri pe un hacker să se folosească de aceste date ca să te exploateze, să-ţi fure informaţiile, să-ţi citească mailurile şi, de ce nu, să te urmărească prin camera web a laptopului?

    Lucrurile pot merge şi mai departe, iar accesul la camera web poate fi vândut cu doar un dolar altor sute de oameni. „Hackerul nu ţine cont de cine eşti, ei nu ţintesc doar milionari. Oricât de puţini bani are un om, hackerul îl stoarce de banii ăia“, spune Bogdan Botezatu, senior ethreat analyst la producătorul român de software Bitdefender. Poate nici nu ar trebui să caute prea mult, pentru că ar putea vedea pe reţelele sociale o poză cu câinele tău, pe nume Max, locul de naştere pe care l-ai făcut public pe profil, la fel ca şi numele membrilor familiei tale. Iar în aceste condiţii parcă nu mai este atât de greu să răspunzi la întrebările de securitate ale e-mailului, nu?
    Pe lângă reţelele sociale, toate site-urile, toate companiile unde un utilizator îşi face cont, unde este nevoit să dea date personale (nume, an de naştere, mail etc.), îţi pot strânge datele şi le pot vinde, fără voia ta.

    Financial Times a descoperit că părticelele de informaţie care compun existenţa unui ins modern, conectat, dependent de smartphone şi de reţele sociale sunt vândute de companiile care le adună cu preţuri ce încep de la 0,0005 dolari. Pe internet, informaţiile despre fiecare om valorează doar câţiva bănuţi, iar datele despre o persoană obişnuită sunt cel mai adesea tranzacţionate la valori ce nu depăşesc un dolar sau un euro. Informaţiile generale, referitoare la vârstă, gen, locul unde trăieşte, se vând cu jumătate de cent pentru fiecare o mie de persoane listate. Aproape orice căsuţă poştală electronică primeşte superoferte referitoare la vânzarea de baze de date cu adrese de e-mail ale firmelor şi instituţiilor publice din România. Doar 150 de lei costă o bază de date care cuprinde peste 2 milioane de astfel de adrese de mail. Datele personale care au fost introduse într-un cont pot fi vândute când compania respectivă este vândută sau când intră în faliment. Publicaţia New York Times a realizat o analiză a clauzelor a 100 de site-uri: dintre acestea, 85 precizau că ar transfera datele personale ale utilizatorilor în caz de achiziţie, fuziune sau faliment. Printre companiile „vinovate“ s-au numărat şi giganţii Amazon, Apple, Facebook sau Google.

    Valoarea datelor

    Internetul nu a fost creat ca o reţea securizată, ci una cu accent pe rapiditate şi conectivitate, o reţea expusă atacurilor. În acelaşi timp este un loc unde se realizează tranzacţii financiare sau sunt dezvăluite date personale. Conform unui raport al Symantec, peste 300 de milioane de viruşi au fost creaţi anul trecut, asta însemnând aproape un milion de noi ameninţări în fiecare zi. Nu toţi aceşti viruşi au fost creaţi pentru a ataca organizaţii sau companii, ci unii atacă direct utilizatori de rând.

    Ransomware este un astfel de exemplu. Acesta este un virus care criptează datele de pe un calculator infectat, iar pentru a primi acces utilizatorul trebuie să plătească o anumită sumă. „Ştiu un caz în care cineva trebuia să plătească 200 de euro în 24 de ore, iar, dacă nu plătea, suma cerută creştea la 1.000 de euro. N-au reuşit să plătească la timp şi a fost nevoit să dea 1.000 de euro pentru că nu avea back-up“, a spus Costin Raiu. Acest tip de atacuri a crescut cu 113% în 2014, însemnând că s-au înregistrat peste 700 pe lună.

    Deşi datele despre incidente sunt publice şi ştirile din media despre atacurile cibernetice au devenit aproape la fel de constante precum buletinul meteo de la jurnalul de ştiri, există încă o problemă de conştientizare a pericolului, care nu este bine înrădăcinată în minţile oamenilor. Este vorba de ideea unui incident, a unui atac, iar atitudinea „Mie nu poate să mi se întâmple“ pare să fie foarte întâlnită în România. „Nu-şi dau seama de riscuri până nu pierd ceva“, spune Raiu. Iar situaţia în România pare să fie foarte serioasă. Vorbind despre sistemele de securitate ale companiilor româneşti, Mădălin Dumitru, CEO la Cyber Smart Defence, companie ce oferă servicii de securitate cibernetică, spune că „stau extrem de prost din punctul de vedere al securităţii, 80-85% sunt vulnerabile la atacuri. Toţi clienţii care au apelat la serviciile noastre au avut vulnerabilităţi critice“. 

    Rata atacurilor de toate felurile a crescut anul trecut şi, implicit, multe dintre acestea au fost făcute publice. Să ne aducem aminte de scandalul de la Sony, unde, în urma unui atac, au fost dezvăluite date personale, discuţii private sau niveluri ale salariilor. Alt incident care a fost foarte vizibil a fost atacul asupra cloudului Apple şi publicarea fotografiilor intime a zeci de vedete de la Hollywood, iar cel mai recent atac a fost cel declanşat asupra site-ului Ashley Madison. Aceste hackuri nu se întâmplă doar societăţilor private, ci şi guvernelor. Hackerii au reuşit să sustragă informaţii sensibile, între care numărul de asigurări sociale a 21,5 milioane de americani care erau stocate în baze de date ale unor instituţii publice. Alte date privind 4,2 milioane de funcţionari au fost furate în cadrul unui alt atac cibernetic.

     

  • Mark Zuckerberg, cofondator al Facebook, şi-a exprimat sprijinul faţă de comunitatea musulmană

    Musulmanii din Statele Unite şi din lumea întreagă au fost criticaţi în ultimele săptămâni, după atentatele teroriste comise la Paris şi în oraşul San Bernardino din statul american California.

    “Vreau ca vocea mea să se adauge eforturilor făcute în sprijinirea musulmanilor din comunitatea noastră şi din lumea întreagă. După atacurile de la Paris şi după toată ura din această săptămână, pot doar să îmi imaginez teama pe care o resimt musulmanii de a nu fi persecutaţi pentru faptele altora. Ca evreu, părinţii mei m-au învăţat că trebuie să luăm atitudine împotriva atacurilor comise împotriva tuturor comunităţilor. Chiar dacă un atac nu este comis împotriva ta astăzi, viitoarele atacuri la adresa libertăţii oricărei categorii de persoane îi vor răni pe toţi oamenii. Dacă eşti musulman în această comunitate, în calitatea mea de lider al Facebook, vreau să ştii că vei fi întotdeauna bine primit aici şi că vom lupta împreună pentru a-ţi proteja drepturile şi pentru a crea un mediu paşnic şi sigur în care să trăieşti. Faptul că eu şi soţia mea am devenit de curând părinţi ne-a oferit multă speranţă, însă ura anumitor persoane face să devină uşor ca alţi oameni să se lase cuprinşi de cinism. Nu trebuie să ne pierdem speranţa. Atât timp cât vom rămâne împreună şi îl vom vedea pe Dumnezeu în fiecare dintre noi, vom putea să construim o lume mai bună pentru toţi oamenii”, a scris Mark Zuckerberg pe pagina sa de Facebook.

    La începutul lunii decembrie, Mark Zuckerberg şi soţia sa Priscilla Chan au anunţat că vor plasa 99% din acţiunile deţinute la Facebook, în valoare de 45 de miliarde de dolari, într-o fundaţie care se va concentra pe susţinerea potenţialului uman şi al egalităţii, potrivit unei scrisori adresate fiicei lor nou-născute.

     

  • Vrei un nou loc de muncă? Află cum să treci cu brio de interviul de angajare

    Crezi că eşti destul de pregătit pentru a primi job-ul dorit dar de fiecare dată te blochezi la interviu? Bun venit în club. Stai liniştit, mai există foarte mulţi oameni în situaţia ta.

    Întrebarea pe care ţi-o pui cel mai probabil este  „Dar am exact ceea ce-mi trebuie pentru a activa pentru acest job”. Ei bine… asta variază, poate îţi faci doar iluzii despre asta, sau poate tu chiar eşti potrivit pentru acel post dar angajatorul nu vede asta.

    Iată factorii care probabil te-au descalificat din start când ai mers la interviu.

    1. Ai căutat pe internet cum trebuie să te prezinţi la interviu şi ai învăţat textele standard pe care le-ai găsit pe internet. Să ştii că şi angajatorii au acces la internet şi cu siguranţă şi ei pot vedea acele texte jalnice care par profesioniste şi care „îţi garantează că treci cu brio la interviu”. Titlurile pe internet par tentante dar de cele mai multe ori sunt înşelătoare şi false.

    2. Ai încercat să pari mai deştept decât eşti. Intervievatorul nu caută cel mai deştept om pe care îl poate angaja, îl caută pe cel mai potrivit pentru postul respectiv. Degeaba rezolvi ecuaţii de gradul patru în cinci secunde dacă job-ul respectiv cere să fii, de exemplu, creativ. Iar dacă încerci să pari mai deştept decât eşti de obicei o dai în bară, nu-ţi iese, n-ai cum, angajatorul vede că eşti fals şi te va descalifica din start deoarece el nu caută un astfel de angajat.

    3. Ai vorbit despre problemele tale.  Angajatorul nu dă doi bani pe problemele tale, degeaba te victimizezi în faţa lui pentru că tot ceea ce contează pentru el este cum să-şi rezolve problemele lui. Şi de asta te angajează pe tine. Nu vrea să audă ce greutăţi ai tu pentru că probabil şi el are probleme.

    4. Ai mers prea repede la interviu. Încercând să pari punctual o să faci doar rău. Angajatorul vede o uşoară disperare a ta de a primi neapărat acel job.Îi ştii pe copiii ăia insistenţi care te roagă mereu să-i laşi să se joace la tine pe telefon? Ei, exact aşa eşti tu în faţa angajatorului. Cel mai bine e să te prezinţi la fix.

    5. Ai vorbit de bani. Nici o problemă, poţi întreba de bani dar niciodată nu tine angajatorului teorii despre bani şi despre cum trebuie folosiţi. Angajatorul probabil are de 10 ori mai multi bani si experienta  decât tine in finante  şi nu are nevoie de teoriile  tale.

    6. Încerci să te faci pe plac angajatorului. De exemplu angajatorul spune că este vreme frumoasă afară şi tu îl aprobi chiar dacă afară vă vizitează uraganul Katrina. Total greşit. Angajatorul nu vrea mai mulţi linguşitori pe lângă el, pentru ca de cele mai multe ori are destui. Încearcă să îţi spui punctul de vedere, nu să-i faci pe plac, pentru că angajatorul apreciază omul care îşi poate exprima punctul de vedere mai ales dacă este susţinut de argumente pertinente.

    7. Pe reţelele de socializare ai postat ce nu trebuia. Să ştii că nu doar tu te documentezi pe internet despre angajator şi companie. Şi angajatorii se documentează in legatura cu posibilii angajati. Dacă tu pe reţelele de socializare ai postat numai poze prin cluburi, poze indecente sau poze în care te plângi că iar este luni şi nu ai chef de lucru sau glume despre şefi, poţi să-ţi iei adio de la postul mult visat pentru că angajatorul nu-si doreste  un om ca tine.
     

  • Mark Zuckerberg, devenit proaspăt tătic, a anunţat că o să-şi doneze o mare parte din avere

    CEO-ul Facebook, Mark Zuckerberg, a anunţat că el şi soţia lui, Priscilla, îşi vor dona aproape toată averea, aproximativ 45 de miliarde de dolari, pentru îmbunătăţirea lumii pentru generaţiile viitoare, potrivit Associated Press.

    Priscilla Chan a născut o fetiţă de 3.4 kg săptămâna trecută, dar cuplul a împărtăşit această veste cu publicul abia azi dimineaţă prin intermediul unei postări pe, unde altfel, reţeaua de socializare, Facebook.

    “Priscilla şi cu mine suntem foarte fericiţi să îi urăm bun venit fiicei noastre, Max, în această lume. Este o lume în care generaţia noastră poate contribui la progresul potenţialului uman şi la promovarea egalităţii”, a spus Mark Zuckerberg, precizând că acest lucru se poate realiza printr-o serie de acţiuni, precum vindecarea bolilor, învăţământul personalizat, producerea de energie din surse regenerabile, conectarea oamenilor, construirea unor comunităţi puternice, reducerea sărăciei, asigurarea de drepturi egale şi înţelegerea între naţiuni.

    El a mai spus că Facebook şi-a luat angajamentul de a ajuta la crearea acestei lumi pentru toţi copiii. “Vom da 99% din acţiunile noastre la Facebook – a căror valoare se ridică în prezent la aproximativ 45 de miliarde de dolari – pentru ca în timpul vieţii noastre şi împreună cu mulţi alţii să îmbunătăţim această lume pentru generaţia viitoare”.

    Pentru a realiza acest lucru, cei doi plănuiesc să lanseze iniţiativa Chan Zuckerberg, prin intermediul căruia îşi vor putea atinge scopul.

    Mark Zuckerberg este în prezent unul dintre cei mai tineri şi de succes oameni de afaceri din lume, având o avere estimată de Forbes la 46,8 miliarde de dolari.

    Facebook este cea mai mare reţea de socializare din lume, având 1,49 de miliarde de utilizatori activi în fiecare lună.

  • Ce este Anonymous, ce vrea şi care este istoria grupării care a declarat război Statului Islamic

    Numele acesta a intrat în conştiinţa oamenilor de câtiva ani încoace şi a fost vehiculat peste tot în presă în ultima perioadă după ce gruparea internaţională de hackeri, Anonymous, a declarat război Statului Islamic în urma atentatelor de la Paris. Dar ce este Anonymous, ce vrea şi care este istoria grupării?

    Cuvântul Anonymous este asociat cu gruparea internaţională formată din hackeri şi activişti, iar numele lor a devenit sinonim cu atacuri cibernetice şi proteste. N-au nicio organizare juridică, nu sunt partid sau ONG şi nici măcar nu se întâlnesc periodic. Problema este că oricine se poate declara un Anonymous, poate participa la o acţiune anume şi poate vorbi în numele organismului, fără ca asta să angajeze în vreun fel restul membrilor.

    Gruparea ar fi apărut în 2003 pe site-ul 4chan, reprezentând o grupare online descentralizată care acţionează anonim într-o manieră coordonată spre un obiectiv nu foarte bine stabilit. La început, membrii Anonymous s-au folosit de abilităţiile lor pentru divertisment. În 2006 au atacat reţeaua socială finlandeză, Hobbo Hotel, şi au blocat accesul membrilor reţelei şi au afişat mesajul „closed due to fail and AIDS”.

    Ce vrea Anonymous?

    Pe scurt, ei susţin că apără dreptul la liberă exprimare şi transparenţa statelor şi a corporaţiilor. Se opun oricărei forme de reglementare a Internetului, menit să fie un spaţiu liber.

    Însă grupul şi-a câştigat notorietatea internaţională în 2008 prin intermediul  „Project Chanology”, un proiect îndreptată împotriva Bisericii Scientologice. Tot de atunci numele Anonymous a fost legat de termenul „hacktivism”. Hackerii au atacat site-urile Bisericii şi au creat faxuri negre care consumau toată cerneala din imprimante. Una dintre metodele de atac s-a numit „Google bombing” şi presupunea legarea cuvântului „scientologie” de termeni precum „pericol” sau „cult”, astfel încât căutările pe Google ale cuvântului duceau la rezultate distorsionate. Imediat după atac, un utilizator a încărcat un clip pe YouTube în care o voce robotică ameninţa Biserica Scientologică. Mişcare care a declanşat proteste în mai multe locuri de pe glob, iar mulţi dintre protestatari au adoptat măştile Guy Fawkes, mască popularizată de nuvela grafică şi filmul „V for Vendetta”.

    Au urmat alte atacuri asupra Sony, Biserica Baptistă sau asupra unei firme care atacase site-ul de piraterie Pirate Bay.
    În februarie 2011, Aaron Barr, preşedintele executiv al companiei de securitate cibernetică HBGary Federal, a anunţat că firma sa s-a infiltrat în cadrul grupării Anonymous şi va dezvălui informaţii despre membrii acesteia. Anonymous a ripostat. Hackerii au atacat site-ul companiei şi au înlocuit imaginea de homepage cu logo-ul lor şi cu un mesaj de avertisment. Au doborât sistemul intern de telefonie al companiei, au extras zeci de mii de mesaje din sistemul de e-mail şi au creat o bază publică de date cu adresele de mail ale angajaţilor. E-mail-urile au scos la iveală o serie întreagă de informaţii incriminatoare legate de companie. Acesta plănuia să discrediteze site-ul WikiLeaks prin scurgerea de informaţii false. Înainte de sfărşitul lunii, Barr şi-a dat demisia.

    În acelaşi an, Anonymous a atacat mai multe site-uri ce conţineau pornografie infantilă. Membrii grupului au dezvăluit adresele a sute utilizatori ai acelor site-uri.

    De asemenea, Anonymous a orchestrat o serie de atacuri la adresa site-urilor guvernamentale în Egipt, Tunisia şi Iran în timpul „Primăverii Arabe”. Hackerii au atacat site-ul ministerului Apărării din Siria, unde au postat un simbol al mişcării democratice şi un mesaj prin care soldaţilor sirieni li se cerea să-i apere pe protestatari.

    Recent, gruparea a reacţionat după uciderea lui Michael Brown în Ferguson, unde au atacat sistemele autorităţilor datorită violenţei împotriva protestatarilor demonstrate de poliţie.  A urmat atacul de la sediul publicaţie „Charlie Hebdo”, când gruparea s-a mişcat şi a făcut publică o listă de suspecţi şi au doborât un site afiliat ISIS, iar acum au anunţat o operaţiune împotriva Statului Islamic.
    Hackerii de la Anonymous au început “Operaţiunea ISIS” prin publicarea mai multor date personale ale unor supecţii care ar face parte din organizaţia teroristă. Informaţii despre mii de atacuri cibernetice şi detalii care îi vizează pe jihadişti au fost dezvăluite online cu hashtag-urile #opISIS şi #opParis.

    Mai mult, Anonymous susţin că atacat cu succes mii de conturi de pe reţele de socializare, iar mai multe site-urile pe care le-au identificat a fi asociate cu ISIS au fost distruse.  De la debutul “Operaţiunii ISIS”, Anonymous ar fi responsabil pentru eliminarea a peste 5.500 de conturi suspecte.